Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)

1869-02-26 / nr. 15

Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Foi’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl., pe V4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. HAMVAMEI Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru seric 6 cr. Tacs’a timbrata a 30 cr. de fiacare pu­blicare. A.mlu \\VII. Nr. 15. Brasiovu 10 Martin 26 Febr. 1869. MONARCHI’A AUSTRO-UNGARIC­A. T­r a n­s­i l v­a n i ’a. Brasiovu 9 Martiu. Dela Mercurea a­­vemu cuprinsulu mai multoru telegrame, cari tóte reporteaza, ca conferinti’a partitei nationale romane, compusa din 400 si mai bine de inteligenţi a pri­miții intre entusiasmu pasivitatea absoluta cu una­nimitate, luanduse afara numai 4 inşi, cari vreau politica ungureasca. In Munţii apuseni asemene suntu decişi fara esceptiune, ca se nu alega deputaţi pentru diet’a din Pestea. — Romanii din scaun. Ariesiului inca s’au dechiaratu pentru pasivitate. In Doboc’a asemene. Revista diurnalistica. Brasiovu 8 Martiu 1869. După vreo cateva corespondintie din Ardelu dice „ Feder­at­iunea“, ca e constrinsa a conchide, ca „Gazet’a“ prin publicarea coresp. dela Aiudu si prin publicările sale si o vaitorie de una luna incoce produce confusiune in publiculu romanescu; er’ altu coresp. intreba, ca voiesce Gazeta, ca romanii tran­silvani se ie parte la alegerile dietei unguresci seu nu voiesce? se de catu mai curundu respunsu cu da seu ba, pentru ca se scimu, daca de aici in­­nainte face politica romaneasca seu ungureasca sei. Va se­di ca, ca unii domni coresp., de farin’a prepuitoriloru, tragu acum pe „Gazeta“ la tri­­bunalulu publicității. — Pentru ce? Pentru sufe­­rintiele pasate cu procesulu nationale, care in cu­prinsulu si mărturisirile date nimicesce totu nim­­bulu intrebariloru de susu ?! — Sufletu de romanu din urbe et orbe n’a visatu visuri atatu de mucede si de destrămate. — Din contra tactic’a „Gazetei“ fu laudata din mai multe laturi romane, ca a respinsu pruritulu de cérta si de polémia, care singura nasce confu­siunile, ce amenintia solidaritatea. — Asia se nega din manevra cate­odata si soarelui lumin­a. — „Ga­zeta“ a fostu, este si va fi organu nationale ro­manu, care intre marginile legei facil si face poli­tica , romaneasca pentru drepturile politice ale na­tiunei romane, spargandu ghiad­’a in solidaria con­lucrare cu toti cei ce lupta la frontu pentru onoarea si dreptulu politicii nationalu si de limba, alu na­tiunei romane; si ea publica pana acum in fiacare Nr. relatiuni faptice, nu polemii, nici vorbe gole, ci fapte probate tocma despre pasivitatea legale, dechiarata si prin conferintiele inteligintii, tóte cate se trenura pana acum. De aici incolo pucinu se pase domnitoru din „Fed.“, daca redactorele le ar’ da respunsu cu da scu ba la întrebarea cea de pri­­sosu si de c­aca, dicu de prisosu, pentru ca redac­torele a marturisitu in audiulu lumei, ca si inain­­tea tribunalului, „credeulu politicu alu natiunei ro­mane din Transilvani­a“, de care cu respectu din­­naintea legiloru si cu aderintia catra inaltulu tronu, a tienutu, tiene si va tiené in eter­nu (cum a marturisitu si la tribunalu si in Gazeta, se nu ui­taţi asia curandul dimpreună cu toti romanii, cei ce sciu, ce va se­dica demnitatea unei națiuni, care nu se poate deminti ea pe sene, or’ daca s’ar de­nunți, n’ar mai merita in veci nici o considerare. — Bine, in 1848 15 Maiu naţiunea romana s’a dechiaratu ea pe sene de naţiune nedependenta dela alte naţiuni conlocuitorie in tiara, scuturandu jugulu supremaţiei prin juramentu solemnu. Pana in 1863 s’a luptatu pentru ca acésta a sa dechiarare întă­rită cu juramentu se se si sancţioneze pe cale le­gislativa de catra Marele seu Principe, inaltu care cu datulu 26 Oct., serbatori’a nationale a doua, — a si sanctionat’o. Pe ce cai retacite amu amblatu unii, de ni s’a perdutu in forma ceea ce aveamu la mana in fapta?! dicu retacite, pentruca altfeliu n’amu fi perdutu formalminte din ceea ce aveamu nimica, ci ar’ fi trebuitu se ni se mai adauga, dicu si formalminte, pentruca cu totii noi n’amu abdisu nici catu de pucinu la dreptulu nostru nici odata. — Va se­dica, ca acum dar’ nu vom­i mai merge nici unii pe cai retacite, ca constituiţi in partita naţionala vomu fi solidari si intru pastrarea pasivității, la care s’a resolvatu toata naţiunea din Ardelu si Ga­zeta cu ea. Dela l­a Ianuariu pana eri „Gazet­a“ a ur­­gitatu, ca se se formeze si se se constituia partit­a naţionala pe basea praxei constituţionale, cu pro­grama nationale prin comitetu centralu si comitete prin cercuri, intocma cum vediuramu, ca se consti­­tuira si celelalte partite, ca aceasta o simtiea a­­denca. — Resultatele conferintieloru le-a publicatu, ma si multe despre activitatea pasivității din Sol­­nocu, cu care cine nu se invoiesce, va face poli­­tic­a ungureasca nu romaneasca. — Eca, ca si in pasivitate se cere activitate, si numai asia se se esplice si corespondinti’a dela Aiudu, din care s’a publicatu numai pe catu aflu cu cale si B . .------­Gazet’a n’a suferitu? si Red. nu sufere si adi? De ce? De dragulu lelei? — Gazet’a nuse vrea, ca se pasiasca tota inteliginti’a in lupta la frontu, decisa pe facla pentru drepturile politice nationali, dar’ nu destrabalata fara conductu, esitu din sinulu ei, lasata prada lupiloru sireti, si fara solidaritate, si de aceea a urgitatu constituirea partitei nationale dorindu solidaritatea i­esita din conferintie, a a­­steptatu program’a dela partit’a nationale constituita asia, ca se fia in stare a-si o executa, cu midilocu de a ajunge la scopu. S’a contenitu si se va con­teni a deschide polemii, cari născu confusiunile, pe care Gazeta le exorcisa. — Ei bine intieleginti’a romana din Ardelu e in­­tielesa ca prin instinctii naturale pentru pasivitate legale, ma chiaru si frații noștri din Banatu si Un­­gari­a ne recomandară aceasta atituda. Noi brasio­­venii cu Gazeta cu totu inca nu suntemu cei din urma, cari ne dechiararamu pentru abtienere abso­luta, după cum scrmu din Nr. tr. Unde mai în­cape daii’ indoiala despre vointi’aGazetei, care n’are ! CONSTANTINU HURMUZACHI, presiedintele curtei de casatiune in Romani’a, nu se mai afla intre noi! Candu inchiamu ultim’a coloana din Nr. tr. ne era preste putintia a da tributulu cuvenitu de onoare, recunoscientia si doliu pentru perderea marelui acestui bar­bătu, devotatu cu totulu binelui natiunei romane. Acésta sacra oblegaminte nu o implinimu, referindu ca sdruncinatu de multele sale lupte purtate pentru binele natiunei romane atatu celei din Austri­a, cu bucovinéni, catu si din Romani’a libera, cadiu intr’unu morbu, pentru a cărui curare se duse la Vien’a, unde Sambata spre Duminica in 27 Februariu 1869 adormi in Domnulu in etate de 57 ani, fiindu incungiuratu la patulu dureriloru de sor’a sa E­­­i s ’a ve­­duva Sturz’a, fraţii Eudoxiu capitanulu tierei din Bucovin­a si Alexandru membru academiei romane literarie. Solemnitatea inmormentarei se tienuLuni, concurgandu romanii din Vien’a in mare numeru pentru asi da tributulu de onoare si re­­cunoscientia. Remasitiele se voru transporta la Dulcesci pe pamentulu României libere, pentru care s’a sacrificatii atatu de multu cu cea mai mare resolutiune si devotamentu. Pe reposatulu, care in unire cu fraţii sei contribuira foarte multu la regenerarea natiunei romane, ca ministru, cu deputatu in camer’a României, cu barbatu eruditu si devotatu binelui natiunei si ca presiedinte alu curtei de casatiune ilu gelesce Romani’»* cu binefaca­­toriu gimnasiului romanu din Brasiovu, cu mare binefacatoriu tuturoru interprinderiloru nationali si cu deosebire cu celu mai zelosu si mai putinte patronu alu Reuniunei feineeloru romane pentru mai solid’a crescere a sexului femeescu din Austro-Ungari’a, midilocindu pentru fon­­dulu ei inca la anulu 1853 298 de galbeni si alte colecte dimpreună cu sora­ s’a Elis’a de 350 galbeni, ilu gelimu cu totii si ne aflamu deoblegati in santiani’a consciintiei nóstre ai da pentru ultim’a onóare cu recunoscientia tributulu celu mai distinsu, doliulu animei nóstre după atata perdere! onorandulu cu unu parastasu pentru etern’a lui memoria! Fia’i tieren’a usiera! ca faptele ei pastreza nemurirea in sinulu natiunei si alu amiciloru ei! —

Next