Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-02-14 / nr. 13
cu cea mai favoritoria comerciului. Din causa acesta dedese si ministrulu imperialu de fin. Becke, cu consulu in Galati, o brosiura dovedindu cu toata chiaritatea, ca numai aceasta linia e in stare a sustiene negotiulu transilvanu cu toate partile Turciei, dandui o viétia si o estensiune infloritoria. Mai multi alti barbati de statu fura convinsi si castigati pentru acesta linia, care singura e in stare a salva negotiulu transilvanu si comercialu cu sinulu României Ploiesti, Bucuresci, Giurgiu, Rusciucu si cu Bulgaria in diosu, inse acum cu propusulu regimului maghiaru de a duce calea ferata prin Secuimea nationale eschisivu la Moldov’a pentru privintie egoistice s’ar ruina totu negotiulu celu latitu cu Romani’a si cu Turci’a. Si altmintrea prin linea Lembergu , Czernovitz , Iasi, Galati negotiulu Transilvaniei e omoritu cu nordulu ostulu, or’ de alta parte linea Orsiova, Turnu-Severinu neincungiura si in sudu, secandune isvoarele negotiului transilvanu si din acea parte; si noi remanemu cu cuculu esploatati de toate partile si scurtati in comerciulu celu intinsu, care nu lesne se poate repara. Ne asociamu la parerea acelora, cari mai voiu a incerca toate, tramitiendu de nou barbati esperti si de influintia, cari se midiulocéasca aceasta linia in unitate si unanimitate acolo, unde influintia e mai deci datoria, pentruca si cu aceasta vomu dovedi, ca voimu numai binele patriei si înflorirea statului, candu voimu a sacrifică tóte pentru a castiga prin midiulece ertate înflorirea comerciului brasioveanu prin castigarea drumului de feru pe la Buzeu. — Brasiovu 25 Februariu. Astadi se petreci! la cas’a eterna onorabilulu cetatianu si magistru postalu emeritu Francisco Körner, care după o bala mai îndelungata repausă in 22 Febr. in etate de 69 ani, lasandu după sine o familia onorifica si multe binefaceri nu numai pentru pauperime, ci si pentru scopuri umanitarie. Cu unu barbatu forte intreprindietoriu fii primulu, care incepu comunicatiunea intre Brasiovu si Bucuresci cu transportulu de persoane, precum si in launtrulu Devei. Ca pe unu binefacatoriu alu gimnasiului rom. cat. Iu au onoratu tinerimea scolastica cu corpulu profesoralu in frunte si o multime de cetatieni de toata plasa cu onoarea cea mai de pe urma. Meritele lui fura si la astrucare cu dulce aducere aminte pomenite. — calări totudeun’a, ca si in 48, era administrate de catra erariu, nu numai in Ungari’a, ci in toata Europ’a, d. e. sub Mathia, Zápolya si Ferdinandu I. s’au intrebuintiatu spre scopuri de aperare. Verböczy spune apriatu, ca regele e urmasiulu seu eredele averei prelatiloru seu a capiloru besericesci la mortea loru; numai vr’o 8—10 ani sub Iosifu II. nu se practisă acesta, candu inse veniturile intercalări se intrebuintia spre scopuri besericesci. Br. Eötvös: Veniturile intercalări nu vinu inainte in bugetulu min. de finantia, ci numai la rubrica finala despre fondulu relegiunei. In totu corpus juris nu se afla o singura lege, care se dispună despre veniturile intercalări. Art. IX p. 1 a Tripart. determina, ca regele e succesorele episcopiloru repausati, inse art. XI, pe care lu putemu numi raagna charta a episcopatului ungurescu, nu cuprinde nici o iota despre veniturile intercalări. Totu asia e si cu art. de lege XVI 1715. Prin urmare la lege nu ne putemu provoca. Trei puncte de vedere suntu aici dominante: 1. natura bunuriloru, din care provinu venitele intercalări, si nimeni nu poate nega, ca bunurile acestea apartienu besericei catolice; 2. analogia legiloru unguresci. Art. de lege XIL 1548 (mai tardiu art. XIX 1550) demanda ca venitele intercalări se se aplice pentru ajutorirea preotiloru si a scóleloru; 3. usulu, dar’ usulu nu se poate erai sistematicu si consecuentu, ca se poata suplini legea, după cum o pricepe Ludwig. Iosifu II. in an. 1783 a datu tóte venitele intercalare la fondulu relegiunei (de unde si Blasianiloru le isvoresce pretensiunea la fondulu relegiunei, precum si din venitulu manastiriloru romane desfiintiate); acésta remase asia pana la 1793. Nici dieta din 1790—i n’a facutu nici o modificare in decretulu acesta; ar’ fi facutu inse, déca vreo lege sau usu ar’ fi avutu putere contradicatoria. Franciscu dispuse 1793, ca veniturile intercalări se curgă in erariu, totuși se se aplice numai pentru scopurile besericesci. Dela 1855 in fine ele se tremu era de fundulu relegiunei. Min. apromite unu proiectu de lege despre aplicarea venituriloru intercalări, candu se poate pertracta si cestiunea aceasta importanta. După acésta vorbiră mai multi si o mare parte de dep. in foculu loru părăsiră sal’a demonstrativa, incatu presiedintele suspendă siediuti’a pe 5 minute. După aceea Berzenczey numi cu aceasta ocasiune beseric’a catolica, luptatória pentru ignorantismu, fi inse chiamatu la ordine si in fine se trecu la ordinea dilei, pana candu va da min. proiectu. In siedinti’a din 16 Februariu se incepă desbaterea generala asupra bugetului min. de cultu si invetiamentu publicu. După meruntele dilei Iuliu Cautz, ca referentu alu comisiunei finantiarie, recomanda primirea preliminariului pentru min. de cultu si instrucțiune. Sigism. Papp asterne o propunere de conclusu asia: In conformitate cu art. de lege 44 din 1868 se se primeasca in preliminariu pentru anulu 1870 suma de 12.000 fl. pentru redicarea unui gimnasiu de statu romanescu in Siomcut’a mare. (Nu scimu, ce s’a conchisu.) Colomanu Ghiczy: Se scia, ca autonomi’a catoliciloru va trebui in fine se intre in viétia. In tocma e cunoscutu, ca influinti’a ierarchiei catolice asupra tuturoru instituteloru de cultura ale Derei atatu in scólele inferiore catu si superióre, dela scólele populari pana la universitate, e precatu de mare pre atatu si de daunatiósa; pentruca prin statutulu pentru congresulu catolicu, care s’a facutu cu eschisiv’a influintia a clerului, se deschide usi’a si mai tare acestei influintie, care va face cu neputintia progresulu crescerei tenerimei catolice, ca se pota ajunge la nivel’a secuiului nostru. Judecandu mai vertosu si la cele ce se intempla in Roma, invetiamentulu se va respinge crasi in stadiulu, in care a fostu inainte de acesta cu sute de ani. Acestu scopu merge si mai departe, si respectivui voiescu cu consiliulu supremu besericescu se se ingrijesca, cu fondurile si fundatiunile manipulate in presentu de regimulu ungurescu, pe langa reservarea dreptului de patronatu, ce compete Maiestatei Sale, si pe langa reservarea dreptului de proprietate, ce compete besericii catolice, — cum se se intrebuintieze corespundietoriu intereseloru besericei catolice. Lasandu neamintite celelalte fonduri si fundatiuni, se ocupa specialu cu fondulu de invetiamentu ce se manipuleza in presenta pe langa supraveghiarea ministrului de culte si invetiamentu, si carele representa una avere in pretiu de 9 milioane, si se intrebuintieza spre sustienerea gimnasieloru regesei, academieloru juridice, scele reali si preparandie, si care fondu inca voiescu se lu puna la dispositiunea consiliului supremu besericescu. Facundu istoria acestui fondu, areta, ca s’a infiintiatu prin decretulu Măriei Teresiei de datulu Martiu 25, anulu 1780, prin carele se ordina cu averea intréga mobila si nemobila a desfiintiatului ordu jesuiticu, se se intrebuintieze spre dotarea scóaleloru publice din tiera. Destinatiunea acest’a a fondului de iuvetiamentu — dice Ghiczy — a recunoscut’o si Eötvös in espunerea sa din 1868 Maiu 20. Cu referintia la intielegerea esacta a acestei destinatiuni, afirmă, ca desi ferma relegiunea unu ramu esentialu alu iuvetiamentului si educatiunei publice, totusi afacerea iuvetiamentului si educatiunei publice, nefiindu nici afacere relegiosa nici besericesca, ci afacere de statu, — asia data si averea destinata de statu spre scopulu acest’a, nu e avere de statu. Acest’a se pote cu atatu mai multu afirma despre fondulu de invetiamentu, carele dela inceputu a fostu supusu supraveghiarei locotenintiei, asia data regimului tierei. Pe basea acéstea pretinde Ghiczy ca intrebuintiarea acestui fondu se se faca eschisivu cu supraveghiarea regimului si controlarea tierei, si desaproba intentiunea ministrului Eötvös carele, fara scirea si învoirea dietei, voiesce se subordine acestu fondu infiintiandului consiliu supremu besericescu, ce ar’ fi unu precedinte fórte periculosu. Propusulu acest’a alu ministrului lu demustra in modulu celu mai eclatandu, insirandu o multime de fapte necorespundietorie. Intre acestea, ca pe candu fondulu de invetiamentu in anulu 1868 inca avea avere activa, pe atunci in anulu 1869 reformele introduse de dlu Eötvös nescura unu deficitu de 167.000 fl., deci in bugetulu presentu ne mai potendu dota scólele reale din Casiovi’a si Bud’a din fondulu de invetiamentu, prelimineza in bugetu 33.000 fl. pentru acoperirea speseloru acestoru doue institute, adica pune sarcina noua pe tiér’a intréga. Areta mai departe omnipotenti’a min. Eötvös si facia de fondulu universității, carele, precum a aratatu insusi Eötvös in an. 1868, s’a infiintiatu de archiepiscopulu Petru Pazman cu 100.000 fl. si s’a inmultitu prin dotatiunea archepiscopiloru Lozsy si Lippay precum si prin alte multe dotatiuni. Mari’a Teresi’a a mai daruitu alte bunuri însemnate, si totuşi fundatiunea universităţii apare in expunerea ministrului Eötvös din 15 Nov. 1869 ca fundatiune infiintiata de cardinalulu si archiepiscopulu Pazman „pentru înflorirea relegiunei catolice si imblandirea firei marţiale a natiunei maghiare“. Totu atatu de neconstitutionala dechiara si procedura ministrului facia cu acordarea mai multoru drepturi congresului israelitu si predarea unui fondu de 2 milioane in manile acestuia, cari tóate le-a facutu, propria autoritate, fara scrrea si întrebarea dietei. Nega deci, ca aceasta corporatiune besericeasca si-ar’ potea representa interesele înaintea regimului, statului, autoritatiloru si judecieloru, caci acestia nu potu recunoasce cualitatea representativa legitima. După acest’a aretandu consecintiele rele ale unui atari precedure, desfasiura in trasuri generali referintiele unui ministru responsabilu facia de monarcu si facia de tiera representata in dieta, pe care le conforma sistemei parliamentare, neci incuviintiarea monarcului nu lu absolve de responsabilitatea catra tiera. In fine sprimendu-si dorintia a vedé conducerea invetiamentului si instructiunii publice a tinerimii catolice depusa mai bine in manile unui ministru responsabilu, de catu a o vedé astadi in sedulu luminiloru incredinta unei hierarchie autocrate nerespundietoare, si incheia vorbirea promitiendu la timpulu seu a face propunere in caus’a fundatiuniloru de sub întrebare. — P u s z k y Fr.: Pe catu timpu lui in Americ’a intrebatu pe barbatii cei mai capitali din societatea americana, de unde vine, cumca statulu acesta in timpu relative atatu de scurtu s’a pututu elupta la unu gradu atatu de inaltu de avere si prosperare? Toti -mi dedera respunsu analogu, pentruca aici libertatea credintiei, libertatea presei, a reuniuniloru si a vorbirei nu se potu tiermuri nici macar’ de catra congresu. Asia asia dori si aici, ca statulu se nu se amestece in drepturile besericei, fia ea catolica, israelita seu ori care. Deca se conduce reu, stinga-se pe aici încolo, dara statulu n’are dreptu se faca pe preutulu si se propteasca besericele ce amenintia cu ruinarea. Pana candu națiunea ungureasca in parlamentulu seu va mai numi confesiunile, pana atunci libertatea in Ungaria nu va prospera. Iuliu Schwarz: Regimulu e codatiulu vestminteloru popesci. Majoritatea au castigat’o popii cu corumperea (larma!) se chiama la ordine, Schwarz propune apoi, ca desbaterea despre bugetulu ministeriului de invetiamentu se se amane pana la finea lui Martiu, inse ministeriulu se fia avisatu a da unu reportu statisticii despre starea invetiamen- Cine porta vin’a resboiulii civile din Transilvani’a dela 1848 si 1849? In siedinti’a de luni a dietei unguresci, 14 Februariu n., la bugetu facanduse vorba de comisariatu dlui conte Péchy in Transilvani’a, luă cuventulu si Berzenczey pentru a’lu combate. După acest’a vorbi Ioane Horváth, ce invinui pe Berzenczey, ca acest’a, fiindu comisariu in 1848, e caus’a ca nationalitatile au prinsu arma un’a in contra alteia, caci elu le-a provocatu prin portarea lui. Berzenczey ceru cuventu in caus’a personala, si cu mare focu protestă contra celoru dise de Horváth, stigmatisandule de falsificaţiunea istoriei, apoi afirmă, ca tocma Horváth, carele asisderia a fostu comisariu in 1848, e caus’a, ca in Transilvani’a a eruptu resbelulu civile. Amendoi acestia suntu unguri din Transilvani’a, si amendoi au fostu comisari in anii pomeniti. Nu scrutamu care e de vina. Ni ajunge a sei, ca e unulu dintre densii, prin urmare nu suntu de vina romanii, precum ni imputa reactionarii si mistificatorii unguresci. Asia dara, in loculu si la ocasiunea cea mai solena, ungurii recunoscură, cumca cutarele dintre densii este de vina. Confessio propria, regina probationum! „Alb.“ Dela «liet’a Ungariei. In siediuti’a din 15 Februariu se desbatu asupra proiectului de resolutiune datu mai înainte de Ludwig in causa veniteloru intercalare dela episcopiele catolice vacante. Ludwig nu vré, ca min. se se faca ecsecutorulu concordatului in Ungaria. Veniturile inter