Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)

1870-02-14 / nr. 13

cu cea m­ai favoritoria comerciului. Din caus­a a­­cesta dedese si ministrulu imperialu de fin. Becke, cu consulu in Galati, o brosiura dovedindu cu toata chiaritatea, ca numai aceasta linia e in stare a sus­­tiene negotiulu transilvanu cu toate partile Turciei, dandui o viétia si o estensiune infloritoria. Mai multi alti barbati de statu fura convinsi si casti­­gati pentru acesta linia, care singura e in stare a salva negotiulu transilvanu si comercialu cu sinulu României Ploiesti, Bucuresci, Giurgiu, Rusciucu si cu Bulgari­a in diosu, inse acum cu propusulu re­gimului maghiaru de a duce calea ferata prin Se­cuimea nationale eschisivu la Moldov’a pentru pri­­vintie egoistice s’ar ruina totu negotiulu celu latitu cu Romani’a si cu Turci’a. Si altmintrea prin li­­nea Lembergu , Czernovitz , Iasi, Galati negotiulu Transilvaniei e omoritu cu nordulu ostulu, or’ de alta parte linea Orsiov­a, Turnu-Severinu neincun­­giura si in sudu, secandune isvoarele negotiului tran­­silvanu si din acea parte; si noi rem­anemu cu cu­­culu esploatati de toate partile si scurtati in comer­ciulu celu intinsu, care nu lesne se poate repara. Ne asociamu la parerea acelora, cari mai voiu a incerca toate, tramitiendu de nou barbati esperti si de influintia, cari se midiulocéasca aceasta linia in unitate si unanimitate acolo, unde influinti­a e mai deci datoria, pentruca si cu aceasta vomu dovedi, ca voimu numai binele patriei si înflorirea statului, candu voimu a sacrifică tóte pentru a castiga prin midiulece ertate înflorirea comerciului brasioveanu prin castigarea drumului de feru pe la Buzeu. — Brasiovu 25 Februariu. Astadi se pe­treci! la cas’a eterna onorabilulu cetatianu si ma­gistru postalu emeritu Francisco Körner, care după o bala mai îndelungata repausă in 22 Febr. in etate de 69 ani, lasandu după sine o familia onorifica si multe binefaceri nu numai pentru pau­­perime, ci si pentru scopuri umanitarie. Cu unu barbatu forte intreprindietoriu fii primulu, care in­­cepu­ comunicatiunea intre Brasiovu si Bucuresci cu transportulu de persoane, precum si in launtrulu De­vei. Ca pe unu binefacatoriu alu gimnasiului rom. cat. Iu au onoratu tinerimea scolastica cu corpulu profesoralu in frunte si o multime de cetatieni de toata plas­a cu onoarea cea mai de pe urma. Me­ritele lui fura si la astrucare cu dulce aducere aminte pomenite. — calări totudeun’a, ca si in 48, era administrate de catra erariu, nu numai in Ungari’a, ci in toata Eu­­rop’a, d. e. sub Mathia, Zápolya si Ferdinandu I. s’au intrebuintiatu spre scopuri de aperare. Ver­­böczy spune apriatu, ca regele e urmasiulu seu ere­­dele averei prelatiloru seu a capiloru besericesci la mortea loru; numai vr’o 8—10 ani sub Iosifu II. nu se practisă acesta, candu inse veniturile inter­calări se intrebuintia spre scopuri besericesci. Br. Eötvös: Veniturile intercalări nu vinu inainte in bugetulu min. de finantia, ci numai la rubric­a finala despre fondulu relegiunei. In totu corpus juris nu se afla o singura lege, care se dis­pună despre veniturile intercalări. Art. IX p. 1 a Tripart. determina, ca regele e succesorele epi­­scopiloru repausati, inse art. XI, pe care lu putemu numi raagna charta a episcopatului ungurescu, nu cuprinde nici o iota despre veniturile intercalări. Totu asia e si cu art. de lege XVI 1715. Prin urmare la lege nu ne putemu provoca. Trei puncte de vedere suntu aici dominante: 1. natura bunuri­­loru, din care provinu venitele intercalări, si nimeni nu poate nega, ca bunurile acestea apartienu bese­­ricei catolice; 2. analogia legiloru unguresci. Art. de lege XIL 1548 (mai tardiu art. XIX 1550) demanda ca venitele intercalări se se aplice pentru ajutorirea preotiloru si a scóleloru; 3. usulu, dar’ usulu nu se poate erai sistematicu si consecuentu, ca se poata suplini legea, după cum o pricepe Lud­wig. Iosifu II. in an. 1783 a datu tóte venitele intercalare la fondulu relegiunei (de unde si Bla­­sianiloru le isvoresce pretensiunea la fondulu rele­giunei, precum si din venitulu manastiriloru romane desfiintiate); acésta remase asia pana la 1793. Nici dieta din 1790—i n’a facutu nici o modifi­care in decretulu acesta; ar’ fi facutu inse, déca vreo lege sau usu ar’ fi avutu putere contradicato­­ria. Franciscu dispuse 1793, ca veniturile inter­calări se curgă in erariu, totuși se se aplice numai pentru scopurile besericesci. Dela 1855 in fine ele se tremu era de fundulu relegiunei. Min. apromite unu proiectu de lege despre aplicarea venituriloru intercalări, candu se poate pertracta si cestiunea a­­ceasta importanta. După acésta vorbiră mai multi si o mare parte de dep. in foculu loru părăsiră sal’a demonstrativa, incatu presiedintele suspendă siediu­ti’a pe 5 minute. După aceea Berzenczey numi cu aceasta ocasiune beseric’a catolica, luptatória pentru ignorantismu, fi inse chiamatu la ordine si in fine se trecu la ordinea dilei, pana candu va da min. proiectu. In siedinti’a din 16 Februariu se incepă des­­baterea generala asupra bugetului min. de cultu si invetiamentu publicu. După meruntele dilei Iuliu Cautz, ca referentu alu comisiunei finantiarie, reco­manda primirea preliminariului pentru min. de cultu si instrucțiune. Sigism. Papp asterne o propunere de con­­clusu asia: In conformitate cu art. de lege 44 din 1868 se se primeasca in preliminariu pentru anulu 1870 sum­a de 12.000 fl. pentru redicarea unui gimnasiu de statu romanescu in Siomcut’a mare. (Nu scimu, ce s’a conchisu.) Colomanu Ghiczy: Se scia, ca autonomi’a catoliciloru va trebui in fine se intre in viétia. In tocma e cunoscutu, ca influinti’a ierarchiei catolice asupra tuturoru instituteloru de cultura ale Derei atatu in scólele inferiore catu si superióre, dela scó­­lele populari pana la universitate, e precatu de mare pre atatu si de daunatiósa; pentruca prin sta­­tutulu pentru congresulu catolicu, care s’a facutu cu eschisiv’a influintia a clerului, se deschide usi’a si mai tare acestei influintie, care va face cu ne­­putintia progresulu crescerei tenerimei catolice, ca se pota ajunge la nivel’a secuiului nostru. Jude­­candu mai vertosu si la cele ce se intempla in Rom­a, invetiamentulu se va respinge crasi in sta­­diulu, in care a fostu inainte de acesta cu sute de ani. Acestu scopu merge si mai departe, si respec­tivui voiescu cu consiliulu supremu besericescu se se ingrijesca, cu fondurile si fundatiunile manipulate in presentu de regimulu ungurescu, pe langa reser­­varea dreptului de patronatu, ce compete Maiestatei Sale, si pe langa reservarea dreptului de proprie­tate, ce compete besericii catolice, — cum se se intrebuintieze corespundietoriu intereseloru besericei catolice. Lasandu neamintite celelalte fonduri si fundatiuni, se ocupa specialu cu fondulu de inve­­tiamentu ce se manipuleza in presenta pe langa supraveghiarea ministrului de culte si invetiamentu, si carele representa una avere in pretiu de 9 mi­­lioane, si se intrebuintieza spre sustienerea gimna­­sieloru regesei, academieloru juridice, scele reali si preparandie, si care fondu inca voiescu se lu puna la dispositiunea consiliului supremu besericescu. Fa­­cundu istori­a acestui fondu, areta, ca s’a infiintiatu prin decretulu Măriei Teresiei de datulu Martiu 25, anulu 1780, prin carele se ordina cu averea in­­tréga mobila si nemobila a desfiintiatului ordu je­­suiticu, se se intrebuintieze spre dotarea scóaleloru publice din tiera. Destinati­unea acest’a a fondului de iuvetiamentu — dice Ghiczy — a recunoscut’o si Eötvös in espunerea sa din 1868 Maiu 20. Cu referintia la intielegerea esacta a acestei destina­­tiuni, afirmă, ca de­si ferma relegiunea unu ramu esentialu alu iuvetiamentului si educatiunei publice, totusi afacerea iuvetiamentului si educatiunei pu­blice, nefiindu nici afacere relegiosa nici besericesca, ci afacere de statu, — asia data si averea desti­nata de statu spre scopulu acest’a, nu e avere de statu. Acest’a se pote cu atatu mai multu afirm­a despre fondulu de invetiamentu, carele dela ince­­putu a fostu supusu supraveghiarei locotenintiei, asia data regimului tierei. Pe basea acéstea pre­tinde Ghiczy ca intrebuintiarea acestui fondu se se faca eschisivu cu supraveghiarea regimului si con­trolarea tierei, si desaproba intentiunea ministrului Eötvös carele, fara scirea si învoirea dietei, voiesce se subordine acestu fondu infiintiandului consiliu su­premu besericescu, ce ar’ fi unu precedinte fórte periculosu. Propusulu acest’a alu ministrului lu de­­m­ustra in modulu celu mai eclatandu, insirandu o multime de fapte necorespundietorie. Intre acestea, ca pe candu fondulu de invetiamentu in anulu 1868 inca avea avere activa, pe atunci in anulu 1869 reformele introduse de dlu Eötvös nescura unu de­­ficitu de 167.000 fl., deci in bugetulu presentu ne mai potendu dota scólele reale din Casiovi’a si Bud’a din fondulu de invetiamentu, prelimineza in bugetu 33.000 fl. pentru acoperirea speseloru acestoru doue institute, adica pune sarcina noua pe tiér’a in­­tréga. Areta mai departe omnipotenti’a min. Eötvös si facia de fondulu universității, carele, precum a aratatu insusi Eötvös in an. 1868, s’a infiintiatu de archiepiscopulu Petru Pazman cu 100.000 fl. si s’a inmultitu prin dotatiunea archepiscopiloru Lozsy si Lippay precum si prin alte multe dotatiuni. Mari’a Teresi’a­­ a mai daruitu alte bunuri însemnate, si totuşi fundatiunea universităţii apare in expunerea ministrului Eötvös din 15 Nov. 1869 ca fundatiune infiintiata de cardinalulu si archiepiscopulu Pazman „pentru înflorirea relegiunei catolice si imblandirea firei marţiale a natiunei maghiare“. Totu atatu de neconstitutionala dechiara si procedura ministru­lui facia cu acordarea mai multoru drepturi con­gresului israelitu si predarea unui fondu de 2 m­i­­lioane in manile acestuia, cari tóate le-a facutu, pro­pria autoritate, fara scrrea si întrebarea dietei. Nega deci, ca aceasta corporatiune besericeasca si-ar’ potea representa interesele înaintea regimului, statului, autoritatiloru si judecieloru, ca­ci acestia nu­­ potu recunoasce cualitatea representativa legitima. După acest’a aretandu consecintiele rele ale unui atari precedure, desfasiura in trasuri generali referintiele unui ministru responsabilu facia de mo­­narcu si facia de tier­a representata in dieta, pe care le conforma sistemei parliamentare, neci incu­­viintiarea monarcului nu­ lu absolve de responsabili­tatea catra tiera. In fine sprimendu-si dorinti­a a vedé conduce­rea invetiamentului si instructiunii publice a tinerimii catolice depusa mai bine in manile unui ministru responsabilu, de catu a o vedé astadi in sed­ulu luminiloru incredinta unei hierarchie autocrate nere­­spundietoare, si­ incheia vorbirea promitiendu la tim­­pulu seu a face propunere in caus’a fundatiuniloru de sub întrebare. — P u­­ s z k y Fr.: Pe catu timpu lui in Ame­­ric’a intrebatu pe barbatii cei mai capitali din so­cietatea americana, de unde vine, cumca statulu a­­cesta in timpu relative atatu de scurtu s’a pututu elupta la unu gradu atatu de inaltu de avere si prosperare? Toti -mi dedera respunsu analogu, pentruca aici libertatea credintiei, libertatea presei, a reuniuniloru si a vorbirei nu se potu tiermuri nici macar’ de catra congresu. Asia asia dori si aici, ca statulu se nu se amestece in drepturile be­sericei, fia ea catolica, israelita seu ori care. Deca se conduce reu, stinga-se pe aici încolo, dara sta­tulu n’are dreptu se faca pe preutulu si se prop­­teasca besericele ce amenintia cu ruinarea. Pana candu națiunea ungureasca in parlamentulu seu va mai numi confesiunile, pana atunci libertatea in Ungari­a nu va prospera. Iuliu Schwarz: Regimulu e codatiulu vest­­minteloru popesci. Majoritatea au castigat’o popii cu corumperea (larma!) se chiama la ordine, Schwarz propune apoi, ca desbaterea despre bugetulu mini­­steriului de invetiamentu se se amane pana la finea lui Martiu, inse ministeriulu se fia avisatu a da unu reportu statisticii despre starea invetiamen- Cine porta vin’a resboiulii civile din Transilvani’a dela 1848 si 1849? In siedinti’a de luni a dietei unguresci, 14 Februariu n., la bugetu facanduse vorba de com­i­­sariatu dlui conte Péchy in Transilvani’a, luă cu­­ventulu si Berzenczey pentru a’lu combate. După acest’a vorbi Ioane Horváth, ce invinui pe Berzenczey, ca acest’a, fiindu comisariu in 1848, e caus’a ca nationalitatile au prinsu arma un’a in contra alteia, ca­ci elu le-a provocatu prin portarea lui. Berzenczey ceru cuventu in­­ caus’a perso­nala, si cu mare focu protestă contra celoru dise de Horváth, stigmatisandule de falsificaţi­unea isto­riei, apoi afirmă, ca tocma Horváth, carele asisde­­ria a fostu comisariu in 1848, e caus’a, ca in Tran­silvani’a a eruptu resbelulu civile. Amendoi acestia suntu unguri din Transilva­ni’a, si amendoi au fostu comisari in anii pomeniti. Nu scrutamu care e de vina. Ni ajunge a sei, ca e unulu dintre densii, prin urmare nu suntu de vina romanii, precum ni imputa reactionarii si mistificatorii unguresci. Asia dara, in loculu si la ocasiunea cea mai solena, ungurii recunoscură, cumca cutarele dintre densii este de vina. Confessio propria, regina probationum! „Alb.“ Dela «liet’a Ungariei. In siediuti’a din 15 Februariu se desbatu a­­supra proiectului de resolutiune datu mai înainte de Ludwig in caus­a veniteloru intercalare dela epi­­scopiele catolice vacante. Ludwig nu vré, ca min. se se faca ecsecuto­­rulu concordatului in Ungari­a. Veniturile inter­

Next