Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-02-14 / nr. 13
Baen Tummel Nr. 13. Brasiovu 2614 Februariu 1870. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Foi’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe V* 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe anu anu seu 3 galbini mon. Bunataria. Anu 3 a mill. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenţi. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrala a 30 er. de fiaeste publicare. MONARCHIE AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. 4PELIJ catra Inteligenţi'» romana. Nuraerulu raartiriloru vedemu, cu durere, ca se inmultiesce pe dî ce merge. Verosimile inca inainte de ce vom ajunge aceste sire in publicu, unu demnu fiiu alu natiunei romane va fi lipsitu de libertatea sa personala. Asia credu a fi de lipsa a spune numele junelui nostru martiri, ilu cunoscemu cu totii. Elu e energiculu aparatoriu alu drepturiloru celoru apasati, alu dreptatiei si umanitatiei, aprigulu combatatoriu alu crudentatiei, barbariei si inumanitatiei. E bravulu june Ioane Porutiu, redactoru interimariu alu „Federatiunei“, care sub impresiunea simtieminteloru de durere si nevoindu a-si instela nici conscitutia si nici opiniunea publica, a reclamatu pentru nenorocitele victime delaTofaleu compătimire, dreptate si lege dela Ddieu si omonime, si care s’a condamnatu prin sentinti’a juriloru pentru delictu de presa la inchisore pe 6 luni, si o amenda 241 fl. 80 cr. v. a. Candu ar’ fi constitutionalismulu, alu cărui jugu de feru ne apasa, unu constitutionalismu adeveratu si nu absolutisticu; candu pres’a, care se dice libera, ar’ fi asia precum o a calificatu nemuritoriulu Anastasiu Panu; dicu, candu ne ar’ fi ertatu a intră in o espunere motivata a culpei ce i se imputa junelui martiri, ne-ar’ fi prea usioru a constată cu legea in mana, ca nu articlulu incriminatu, ci din contra fapt’a cea infioratoria si . . . a baronului Apor contiene invederatele criterii ale unui faptu subversivu. A face acést’a, celu pucinu in impregiurarile de facta, credu, ca nu ar’ fi consultu. Se speramu inse, ca va veni timpulu, si inca nu preste multu — candu fiii natiuniloru neconsiderate si batjocurite se voru intalni că frați de suferintia pe campulu de lupta legala, si puterea loru va fi mare, caci este puterea popoareloru însetate de dreptate; de aceasta putere va trebui se se franga cerbici’a acelor’a, cari orbiti de o fudulia ne mai audita, mai credu inca si adinspre cea mai mare nenorocire comuna, ca prin insulte si dispretiu, prin violentia si persecutiune, ne voru face aingenunebiă că int’a la junghiare; si ne vomu dă drepturile nóstre eterne, averea si onoarea in man’a antagonistiloru, ceea ce romanulu nu va face nici odata. Amu disu, ca in impregiurarile grave, in cari ne aflamu nu ne e permisu a intră in o combatere motivata a sentiutiei, aduse asupra junelui nostru martiri; — asia dara se facemu celu pucinu aceea, dela ce — fiindu uniti in cugete si in fapte, — nu ne pote impedecă nici o putere pe lume, si ce e datorinti’a sacra a flăcărui romanu adeveratu. Se apelamu la anim’a Maiestatei Sale Franciscu Io sifu L, si se spunemu cu deplina încredere: ca numai atuncia va fi imperati’a tare si mare in launtru si in afara, candu cuvintele de auru rostite de pe inaltimea tronului, cu ocasiunea deschiderei senatului imperialu din 1868, voru deveni fapte complinite. Se apelamu la confrații de suferintia, la toate naţiunile culte si civilisate, la intrega Europa, prin lămurirea opiniunei publice, se spunemu Domniloru dela putere, ca politic’a ce urmarescu e daunasa, ca ea ne duce preste scurtu, nu numai Ungari’a si Ardélulu, ci intregu imperiulu, unde se afla adi sangerand’a Polonia, pentru ca nu bunavointi’a puteriloru străine, precum nici tractatele încheiate dl acelea, ci egal’a îndreptăţire a natiuniloru conlocuitorie suntu garantiele adeverite pentru independinti’a si libertatea patriei comune. Se le spunemu: ca doue naţiuni libere suntu mai tari in contra inimicului comunu, decatu candu un’a asupresce pe cealalta, — ca spatiulu intre patienti’a si desperatiunea poporeloru apasate s’a scurtatu forte tare, si ca puterea unui poporu desperatu e mare si infricosiata. Se le dicemu mai departe, nici mai multu nici mai pucinu, decatu ce au disu ei in 1861 nemtiloru din Vien’a: „o unitate stearsa prin sila nu face imperati’a mai potenta, consciinti’a lovita a flăcărui poporu si amaratiunea produsa prin sila destepta tendintia de despărțire, ba poate chiaru de desfacere, din care causa imperati’a atuncia va fi mai debila, candu va avea mai multa trebuintia de intreg’a sa putere si de toata insufletirea popoareloru sale.“ — Lovirea in drepturile unei tieri, că si a unui poporu, totudeun’a este nedrépta si produce simtieminte de durere si nemultiumire. In fine credu, ca sacru datorintia ne impune la fiacare, că — spre ajungerea scopuriloru mai susu indigitate si constatarea recunoscientiei ce datorimu junelui martiru Ioane Porutiu si altoru consacrați si cari se voru consacră pentru națiune, — se ne grabimu cu toti a aduce pe altariulu natiunei toate putintioasele jertfe banesci. Premitiendu aceste, -mi iau libertate a îndreptă ferbintea rogare catra intrég’a inteligentia romana, că se binevoiésca a adună contribuiri de bunavoia pretutindenea, folosinduse mai cu sama de ocasiunile festivitatiloru, iér’ contribuirile ce voru incurge, a le tramite dimpreună cu consemnatiunea marinimosiloru contribuitori, dlui cons. r. aulicu in pensiune Iacobu Bologa in Sibiiu. Dumnedieu cu noi, si cu caus’a noastra cea drepta! Sibiiu 3 Februariu 1870. Elia Macelar in rap. acesta necesitate si face propunerea, că protocóalele se se publice in forma oficiale. Se încinse o desbatere îndelungata, pana candu 4. Schneider deschise pagina legei si cetindu numitulu paragrafu dise, ca afla pretensiunea acésta a romaniloru baseata pe lege, si asia se miră cu totii la recuno- scerea acestei pretensiuni; er’ aplicarea unui actuariu pentru ducerea protocolului romanu s’a incredintiatu comisiunei esmise pentru proiectarea ordidinei interne. Catu pentru publicarea protocolului si a programului in diurnale a invinsu majoritatea cu opositiunea sa, determinanduse a se împărtăși redăctiunei spre publicare din siedintia. Asupra preliminariului pentru spesele iluminarei si ale incaldirei caseloru pretoriale desbaterea inca tienii indelungata, fiinduca se proiectă in preliminariu suma de 300 fl. pentru modificarea incaldirei; 646 fl. pentru iluminarea salei, a archivului si a intrateloru in localitățile pretoriali, 885 fl. pentru mobilisarea amfiteatralica a salei pentru membri si pentru publicu. Se amenă insa deciderea, pana candu se va aduce inainte bugetulu proiectatu de comunitatea trecuta, pentru an. 1870, că se se scia, catu si de unde se sespendese. Totu odata se decise, că se se faca neamanatu o consemnatiune despre toata averea si despre intrega proprietate a cetatii, că se fia cu totii in cunosciinti’a averiloru comunali. — Privitoriu la armesarii erarici, aflanduse unu intreprindietoriu pentru tienerea loru fara spesele comunității, se esmise una comisiune in persoanele dd. C. Dietrich, C. Schnell si Martinu Jakobi, cari se inchia contractu cu intreprindietoriulu proviantarei armesariloru si a fetioriloru dela ei, care se crutia comunitatea de spese. — Brasiovu 25 Februariu. Mercurea trecuta tiena representanti’a comunităţii Brasiovului una siedintia, care tiena pana la 9 ore de nópte. Judele urbane si districtuale, chiamata prin una deputatiune, primi juramentulu d. Chr. Steiner, Gregoriu Angelovics si Michael Daniel in limb’a germana, a dd. Ioane G. Ioanu, Nicolae Popu sil. T. Popovitiu in limb’a romana, er’ a lui Em. Lakatos in limb’a maghiara. După acestu actu se scóla d. Nicolae Strevoiu advocatu provincialu si propune, că de orace membrii romani din comunitate făcu mai multu decatu una a 5 parte din corpulu representantiei, in puterea § 20 din legea XLIV an. 1868, se se parte protocolulu si in limb’a romanesca, si sprijini propunerea cu necesitatea cea nevincibila, că adica si membrii cei ce nu sciu limb’a germana, se precupa bine in limb’a sa cele decise. D. G. Baritiu desfasiura si mai pe largu In cans’a calei ferate. In toata Transilvani’a nici unu orasiu n’a facutu atatea sacrificiu, n’a umblatu atatea caii, n’a batutu la atatea usi cu atata nedumerire si interesu viu simtitu, n’a alergatu cu atata încordare si nepregetu că Brasiovulu spre a deschide una cale mai oportuna si mai inlesnitiosa negotiului, prin urmare si venitului statului si prosperarei lui. Si nu fara cuventu, pentruca ori catu se voru sbate celealalte orasie ale Transilvaniei ai disputa primatulu industriei, comerciului si alu comunicatiunei cu Orientulu, Brasiovulu totu remane si va remane emporiulu negotiului austro-ungaru cu Orientulu si, pentrucă spre binele tierei si alu statului se pota purtă rol’a acésta si pe viitoriu, s’a ingrigitu de timpuriu si se incorda si pana asta di a misca tóta patr’a spre a nu remane departatu de calea ferata care va comunica Austro-Ungari’a cu Romani’a. D. I. G. Ioanu, fiindu nu demultu in Romani’a in afacerile sale de negotiu, facu totu in siedinti’a de susu, după cele precese, unu reportu scurtu despre stadiulu causei cu drumulu de feru in Romani’a, dicandu, ca după cum se afla acum acest’a cestiune poate fi pentru Ardelulu fóarte daunatiosa, pentruca calea ferata transilvana-orientala vreau maghiarii a o incopcia cu drumulu de feru alu României in Moldova, ceea ce ar’ da o lovitura de mórte negotiului nu numai alu Brasiovului, ci alu intregei Transilvanie. După o lupta de unu patrariu de seculu a succesu Brasiovului a midiuloci, ca se se primesca liniea calei ferate transilvane pe la Brasiovu-Buzeu