Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-03-26 / nr. 23
bédia pe la noi era necunoscuta; aveamu lupte politice ferbenti, inse honeste. Dér’ emigrantii ungureni au invetiatu mai alesu in Helvetia, ca midiuloculu celu mai siguru de a trânti pe cineva, fia partita, gubernu, seu oricine, este de a calomnia cu totu curagiulu. Acumu acesta doctrina se applica cu bunu resultatu. Oricine le stă in drumu, oricine catodia se fia de alta opiniune, este aruncatu cu noroiu si cu toate scârnăviile, pana ce in fine i se uresce, se retrage de pe arenda lupteloru publice, se isolodia si cade. Acesta scóla spurcata a subminatu si surpatu pe adeveratulu liberalismu rationalifie; a consolidatu inse fara voi’a sa pe partit’a conservativa, pentru ca in urm’a urmeloru liberalii ne mai potendu suferi minciunile, insultele, incriminările scelei calomniatorie, au cautatu si ei scapare in castrele partitei conservative. Dupa ce au venitu emigranții in tiera, exercitați cumu era, in artea calomniei, au inceputu cu luptele personali, cu cautarea in pungile altora si cu tavalirea prin toate baltile, a honoarei celoru reremasi acasa. De aici apoi au urmatu persecutiuni, scandale, duelluri, tribunaluri de honore. Atunci naţiunea maghiara (dieu si cea romanesca) a statu ca înmărmurită, caci nu sciu ce se intempla cu dens’a. încercările de a intempina reulu au fostu cu totulu in desiertu. Curundu apoi, calumni’a, minciun’a, persecutiunile isi făcură drumu si in parlamentu. Eca, era p’aci ca se omóare si se extermine chiaru si parlamentarismul din Ungaria. Nimeni nu se potu apara de calumuiatori, pentru ca aceia se afla chiaru in sinlu parlamentului, intre deputati, carii se apara de oricine cu dreptulu immunitatei personale. Adeverati assasini (Sicarii, ing. Orgyilkosok, neint. Meuchelmörder) politici. Adessea parlamentulu era involburatu de atatea scandale, de atata immoralitate. Ce folosut inse, ca pana in cele din urma s'a dedatu si elu cu scandale, au inceputu se-i placa si se le favoredie. Talentulu celoru ce facea scandale, le da una specie de auctoritate, toti ii ascultă in tăcere cu nisce muţi. Au fostu siedentie de acelea, in care făcătorii de scandale si calumniatorii terrorisu pe parlamentu, si acesta’i suferea. Multi chiaru din partit’a drepta aflara, ca acei calumniatori ar’ fi oameni de spiritu, incepura se invetie dela ei, si ’i audiai prin corridare calumniandu si mintiendu, ca si emigranţii. Era totuşi una differentia intre ei: emigranţii, stângacii, calumnia pentru aresi care scopu politicu, din contra mamelucii, sierbii din drept’a, calumnia numai pentru interessé personali. Cu modulu acesta moralitatea politica mergea corrumpendu-se din anu in auu. Asia dispărură principiele si devotamentulu, convicțiunea personale deveni marfa de vendiare, honestatea jocaria de nimicu, sartea tierei ajunse a fi trase gala; interesseli personali predomnira, tier’a fi considerata ca unu lucru alu nimenui, sau cumu se dice, cu vita de pripasu, vita aflata, alu cărei proprietariu nu se voie cine este. Dér’ se nu creda cineva, ca realu va inceta numai cu atata. Scopulu destructoriloru este destructiunea; ei urescu societatea omenesca cu ura demonica; scopulu din urma alu loru este, ca se o surpe si resterne pe acesta. Violenti’a in applicarea poterei, faptele clandestine (ascunse, dosite), apostasi’a, seductiunea, lips’a de principia, de caracteru, corruptiunea morale predomina in totu coprinsulu Ungariei etc. Citesca tóte acestea oricare póte, mai pe largu in „Reform’a“ comitelui Lonyai nr. 66. Noi amaritii de noi, aici la marginea extrema a imperiului, n'arau avutu de unde se cunóscemu acea stare desperata a lucruriloru. Vedeamu ca lucrurile mergu de nu se poate mai reu; credeamu totusi, ca voru mai merge torisiu,grapisiu, pana la inplinirea celoru diece ani, adica pana la 1877; dar’ de patru luni incoace veniră chiaru ministrii unii după alţii si ne spuseră, poate acumu a sut’a-óra, ca este vai de tiara, si vai de toti. Tier’a innecata in datorii; 117 millioane restantie de contributiuni, parte mare totu pe la cei mai avuţi, la classea aristocratica, care nu vrea se platesca; funcţionari apróape indoitu mai multi decatu in Cislaitani’a, dar’ parte mare din ei ignoranţi si leneşi, precumu ’iau descriau dd. Sennyei, Zsedenyi s. a.; prin urmare administratiune asiatica, cumu au disu totu acei bărbaţi de statu; justiti’a scumpa focu; creditulu ruinatu; nationalitatile insultate, irritate si desperate preste totu; parlamentulu discreditatu pana după urechi. Apoi se te mai miri, daca nici acestu ministeriu caputatu nu va fi in stare se de peptu cu corruptiunea, ci mai curendu sau mai tardiu va cede loculu seu la nesce brația tari si energiose, de si nu asia brutali, cu celea din 1849—59. Are dreptul. Longai daca affirma, ca emigratii ungureni dela 1867 incace au luatu in servitiulu loru minciun’a, calumni’a, si ca au dedatu pe ungurime la certe tieganesci, s’a vediutu asia ceva si de ex. la una parte a emigrantiloru romani după reintorcere in patri’a loru cu diece ani innainte, adeca in a. 1857, pre candu, in locu se se reintorca in pacati si infratiti prin suferintie, tocma din contra, indata ce trecură Dunarea decindea, se luara la cérta de furca, se imbalara unii pe altii in limbagiulu turciloru si alu muscaliloru din dilele Catarinei, nici unu omu de reputatiune nu a fostu crutiatu. Nu are vise organulu c. Lonyai dreptate candutiene, ca scól’a calumniei ar’ fi fostu fundata de catra emigranti; ea era infientiata de multu in Ungar’a. Nu trebue se uite c. Lonyai, ca scól’a lui Kossuth, pe care o frequentase si excesa in anii junimei sale, inferase de trădători pe toti oamenii din partitea conservativa. Si nu se pote se uite dn. Lonyai, ca in fine, dela 1845 inainte, chiaru corniţele Stefanu Szecheni si cu toti partisanii sei fuseseră declarati totu de venduti Austriei, pana ce in anulu 1848 adusera lucrurile acolo, in catu acelasiu Szécheni vedienduse luatu cu chiote, gonitu din tóte partile, isi perdu minţile si se aruncă in Dunăre, de unde lu scósera ca prin minune, inse numai pentru ca se fia dusu in institutulu de alienaţi. Dar’ ce vomu dice despre neauditele minciuni si calomnii infernali, vomite in modu sisthematica asupra poporului romanescu, in tóate tempurile si impregiurarile, in adunări publice, in pressa, in conversatiuni private, catra caletori străini cu anglulu Boner, cu professorulu prussianu Wattenbach si catra alții cu sutele. Acesta nu este scoala noua, ci este scól’a vechia, pe care ungurenii emigraţi o aflara in activitate, si ei numai catu ii dedera intendere mai mare, asiedienduse cu professori perfecţionaţi in scólele străine ale corruptiunei politice. In fine ddniloru exministrii le stă fórte reu candu striga in audiulu lumei, ca in parlamentulu actuale alu Ungariei ar’ siedea atati si atati oameni corrupti si corrumpetori, calumniati si calumniatori. Acelu parlamentu este creatur’a loru, fetu-frumosu alu loru, pentru a cărui plăsmuire s’au versatu cateva millione. De candu suntu tierile acestea, lumea nu a vediutu atatea scandale, atata corruptiune si profanare spurcata a dreptului electorale; ti se parea, ca a disparutu dintre oameni toata rusinea si cele din urma resturi ale moralitatiei. Sutele si miile cadea preste alegatori, ca si potarnicele preste jidovii din desertulu Arabiei; oamenii se dedasera a -si vende conscienti’a, honarea, interessele poporului, binele si veritoriulu patriei, intocma precumu ai vende orice obiectu prin licitatiune la toba, celui care da mai multu. Miniștrii făcuseră complici ai procederei loru chiaru si pe unii archierei. Pe atunci, totulu era de vendiare, si cumpărătorii tramisi dela Buda-Pestea, pusi sub protectiunea si responsabilitatea prefectiloru, cumpără barbatesce voturi, caractere, conscientia. Sărăntoci cu vai de ei, cari pana atunci abia -si avea panea de toate dilele, se vediura dintr’odata cu averea. ‘Cortes* bea se veselia, tior’a plangea si platea. Der’ in fine, totu suisiulu are si pogorisiu. Representatiunea universității districtului si a urbei Fagarasin in caus’a arondării municipialoru. (Capetu.) In fine in tenarea proiectului de lege asternutu s’a enunciatu principiulu, ca in loculu resedintiei comitatului debue concentratu totu soiulu de oficiuri civile si militarie, deci nu este liertatu a lasa din vedere preferirea Urbei Fagarasiu asupra altor orasie, care o are cu posetiunea unui Castelu construitu forte solidu si tare, neespusu periclului de focu, apoi insestratu cu tote celea escelente, care inca din timpurile strabuniloru incace au fostu celu mai sanetosu edificiu pentru militia, magazinu de montura colosale, cancelaria si deosebi locuintia sanetosa pre sém’a unui batalionu de ostasi, in care si de presinte se afla asiediata comoda comanda de reserva catu si de intregire de împreuna cu personalele de manipulatiune, apoi cu montarea si armatur’a completa pre sém’a regimentului intregut, care castelu se pota dice, ca este unulu din cele mai sanetose locuintie militarie in monarchia, ca ce are aeru curatu, apa de beatu escelinte si din causa positiunei cei potrivite au fostu crutiatu de epidemiele cele crâncene, si adeca cholera si versatu, care in alte parti ale patriei nóstre au rapitu fórte multi ostasi, precandu Urbea Fagarasiu, lauda a totuputintelui au fostu cu totulu ocolita, si asia poporatiunea ei catu si militarii scutiti de acele morturi epidemice. Deci deca cu ocasiunea arondarei acesta impregiurare nu s’aru observă, se aru procede cu totulu contra interesului statului cu atatu mai tare, ca ce este prin medici constatatu, cumca, facunduse aici si esercitiele in arme de toamna si primavara, in totu statulu nu obvinu asia pucine casuri de morbu, ca in Castelulu Fagarasiului. Nice poporatiunea, si nice interesulu statului nu dictedia dera acéstea ca Districtulu Fagarasiului, care gravitatia la Urbea Fagarasiu si care dela natura inca este desemnatu de punctu centrale ponderosu, se se sterga cu o trăsură de pana din sirulu comitateloru. Prea onorata Camera! Intre Brasiovu si Sabiiu in una lungime de 19 miluri si lăţime de 8 miluri este Fagarasiulu singurulu orasiu, care după pusetiunea naturale a lui, catu si reminiscintiele trecutului, servindu de resiedintia administraţiunei publice, a judecătoriei catu si militaria, insuflatu de spiritulu cetatienescu, este scól’a civilisatiunei si cumu se dice punctulu de concentrarea intreprinderiloru mai nobili, apoi prin inteleginti’a lui, care ocupa mai multe ramuri de oficiuri, farulu luminatoriu si esemplu bunu in simtiemintele constitutionali, care ca steua mereu sclipitoria, acestui Districtu asia precumu radiele unui turnu inghietoriu departe stralucindu - se se prefaca in unu tesauru comunu alu acestui Districtu. — Rațiunea prevedietoria a statului aru fi, ca deca nu aru esista, aru trebui produsu cu toate midiloacele acestu punctu centrale pentru unu teritoriu asia de imsemnatu. De orace acestu orasiu este pasea restauratoria, de unde curge tota scrambarea ideiloru sociele, catu si scanteile civilisatiunei se respandescu intre poporulu districtului, era prin sfasiarea si impartirea lui taianduse vinele de vietia, se-aru preface intr-o Sachara nedesfetata, fiindu atunci espusu periclulu de fome fara nice unu isvoru nou recreatoriu. Interesele mai inalte ale statului prescriu dera, a nu concede, ca unu atare lucru se se efeptuesca. — Salus rei publicae suprema lex este. Prea onorata Camera! Nu este dera interesu particulariu, care ne indemna pre noi a inainta representatiunea nóstra umilita si predeplina documentata, ci numai celu publicu; cace din contra fericirea si viitorintu mai multoru familie si comuni este periclitatu. Industriei si comerciului, care de presinte au luatu pornela asia frumosa, in casu candu aru perde