Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-06-30 / nr. 48
GAZETA Gazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Dumineca, Fai's, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe */» 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 2a/j galbini mon. sunatoria. Anala XXXVII. Brasiovu 12 Iuliu 30 luniu Nr. 48. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 cf. Tacs’a timbrata a 30 or. de facare publicare. 1874. Braslova l Iuliu c. n. 1874. (Capetu.) 3. Cu privire la acei individi si la acele fa milie de pe satele romane, cari sau ca decadu prin nenorociri de totu soiulu fara vin’a loru, ori prin vin’a loru aruncandu grigile vietii preste umeru si traiodu o viatia usiara, nu este altu medicamentu spre a le usiura sórtea, de catu o administratiune inferióara adeca comunale, adeveratu binevoitoria si inteligenta, care si aratienu de datorintia a se ingrigi si de acea clase de óameni prin procuratiune de adiutoriu si lucru pentru unii, prin asprime in priveghiarea vieţii loru, apoi prin sfaturi si pedepse pentru alţii. Si deca totusi multe familie romane ar’ fi silite a deveni proletarie, daun’a ar’ fi numai atunci mare, candu acele possessiuni, ce romanii ar’ vinde, s’ar’ cumpera de străini. Este mai daunosu pentru progressulu economiei naţionali, ca avemu multi possessori de pamentu cu 1/314 parte de mosii urbariale, pentru cari siedu pe la sate, fara a se poté nutri din ele, de catu candu acei pro letari posses8ionati si-ar’ vinde petecele de pamentu la alti romani mai cu potere, si s’ar’ trage la orasia spre a fi proletari agonisitori. — Sciti domniloru, ca fara proletariatu o tiara nu poate avea industria; din contra, unde este mai multu proletariatu pe la urbi, acolo industri’a infioresce, pentru ca ea are trebuintia de bracia disponibile, — nu legate de una palma de pamentu, Si pe acolo, unde industri’a initiadia de a se stabili si inmulti, precum spre exemplu pe la noi in Ungari’a si Bomani’a, si nu afia proletariatu indigenu, aduce proletariatu strainu. — Ce rolu joca altu mintea proletariatulu in dezvoltarea vieții economico-nationale veti vedea din urmatoriele observări. In Vien’a mergandu odata catra Schönbrunn amu observatu pe strad’a asia numita Mariaholf, ca cele mai multe firme comerciali si industriali poarta nume cechice. Ecca istori’a aceloru firme, adeca cu averi colosali. Vechii parenti au venitu la Vien’a goli că napulu, unii au fostu maturatori de strade, alţii purtători de efecte, (bunaara că la noi baiatii cu funea peste umeru) alţii curatitori de canaluri, alţii soldaţi de politi’a urbana, si cei mai inteligenți servitori de casa (Hausknechte si Hausmeister) taiatori de lemne si de alte cu aceste meserii si ocupatiuni modeste. Bunicele ceche au fostu servitoare, bucătărese si lucratore in fabrici, etc. etc. Fii cechi, avendu toate mediulecele de educatiune apróape, si pucini costisitóre, ba mare parte chiaru gratuite, — au invetiatu carte si au devenitu celari (Kellneri), fetiori de bolte (Comiss), Corntabili, carte in totu feliulu de meserii si scriitori prin multele cancelarii si comptorre. Apoi cu tempu din celari au devenitu Hotelieri, din fetiori de bolta stefi, din Comptabili directori de institute de creditu, din calfe măiestri, din scriitori ingenieri, consiliari comunali si de statu, unulu (Telinc’a) chiaru Primariu (Bürgermaister). Unii si alţii din nepoţii vechi suntu de multu proprietari de palaturi, banchieri, demnitari de statu, pe candu rudeniile loru remase,acasa se bucura si astadi a fi posessori de o mosia de 3—4 jugere pamentu. — ’Mi va dice cineva, asia este, inse ei sau si germanisatu. — Germanisatu, pentru ca a fostu esiti afara din patria, — in patria nu s’ar’ fi germanisatu.Apoi germanisarea loru nu poate fi completa, de oarace in toate cafenelele Vienei ga sesci pe langa foile germane tóté foile cechice si eră vorba a se stabili chiaru si unu teatru cechu. — Se trecemu inse pe unu momentu la Bucu resci ori lassi; — si se vedemu óre parentii co merciantiloru jidovi si germani de acolo nu au fostu proletari la venirea loru? — Cati din ei voru fi dusu vre unu fiorinu ori vre-o rubla peste Carpati ori peste Prutu? — Deci proletariatulu, — (daca este adeveratu, ca unii din oamenii nostri cu posessiuni mici voru deveni proletari) — nu este unu ce, de care se ne spariamu, numai se ne ingrigimu a nu-lu lasa moritoriu de foame pe la sate. — Vedeti Brasiovulu, cine au fostu parentii meseriasiloru si proprietariloru de casciere ale secuiloru din Blumena? Cea mai mare parte Cocieri si servitore, cari au agonisitu aici mai bine, de cut nu ar’ fi potutu agonisi in satele ioru prin Cicu si Erdövidék. In a dou’a ori a trei’a generatiune veti vedé unii din descendentii aceloru proletari cu Palaturi in piatr’a cea mare. Se socotimu numerulu secuenceloru servitóre in Brasiovu numai cu 3000, alu servitoriloru si lucratoriloru barbati numai cu 5 sute, apoi se calculamu, ca fia*care agonisesce in anu numai 20 fl., — făcu pe anu 70,000 fl.» Nutrementulu socotitu pe luna numai cu 10 fl., face in anu circa 420 mii fl. Din acesti bani, agonisiti pe cale onesta, pica de buna sama celu pucinu 50,000 fl. in manile parentiloru si rudeniiloru dela sate, pentru cumpărare de vite si alte melioratiuni economice. Pe langa aceste folose materiali tragu si acelu folosu importantu, ca primescu pe nesciute orecare cultura personale si cunoscinti domestice, cari le suntu de mare folosu pe tóata viati’a loru, si a familiiloru loru. —Era in privinti’a nationale făcu o propaganda cu multu mai mare, dar’ si mai naturale si legitima, de catu tóate despositiunile dlui Apor si legile dlui Trefort. — Pana ce vomu face deci scóle industriali si agronomice, si pana candu tinerii voru invetia in ele, — se nu uitamu a trage pe catu se poate din proletariatulu de pre sate, partea mai juna si mai aplicabila la orasia, prin care vomu ajută întreprinderile industriali indigene, prosperarea si înmulţirea loru, vomu procură unu viitoriu prósperu proletariatului nostru si vomu delatură necessitatea tragerii proletariatului necessariu industriei din străinătate, care este cu multu mai demoralisatu, corruptu si periculosu de catu celu indigenu de toate naționalitățile patriei. — Brasiova in 8 Iuliu 1874. De o septemana incoce in tóta sér’a avemu rar’a ocasiune d’a vedé in partea de catra apusu spre amedia-nópte a firmamentului unu cometu, care din sera in sera cresce si se desvólta asiă de tare, incatu daca va dură catu tempu dură si cometulu ce se aretase si înainte de resbellulu din 1859, apoi preste cateva septemane elu are se substitue lun’a in absenti’a ei. De cate ori se ivescu acesti fenomeni pre ceriu, de atate ori poporele in massele loru devinu cuprinse de o ingrijire ce li-o insufla superstitiunea inradecinata in sinulu loru credulu. Ele incepu a se teme de resbelle, de ciuma, colera, fomete si alte calamitati, pentru ca tienu pre acesti fenomeni de cei mai adeverati prevestitori ai rebelleloru ce au se vina asupra capului loru. Nu vomu se scrutamu calea pre care poporele au ajunsu la acesta superstitiune, nice n’avemu de cugetu se ne apucamu cu acesta ocasiunea li aretă in modu palpabilu ratecirea si amagirea, in care orbeca si vinata, ci luandu si noi notitia despre aparinti’a acestui fenomenu, constatamu cu durere, ca obscurantismulu si credulitatea încuibate in massele poporeloru suntu chiaru si in luminatulu tempu de astadi asiă de grase si de estinse, incatu lupt’a contra loru abia póte se areteceva sporiu. O superstitiune de assemene vaga naturasi are totu deaun’a alimentatiunea sa. Raru este acelu anu, care se treca asiă ,de liniscitu, incatu se nu lase după sene urme de devastatiune si tîpete de durere ; si cine sta bunu, ca nu mane are se fia acea di, care se aduca o noua plaga asupr’a poporeloru de sub exchisivulu guvernamentu ungurescu, si care intrunu momentu se întunece lumin’a reversata si imprasciata astadi prin straturile masseloru, cari necunostindu legile naturei, se intarescu totu mai tare in fals’a credintia, ca fenomenulu din cutare tempu n’a avutu alta chiamare, decatu a prevesti acea calamitate mare. Aici suntu inse fenomenii, cari prevestescu resbelele; inse acestia nu suntu d’a se caută pre ceriu, ci aici pre pamentu in faptele si tendintiele celoru ce tiessu intrigele, croiescu planuri de distrugere si totuşi simuladia intentiuni de fericire pentru popore si pe socotela poporeloru. Precandu politicii si diplomaţii din continentulu europeanu inscenadia cu ostentatiune întrevederi preste întrevederi si conveniri de imperati si regi in favorulu păcii universali, pre carea si-au luat’o de masca pentru planurile funeste ce voru ale esecută in coltiulu orientalu alu betranei Europe, pre atunci cei ce intr’adeveru voescu pacea, se inarmedia de resbellu. Si vis pacem para bellum, diceau strămoșii romani si după acesta maxima se orientadia toti aceia, cari voiescu pacea, vnse vedu, ca cugetele celoru ce vorbescu cu emfase de pace universale nu suntu cutare, intentiunile loru nu mirosa a pace. Lordulu Disraeli, stefulu cabinetului actualu din Mare-Britani’a ni-o spune francu si respiratu, ca „errumperea unei mari crise ou este astă departe, precum se crede, si doresce că in faci’a acelei eventualitati se vedia natiunea sa unita si compacta.4 De buna seama unu diplomatu, care tiene la caracterulu si auctoritatea sa, nu s’ar’ încumetă a insuflă ingrijire in animele poporului, ale cărui distine le dirige, daca n’ar’ ave consciintia de cuvintele pronunciate; caci nimicu nu compromite si discreditadia mai tare pre unu barbatu de stătu, pecatu intimidările si alusiunile netemeinice, cari incorda atențiunea si marescu curiositatea, fara că