Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-11-21 / nr. 85
GAZETĂ Gazeta ese de 2 ori: Joi’a si Duminec'a, Fai'a, candu concedui ajateriale. — Pretiulu: pe 1 ana 10 fl.f pe 1/4 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe una anu adu 2 1/8 galbini mon. sunatoria. Amin IMill, Br&siovn 3 Decembre 21 Novembre Nr. 85 se prenumera la poatele c. ai r., 61 pe la DD. corespondenti. — Pentru aerie 6 cf. Tacs’a timbrala a 30 cr. de flacare publicare. 1874. Partida Calvinesca din Transilvani’a. Lectorii D-tale, domnule Redactoru, nu voru lua titlulu acestei corespondentie in sensu religiosu, ci curatu in sensu politicu. Este adeveratu, ca dela cunoscutulu in istoria Ioanu Calvinu (in secululu alu 16-lea) s’a datu nume unei secte religiose de mare celebritate. Calvinu fusese de naționalitate francu, ér’ in limb’a francésca acestu nume s’a corruptu asia, ca se scrie Chauvin si se pronunția Sioven, ér’ noi se nu ne mai bajocorimu limb’a inca si cu acesta schimositura, ci se scriamu si se pronuntiamu Calvinu. — Calvinu trecu in ochii catholiciloru din Franci’a inca si astadi de oameni reutatiosi, iubitori de certe, bataiosi, bellicosi. De aici nu mai scimu cui -i veni mai antaiu in capu inainte cu cativa ani la Parisu, ca partitei militarie si bellicoase se-i de numele de calvina si calvinia (Chauvin, Chavinismu). In pacini ani aceasta nomenclatura se adopta mai alesu in diaristica si strabatu pana in Ungaria, unde acum avemu nu numai calvinia religioasa, ci si calvinia politica, or’ sub acésta din urma se intielege partit’a politica doritoria de a domina si a subjugă. Vine acumu dn. Alexandru Hegedűs, din intemplare fetioru alu renumitului predicatoru calvinescu Hegedűs, care fusese odiniora parochu la unu satu romanescu calvinitu, de unde apoi se strămută la Clusiu, si boteaza pe partit’a cea noua politica formata de aristocrați „ partita calvinesca din Transilvani’a* *), apoi mi-ti’i ia la refrecui, precum se dice pe la noi, si le arata, ca tocmai, boierii, n’au nici-o causa de a se rescola si a turbură tior’a, precum se incearca se faca din nou. Ccca ce le dice dn. Hegedűs in „M. Polgár* nr. 264: Aristocrații din Transilvani’a s’au rescolatu acuma dintr’odata asupra gubernului, parlamentului si a uniunei, or' in constitutiunea ungureasca vedu numai blastemu. Ei invetia pe romani si pe sași, cum se agitedie in contra uniunei, cum se dehonestedie parlamentulu ungurescu, cum se inferedie pe gubernu de tradatoriu alu patriei (haza arula). Dar’ sciţi voi, care este adeverat’a causa a rescelei boieresci? Ei se temu, ca daca se voru înmulţi cevasi alegatorii romani, acestia nu-i voru mai alege la dieta si asia -si voru perde cu mandatulu si folosele. Ca se -si ajungă scopulu, ei vreu se insiele pe poporulu maghiaru (felultenii), se tiena cu ei si se lucre in contra romaniloru. Preteste de nimicu, pentru ca eta, cas’a magnatiloru a facutu pe voi’a boieriloru din Transilvani’a, si se pare, ca va fi asia precum voru vrea ei. Daca acesti boieri striga incontra blastematiiloru comisse in cei siepte ani trecuti, apoi in acestea cei mai vinovati suntu totu ei. La toate legile cele mai rele pe care astadi le condamna, ei votara regulatu si fara exceptiune cu partiia ministeriale. Daca agitaţiunile naţionali au crescutu, daca sasii au apucatu de asupra si daca romanii suntu turbati (a románok dühösek), apoi totu boierii suntu de vina. Au nu Lonyay s’a lasatu in negotiatiuni cu romanii, tocmai acelu Lonyay, cărui acesti boieri se inchina pana la pamentu **). Ei se plangu pentru lips’a securitatiei publice, dar’ totu ei in siepte ani nu cerea nici o reforma. Au nu domina gendarmeri’a si codicele austriacu pana astadi in Transilvani’a? Cine au votatu bugetele cele mari? Boierii. Cine au votatu functiunea cea rea pentru Ungari’a pe la Orsiova? Totu boierii *). Cine au votatu împrumuturile cele nebunesci? Boierii si or’ boierii. Cine apara tóate conditiunile dualismului pe viatia pe móarte ? Totu acesta partita boierasca si preste totu gubernamentalii din Transilvani’a etc. etc. — Adecă boierii noştri ardeleni cu mancarimea loru de a se certa, cu poft’a excessiva de dominatiune, cu trufi’a loru de magnati, ne detera dintr’odata la toti de lucru. Oare se nu fia acesta numai unu orcanu intr’unu pacharu de apa? Nu credemu. Suntu mai multe alte semne, ca si ei s’au saturatu de Uniune (mai bine fusiune), si inca multu mai curendu decatu credeamu noi dela inceputu si anume atunci, candu cei 1493 romani fruntasisi permissera a spune monarchului in petitiunea loru substernuta in 30 Dec. 1866 urmatoriele cuvente: „Maiestatea Vostra! Romanii Transilvaniei suntu o naţiune otierita in cursu de mai multe vacuri prin suferintiele cele mai aspre; eisi pastradia cu credintia suvenirele si convicţiunile sale politice, in catu tocma si pe unde li se precurma firulu istoriei, unu instinctu fanetosu politicu totu nu’i parasesce. Națiunea romaneasca nici acuma nu dă crediementu la opiniunile politice si nationale predomnitorie in Ungari’a. Romanii voiescu a romané pentru toate tempurile in Transilvani’a si in monarchi’a austriaca, er’ unguri la nici unu casu nu volie8CU a se face. ... In Ungari’a din oricare cestiune politica se face cate o cestiune strinsa nationala etc.“ Totu acolo s’a disut Monarchului: „Prin uniune se prepara total’a dissolutiune a natiunei romanesci si ruin’a Transilvaniei.* Boierii acestei tieri voiseră se faca natiunei romanesci reulu celu mai mare possibile prin desfiintarea autonomiei acestei tieri, acum inse vedu ei insii, ca au patit’o cu scorpiile, despre care naturalistă spunu, ca daca se irrita reu, sau daca se afla in periculu din care simtu ca nu voru potu se scape,si spargu capulu ele insele cu cod’a loru cea ascutita. Nu le-a placutu se fia domni acasa la noi, in Transilvani’a, din ura si urgia asupra romaniloru, de frica, ca nu cumuva se sfada alăturea cu ei si cate unu romanu la mas’a verde, precum disese pe la 1863 unu br. Bornemissza si pe la 1847 patricianii din Sibiiu si unulu dela Brasiovu (Aug. Roth); acum inse au ajunsu vai de capulu loru in Buda-Pestra, ca se fia tractati ceva mai bine decatu cersietorii, pre cari’i dai pe usia afara, precum ne spuse chiaru c. Banffy, si precum se scie din mii de alte gure. Cersietorii Ce consolatiune mare pentru romani! Asia der’ unionistii, fusionistii, maghiarii veniţi immediatu din Scithi’a (?) suntu consideraţi in Buda-Pest’a totu ca si romanii, de cer sietori. Si maghiarii transilvăneni suntu bajocoriti de valachi, totu precum suntu bajocoriti si romanii. Minunatul Totu realu -si are si partea sa buna. Dualismulu pre langa immensele rele, care se potu asemena cu plagele din Egiptu, ne aduse anume noue romaniloru acelu bine, ca de una parte mai curati corpulu nationale de cateva caractere de cameleoni, de alta ne dete unu nou testimoniu ungurescu despre originea romaneasca a miiloru de renegați, or’ pe aceștia -i duseră la o scoala, unde-i invetiara se cunoasca ce insemna a cade la conditiune de sierbitori, a fi numitu oláh. Deci deca astadi boierimea transilvana, grafi, baroni, nobili mari si mai mici se revoltară asupra maltratarei ce dicu ei, ca le vene dela ungureni, apoi tieneti mente óameni buni, ca acésta este partea cea romanésca a sângelui ce s’a revoltatu in venele loru, pentru ca au inceputu se vedia si se simtia, ca aci nu maghiarulu venitu din Scithi’a (?),este insultatu si despretiuitu, ci romanulu renegatu. Dar’ ce se le faci diavoliloru de ungureni veniti din Scithia (?), daca ei porta ura asia cumplita in contra elementului dacoromanescu, in catu nici de familiile renegate nu mai voliescu se audia. Evreii dicu, ca tradarea de sânge se pedepsesce pana in a steptea sementia; asia dér’ deca cineva venduse sânge romanescu inainte cu 250 de ani, mai au se sufere inca si strănepoții loru cei din dilele nóastre pedepsa grea, dar’ prea bine meritata, care adeca merge indereptu pana la Georgie Rákóczi celu spulberatu. Pana se se mai astempere cevasi mani’a boieriloru nostrii transilvani renegaţi, se ne tragemu pucinu computu si cu onorabilele d. Al. Hegedüs, care pe romanesce se dice Lautariu, fetiorulu popii romaniloru calviniti. Dn. Lautariu tiene una, ca magnaţii nostrii transilvani numai de aceea se oppunu la înmulţirea alegatoriloru de naţionalitate romana, ca acestia nu le voru da voturile, prin urmare, ca mai multi domnisiorisi voru perde scaunele de deputaţi. D. Hegedus alias Lautariu se nu faca domniloru aristocrati atata spaima cu romanii. Densulu trebue se scia, cum scie toata lumea, ca in periodele electorali dela 1866, 1869, 1872, acei romani din popom, carii au mersu la urna, au fostu parte instelati cu minciunile cele mai nerusinate, mai mare parte inse terrorisati, trasi cu forti’a prin subprefecti, si candu vediura, ca nu mai merge nici asia, tramisera pre cativa candidati, carii versara cate 20—40 mii p’intre popori, sau ca se spuneau adeverulu curatu, p’intre conductorii poporului, caci acest’a abia vediu cate 1—2 florini de alegatoriu. Inse chiaru si asia fugiră mulţime de alegatori romani dela urna. Este cunoscuta si pressiunea cea mare ce se face asupra clerului cu amenintiarile, ca se vorutalia subventiunile de cate 50—100 de mii, care se voradia pe fiacare anu, ca si portiunile de pane si de presti, de ex. pentru regimentele de husari. Crede ore d. Hegedus alias Lautariu, ca se poate, la infami’a din an. 1872 se mai cada si in an. 1875/6 asupra poporului romanescu? Noi credemu contrariulu, ca adeca romanii se voru abtiene dela urna cu atatu mai vertoru, cu catu no Vell’a electorale unguresca si toate desbaterile cate au decursu estempu asupra ei, suntu una insulta noua si unu nou testimoniu de hostilitate nationale, datu de catra diet’a ungureniloru in contra natiunei nóstre. Dn. Hegedűs alias Lautariu sustiene, ca valachii ar’ fi turbati asupra maghiariloru. Densulu se instela, cade si in peccaturu calumniei. Romanii au iubitu totu-deun’a mai multu pe maghiari, decatu acestia pe ceia. Dn. Hegedűs cunosce törte *) Az Erdélyi Chauvinok. **) Aici Hegedűs o incurca. Longaistii naga. Nu face nimicu. Vedi mai la vale. •*) Mei, mei, ce curiosul —