Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-08-01 / nr. 59
Gazet’a eae de 2 ori: Joi’a si Dumineca, se prenumera la postele e. si si pe 1& Foi’a, candu concedui ajateriale. — Pretiulu: Annin W f\| DD. corespondenti. — Pentru se' 6 er. pe 1 ano 10fl.,pe Vi3fl.v.a. Tieriesteme 12fl. /maiimi* Tacs’a timbrala a 30 er. de »re pu-T. a. pe unu anu seu 2Vs galbini mon. sunatoria. Oblicare. Hr. 59. Braslovn 13i Augusta 1876. Dela issociatiunea din Sibiiu ni se scrie urmatoriele: Adunarea Associatiunei transilvane romane s’a deschisu astadi in 10 Augustu cu solemnitatea obicinuita. Numerulu membriloru sosiţi din trenuturile mai depărtate de districtulu Sibiiului e forte micu. A surprinsu ca Brasiovulu a fostu represintatu numai prin 2—3 insi. Caus’a pote fi si minunata comunicatiune a calei ferate intre Sibiiu si Brasiovu. După cuventulu de deschidere a presiedintelui si după replic’a unui d’intre membri, s’au dusu toti cei de facta in corpore in baseric’a metropolitana din cetate unde, pontificandu insusi metropolitulu s’a celebratu parastasulu in memori’a repausatului primu presiedinte alu Associatiunei metrop. Siagmn’a. Cu acesta ocasiune a rostitu d. protop- Z. Boiu de pe amvonu unu cuventu pre catu de frumosu, pre atatu de bine simtitu. După parastasu reintorcandu-se membrii s’a continuatu siedinti’a, s’a cititu reportulu si computulu si s’au alesu comissiunile după programu. S’a datu citire unui telegramu salutatoriu din Siomcuta-mare. Unuia din membrii cei tineri d. Popoviciu-Barcianu face apoi o propunere ca se se alega o comissiune de 7 membri, care se studieze situatiunea fóaiei Associatiunei si se vada cum ’si-ar’ poté implini acesta fóaia scopulu si mai bine decatu s’a potutu pana acuma. Aceasta propunere nu a fostu mai de locu motivata, de aceea nu s’a potutu intielege adeverat’a ei tendintia. Adunarea a decisu a se asterne comissiunei pentru propuneri. Cu acestu intermezzo s'a finitu prima siedintia. Panslavismulu. II. Slavii sciu forte bine, ca ei differa ca si nemtii in dialecteleloru, ca inse densii aflandu-se in robi’a nemtieasca, si ungureasca, ca si alti frați ai loru in cea turceasca, n’au avutu candu se se intieleaga intre sene celu pucinu pentru cultivarea unui dialectu comunu, ci fia-care ramura a gentei slave s’au adoperatu a-si cultiva numai dialectulu provinciei in care locuesce. Acésta fa caus’a principale, ca in congressulu dela Prag’a slavii se gruppara in trei secţiuni principali asia, catu in fia care era representate dialectele cele mai apropiate unele de altele. Secţiunea numita a slavi loru apuseni era compusa din bohemi, moravi, silesiani si slavaci, cari toti differa relative prea pucinu in dialectele loru, in catu nu simtu nici o lipsa de a cultiva mai multu ca mulu, pe alu Bohemiei. Secţiunea 2 a slaviloru orientali era compusa din poloni si ruteni. Secţiunea 3 a slavilor u meridionali, in care s’au gruppatu slovenii din Stiri’a, Carinthi’a, Carnioli’a, croaţii, serbii si dalmatinii, cari erasi se potu îndestula prea bine cu unu singuru dialectu. Fia care din acele secţiuni seu gruppesi alese din sinulu seu cate 16 membri, prin urmare din 3 gruppe 48 de membri, a caroru adunare se numi Comitetulu congresulului nationale slavu, era de presiedente generale fu alesu renumitulu eruditu si barbatu politicu Palacky. Secţiunile avura de presiedenti pe Schafarik, Liebelt si Stămatoviciu. Din cauira diversitatiei dialecteloru discussiunile in congressu si in comitetu mergea férte anevoia asia, ca in fine slavii au fostu necessitati a recurge la ajutoriului tobei germane pe care o scia mai toti literații din copilari’a loru, de candu au fostu siliti se mérga numai la scoala nemtiesca, in lips’a totala de scoala slava. Acesta impregiurare da ocasiune pana in dium a de astadi nemtiloru si maghiariloru, ca se-si bata jocu de slavi cu dialectele loru cele multe. Dara nemtii uita bucurosu, ca abia au trecutu unu seculu de candu classele superiori nemtiesci se intielegea intre sinesi numai in limb’a latina si in cea francésca, si ca pana in dium a de astadi prussacii cu renanii, mecklenburgii cu austriaci, bavarii cu liflandii etc. nu se intielegu intre senesi mai nicidecumu, daca nu-si voru invetia in scele dialectulu loru celu din carti, formatu cu mare greutate de literati; ora maghiarii numai se faca cu limb’a loru mai multu slava decatu mongola si turca, seu cu cea latinita pana la ridicolu *). Resultatulu acelui congressu alu slaviloru a fostu numai urmatori’a programa nationala si politica: 1. Confederatiune defensiva si offensiva a toturoru slaviloru din monarchi’a austriaca. 2. Drepturi egali pentru tóate nationalitatile imperiului austriacu. 3. Interessare de sartea toturoru slaviloru, adeca si a celoru din alte staturi. 4. Independinti’a imperiului Austriei de trermani’a, cu alte cuvente, esirea Austriei din confederatiunea germana, din causa ca Austri’a nu e statu germanu, ci statu poliglottu, era in majoritatea sa slavu. 5. Aceste decisiuni ale congressului se fia aduse la cunoscinti’a imperatului. Pre candu congressulu nationale slavu manecandu din program’s ce-si stabilise, era se-si continue lucrările sale in pace si liniste, capetele cele aprinse de idei democratice necopte si tenerimea inpintenata de cativa agitatori cumpăraţi cu bani grei, produse in 12 Iuniu revolutiunea din Praga, pe care principele Windischgrätz, a cărui socia o impuscara prin ferestra, o inneca in sângele loru. Urmara arestări, si congressulu nationale trebui se se sparga din causa fanatismului catoruva visători de republice de ale lui Platone, visători de aceia, de cari au parte ici-colea si romanii. Intr’aceea congressulu totu apucase a elabora unu proiectu de manifestu nationale, adressatu catra tóté poporale Europei, carele după aceea se vediu publicatu prin diarie. In acelu manifestu comitetulu slaviloru austriaci declara ca scopulu loru este ca: statulu Austriei, intru care majoritatea populatiunei este slava, se se prefaca in statu, desi monarchicu, inse federativu de natiuni cu drepturi egali, asia, ca se satisfaca interessel fiacarei naţiuni, se asigure si unitatea monarchiei. Acuma remanea numai, ca se se caute si midiulecele, calile practice, pe care se se poata reálisa si aplica theori’a acesta cu bunu resultatu. Bellulu Italiei si bellurile civili n’au mai *) De ex.: A summa, mely a valornak summáját exceldálná, amit taltassék és csak a capitalis summának depositioja által restituáltassék, a venditornak........... mit rajta ad interim építene az emptor, ... tartozzék refundálni.... és haszna vételezői contentálva, ha simpliciter nem leváltja a summát (Aprob, const, art. 16 si mii de acestea), lasatu nimenui tempu ca se se ocupe de partea practica a acestoru theorii de importantia immensa. Intr’aceea resistenti’a cea mai inversiunata a germaniloru si a maghiariloru, fiacare din alu loru punctu de plecare, se manifesta in contra slaviloru la totu pasulu. Germanii nu voiu se audia de caracterulu slavu alu nici-uneia din provinciile imperiului, maghiarii sciu numai de unu Magyarország unificatii, in care se nu pota fi nici vorba de alti locuitori si cetatieni ai statului afara numai de magyar. Acestea idei, theorii, tendentie naţionali si politice fusera in fine îngropate si ele sub cadavrele miilorii de oameni armati si nearmati, pana ce in fine veni reactiunea absolutistica spre a le astruca pe toate unele langa altele. Ideile inse, desi îngropate, nu moru cu corpurile organice, ci stau numai ascunse pe unu timpu oare care, candu erasi inviua. Fragerea armeloru dela Magenta si Solferino le-a scosu érasi la lumina, pacea dela Villafranc’a inchiaieta definitiva in 10 Nov. 1859 la Zürich le-a inpinsu in albi’a loru din 1848. In a. 1860, candu cestiunea nationalitatiloru se puse érasi la ordinea dilei, poporale slave ale imperiului apucandu firulu de acolo de unde-lu scapasera in 1849,si propuseră tare si vertosu a scoate la cale uniunea si mai strinsa a loru, pe basea federalismulu. Acea uniune strinsa s’a preparatu si in cei diece ani ai absolutismului cu mare diligentia si perseverantia de catra bărbaţii loru cei de frunte prin scrieri diverse, prin dese conveniri private, prea pucinu observate si prin înmulțirea scóaleloru naționali. Slavii vi se detera si asta-data preste obstacule cumplite din partea germaniloru si a maghiariloru. Aceste doue elemente, vechi rivale, vediendu-se strimtorate din tóate partile si in periculu comuna de a-si perde suprematia usurpata atata timpu, era anume germanii austriaci candu se vediura delaturati din federatiunea germana (1866), se impacara cu maghiarii pe basca dualismului, si asia trantira, nu la pamentu, caci acesta nu se mai potea, ci numai la pariete, pe slavi si pe romani. Acea catastrofa, acelu evenimentu de trista memoria, in locu de a descuragia pe slavi, tocma din contra, mai multu ii inversiune intru atata, catu avura intru nimicu a se arunca dualistiloru amenintiarea in facia dicandu-le: „Tieneti voi minte tirani betrani, ca va mai veni timpulu in care veti cere ajutoriulu bradaloru si alu pungiloru nóstre, candu apoi ve vomu intorce dosulu“ *). Cu acea portare a loru slavii au castigatu Croatiei autonomia pe care o vedemu, era altoru provincii cislattane unu gradu mai micu de autonomia si cu aceea cateva drepturi asecurate pentru limbile loru. Dara slavii nici pe de parte nu se afla îndestulati numai cu atatea concessiuni. Deci candu vediura densii brutal’a portare a germaniloru in Vien’a si a maghiariloru in B.-Pest’a, se deciseră la unu pasu din cele desperate, caci in Maiu 1867 cei mai de frunte barbati ai loru alergara la Moscva! Daca pana atunci activitatei slaviloru austriaci nu-i competea titlulu de panslavismu, in acelu anu tendenti’a loru panslavistica se manifestă pe facia; scopulu perigrinarei loru era invederata: castigarea simpathiiloru poporului rus *) Vedi »Politik“, „Pokrok“, „Narodni Listi“ ótc. —