Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-03-26 / nr. 24
acest’a, a carui’a interessé vitale taté se intelnescu c’unu interessu capitalu alu monarchiei nóstre, se nu fia ciuntatu in teritoriulu seu. Me veti intreba de ce me ocupu numai de cestiunea basarabica ? Eata de ce : Romani’a a chiamatu in ajutoriu monarchi’a si in strimtorarea s’a a cautatu simpathii in capital’a Ungariei. Atitudinea României fagia de unguri s’a schimbatu in dilele de restriste. Este o aparintia imbucuratoria, ca in natiunea romana s’a desteptatu consciinti’a, ca patri’a noastra si Romani’a e amenintiata de unu iuimicu comunu, ca romanii potu astepta ceva bine numai de aci, ca sunt avisati la noi. Prudinti’a cere, ca Ungari’a se nu fia pustni’a, in care se resune plângerile romaniloru, si me credu cu atatu mai multu indreptatitu a redica vocea mea in acést’a camera, cu catu voiescu ca de aci se asa unu cuventu simpathicu pentru caus’a României. Pentru Ungari’a — a carei’a problema principala va fi de aci incolo a apera cu tenacitate integritatea si inviolabilitatea teritoriului seu propriu, precumu si institutiunile cele mai insemnate de statu — poate se va numai spre folosu, daca ’si afla aliati in afara. Romani’a se simte indemnata a se apropia de noi; nu ar’ fi doar’ rationalu a dubită in sinceritatea apropiarei si a o respinge. Acest’a e motivulu, care m’a condusu, candu m’am marginitu a atinge in interpellatiunea mea numai cestiunea Basarabiei, despre care oficiulu nostru de estenie face consecenta. Interpellatiunea e subscrisa de deputaţii: Barony Bánhidy, Kol. Biró, Franciscu Cheriu, Carola Csider, Nie. Roser, Béla Lukács, Desider Potocki, Aladár Ragályi, Alexius Farkas, Béla Ivády, Antony Molnár, Petru Kende, Paula Szontágh (Gömör), baroni Ludovicii Simonyi, Micailu Kossuth, Iulius Kovácsy, Iosefu Lichtenstein, Iulius Miklós, Paul Mandel, George Sztupa, Iulius Abrahamffy, Iulius Meczuer, Dionys Pogonyi, Ladislau Pilisy, Iosifu Nyisztor, Carola Ráth, Iulius Ragalyi, Alecsandru Bereczky. — Libertatea de întrunire si dlu Tisza. Budapest’a. 31 Martiu a. c. In camer’a ungara avura locu eai unele desbateri fulminante — asupra libertății de întrunire. A esistatu acést’a vreodată la noi? Romanii spre esemplu nu s’au bucuratu mai de locu de binefacerile dreptului de întrunire, singuru pentru maghiari a esistatu. Dlu Tisza ne spune, ca acest’a se baséza numai pe o ordinatiune ministeriala dela 1848. Alta lege de întrunire nu esista si dlu ministru s’a simtitu indemnatu, negresitu din motivele unei inalte ratiuni de statu, a restringe si pagin’a libertate de întrunire, ce in poterea acelei ordinatiuni dela 1848 esista inca pentru maghiari. Demonstratiunea turcofila dela 16 Decembre 1877, care s’a finitu cu spargerea ferestriloru ministrului-presiedinte, ’si aduse fructulu seu. Dlu Tisza a gasitu ca ordinatiunea dela 1848 face prea multe concessiuni si a pusu printr’o noua ordinatiune întrunirile publice sub control’a strinsa si deosebita a organeioru statului. De aci incolo, candu va fi se se faca o adunare poporala, siese individi, domiciliati in loculu unde se va tiene, vom trebui se cara mai antaiu incuviintiarea dela autoritate luandu totodată asupra’si responsabilitatea, ca la acea adunare se vom observa legile esistente. Va se dica acesti individi voru respunde apoi pentru totu, voru trebui se da garanția statului, ca nu se va comite nici o ilegalitate. Ar’ crede omulu, ca acést’a dispositiune ministeriala are de scopu a ustura politiei sarcin’a care si asia ’i apasa prea tare umerii, dér’ nu la acést’a a tientitu ministrulu, elu a voitu numai se’si resbune asupra acelora, cari la 16 Decembre i-au spartu ferestrile in poterea libertăţii ce esista inca pe atunci — asta crede celu puguim Helfy Ignatz, care împreuna cu Chorin a interpellatu pe ministrulu-presiedinte in privinti’a memoratei restrictiuni a dreptului de întrunire. Deputatulu Chorin a provocatu vise pe adunare, ca se nu se preocupe de evenemintele regretabile, cari au facutu se zuruia ferestrile palatului ministrului-presiedinte, căci aci nu se tratéza de escessele unora ci de drepturile natiunei. Cumu a cutedratu dlu Tisza se ie o asemenea decisiune intr’unu timpu, candu camera era adunata si in toata tiera domniea tinistea ? intreba Chorin. Acest’a este unu pasu spre absolutismu. Guvernulu ar’ trebui din contra se veghieze, ca drepturile poporului se fia sustienute in intregitatea loru, dér’ nu se se restringa, se se pună in contradictiune cu ele. Chorin cere dor’ dela parlamentu ca se traga pe guvernu la respundere. Numai paginu grave fura acusarile lui Helfy, care intre altele a doveditu, ca ministrulu presiedinte a decopiatu o decisiune a ministrului francesu, alu politiei din timpulu lui Napoleonu III, care este inca mai puginu reactionaria cu decisiunea lui Tisza. Ambii interpellanti au sustienutu, ca prin acesta decisiune potu fi impedecati chiaru si deputatii dietali de a intra in atingere cu alegatorii loru. Dlu Tisza a trebuitu se intrebuintieze toata poterea dialecticei sale spre a se apara contra graveloru acusatiuni îndreptate asuprai. Deorace lege de întrunire nu esista si decisiunea ministeriala se baseza numai pe cea din 1848, ea nu poate contiena nimicu illegalu, dise diu Tisza. Imputarea ce i se face, ca ar’ voi se intrebuintieze licentiarea si oprirea adunariloru pentru scopuri de partitu, o respinse, dicandu, ca acest’a nu se pote intempla din causa, ca aretarile despre adunările poporale se voru face mai totu la impiegați alesi municipali. Choriu inse ’i reflecta, ca in fapta control’a se afla chiaru in man’a ministrului-presiedinte, după ce impiegații politici sunt detori a impartasi in totdeauna ministrului pe cale telegrafica chiaru si numele acelora, cari voru fi desemnati, ca voru vorbi in adunarea respectiva. Chiaru foile guvernamentale au trebuitu se recunóasca, ca procederea ministrului Tisza in cestiunea acest’a delicata a dreptului de intrunire a fostu gresita si nefundata. Chiaru si amicii lui tieri, ca decisiunea, prin care se restringe libertatea intruniriloru, nu este motivata decatu póte numai prin raucun’a (mani’a) ministrului pentru escessele dela 16 Decembre. Mesur’a luata de domnulu Tisza, dicu ei, e cu atatu mai pagina fundata, cu catu decisiunea aceea faimosa e numai provisoria pana la crearea unei lege de intrunire. Respunsulu ministrului abia s’a luatu la cunoscintia cu 17 voturi majoritate, semnu invederatu, ca insusi „mamelucii“ judeca aspru atitudinea lui Tisza. Dér’ opositionaru ? Amaratiunea limbagiului foiloru antiguvernamentale a ajunsu la culme. Inceputulu s’a facutu, guvernulu a pornitu pe calea ce duce la absolutismu, partit’a reactionaria din parlamentu a invinsu — striga „Pesti Napló“. „Trebuie se invetiamu a renuntiâ la libertățile noastre, a nu esercita drepturile noastre, se insuimu a ne conformă intru toate vointiei guvernului, înainte de toate se ne dedamu a fi ascultători, ca atunci — candu va veni ear’ neamuiulu, se nu facemu earasi revolutiune si se nu mai facemu resistintia passiva, daca vomu fi incorporati Austriei . . . Asia voiesce partitulu reitiunariu. Ei nimicescu legislatiunea, pentru ca Tisza se remana la guvernu, acelu Tisza, care e blastemulu Ungariei, care a cassatu independinti’a judecatoriloru si a introdusu arbitriulu ministerau, care a adusu tiera apróape de bancruta.“ Eata cumu vorbesce opositiunalulu „Pesti Napló“ dela 30 Martiu. Si apoi mai dicu, ca n’au destula libertate! — Convorbiri cu Ignatieff si cu Bratianu. Este o datina americana adoptata de unu timpu incace si de dinaristii europeni, ca se caute ocasiunea de a visita persoane însemnate si in deosebi celebrități politice si diplomatice, cu scopu de a afla părerile lor in cestiunile pendente si ale da publicitătii. Dinaristii acestia interpellanti se numescu „Interviewers“, ei străbătu la toti barbatii de statu, converséza mai multu sau mai puginu cu toti si ceea ce au auditu astadi, mane se pote ceti in diuarie. Asia indata ce a sositu generalulu Ignatieff la Vien’a, a primitu visit’a mai multoru „Interviewers“ si sosindu d. Bratianu la Vien’a, si densulu nu mai puginu s’a bucuratu sau mai bine a fostu incomodatu de representantii dinameloru vienese. Unu colaboratoru alu „Pressei“ a publicatu in foi’a acest’a o lunga conversatiune ce a avut’o cu Ignatieff, mai interessanta, ca acést’a inse este convorbirea redactorelui foiei croate „Obzor“ cu diplomatulu russu si convorbirea unui redactoru a lui „Deutsche Zeitung“ din Vienna cu d. ministru-presiedinte Bratianu. De aceea reproducemu si noi aceste convorbiri parte in estrasu, parte din cuventu in cuventu. Ignatieff dise intre altele catra redactorulu lui „Obzor“ ca nu a venitu la Vienna cu scopu de a oferi cine scie ce Austro-Ungariei de frica Angliei. Russia nu posede in Orientu nimicu, prin urmare nici nu pote oferi nimicu , nu posede nimicu decatu suvenirea unoru jertfe colossale si consciinti’a, ca e eluptatu libertatea pentru poporele Balcaniloru. Cu mirare a vediutu ca se refusa primirea dela San- Stefano pentru ca ar’ atinge interessele austro-ungare. Cari sunt aceste interesse ? Nimenea nu stie. Pentru Austro- Ungari’a am lasatu ca Muntenegrulu si Serbia se remana tieri neînsemnate, ca Bulgari’a se nu se poata ridica in 50 de ani. Bosni’a si Herzegovina i i stau deschise Austro- Ungariei, ce mai vrea ea ? Russi’a nu poate concura cu industri’a austro-ungara in Orientu. Nu e dreptu dise, ca influinti’a russesca e atotu-poternica in tierile Balcanului, o influintia are Russi’a acolo numai intr’atatu, incatu simpathiséza cu ea popóarele eliberate. Ce potemu face ca simpathiele acestoru popóare se se estinda si asupra Austro- Ungariei? Pacea dela San-Stefano nu ne da nimicu in Europ’a, da numai popóareloru chrestine din Turcia cevasi. Popóarele aceste voru fi amice acelor’a, cari le voru ajutora mai multu in asigurarea unei esistentie demne nationale ; noi nu potemu se oprimu pe nimenea de a le ajutora, de a’si castiga amicitia loru. Ignatieff vorbi apoi despre possibilitatea unui resbelu intre Austro-Ungari’a si Russi’a. Unu asemenea resboiu, dise elu, ar’ fi o nebunia; ar’ fi o nedreptate déca Austro-Ungari’a ar' voi se cuceresca, pro candu noi amu renuntiatu de buna voia la orice cucerire, desi amu fostu victoriosi; si ar’ fi o nebunia déca ar’ avé unu scopu, ce se poate ajunge numai cu arme morale. In orice casu acest’a ar’ fi unu resbelu, dela care ar’ depinde esistenti’a unui imperiu mare (austro-ungaru). Venindu vorba de armata russesca, o lauda multu. „Cudesnaja ar mija“ (armata admirabila) dise Ignatieff; adeveratu, ca la inceputu i-a stricatu pripa cea mare, acuma inse vitejia e legata cu esperienti’a. Russi’a nu are numai unu Skobeleff, Gurko, Radetzky. Apoi reservele ei sunt inca intacte si armat’a teritoriala se organiseza abia acuma. Candu se va finn organisarea ei, Russi’a va ave unu milionu de soldati. — Redactiunea lui „Obzor“ dice intr'o nota: „Se vede acuma de ce a fostu Ignatieff la Vien’a si de ce a trebuitu se plece nemultiamitu. Programulu lui Andrásy nu se pote impaca nicidecumu cu esistenti’a libera a poporatiuniloru slave din Turci’a.“ — Unu colaboratoru alu lui „Deutsche Zeitung“ din Vien’a a visitatu in 2 Aprile pe ministru Bratianu. Intrebandu pe barbatulu de statu romanu, care aduce pace sau resbelu, Bratianu ’i respunse: „Nu trebuie se tacsezi prea susu importanti’a missiunei mele, nu trebuie se me puni in rondu cu barbatii de statu distinsi si cari au trecutu prin Vien’a in anii din urma : rolulu meu e mai modestu, si nu se pote asemena cu acela alu generalului Ignatieff. Io ’mi dau siiintia numai a lamuri lucrulu, a esplana, a propune; noi cei mai mici trebuie se ne marginimu la acést’a, noi n’avemu a decide nimicu. Sciu se apretiuescu catu de justa atitudinea Angliei, dér’ nu cautu punctulu de gravitatiune in Londonu — ’lu cautu in Vien’a. Cercurile politice ale Europei sunt de părere, ca decisiunea trebuie se se faca in Vien ’a. Fara de a voi se discuta intentiunile Angliei, mi se pare, ca’i lipsescu incatura mediulecele spre a portă unu resbelu contra Russiei singura. Anglia póate se supere multu pe Russi’a, se-o ranésca greu, dér’ nu póate se-o sileasca a evacua peninsul’a balcanica si a’si parasi positiunile castigate prin resbelu, — pentru ca se faca acest’a ’i trebuie unu aliatu continentalii.“ — Opiniunea publica in Cislaitania, respunse diuaristulu, e cu totulu in contra resbelului. „Atunci ar’ fi sub oarecari impregiurari constatatu — respunse Bratianu — ca Austro-Ungari’a este fasia de Russi’a mai slaba sau ca se tiene celu putinu de mai slaba, iti convine acestea ? Nu voiu aicidecumu se iau in aperare prin acesta zelulu resbelnicu alu maghiariloru; in Austria sunteti, cumu mi se pare prea zeloși pentru pace, in Ungaria prea zeloși pentru resbelu. Este foarte greu pentru contele Andrásy a balantia intre aceste doue direcțiuni contrarie. Publiculu din Vienna e in erere, deca credo, ca se poate ajunge vreunu resultatu de resbelu, fara mediulece de resbelu. Ceva positivu poti castiga numai atunci, candu esti decisu a merge eventualu pana la estremu. Me bucura, ca aci atatu, ca si in alte parti, lumea începe a avea o părere mai justa despre Romani’a. Multu timpu a fostu nedrepta fasia de noi si ne-a facutu imputările cele mai contradicatorie. In Petersburgu amu fostu acusati, ca suntemu pentru Austro-Ungaria, in Vien’a ne-au acusatu, ca suntemu russi, in Berlina a sustieuutu, poate careva, ca amu fi turci. Nu dovedescu oare toate aceste, ca noi in totu timpulu amu fostu numai romani?“ — Conversatiunea se intoarse apoi la cestiunea Dobrogei si a Basarabiei. Bratianu zise: „In acést’a privintia asi voi se fiu bine intielesu. Acést’a nu e o cestiune a simtiementului nostru, noi nu potemu ecsista fara de peteculu acela de pamentu, fara de Basarabi’a ar’ trebui se ne inadusimu, caci numai acést’a ne deschide drumulu in lumea mare. Fara Basarabia ne strenge in brasie Russi’a, Austro-Ungari’a, Turci’a sau Bulgari’a; Dobrogi’a nu ne deschide nici unu drumu, si déca amu lua’o in schimbu, amu comunica cu marea si cu lumea numai printr’o balta nepracticabila seu facundu unu ocolu enormu prin gurile Dunarei; acést’a inse nu o voimu.* — „Refusati dor’ Do