Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)

1878-06-30 / nr. 48

Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piati'u mare Nr. 22. — „'Gazet'a“ ese: Joi’a si Duminec’u. FretiialvL a-’boaa.siaaa.e^t'va.l'va.I : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. v. a. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu 28. franci. ■Ä.30.-UL1-UL ZSXJL Se prenumera : la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. •A.aa.’u.aa.civLrile : un’a serie garraondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 48. Dumineca, 3018 luniu 1878. O reprimire. Brasiovu, 29 luniu 1878. Mane va avé locu închiderea solemnela a par­lamentului ungurescu in palatulu regescu din Bu­dapests. Mandatulu representantiloru maghiari s’a fiin­tu si in lun’a lui Augustu se voru alege membrii nouei camere, care se va conchiama in sessiune ordinarie la tóamna. Camer’a tiszaiana si-a facutu datori’a si acuma se poate duce. Cu ajutoriulu ei Tisza Kálmán a adusu centralisatiunea maghiara la o perfectiune ne mai pomenita, si ea a fostu cu deosebire, care l’a sustienutu in lupt’a cu Austria pentru pactulu dualisticu. Trei ani, catu au duratu vietiea acestei camere, s’au totu certatu intre sine, nemtii si ungurii, pana in fine sub pressiunea estraordinara a mariloru eveneminte esterioare parlamentele dela Vien’a si Budapest’a au votatu de-a ruptulu ca­pului tóate proiectele de lege privitóare la nou’a acesta „impacare de sila“. Cu greu se va desparți d. Tisza Kálmán de camer’a aceast’a. O majoritate parlamentaria, atatu de devotata guvernului nu va mai capeta niciodată. Cine, daca nu acest’a maioritate, a sus­tienutu toate actele ministeriului Tisza, toate planurile ministrului de interne, ce i se prescria de catra maies­­trulu seu dela Vien’a, Andrásy. Cu a cui ajutoriu, daca nu cu acela alu camerei acestei­a i-a succesu dlui Tisza a tiené in freu pornirile turcofile ale ma­­ghiariloru, a paralisu agitatiunea acelora estremi si neamblanditi opositionali, cari mersera pana a-i sparge ferestrile palatului si ’lu acusara inaintea tierei de „trădători»“ ? Unde si-a aflatu insasi politic’a contelui Andrásy uuu sprigiuu mai bunu, ca in representanti’a Ungariei, care cu tota opo­­sitiunea din tiera a votatu, totu ce i s’a cerutu : indemnitate, incredere, creditu pentru mobilisare. Mari sunt dér’ serviciele ce le-a facutu ca­mer’a maghiara guvernului, cabinetului austro-un­­garu in grelele impregiurari ale celoru trei ani trecuti. Ce a facutu inse renumit’a fusiune tisza­iana, care a pasitu cu promissiuni atatu de gran­­dióse pe aren’a parlamentaria, pentru tiera si in specialu pentru poporulu maghiara ? N’avemu de­­catu se cetimu foile maghiare si vomu găsi respun­­sulu celu mai esplicitu la acést’a întrebare. Astadi la toti maghiarii, dela celu din urma kossuthianu, pana la celu d’antaiu mamelucu alu guvernului, predom­­nesce numai unu simtiui de nemultiamire asupra im­pa­­carei dualistice, asupra politicei interiore atatu, catu si esteriore. De poporele nemaghiare nici nu mai vorbimu, ca­ci sub impregiurari cu cele de fagia cumu amu si potu admite numai possibilitatea, ca ele se fia multiamite cu tutoratulu ce l’a esercitatu asuprale parlamentulu maghiarii in cesti trei ani din urma? Maghiarii astadi se gandescu poate mai putinii ca ori­candu la aceea ca se imbunatatiesca sartea si a nationalitatiloru nemaghiare, ca se le impace, se le chiame la o viatia mai demna de omenire, mai libera, mai prospera. Candu cineva­ si se afla insu­si in mare lipsa, intr’o situatiune precaria, anevoie se poate interessa de bunăstarea altui’a. Cu toate aceste maghiarii n’ar’ trebui se uite, ca in aceste tieri traiescu si popore „de alta limba“ cu altu typu, decatu celu maghiaru, ei n’ar’ trebui se uite acest’a, cu atatu mai vertosu, cu catu tocmai acuma principiulu de nationali­tate , serbéza noue victorii la congressulu din Berlinu, care sta se creeze pe bas’a acestui prin­cipiu noue state la fruntari’a de sudu a monar­­chiei nóastre. Sórtea a voitu, ca primulu representante alu Austriei la marele areopagu europeanu din 1878 se fia unu maghiaru, unulu din făptuitorii supre­mației maghiare, unulu din scóal­a aceea terroristica, care tinde cu toate mediulecele la asuprirea rasse­­loru nemaghiare, sórtea a voitu ca acestu barbatu de statu, cornitele de Andrásy, se sfeda la més’a verde din palatulu Radziwill si se da mana de ajutoriu la crearea nouei Bulgarie, la eliberarea popóareloru slave si grece din Turci­a, la marirea Serbiei si a Muntenegrului, la infiintiarea acelui lantin de state slave, care cumu dise Tisza, póte se devină periculosu interesseloru Ungariei. Acest’a impregiurare nu este ore unu „memento“ de ajunsu pentru maghiari, ca se ’si cumpanesca bine atitu­dinea fatia de natiunalitatile nemaghiare din patria ? Congressulu. Mercuri a tienutu congressulu a siept’a sie­­dintia, care se fi fostu cea mai însemnata in re­­sultatele dobândite. Se asigura, ca punctele prin­cipale ale cestiunei bulgare, care este cea mai grea dintre tóte, s’au regulatu deja in principiu. In siedinti’a acea din 26 se se fi stabilitu, ca Bul­garia de sudu se se numesca „Rum­eli’a ostica“, ca tóate fortaretiele bulgare se fia derimate, asiader’ si Yarn­a si Siuml’a, ca ocupatiunea russesca in Bulgari’a se dureze numai noue luni, incependu dela inchirierea tractatului dela San-Stefano, si in alte trei luni tóate tienuturile ocupate se fia desiertate de catra trupele russe. „Régimele militariu“ alu Turciei in Bulgari’a de sudu se fi fostu ficsatu in modulu urmatoriu: Turci’a are dreptulu de a tiené garnisoaue pe in­­altimile Balcaniloru in passuri si la fruntariile sudice. Numerulu trupeloru nu va sta sub nici o controla, dér’ nu-i va fi ertatu a se servi de tru­pele irregularie. Turcii potu schimba garnisoanele după plăcu, ei au trecere libera prin tiera, dar’ nu se potu asiedia in localitățile ei, decatu numai pentr’uuu timpu anumiții; nu le va fi inse ertatu a se incuartira in casele locuitori­ldru, ci voru tre­bui se’si faca tabere. Pentru sustienerea ordinei in provinci­a de sudu se va crea o gendarmeria locala si o militia nationale, compusa din musul­mani si chrestini. Representantele Greciei, ministrulu Deli­­j­a­n­n­i­s, a fostu incunosciintiatu abia in 26 luniu despre aceea, ca congressulu a incuviintiatu parti­ciparea consultativa a Greciei in cestiuni, cari privescu interessé grecesci sau nationalitatea greca. Despre admiterea României inca nu s’aude nimicu. In totu casulu Romani’a va potu fi admisa numai după ce i se va recunósce independenti’a. In privinti’a acést’a primesce „Pester Lloyd“ soirea curioasa, ca representantii României ar’ fi primitu in 26 unu feliu de ultimatu, in care li se anuntia, ca congressulu va decreta, ca principatele dunărene au incetatu de a esista si va crea o Romania noua independenta, a careia fruntarii le va ficsa elu (mei! mei!) Romanii sunt consternati in urma acestui avisu, dice iscusitulu corespon­­dinte a lui „P. L.“, ca­ci vedu, ca Basarabia e perduta pentru ei si ca voru trebui se ie Dobrogi’a. Multe faime absurde s’au latitu relativu la Ro­mani’a, dér’ acést’a le întrece pe tote ! Se mai dice inca, ca representantii romani totusi ar’ fi predatu memoriulu lom presidiului congressului in 25 i. c. Acestu pasu era inse prevediutu nu­mai pentru casulu, daca Romani’a nu va fi admisa. Se vede dór’, ca ministrii romani s’au abatutu dela olarirea de mai inainte sau ca in adeveru n’au sperantia de a mai fi admisi, ceea­ ce inse nu cre­­demu. Suntemu din contra de părere, ca memoriulu a trebuitu se premerga recunoscerei independenții si admiterei României la congressu. Punctele acestui memoriu le amu impartasitu in numerulu trecutu. Unu telegramu din Berlinu mai adauge la ele inca unu punctu însemnatu­, care dice: „Romani’a va capeta in proportiune cu poterea armata, tramisa in campania, o desdaunare de resbelu in form’a, care se va consideră de cea mai espedienta, usiera.“ (plus expedient.) Memoriulu romanu se ocupa si de c­e­s­t­i­u­n­e­a jidani­l­o­r i­si sustiene urmatoriulu punctu de vedere : „Romani’a admite necessitatea de a regula acest’a cestiune, care nu e nicidecumu religioasa, ci esentiaminte nationala si sociala. Ji­danii sunt străini de Romani’a prin limbagiulu, costumulu si moravurile loru. Romani’a nu se lupta contra unei comunităţi religiose, ci contra unei nationalitati străini, care ar’ lua Romani’a cu totulu in stăpânire, daca i-ar’ fi ertatu se cum­pere pamenturi. Prin­ urmare cestiunea este cu totulu interioara si poate se fia regulata numai printr’o lege interioara ear’ nu printr’o lege inter­nationala. In fine Romani’a e otarita, candu va veni momentulu, candu independenta ei va fi asi­gurata, candu actualele dificultăți nationale voru fi disparutu, se gasesca pentru cestiunea evreiloru o solutiune, care se fia in armonia cu civilisatiunea, cu esigentiele sociale si cu trebuintiele particulare ale tierii; dar’ pentru momentu, si singur’a tînta a României este de a ’si apera integritatea s’a teritoriala si de a ’si asigura independenta po­litica.“ Unu telegramu mai nou din Berlinu ne spune, ca russii ceru inapoiarea Basarabiei numai pana la Chili’a si ca gur’a Salinei voru se-o lase Roma­­niei. Mei, dar’ generoși mai sunt cu averea stră­ină ! — Lui „N. Fr. Presse“ i se anuntia, ca si Serbi’a si Muntenegrulu au predatu memorieie loru congressului „In privinti’a României se voru nasce greutati, deorece voi eseu sei ie Basarabi’a, pre candu romanii refusa ori­ce transactiune Congres­­sulu va decide, este inse mare întrebare, cumu va fi esecutata decisiunea.“ La acest’a este se mai adaugemu si atitudinea turci­loru, cari stau gata si acuma ca la conferenti’a dela Constantinopolu a nu se supune de buna voia dictatului Europei si mai avem­u inca destula causa de a ne teme de complicatiuni neprevediute, cu tóte, ca oficiosii lauda necontenitu spiritulu cinciliantu alu mariloru poteri. Cestiunea Bosniei si Herzegovinei inca se astepta se vina pe tapetu. Congressulu, se dice, recunosce necessitatea unei interventiuni austro­­ungare. — Arestările in Germani­a. De candu cu ultimulu atentatu alu lui Nobi­­ling nu trece o di ca se nu se faca numeroase arestări pentru crim’a de lesa-Majestate. Foile germane publica liste de cate o cala cu numele acelora, cari au fostu trasi la respundere si con­damnati pentru acest’a crima. Ele contienu nume de barbati de toata etatea mai cu sama din clas’a lucratoriloru si a industriasiloru, ba chiaru si femei si copii neverstnici au fostu acusati pentru lesa-Majestate. De multe­ ori o simpla observatiune făcută in decursulu unei conversatiuni, care se poate interpretă in favorulu socialistiloru, ajunge spre a nenoroci pe m­ulu pentru toata viati’a s’a. Intre altii se fi disu unu graveru catra o patrula de soldaţi „Imperatulu nu e mai multu vrednicu cu unu sergentu ! “ (straja mesteru). Pentru acest’a a fostu condamnaţii la 6 luni inchisóare. Unu co­­merciantu din Königsberg a disu catra o precu­­petia. „N’ari fi stricatu nimicu daca l’ar’ fi ne­­meritu mai bine“ (pe imperatulu) Adusu înaintea tribunalului comerciantele a marturisitu faptulu, procurorulu a propusu numai o pedepsa de 1 anu inchisore, cu toate aceste tribunalulu l’a condamnatu la unu anu si jumetate inchisore. O femeia veduva, social-democrata, a fostu condamnata la 4 ani in­chisoare pentru ca a disu : „Bine i s’a intemplatu, de ar’ fi muritu incai indata.“ Acest’a e inse unu casu mai gravu, s’a intemplatu inse ca si copii se fiu urmăriti pentru cate unu cuventu ne­­socotitu. Asia fii eliminatu zilele trecute in Mainz unu scolariu gimnasialu pentru o espressiune ne­­cuviintiosa cu privire la atentatulu asupra impera­­tului, car’ in Mannheim au fostu trasi in cercetare doi scolari de 12 ani.

Next