Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-11-21 / nr. 89
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. 3?retiia.l,u. a.’bOM.a.aacieaa.tVLl'u.i : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. v. . — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Nr. 89. Anulia. IJoi, 208 Novembre Se prenumera : la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. ^.3a-a.3ra.ci-u.rile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. 1878. Missiunea comitelui Siuvalov. Brasiovn, 16 Novembre 1878. In timpurile antice romane, caudu se întâlneau augurii unulu cu altulu, rideau. Aceşti proroci ai statului scieau de ce rida, ei portau toiagulu divinatoriu, care decidea asupra afaceriloru celoru mai importante ale marelui imperiu. Diplomaţii de astadi sunt in placut’a situatiune a auguriloru, ei inca ridu, candu se intalnescu unii cu altii, caci cunoscu secretele, cari sunt ascunse vederei poporeloru, dar’ se deosebescu de vechii auguri nu numai pentru ca le lipsesce caracterulu religiosii, ci pentru ca ei un’a prorocescu si alta făcu la intunerecu, pre candu vechii auguri voieau si stăruiau că cele ce diceau se se si implinesca. Astfeliu prorocescu diplomații din Livadi a, Vien’a si Berlinu in scrisu si prin graiu viu, ca marile imperatii n’au altceva in gandu, decatu a esecuta cu conscientiositate in toate punctele tractatulu inchieiatu la Berlinu. Intr’aceea comitele Siuvalov colinda pe la cabinetele mariloru poteri si dinaristic’a europena si framanta capulu, ca se afle scopulu adeveratu alu călătoriei diplomatului russescu. Siuvalov a datu si comitelui Andrássy o buna dimineatia la Budapest’a. Negresitu, ca vedienduse earasi fagia in fagia au risu amendoi. Ris’au ei ore pentru ca se ascunda ceea ce se petrece in interiorulu loru, sau ca dera oara vom fi avendu de gandu a prepara popóreloru Europei o noua si neasteptata surprindere ? Dinariele oficiose din Vien’a si Budapesta si mai cu sema cele russesci isi dau toata silinti’a de a demonstră, ca Siuvalov a venitu anume, ca se convingă pe cabinete despre realele intentiuni ale Russiei fagia de esecutarea tractatului dela Berlinu, si ca a facutu declaratiuni multiamitare comitelui Andrássy. In contra acestoru mulcomiri ale pressei oficiose vine dela Berlinu scirea, ca comitele Siuvalov a avutu de scopu a face, ca Austro-Ungari’a se consimtia la stabilirea unei comunicatiuni permanente a Russiei cu Bulgaria, dér’ ca nu ar’ fi potutu reusi. Dlu Tisza, presiedintele cabinetului ungurescu, inca ne-a datu cele mai linistitore declaratiuni in privinti’a esecutarii stipulatiuniloru dela Berlinu. Fagia cu tóate aceste euuutiatiuni primimu unu articulu fórte importantu din capital’a României, dela o persona bine informata despre cursulu evenimenteloru, care arunca o lumina viua asupra adeverateloru intentiuni ale diplomatiei russesci, si pe care ilu lasamu se urmeze la acestu locu. Bucuresci, 6/18 Nov. 1878. De vreo cateva dile coloanele dinameloru din Vienna si Pesta sunt pline cu telegrame, corespondintie si articole despre missiunea comitelui Siuwalow. Apretiarile acelora dinare in acest’a privintia unele sunt mai optimiste er’ altele mai pessimiste, dér’ in fondu sustienu taté de-o potriva, ca missiunea diplomatului russu, n’ar’ avé altu scopu de catu puru si simplu, de a asigură Curtea din Vien’a despre seriosele intentiuni ale ziarului relative la esecutarea olanuriloru tractatului din Berlinu. Neaperatu diualtele ’și făcu apretiarile pe bas’a scriitoru telegrafice mai multu sau mai puginu acreditate si întotdeauna neesacte in materii diplomatice, sau mai bine disu in privinti’a tresaturiloru si uneltiriloru diplomatice. Se scie, ca in dilele nóstre telegrafulu e celu mai bunu aparatu pentru guverne spre a respandi scrri fabricate in oficine ministeriale, or’ telegramele particulare mai in toate statele sunt supuse la o severa controla. Si daca acesta controla s’a adoptatu chiaru si in statele eminamente constitutionale, cu atata mai mare rigoare se esercita ea in statele despotice unde totulu se petrece in intunerecu, unde chiaru si cugetarea e lacsata intre crime. Deca in adeverii cei din Pestea si Vien’a punu temeiu pe născociri russesci menite de a ameti lumea, atunci permita-ne a le spune, ca nu e téma, ca nu cumva ratacirea cea de apoi se fia mai mare de catu cea d’antaiu, comisa in timpulu candu voiau credite banesci fara se scie anume, pentru care scopu. Noi nu credemu de locu, ca missiunea comitelui Siuwalow ar’ constă numai intr’o simpla visita de curtenire la Curtea din Vien’a, sau numai in a spune comitelui Andrássy, ca Tiarulu se închina olaniriloru congressului. Din contra combinandu cele ce se plamadescu la Livadi’a cu missiunea comitelui Siuwalow pare-ni-se, ca diplomatulu russu a fostu insarcinatu de catra cei din Livadi’a, că se se silesca a câştigă pe corniţele Andrássy pentru nouele uneltiri ale Russiei in privinti’a violării tractatului din Berlinu ér’ nici catu de paginu pentru mantienerea si esecutarea lui fidela. înainte de plecarea comitelui Siuwalow, consiliulu pravoslavnicu tienutu la Livadi’a a otaritu din nou sfasiarea nefericitului tractatu. Aflamu din sorginte sigura, ca guvernulu din St. Petersburgs imediatu după tienerea acelui consiliu, a adresatu o nota guvernului din Bucuresci. Not’a russesca ar’ cere dela guvernulu romanu, că se încheie o noua conventiune cu Russi’a. Nou’a conventiune intre altele se dice ca cuprinde urmatorele stipulatiuni: Guvernulu romanu se se indatorésca a garantă pentru mai multu timpu liber’a trecere a ostiriloru russesci prin Romani’e respective prin Dobrogea. Russii se fia liberi a tiené ocupate si se intarésca unele puncte strategice din Dobrogea... Si mai aflamu, ca chiaru deodata cu espedarea numitei note, Russii deja au inceputu a fortifică punctele strategice romane, Sulin’a si Costanti’a (Kiustenge.) Guvernulu romanu inse la rendulu seu, se dice, ca a respunsu intr’unu modu categoricu si patrioticii, dicandu, ca tractatulu din Berlinu prevede destulu de limpede terminulu, in care ostirile russe potu se treca din Bulgari’a prin Romani’a in Russi’a. Astfeliu guvernulu romanu nu pote încheia alta conventiune, decatu numai in conformitate cu olaririle congressului din Berlinu. Romani’a asemenea nu va admite niciodată, că positiunile strategice din Dobrogea se fia ocupate si întărite de russi si in fine, ca deca russii nu voru curmă imediatu lucrările de întăriri începute la Sulin’a si Costantina, guvernulu romanu va fi nevoitu se protesteze la poteri in contra unei ademenea portari nelegale a russiloru inaugurata cu scopu de a violă cu deseversire stipulatiunile tractatului din Berlinu. Eaca dér’, cari sunt faptele mai recinte ale Russiei, pe cari le comite chiaru in acela momenta candu serviciulu telegraficii din Pest’a respandesce in lumea larga, ca comitele Siuwalow a declarata comitelui Andrássy in Pest’a, ca Russi’a e gata de-a esecută cu religiositate tractatulu din Berlinu. Avemu dor’ si cuventu si dreptate de a privi cu ingrijire patriotica la cutrierarile muscalului pe la Curțile din Vien’a si Berlinu. Russi’a, după cumu probéza scirea noastra, pe care o potemu numi autentica, n’are nici cea mai mica intentiune si bunavointia de a respectă tractatulu din Berlinu, ci din contra, ea si-a tramisu pe celu mai abilu diplomata alu seu spre a câstigă aderinti la nouluiei planu plamaditu cu scopu de a spulberă in aeru olaririle congressului dela Berlinu. Russi’a numai bătută, de frica, va esecuta acelu nenorocirii tractata, dér’ de voia buna niciodată. Din diet’a Ungariei. Cuventarea ministrului presiedinte Tisza tipiiuta cu ocasiunea desbaterei generale asupra proiecteloru de adressa a fostu un’a din cele mai însemnate ce s'au vorbita cu acéstea ocasiune si poate cea mai importanta din cate a rostita d. Tisza de candu e ministru. Toate argumentele possibile ale unui barbatu de statu le a adusu înainte spre justificarea politicei guvernului. Vormu reproduce aci după catu ne concede spatiulu, pasagele principale ale acestei vorbiri. D. Tisza incepe prin a arata, ca nici unu omu, nici o natiune singura nu a fostu si nu va fi in stare a tiene pa locu cursulu eveneminteloru lumei. Celu ce se pune in contradicere cu acestu cursu va fi de regula calcatu in peciore. De trei ani incóce politica esteriora a Austro-Ungariei a urmatu doue direcțiuni. Mai autaiu s’a insuitu nu ca se se sustiena cu orice pretiu integritatea Turciei, ci ca imperiulu turcescu se pota intre marginile posibilității romane unu vecinu bunu alu nostru. Apoi pentru casulu deca acesta nu se va poté ajunge, a avutu de scopu a nu lasa, ca Turcia se devină prad’a unei singure poteri in Orientul si acesta potere nu poate fi alta de catu Russia, totodată a face ca statele mici si popoarele Orientului se se convingă, ca acea potere singuratica, chiaru după unu resbelu norocosu nu ar’ poté decide sortii Orientului după placulu seu ; se se convingă, ca monarchi’a noastra nu este contraria popoareloru chrestine din Orientu, dér’ ca dorintiele loru numai atunci potu se se implinésca cu durabilitate, déca nu voru asteptă totulu numai dela acea potere singura, ci dela Europ’a si dela noi insine. Momentele aceste conducatorie au inspiratu pe siefulu afaceriloru nóstre esterne, candu a scrisu cunoscut’a nota de reforme, apoi candu cu memorandulu din Berlinu si la conferinti’a din Constantinopolu. Este cunoscuta fiecăruia, ca intre poterile mari europene domnea pana in timpulu din urma o neîncredere reciproca. Prand’a eră ocupata cu afacerile interne. Angli’a eră impedecata prin meetingurile antiturcesci, o alta potere (Germani’a), condusa de neîncredere fagia de vecinii sei, nu se simtia nicidecumu chiemata de a se strică cu Russi’a, care ia facutu unu serviciu buuu la 1870 ; erau pote si de acele poteri, cari, déca monarchi’a nóastra ar’ fi facutu uuu pasu isolatu in contra Russiei, ar’ fi intrebuintiatu acést’a impregiurare spre a realisé intentiunile loru vechi mai multu sau mai paginu cunoscute in contr’a monarchiei nóstre. Intre asemeni impregiurari a isbucuitu resbelulu orientalii. Ni se imputa, ca de ce n’amu protestatu in contra acestui’ resbelu. Nu me indoiescu, ca deca amu fi protestatu, ne ar’ fi succesu a impedecă resbelulu russo-turcescu, dér’ numai asia, ca in loculu resbelului russo-turcescu amu fi avutu resbelulu austro-ungaro-russescu, si inca cu isolarea monarchiei avendu mai multu de unu inimicu intre celelalte poteri. (Vini desaprobari in steng’a. Asia e in drépta. O voce in steng’a estrema: Turci’a ar’ fi fostu cu noi!) E o ilusiune, ca Turci’a ar’ fi fostu cu noi. Domniloru! sunt unu mare adoritoriu alu poporului turcescu, (ilaritate in stenga estrema), dér’ barbatii lui de statu sunt ca aceia ai vechiului Bizantinii; ei déca ar’ fi vedintu, ca se bate alta potere pentru ei, n’ar’ fi mai riscatu sânge si bani. (O voce din steng’a estrema : La 1848 ei au riscatu resbelulu pentru Kossuth si honvedi! Strigări in drept’a: Auditi, auditi!) Si care ar’ fi fostu intr’unu resbelu cu Russi’a resultatulu unui succesu favorabilu, pe care ilu presupunemu numai ? De-o parte ar’ fi remasu cestiunea orientala cu totulu neresolvata, si in anim’a flăcărui poporu setosu de libertatea, ce i se cuvine cu dreptu, ar’ fi remasu convicţiunea, ca monarchi’a nostra porta vin’a, ca nu si-a potutu câștigă libertatea; de alta parte remanea o ura nestinsa in peptulu acelui poporu de 80 milioane, pe care si după a mea convingere l’amu fi potutu învinge, dér’ totuși nu l’amu fi potutu nimici. (Miscare in steng’a auditi, auditi!) D. Tisza arata după acést’a, ca o concentrare a armatei, ca la 1856, ar’ fi impusu monarchiei numai jertfe neasemanatu mai mari, fara ai aduce vre’unu folosu. Concentrarea dela 1856 a costatu vreo 600 de milioane. Apoi voiesce a dovedi folosele congressului dela Berlinu, care dice au pusu basa unoru relatiuni mai senatoase intre marile poteri. Tragendu o paralele scurta intre conditiunile tractatului de St. Stefano si stipulatiunile congressului dela