Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-09-11 / nr. 73

Este de datori’a comissiunii europene, compuse din delegaţii Austro-Ungariei, Germaniei, Franţiei, Angliei, Italiei, Russiei, Turciei si României (art. 53 din tratatu), cu asistenti’a Serbiei si Bulgariei, ca se se pronunţie in modu suveranu asupra cestiuniloru relative la navigatiunea dela Porţile de Ierit până la Galati. Austro-Ungari’a se va isbi in acest’a afacere de vointi’a României ca membru in comissiunea europeana si care are dreptulu de a face parte dintr’insa cu acelasiu titlu cu Austro- Ungar’a. De altmintrelea este mai multu ca probabilu, ca proiectulu austriacu nici nu va fi pusu in discussiune. “ Brasiovu 8/20 Septembre. [O adunare in Cernatulu Sacele- 1 o r u.] Eri, Dumineca, a fostu diu’a, in care avea sese intrunasca adunarea generala a „Despartiamentului I din Brasiovu alu Associatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu.“ O adunare romanésca, convocata de catra comitetulu cercualu alu unei Associatiuni romanesci, in centrulu unui complecsu de sate locuite de mii de familii romane, ne duceamu, trebuie se oferă unu spectaculu grandiosu si unu interessu deosebitu pentru orice „membru alu Associatiunei si orice Romanu binesimtitoriu“ invitatu din partea presidiului despartiamentului. In acesta asteptare plecaramu câtiva din Brasiovu la adunarea din Cernatulu Sacelebru. Cine poate se descrie inse mirarea ce ne-a cuprinsu vediendu, ca biserica cea frumoasa si spatioasa romana din Cernatu, unde avea se se tiena întrunirea, era mai de totu gola. Afara de domnulu protopopu alu Brasiovului, Ios. Baracu si de d-nu protopopu I. Petricu, presiedintele despartiamentului, erau de fatia numai doi preoți din Sacele, cari avusera servitiu la acea biserica, dini Verzea si Urdea, apoi preoții din Derste si Hermanu si vreo 6—7 membri mireni din Brasiovu.*) N’amu vediutu acolo nici macaru unu s'tigu'u invetiatoriu din Sacele. Asié era compusa „adunarea generala“ de Dumineca. Ce a fostu caus’a, ca poporatiunea romana din Siepte-sate nu a luatu parte la acest’a adunare si cine porta vin’a ? Unii vorbieau de mare nepăsare, alții de oarecare neintielegeri, si impedecari, eara si altii de-o abtienere demonstrativa s. a. Ar’ fi o eroare a intra in meritulu acestoru bănuieli. D-lu presiedinte a datu cetire circulareloru convocatóare de adunare, ce au fostu adressate preotiloru din Sacele. Numai aceşti domni preoţi, cari aveau obligaţiunea morala de a indemna pe poporu, ca se ie parte la adunare, ne-ar’ fi potutu dar’ informa despre adeverat’a causa a absentarei lui. După ce vise si domnii preoți, afara de cei doi dela biseric’a din Cernatu, au absentatu, trebuie se-i facemu pe densii si numai pe densii responsabili pentru absenti’a poporului dela adunare. Si apoi, unde erau invetiatorii, candu se tracta de a ne consulta asupra interesseloru de cultura generala ale poporului romanu ? Ne pare reu, ca suntemu necessitati a constată lips’a de interessu pentru problemele culturale ale Associatiunei nóstre, ce au documentat’o in diu’a de ori conducetorii poporului romanu din Sacele, si amu dori, cu din partea loru se ni se dé câtu mai curendu o proba contraria, ca se ne potemu linisti in sufletulu nostru. Acestea le-o recomendamu cu atâtu mai vértosu, cu catu amu voi se-i ferimu de prepusulu, cu totu ei sunt de vina daca disciplina morala naționala la poporulu saceleanu devine din di in di mai lacsa si daca astfeliu, fiindu espusu invuintieloru stricatióse străine, perde totu mai multu din terenu, pe care ilu ocupa apoi Ciangaii d-lui Trefort! Este foarte intristatore o aparintia, pe care nu o potemu trece cu vederea. Se pare ca si in casulu de tatia indiferentismulu documentatu de catra Romanii fruntasi din Sacele si-ari fi aflatu iutrementu si prin efectele produse de lupta ce s’a incinsu intre doue persoane pentru ocuparea fotoliului de vice-presiedinte alu Associatiunei. Poate cineva se nu fia multiamitu cu conducerea lucrariloru acestei Associatiuni, dar cum va potu contribui la sanarea pretinseloru erori in conducere prin indiferentismu si neparticipare la adunările mici si mari ale acestei societăți ? Associatiunea noastra transilvana , este singurulu institutu curatu nationalu-culturalu, celu avemu, ce respectu va se insuflamu dór’ contrariloru nostri, daca nici pe acest’a nu ’lu vomu sprijini toti din tote partile cu toate poterile nóstre ? Suntemu convinsi inse, ca in auim’a s’a fiacare Romanu si nu mai putinii fiacare Saceleanu de bunu semttu doresce prosperarea Associatiunei nóstre si nu va admite in sinulu ei decâtu numai lupte principiare, care nicidecumu consideratiuni personale. Unindu-ne fortiele fratiesce potemu se facemu multu bine si se delaturamu multe rele si inconveniente. De aceea speramu, ca adunarea generala, care s’a amanatu pe Duminec’a după S. Dumitru (2 Novembre st. v. a. c.) ne va da ocasiunea de a ne convinge, ca conducatorii romani din Sacele tieri inca la institutiunile noastre romanesci cu aceeasi ardore ca ori si cari altii si nu si-au uitatu de marea si grav’a missiune ce-o au, in timpurile aceste vitrege! Afacerea teatrului germanu din Pesta. Votulu consiliului municipalu din Budapest’a in privinti’a teatrului germanu a produsu mare bucuria de-o parte si si mai mare turburare de alta. Foile maghiare, numai câtu nu chiuiescu de bucuria, ca si candu maghiarismulu ar’ fi câstigatu o mare victoria. „Pesti Napló“ dela 16 i. c. esclama : „B astila a ca di u tu! teatrulu germanu ! Lupta a fostu enorma, votările Magistratului precumpenita, se traiasca Magistratulu! Este a trei’a óra in anulu acest’a, ca s'a respinsu cererea pentru teatrulu germanu. Se speramu, ca nu va mai fi de lipsa inca odata. Requiescat in pace! „Független Hírlap“, fai’a opositiunala dice: „Se nu stamu pe locu, spiritulu germanu trebuie se’lu combatemu si prin aceea, ca se se maghiariseze si catastihele comerciale, tablele de firme s. a. si ca se nu se mai afle nici unu Unguru, care se scrie in „Lloyd“ si in „Pester Journal“, „Pesti Hirlap“ dice : „Pe teritoriulu patriei nóstre nu voimu se suferimu propaganda germana, nu institute stabile germane, de aceea amu derimatu astadi fortareti’a germanisatiunei“ acést’e Bastilla ce a fostu zidita in contra sipritului ungurescu !“ Coroana la toate pune „Függetlenség“ care aduce multiamirile sale in publicu tinerimei studióase, care a demonstratu pe galeriile salei de siedintia a consiliului municipalu si care a facutu ca multi membri nedecisi ai acestuia se ’si da votulu iu contra teatrului germanu. Terrorismulu pe faţia! terrorismulu in culme! „Pesti Hirlap“ batjocuresce in versuri pe „trădătorii de patria, cari au votatu pentru acordarea concessiunei; insusi „Pesti Napló“ nu se poate stapani de a nu imputa aspru distinsului conducatoriu opositiunalu Desideriu Szilagyi, ca a avutu prudenti’a de a ’si da votulu in favoarea teatrului germanu. Urmările faimoasei decisiuni se si arata. Consiliulu municipalu alu orasiului Budapest’a a decisu de a face unu statutu privitoriu la concessionarea teatreloru, cafeuriloru cautante, Tingl-Tangl s. a. apoi cu privire la concessiunea pentru trenerea de representatiuni (sporadice) teatrale, cu scopu de a face impossibile odata pentru totdeuna orice feliu de productiuni in limba germana. — Numai totu asia înainte! Turburarea ce a produs’o refusarea concessiunei pentru teatrulu germana intre Germanii indigeni si esterul este naturalminte catu se poate de mare. Procederea brusca a representantiloru orasiului Pest’a va fi pentru Nemtii din Ungari’a unu memento, ca se se puna in stare de aperare. „Spiritulu asuprirei — scrie „Sieb. d. T a g b 1 a 11“ din Sibiiu — e invinsu c’unu votu sub pressiunea terrorismului galeriei si prin molitiunea firei germano-ungare. Cas’a germana a fost învinsa dar’ ea va reinvia earasi, trebuie se reînvie, câci niciodată si nicairi nu s’a pusu inca Germanului in Ungari’a cestiunea esistintiei mai pe fatia cu alalta ori de câtra representantii orasiului Pest’a . . . Victori’a va fi a Germanului in momentulu, candu nu unulu, nu doi, nu diece, nu o suta, ci fiacare barbatu germanu va reluâ cu curagiu lupt’a pentru esistentia la plugu, in atelierulu seu si la mas’a de scrisu, daca fiacare casa germana se va pune in stare de aperare, alungandu dela pragulu ei ca si-o tradare orice slabitiune si lipsa de cugetare si sbiciuindu fara mila orice sinamagire lasia. Germanulu nu umbla după potere, si pretinde dreptulu egalu, care i se refusa . . .“ Cestiunea teatrului, afara de importanti’a ei generala din punctu de vedere nationalu germanu, a datu nascere si in Vien’a unei iritatiuni deosebite prin urmatorea impregiurare: Fai’a lui Verhovay „Függetlenség“ a fostu cerutu „maghiarisarea cu orice pretiu a Germaniloru din Ungari’a deceadu, ca „totu ce nu a maghiarii se fia sterpitu, inca si prin pravu de insecte.“ La acest’a nerusinata ofensa a respunsu diarulu Vienesu „Vorstadt Zeitung“ dela 15 Sept. intr’unu tonu mai aspru. In urm’a acést’a numeruiu seu dela 15 i. c. a fostu confiscate Procederea procurorului a produsu mare iritatiune si „Deutsche Zeitung“ facandu o paralela intre cele ce se petrecu la Ungari’a si intre atitudinea poporatiunei germane si a organeloru statului in Austri’a fatia de acele aparitiuni esclama: „ ... In diu’a, in care s’a confiscatu „Vorstadt. Ztg.“, pentru ca a luatu in aperare onoarea germana, in Budapest’a s’a opritu redeschiderea teatrului germanu. Cu o consecintia neesorabila se lega unu faptu de altuia. Acolo unu semttu nationalu fara mesura alu Maghiariloru, agitatiunea s’a temerara in contra a totu ce nu e maghiaru, care e sustienutu de guvernulu ungaru, aci (in Austri’a) suprimarea semitului revoltatu, daca isbucnesce vreodată la Germani, manuarea legei după norm’a : „Ruhe ist die erste Bürgerspflicht“ (Liniscea e prim’a datoria a cetatianului) si in urm’a acest’a trantirea la pamentu a elementului germanu in Ungaria.“ Apoi continua asia: „Cu ce logica minunata se implinescu destinele poporeloru ! Nu cuteze nimenea a dice, ca ar’ fi cumva Beust de vina, daca Ungari’a ocupa o positiune preponderanta in monarchia, seu ca învingerea dela Königgrätz ar’ fi adusa cu sine, ca vechia Austria centralista se incete de a mai fi. Nu, ci deorace Germanii sunt fideli dinastiei si la 1878 n’a fostu de lipsa portarea unui resbelu spre a sugrumă o rebelliune germana, deorace noi la 1866 nu amu provocatu din mania asupra. sistarei constitutiunei pe soldaţii noştri la desertiunea la Klapka, se inchidu simplemente teatrele germane din Pesta si Sibiiu, cum goniră si dela Lemberg pe actorii germani — Klapka inse este unu mare generalu, care se bucura de mari onoruri la conaţionalii sei. Se spuneau bran cu: de siguru soldaţii germani, cari la 1866 au sangeratu in lupta cu Prussia si Italia pentru patria, au fostu neasemenatu mai bravi copii cu legionarii lui Klapka, inse intrebamu: care poporu pote documentă succese mai mari, conaţionalii osteniloru cadiuti sau ai desertoriloru din regimentele ungureşti?“ „Dreptulu vechiloru Germani contienea o minunata si intrelepta dispositiune: condamnatulu in timpu de 14 ore avea voi’a de a „injura“ sentinti’a si pe judecători, câci se lua in consideratiune starea lui agitata. Numai după o dî condamnatulu era responsabilu pentru orice cuventu vatamatoriu, respicatu in contra judecatoriului. Germanii Austriei nu o au asia de bine, daca in Ungari’a li se condamna la morte limb’a si naţionalitatea. Ei sunt aspru supraveghiati si fiacare cuventu de mania asupra tractarei revoltatore, ce-o intimpina din partea Maghiariloru, cari totu noa si numai noa au se raultiamesca esistenti’a loru nationala, liberarea loru de sub domni’a turcesca, se pedepsesce fara crutiare.“ Foi’a vienesa amintesce apoi de primirea cea deosebitu de buna ce li s’a facutu in Vien’a actoriloru maghiari din Clusiu scurtu timpu după sosirea primei vesti despre atentatulu, ce se prepară contra teatrului germanu din Pesta. Ungurii respundu acuma la complimentele ce s’au facutu faţia de sartea Germaniloru, artistiloru unguri in Vien’a, tractandu pe Germani c’uuu despretiu destulu de bine motivate. „După fiecare lovire ce se aplica in faţi’a conationaliloru noştri germani in Ungari’a aducemu Maghiariloru câte-o ovatiune. Asia facurainu si la festivitatea tirului. Candu va urma ovatiunea urmatoare ?“ — După acest’a întrebare „Deutsche Ztg.“ dice, câ optimiştii sunt de părere câ prin deplin’a egala îndreptăţire“ a Maghiariloru si Slavitoru, ar’ inceta cart’a de naţionalitate. „Dosierta credintia ! In Ungari’a si in Polonia vedemu fructele acestei lăudate egale îndreptăţiri. Vedemu cumu Polonii impedeca infiintiarea scólei germane in Brody si cum natiunea maghiara calea in peciere si stârpesce totu ce nu e maghiaru. Asemenarea cu Elvetia unde Germani, Francesi si Italianii traiescu in pace unii cu alţii, e chiaru ridicula. Vedi ca aceste trei naţiuni, sunt petruuse in modu egalu de spiritulu culturei si alu moderatiunei. Inse poftea de a domni, daspre care Maghiarii si Polonii au datu deja probe învederate si spre a cărei documentare in *) Dormu si asteptamu, ca Romanii Brasioveni in viitorin se premerga cu unu ecsemplu mai bunu si se iea parte mai multi la asemeni adunari in deosebi candu se tienu in comune, atatu de apropiate. Red.