Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-10-09 / nr. 81

Agitaţiunea pentru maghiarisarea comerciului inscenata de cativa renegati in „clubulu scriitori­­loru si alu artistiloru“ pare a lua dimensiuni neli­­niscitoare in press’a maghiara. Coloanele jurnaleloru unguresci, imependu dela cele mai guvernamentale pana la cele mai opositionale, sunt pline cu arti­­culi, cari pledaza intr’o usna pentru realisarea fantasariloru susnumitului clubu. Pe cunoscetoriulu referintielore sociali si politice, ce domnescu astadi in­­Ungari’a, asemenea absurde aparintie, nu­’lu sur­­praudu de locu, deorece elu scie, ca acei cari au transpusu agitaţiunea acest’a in pressa sunt totu aceia cari au insenat’o iu faimosulu clubu trebue inse se ne surprindă, câ­ chiaru jurnalele, cari pen’aci treceau de seriose inca înce­pură se dea succursulu loru fanaticei agitaţiuni. Astfeliu chiaru seriosulu si doctrinariulu „Pesti Napló“ in Nr. 267 se ocupa in articululu seu de fondu cu modalitatea, cum s’ar pute realisa mai usioru si mai siguru acest’a maghiarisare. Pentru edificarea cetitoriloru nostri estragemu urmatórele din acestu articulu : „Este oare possibile maghiarisarea comerciului ? Da, este possibile. Deca statuiu si societatea ’si voru da man’a, lucrulu va merge usioru, deorece class­a comercianta si cu deosebire generatiunea mai tinera are Aplicare, vointia si aptitudine pentru acest’a. Cine sustiene germanismulu comerciului ? Obiceiulu singuru, nimica altu ceva. Deoarece totu este germanu pretutindinea , contabilitatea, cores­pondenții, politiele si hârtiile de comerciu, numai pucinu burs’a, chiaru si literatura comerciale este in mare parte germana, comercianții se tienu de usanti’â generale, cu tóate ca in internulu loru ei simtu unguresce si multi dintre ei vorbescu ungu­­resce in familiile loru. Multe mii de comercianti sunt maghiari si in afacerile loru comerciali se desbraca de naţionalitatea loru chiaru in capital’a propriei loru patrie. Nu este ast’a lucru absurdu ? Si ce ar’ pute aci ajuta ? Ar’ fi de ajunsu se se stabilesca o formula fermecatoare, ca comerciulu se devină maghiaru si elu ar deveni maghiaru fara greutate. Daca co­mercianții maghiari s’ar decide, ca se si poarte pe viitoriu comerciulu numai maghiaresce, drumulu reformei ar’ fi aplanatu. Déca cumperatoru ma­ghiari s ar’ decide se nu cumpere nimic’a dintr’unu stabilimentu de comerciu germanu incurendu ar’ deveni maghiaru orice comerciu. Alte nationalitati inca purcedu astfeliu. Ce impedeea pe maghiari de a urma aceeasi pracsa, cu cechii in Praga, cari targuescu numai in prăvălii cechice si in modulu acest’a s’a facutu in cateva decenii prelunga cea mai mare asuprire stapani pe orasiu. Se facemu si noi asia. Esista mai multe drumuri pentru a m­aghiarisa comerciulu, care promitu uuu succesu repete A­­ceste drumuri sunt: Guvernulu pote face mai multu si datori’a lui ar fi s’o faca, déca ar’ esista spiritu maghiaru si buna vointia in ministeriile de financie, de comerciu, de comunicatiuni si de justitia. Gluvernulu are afaceri nemarginitu de multe : ar’ trebui se nu primeasca nici o oferta, se nu a­­cuite nici o socotala, se nu incheie nici o afacere decâtu in limb’a maghiara; ar’ trebui in fine se respingă orice documente nemaghiare. In chipulu acest’a purcede si capital’a, pentru ce n’ar pute lucra totu astfeliu si statuiu maghiaru ? Ori care altu statu lucraza in modulu acest’a, pentru ca niminea nu poate lua in nume de reu, sta­tuiu se-si aiba limb’a s’a propria in afaceri si ca acest’a se fia cea maghiara. Statuiu are de a face cu fóarte multi comersanti si ar’ face fóarte bine, déca in legaturile sale comerciali ar’ introduce limb’a maghiara. Burs’a sta sub ministrulu de comerciu , ar’ trebui se da ordinu, ca limba ofi­­ciasa se fia cea maghiara. Camerele de comerciu si de industria stau de asemenea sub ministrulu de comerciu, ar’ trebui se­ le admoneze ca se faca pe comercianți se-si poarte pe viitoriu cărțile si corespondinti’a in limb’a maghiara. Ministrulu de justiția se dispună, ca toate estrasurile din cărțile comerciali se se dea la tri­bunale in originalu maghiaru sau in traductiune maghiara autenticata, deoarece limb’a tribun­aleloru este* cea maghiara. Vomu vedéa, ca acest’a va ave efectu. Ministrulu comunicatiuniloru se ingrijesca, ca la transportulu de mărfuri pe caile ferate, toate cele se­ se poarte in limb’a maghiara. De asemenea funcționarii vamali ar trebui se intrebuintieze fația de partide numai limb’a maghiara.“ In fine doctrinariulu jurnalu incheie: „Deca vomu voi, noi in cativa ani comerciulu internu va fi maghiaru. Daca nu vomu voi, nici nu meritamu, ca se devină astfeliu. Vorbele nu folosescu nimica se ne punemu pe lucru!“ Siovinistii fanatici in­traţi pe acestea periculosa panta, credemu a nu hasarda nimicu afirmandu, ca ei risca foarte de a da preste capu ! Situatiunea Orientului n’a facutu pen’acum nici unu pasu inainte, pre langa toate assigurarile date de Maiestatea S’a turcasca mariloru puteri, ca va preda Muntenegrului Dulcigno. In adeveru acestu orasiu, care a causatu atat’a spargere de capu ma­riloru nostri diplomaţi se afla inca totu in manele turciloru sau mai bine disu ale ligei albanese. Ul­timele spiri telegrafice ne sporu, ce e dreptu, ca afacerea predarei trebue considerata ca isprăvită. Dupace s’a confi­matu in fine hotarirea Sultanului de a preda Dulcigno, se incepura intre marile pu­teri precum se anuntia din London pertractări a­­supr­a cestiunei, deca conventiunea de predare a Dulciquei e de a­ se incheia directi intre Turci­a si Muntenegru sau prin intrevenirea puteriloru euro­pene. Se dice, ca majoritatea acestora s’ar­ fi pro­­nunciata pentru încheierea directa. Sultanulu pen­tru a-si areta bun’a s’a vointia de a deslega odata in modu definitivu acest’a spinesa cestiune ar’ fi tramisu pe colonelulu Bedri Bey la Rjeca, ca se se intielega cu tramisulu principelui Nichita in pri­­vinti’a modalitatiloru de predare. Muntenegru vi se pare a nu ave o încredere tocmai escessiva in sin­ceritatea Turciei, deorace temendu-se de a nu fi a­­dusu in o noua cursa a ceruta dela guvernulu tur­­cescu garanţii, despre mantienerea pacinica a Alba­­nesiloru la predare. Turci­a cu greu va fi pututu promite aceste garanţii, de vreme ce influinti’a ei asupr’a valorosului popom albanesu nu este asia de mare, ca se-i poata face, se­ se lase a fi mutilati intr’unu modu atâtu de injustu. Va mai trece deci multu timpu penace se intre Muntenegrulu in de­plina posessiune a Dulciguei. Altettele Loru Regale Domnulu si Domn’a Ro­­maniloru au sositu totii la 7 ore si 10 minute, prin unu trenu specialii la garda Cotroceni, care era foarte frumosu impodobita si iluminata. Sosirea trenului domnescu a fostu salutata, după cum ne spune „Press­a“, cu uuu mare entusiasmu de o mulțime formidabila, care se grămădise pe pero­nul garei; uralele s’au prelungitu de mii de ori repetate, pana in mom­entulu, candu A.A. L.L. R.R. au parasitu vagonulu salonu pentru a descinde pe peronu, unde Ele au primitu felicitările respectuose ale tuturoru inaltiloru demnitari ai Statului si a unui mari numeru de dame, cari tóte au oferitu Prea gratioasei nóstre Suverane buchete superbe. Santi’a S’a Mitropolitulu Primatu, toti ministrii­ Episcopulu catolicu, Presiedintele Senatului, guver­norulu Bancei, mai multi generali, presiedintii cur­­tiloru si ai tribunaleloru erau in anteiele ronduri, apoi in urma se imbuldiea multimea de notabilitate politice si oficiale, vre­o suta de oficeri superiori si poporulu forte numerosu, care neputendu-se a­­propia de Altettele Loru Regale agita in aeru ba­tiste si pelarii si striga ur­a. Domnulu si Domu’a pareau viu miscati de a­­cést’a primire entusiasta, careia A. L. i-au radicatu ori­ce aspectu oficialu si ceremonial, prodigandu stringeri de mana tutuloru acelora, cari erau in apropiare si cerandu fia caruia noutati cu o mare buna vointia. Domnulu, in mai multe rânduri des­pică sirurile multimei spre a intitide man’a perso­­neloru prea departe de trecerea S’a. Receptiunea in salonulu garei a tienutu celu puciuu dovedieci de minute. Calatori’a A. L. R. dela Verciorova la Bucu­­resci n’a fostu de câtu o lunga serie de ovatiuni: in cele mai mici gări populatiunile rurali se adu­naseră ca se aclame pe Augustii caletori in tre­cerea loru. Trenulu domnescu nu s’a opritu de câtu la sta­ţiunile principali ale liniei; acolo Domnulu Carolu descindea si primiea omagiele ce i se adresau, pre­tutindeni nuraerose si entusiaste. Domn’a primiea din vagonulu sau salonu felicitările privilegiatiloru, cari se puteau apropia, si de departe ovatiunile mul­timei, careia va respundea prin unu continuu surisu. D. I. Bratianu, presiedintele consiliului, d. Te­­riachiu, ministrulu de interne si d. Colonelu Fal­­coianu se duseseră se primeasca pe A. L. R. la gar’a-fruntaria a României. Scirea, ca principele Carolu va merge se visi­­teze pe principele Alessandru aiu Bulgariei a adusu orasi pe tapetu multu ventilata cestiune a „c­o­n­­federatiunei balcanice.“ Din Sofi’a se scrie „Cor. Pol.“ urmatoarele: „Scriea despre o apropiata întâlnire a principelui Alessandru cu principele Carolu alu Romaniei nu mai trebue con­siderata ca o faima vaga, ci ca o scrie, care castiga din ce in ce totu mai multa consistentia. Se dice, câ intre Sofi­a si Bucuresci a avutu locu o via co­­respondentia, despre care numai pucini au o cunos­­cintia mai de aprópe, la care a datu insa recunos­­cerea din ambe partile, ca relatiunile acute, ce au domnitu pena aci intre ambele tieri au fostu pro­duse numai prin neintielegeri si ca, daca facia de situatiunea politica a Europei ele totu ar' mai con­tinuă, n’ar’ potu decâtu se fia vatematorie pentru interesele bine intielese ale ambeloru principate de pe malulu dreptu si stingu alu Dunărei. Este bine, ca se se ia in deaprópe consideratiune impregiu­­rarea, ca oamenii politici de aci umbla tare, se câștige amiciti’a celoru din Belgradu si din Bucuresci, cu tóte, ca pe de alta parte ’si dau tóta ostenel’a se faca pe lumea din afara a nu vedé in aceste visits de câtu nesce simple demersuri de curtuasia.“ în­trevederea celoru doi domnitori va ave locu dupa­­cum ne spune „Pressa“. Mercuri in 20 Oct. st. n. in Rusciucu. Armat’a Nóastra. Anulu acest’a in toate statele Europei instruc­țiunea militară a atrasu o deosebita ingrijire a guverneloru ; ori unde indreptamu atenti’a nóastra, vedemu concentrări de instrucțiune militară, in sensulu celu mai largu alu cuventului, din Ural pena pe malurile Atlanticei si Mediteranei elemen­tele de aperare ale tieriloru se exerceaza la mane­vrele militare si toti se silescu a dobendi practic­a artei de a conduce massele in lupta si a se lupta după cerinttele moderne. Acesta atențiune generala, ce se da concentrari­­loru de instrucțiune, ne dovedesce insuficienti’a teorieloru, si ne arata, ca adeverat’a scala practica a resbelului sunt manevrele mari si concentrările de instrucție; artea de a conduce trupele se invatia numai atunci, cându ai trup’a ’n mana, si expe­­rienti’a a doveditu, ca chiaru marirea efectiveloru face adesea, se se simtă o deosebire marcanta in greutatea de a le dirige, cu atâtu mai multu inse se simtu acele greutati pentru acei oficeri, fia câtu de instruiți, cari n’au avutu ocasia a se afla in capulu trupeloru pentru a exercea unu comanda­­mentu activu, si a se obicinui cu elu. Concentrările mari sunt pentru armate nu nu­mai o scóla practica a resbelului, dar’ si unu is­­voru fecundu de noue esperientie, ce ea face, pen­tru a’si perfectiona materialulu, a’si regula diferitele servitiuni, care in aplicarea practica au doveditu ca reclama ameliorări, precum si a introduce pre­schimbările dictate de experientia in mișcările tac­tice, ce joaca unu rolu atâtu de importantu in operaţiile de resbelu. Puterea armateloru in epoc­a, in care traimu, se coteaza mai multu după numerulu soldatiloru, ce punemu in ronduri ; acést’a stare de lucruri ne silesce a fi toleranți asupra calitatii si a câta unu echivalentu in cantitate, inse acestu echivalentu, de o natura foarte problematica, nu’lu putemu admite decâtu până la o limite rationata, daca nu voimu se desorganisamu puterea de acțiune. Limitea, ce se impune, este posibilitatea, de a instrui intru atâtu, ca ele se pota servi ca unele de resboiu, a le încadra ast­felu, incatu se ne asigure miş­carea loru, după problemele, ce avemu de deslegatu ; pentru a ajunge la acestu sconu, nu avemu alte resurse, de câtu instructie a timpului de pace, pe campulu de manevre, care singura asigura armate­loru concesiunea, cele da tai’a de a resiste nevoiloru ce ele intimpina in campania. Armat’a nostra in anulu acesta nu a remasu inapoiea stateloru acelora, ce se ingrijescu mai multu pentru instructi’a militară, ea s'a folositu in modulu celu mai largu putintiosu de sacrificiele, ce tior’a face pentru instrucți­a ei. Cea mai mare parte a contingenteloru auiloru 1877 — 78—79 ale armatei teritoriale remanendu neinstruita, s’au catatu a se ameliora prin concen­trări, dandu pentru acestea, regimenteloru de dorobanți unu efectivu permanentu de instrucția, car­ in calarasi s’au dispusu a se chiama in 4 serii câte 20 oameni de escadronu pentru 40 dîle la instrucție, ca prin acestu midiulocu se poata beneficia de ea toate contigentele citate. Intregulu contingentu de recruţi alu anului cu­­rentu din regimentele de dorobanţi si calarasi s’a chiamatu la instrucţia pentru 2 luni pe la stat­­majorele regimenteloru inainte de a se trece in schimburile ordinarie, ast­felu ca instructi’a pri­

Next