Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-09-11 / nr. 73

Redacfiunea si Administratiunea: Bra8iovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. 3?x@d­ia.l*u. a-TDoa^.a.KQ.ea^.t­u.l­u.i : pe unu anu 10 fi., pe siese luni 5 fi., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. Nr. 73. -^.rL-CLl-a. Joi, 11 23 Septembre Se prenumera: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. •A.:n.­u.:n.civirile : un’a serie garmondu 6 er. si timbru de 30 er g. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retrăim tu. 1880" Brasiovu 10/22 Septembre. Afacerea albanesa-muntenegrena abia a fostu pusa pe terenulu practicu alu resolvirei si eata, cil­a si luatu o direcțiune forte periculoasa păcii euro­pene. Pana candu mai era sperantia, ca Turci’a se va supune vointiei poteriioru semnatare si­­va in­­trebuintia toata influinti’a si poterea, de care dis­pune spre a face possibila luarea in posessiune in modu pacinicu a Dulciniei, de catra Muntenegreni, afacerea se parea inea forte paginu amenintiatore, acuma inse după ce s'a potutu convinge ori­ si cine, ca Porta lucra in ascunsu in contra decissiuniloru Europei, sprijinindu pregătirile de resistentia ale Ligei albanese, nimenea nu nega seriositatea situ­aţi­unei. Inca in 20 Septembre era se incepa acţiunea flotei europene. Intr’aceea orasiulu si fortarati’a Dulcigno au fostu lasate de catra trupele turcesci ale lui Riz’a­pasi’a in manile Arnautiloru. Din cas­­telu fâlfâiea stindartulu ligei albanese si vreo 8000 de Albanesi stau fagia cu 6000 de Muntenegrini, asteptandu începerea luptei decisive, car’ in fondu pe mare se redica drapelele diferiteloru state euro­pene, cari i­au parte cu nan­e loru la demonstra­­tiunea navala. Prim’a bomba ce-0 va indrepta vr’unu bastimentu europénu asupra orasiului Dul­cigno va da semnalulu versarei de sânge, din care earasi poate se se nasca unu siru de complicatiuni câtu se poate ,de grave. Ce va fi deca cu totu bombardementulu flotei combinate europene Muntenegrenii ar’ fi respinsi de câtra astea Albanesiloru?si Potea­v’a Europa se sufere blamulu de a nu fi ispravitu nimicu cu de­monstratiunea navala, fara de a lua mesurile cele mai energice, spre a face se i se recunósca vointi’a ? Aci trebuie se ne aducemu aminte de declara­rea, ce a fostu facut’o primulu ministru alu Angliei Mr. Gladstone, ca, déca s’ar’ retrage chiaru tóte poterile, Angli’a singura va luâ asupra­ si se for­­tieze pe Turci la essecutarea tractatului dela Ber­lin. Mr. Gladstone pare a fi si acuma mai decisu ca vreodată de a luâ in mana caus’a popóreloru o­­rientale. Ce atitudine vom­ observa fagia de acés­­t’a celelalte poteri ? Ditrebarea acest’a contiene multu, ea se estinde asupra intregei cestiuni orientale, care pretinde re­­solvarea ei, ea este c’unu cuventu cestiunea ali­­antieloru. Angli’a, se dice, merge in cestiunea mun­­tenegrena si greca mana in mana cu Russi’a, des­pre Austro-Ungari’a se scie, ca este aliat’a Ger­maniei si viceversa. Romane dar’ inca Frangi’a si Itali’a a carora positiune cu privire la gruparea aliantielor, inca nu este de locu definita. Cu cine va merge Frangi’a, cu cine Itali’a ? Unele scrri mai noue vorbescu despre silinti’a es­­traordinara ce si-ar’ dau-o principele de Bismarck de a atrage si pe Itali’a in alianti’a austro-ger­­mana. Unu oarecare Chevalier Görke care s’a pre­­amblatu prin orasiele principale ale Italiei se fi fostu insarcinatu de câtra cancelariulu germanu cu missiunea de a câstiga pe Italia si pentru idee a a­­liantiei cu Austro-Germani’a. De alta parte se scrie, cu totu d-lu de Bis­marck, care pare ca nu se prea semte siguru in positiunea centrala ce-o ocupa împreuna cu Austri’a, ar’ face încercări de a se apropia earasi de Russi’a si a restabili, incâtu-va celu paginu, vechi’a aliau­­tia tripla, ear’ unele diare voiescu se scie câ aceste încercări de apropiere ar’ veni chiaru si dela Peters­burg. In mediloculu acestoru încercări de aliautia veni ca o bomba cris’a ministeriala francosa. Ministrulu­­presiedinte Freycinet demissionandu, a fostu chia­­matu de catra presiedintele Republicei in loculu lui Jules Ferry. Cris’a acest’a, se asigura, a fostu­­ provocata prin cestiuni esteriore, si afacerea cu I congregatiunile ar’ fi numai unu preteestu. Deca in adeveru cestiuni esterioare au fostu caus’a retragerei lui Freycinet, atunci ar’ fi possibilu ca noulu cabinetu francesu se iea o alta direcțiune, se se alieze cu Angli’a si situatiunea s’ar’ schimbă deodata, inse nu in favoarea păcii. Cronic’a evenimenteioru politice. De câteva zile s’au inceputu earasi conferen­­tiele si consiliele de ministri in Vien’a si Buda­pesta. De presentu se afla in Pest’a ministrulu­­pres­edinte comite T a a f f e, ministrulu de finance Dunaievski, ministrii comuni br. Hay­­merle, Bylaudt siSzlavy si vice-ad­­miralulu P ö c k h, ei sau consultatu împreuna cu ministrulu Tisza care s’a reintorsu in Pest’a la 17 Sept. si cu min. Szapăry asupra stabi­lire! budgetului comunu pentru delegatiuni etc. „Montags-Revue“ anuntia, ca delegatiunile voru fi conchiamate pe diu’a de 15 Octobre si se crede ca ’si voru termină lucrările in timpu de 4 sep­­temani. Reichsratbulu se va deschide pe la 20 Novembre. Aceea­si fata ne spune, ca avemu se ne asteptamu din nou la o urcarea bud­getului militariu comunu. Acestu budgetu va fi de astadata mai mare, pentru ca su­mele economisite prin concediarile estraordinare in 1880 si prin sistarea esercitieloru reservistiloru pentr’unu anu voru figură earasi intre cheltuieli. Legea noua de incuartirare recere asemenea o ur­care nu neînsemnata a bugetului ministeriului ed­­­uuuu de resbelu. Atâtu ministrii de resbelu câtu si comunele ceru zidirea de casarme, care rubrica va mari in modu progressivu budgetulu mili­tariu. „Politik“ din Prag­a afla ca in curendu voru fi numiţi mai multi aristocraţi bogaţi po­loni de membrii pe vieatia ai casei domniloru (Herrenhaus) din Austri­a. Se dice ca acest’a va fi unu premiu pentru „stralucit’a munificentia pa­triotica“ a nobilimei polone documentata cu ocasiu­­nea caletoriei Maj. Sale in Galiti­a. Mai probabila inse este ca corintele Taaffe voiesce a se folosi de momentu si a-si inmulti partid­a intre membrii din Herrenhaus, prin chiamarea acestoru aristocraţi poloni. „Suntemu in ajuuulu unom dile pline de încor­dare si de iritatiune, c cestiunea mun­­tenegrena-albanesa abia se va pote resolva fara versare de sânge“, esclama „Pester Lloyd“ plina de ingrijire. Din nou se dovedesce, ca aşteptările oficiosiloru austro-ungari au fostu zi­dite pe nesce premise foarte slabe. Demonstratiunea escadrei europere va avéa, se poate prevede de a­­cuma, nesce urmări cu multu mai grave, decâtu au credintu vreodată numiții oficioşi, cari luau toata a­­facerea mai multu in batjocura. In 20 Sept. ad­­miralulu anglesu Sir Beauchamp Seymour a luatu comand’a asupra intregei eseadre europene, care ancoreaza in postulu dela Gravos­’a.­­Eseadr’a europana va avea missiunea a ajutoră operațiunile militare ale Muntenegriniloru, in contra Dulciniei. Sunt deja 5000 Muntenegreni concentrati la frun­taria si astepta se li se da numai semnalulu de a procede la ocuparea orasiului. Spre ilustrarea situatiunei critice actuale servesce scrrea ce a primit’o „Agentia Havas* la 18 Sept. dela Ragusa, cu 8000 de Albanesi auocu­­patu orasiulu Dulcigno si fortaretia, gonindu de acolo garnisan’a tur’ces­­c­a compusa din doue batalione. R­i­z’a pas­i’a care nu avea nici unu ordinu de a se împotrivi, se retrase la Goriza.“ —Asiador’ Turcii, cari aveau missiunea de a predă Dulcigno Muntenegru­­lui, s’au retrasu si pe castelulu acestui orasiu fâl­fâie acuma stindartulu ligei albanese. Este invede­ratu, ca inalt­a Porta este intieleasa cu Albanesii si­le da ajutori pe sub mana. Mii de voluntari armati alerga la oaste la Dulcigno. Femeile, co­pii si betranii au fostu deja departati din acestu orasiu. Marele consiliu alu ligei albanese a tra­­misu dela Prizirend unu ordinu comandantului tru­­peloru dela Dulcigno Osman Bey Betic’a, că in ori­ce casu se resiste ostei muntenegrene. Scutari se afla in stare de resbelu, soli mergu si vinu din tot partile, toti barbatii se chiam­a sub stegu. Se dice cu unu batalionu de Nizami, compusu mai totu din Albanesi, a trecutu la ostea Ligei. Câtu pentru Muntenegreni, apoi ei se concentraza in taber’a dela Sutorman si prin­cipele Nichit’a astepta se-i vina ordinulu dela co­­mandantulu flotei combinate, că Se pornesca asupra orasiului Dulcigno. Instrucţiunile admiralului S e y m o u r concedu numai bombardarea Dulci­niei spre a ustură ocuparea orasiului de câtra Mun­tenegreni. Se mai dice câ poterile au convenitu câ toti comandanții trebuie se consimtă la bom­bardare si deca numai unulu ar’ fi in contra nu s’ar­ potea face nimicu. Frum­ósa acţiune com­binata ! „Times“ primesce din Ragu­z’a si din A­l­­ban­i’a telegramele urmatoare : „Comandanţii divisiuniloru navale întrunite au trenutu unu con­siliu, in care au hotaritu, că consulii străini cu re­­siedinti’a in Antivari si in Dulcigno se fia insciin­­tiati a’si retrage si a’si pune familiile in sigurantia. 6,000 Albanezi sunt grămădiţi de la Dul­igno pina la lantiulu muntiloru dela Mosura, unde s’au intaritu puternicu. 10,000 de soldaţi regulaţi turci sau voluntari albanezi se afla la Marenga sub ordinile lui Riza-pasia. Muntenegrenii sunt in numeru de 6000, cu 6 tunuri si trei baterii de munte. Generalu Petrovici, comandantulu Munte­­negreniloru a esprimatu mari îndoieli, ca va vedé cestiunea resolvandu-se in modu pacinicu. Circula sgomotulu la Raguz’a ca Riz’a-pasi’a ar’ fi fost asasinatu de Albanezi intr’o lupta ce a avutu locu la Tusi.“ Cu privire la cestiunea dunărean­a i se scrie „Corr. autr.“ din Bucuresci intre altele: „Guvernulu romanu cere esecutarea integrala a art. 55 din tractatulu dela Berlin, după care re­gulamentele pentru navigatiune, pentru politica flu­viala si pentru supravegherea de la Portile de Ieri pana la Galati, trebuie se fia elaborate de catra comissiunea europena asistata de delegatii statelor­ riverane (Romani’a, Serbi’a, Bulgari’a) si a art. 53, care confirma puterile acesteia si complect’a ei in­­dependintia de autoritatea teritoriala. Guvernulu romanu voiesce se se respecte dispositiunile art. 52, care recunósce libertatea Dunării fiindu de unu in­­teresu europenu si închide Dunarea de josu basti­­menteloru de resbelu. Elu cere dar’, ca regulamen­tele se fia elaborate de câtra comissiunea europana, pe candu Austro-Ungari’a ar’ voi, că ele se fia ela­borate de o comissiune miesta compusa din delegaţii celoru trei state riverane si din propriulu seu de­legate „Elu cere că esecutarea regulamentelor!! se fia incredintiata stateloru riverane si că supra­­veghiarea se remana in sarcin’a comissiunii europene, pe candu Austro-Ungari­a ar’ voi ca esecutarea si supraveghiarea se remana pe sam’a comissiunii mieste in care se aiba preponderanti’a prin presiedinti’a permanenta si votulu preponderant intre cele trei voturi ale stateloru riverane, care nu voru ajunge de câtu forte raru la o intielegere, din caus’a con­­trarietatii intereseloru loru. . . Asupra acestui punctu retusa si va refusă Romani­a de a se abate de la dispositiunile actului de la Berlin, câtu des­pre amenintiarile guvernului D-v.­ele au fostu năs­cocite de inamicii României. Imperatulu d-v. a declaratu in ultimulu discursu alu Tronului la Pest­a, ca voiesce esecutarea integrala a acestui tractatu. Avemu încredere in cuventulu Imperatului d-v.

Next