Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-10-09 / nr. 81

Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Jol’a si Duminec’a. Preti-alM ale on.araen.tul-o.1 . pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. -A-n-CLl-o. 3ILIIL Se prenuraera: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. ■A.xvu.aa.ci-u.xlle : un’a serie garmondu 6 cr.. si timbru de 30 cr T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 81. Joi, 9 21 Octobre 1880. Brasiovu 8/20 Octobre. Nou’a fasa la care a intratu cestiunea orientale ne areta, ca conformitatea de vederi intre puterile europene in ceeace privesce imperiulu otomanu nu este tocmai asia de bine stabilita precum s’a pre­­tinsu pen’aci. Astadi putemu dice, câ in locu de unu concertu esista doue concerte europene. Unulu bismarchianu si altulu gladstonianu. Celu dintaiu se compune din Germai’a, Austro- Ungari’a si . . . Frangi’a. Part’a otomana a ce­­datu numai influintiei acestuia. Alu doilea ’lu for­­méza Angli­a, Rusi’a si Itali­a. Acest’a a voitu se constriga chiaru cu forci’a pe Turci’a ca­ se cedeze in cestiunea orasiului Dulcigno. Totulu ce poate surprinde in acést’a grupare noua este de siguru de a vedé pe Frangi’a alaturi cu Germani’a. Déca vormu tiené inse contu de ideile principelui de Bismarck in privinti’a cestiunei Orientului si in specialu in ceeace privesce faimo­­sulu tractatu dela Berlin si de ideile, ce le au in acést’asi cestiune omenii, cari conducu astadi destinele Frangiei, apoi mergerea împreuna a acestoru doue state trebue s’o admitemu cu naturale pena la unu punctu pre care. Nu se poate nega, câ esista desi in stare latenta pen’acum o mare ura intre cele doue mari natiuni. In fapta principele de Bis­marck crede, ca tractatulu dela Berlinu trebue se fie essecutatu de oarece elu este acum unu dreptu europenu. A calea acestu tractatu are totu atâtu de pucinu dreptu oricare din puterile semnatare ca si Turci’a. De aci urméza, câ d-lu de Bismarck departe de a considera acestu tractatu numai ca o etapa, pentru a-i da apoi Turciei lovitur’a de gra­cia, in casu candu ar’ refusa îndeplinirea obligati­­uniloru, ce i sunt impuse prin elu. Spre acestu scopu principele de feru, după cum ne spune uuu organu oficiosu alu seu „National-Zeitung“, nu va da nici cându cuiva vre unu mandatu de esecutiune. Din contra este mai dispusu a protesta in casulu, candu Angli’a si Rusi’a s’ar’ afla îndemnate se intrebuintieze contra Turciei niscari­ va mesuri de siluire, ce ar’ fi ecuivalente cu o declaratiune de resbelu. Totu cam acestea sunt si ideile oameniloru de statu francesi ce se afla astadi la carma. Ade­­verulu este, câ nici Giermani’a nici Frangi’a n’au vreuuu interesu deosebitu in aceea, ca lucrurile se fia zorite in Cerentu si se se dea astfeliu ocasiune Angliei si Rusiei câ­ se intervină in modu activu. Franci’a astadi n’are o politica orientale propria. Ast­fel in­dicu autorisatele ei organe celu pucinu. Nu se pote nega inse, câ trebue se simtia o mare durere vedienda, ca situatiunea ei interna de recu­legere o silesce sa­ se mentiona inca in o reserva espectanta, lasandu se se efectueze desvoltarea ces­tiunei orientale oare­cum fara de ea. Cea mare trebuintia aci este astadi pacea. Ea pentru popo­­rulu francesa primeaza ori­ce succese si lauri ar’ putea se secere prin o politica activa in afara. O­­piniunea publica pretinde cu insistentia, câ guver­­nulu se nu întreprindă nici unu, demersu care ar’ puté de departe macaru da nascere suspitiunei, câ Franci’a n’aru voi pacea cu sinceritate. Dlu Gam­­betta s’a încercata intr’unu rindu se puna capetu acestei reserve n’a reusitu inse in încercarea sa. Lucrurile standu astfel nu se poate afirma, ca mergerea mana in mana a Frangiei si a Ger­maniei in cestiunea orientale va avea de resultatu, ca ea nu va intra in anulu acestea in o noua fasa periculoasa. Se intielege de sine, ca aci facemu abstractiune de evenimentele, cari se potu ivi in sinulu islamului chiaru. Mergerea mana in mana in cestiunea Orientului a Angliei si Rusiei arasi trebue se se para forte ciudata ca se nu dicemu cu totulu bizara. In fondu aceste doue puteri urmarescu aceleasi scopuri desi cu intentiuni deosebite. Precandu d-lu Gladstone voesce se faca liquidatiunea Turciei in profitulu di­­verseloru nationalitati din imperiu, fara se conserve pentru sine nimica, d-lu Gorciacovu inca voesce ce e dreptu se desrobesca nationalitatile crestine de sub Turci­a, inse pentru ale pune pe urma sub jugulu panslavismului adeca a­lu Russiei. Este greu a spune in care casa ar’ fi mai profitate nenorocitele nationalitati, despre a caroru sarte se decide, fara ca se le mai întrebe cineva, deca sunt multiamite cu fericirile, ce li­ se petreaza. . Actual’a prie­tenia intre Angli’a si Rusi’a tiena­ va are multu timpu ? Cronic’a evenimenteloru politice. Lupt’a intre partidulu centralistu germanu si partidulu nationalitatiloru in Austria amenintia a deveni mai vehementa câ ori candu. In adeveru nemtii sîmtu, câ deca nu le va succede a pune câtu mai curendu mana pe frenele guvernului, in­­fiuinti’a loru asupr’a imperiului va rem­ane nimicită pentru multu timpu. Pentru aceea in timpulu din urma s’au trenutu numeroase conciliabule intre siefii diverseloru fractiuni, cari compunu opositiunea nemtiesca in parlamentulu din Viena, in scopulu de a stabili punctele principali ale unei programe pe bas’a careia se­ se convoace apoi o adunare gene­rale a întregului partidu, in care se se hotaresca in modu definitivu atitudinea, ce este a­ se lua fagia de ministeriulu contelui Taaffe pentru viitoriu. Jurnalele devotate intereseloru acestui partidu ac­­centuaza unanimu trebuinti’a unei procederi unite pentru a castiga victori’a iu duelulu politicu, ce se va încinge in modu inevitabilu intre diversele partide din parlamentu câtu de curendu. Uniunea este cu atâtu mai necesaria, cu câtu tóte actele politice de pena aci ale contelui Taaffe au pusu pe deplinu in evidenţia instiintiele sale de a trece cu totulu in castrele federalistiloru si a face ast­feliu possibila venirea acestora la putere intr’unu apropiatu viitoriu. Nemţii areta in procsimea loru reuşita o încredere cu atâta mai mare, cu câtu chiaru amicii politici de eri ai d-lui Taaffe se pregatescu a-i crea astadi difficultati, pe cari numai cu greu le va poté învinge. Este justu se recunóscemu, câ d-lu Taaffe cu sistem’a s’a de guvernare de pena aci n’a reusitu a multiami pen’acumu pe niminea. Câ o doveda despre aceasta nereusita ne poate servi — credemu — unu articulu aperutu de curendu in „Pocroc“ or­­ganulu d-lui Dr. Rieger supt titululu : „S­f­a­r­­situlu cabinetului Taaffe“, care a facutu o mare sensatiune in toate cercurile poli­tice din Vienna si care constitue unu adeveratu recuisitoriu contr’a contelui Taaffe. Acestu arti­culu a produsu o impressiune cu atâtu mai mare cu câtu a aperutu tocmai in diu’a, in care a sositu in Vien’a Dr. Rieger, omulu de încredere alu cechi­­loru, pentru a pertracta nesce importante cestiuni politice cu contele Hohenwart si cu contele Taaffe. Se vorbesce, câ Dr. Rieger a venitu la Vien’a pentru a constringe pe d-lu Taaffe se faca con­­cessiuni decisive cehiloru in cestiunea universității din Prag’a precum si in alte cestiuni tienute pen’aci in suspenso. Se pretinde, câ Dr. Rieger, va cere totdeodată dela contele Taaffe, ca se ie o atitudine mai energica fagia de partidulu liberalu-germanu, care in timpulu din urma a inceputu se desvolte o fortia agitatorica cu totulu neasteptata. Mentionatulu articulu din „Pocroc“ suna in principalele sale passagie: „Ministeriulu Taaffe ce e dreptu astadi n’a demissionatu inca inse se pare, ca nu este departe momen­­tulu, in care va fi constrinsuse­­’si incheie activitatea. In momen­­tulu, cându a venitu la putere, l’au salutatu cu satisfactiune toate nationalitatile si toate partidele, care voiau seriosu se puna odata capetu confusiunei, ce esista in imperiu. Lumea credea, câ elu possede tóte aptitudinile pentru a-­si împlini missiunea . Se credea, câ contele Taaffe possede destula fortia si energia, câ­ se duca in deplinire totu ceea ce luase asuprasi. Putemu se aveau despre ministeriu opiniunea cea mai buna, siguru este atât­a, ca-i lipsesce forti’a de a ’si ajunge scopulu, ce si l’a propusu, ’i lipsesce energi’a, fara de care, chiaru pe langa cea mai mare buna vointia, este redusu la neputintia .... Guvernulu intempina ori ce demonstratiune indreptata contr’a lui cu cea mai surprindietore passivitate; elu lasa campu cu to­tulu liberu tuturoru factoriloru opositionali si nici nu face nimicu pentru a­ le derangia cercurile si a-i face nestricatiosi. Guvernulu se mantiene passivu nu numai fagia de inamicii — ci chiaru si fagia de amicii sei. Nu cauta a-i atrage la sine pre acestia nici intr’unu chipu, ba ce e mai multu nici nu i­a nici o mesura pentru a împlini pro­­missiunile, ce li le făcuse, candu intra in funcți­une. In zadaru cautamu noi ca se se dé o satis­factiune drepturiloru nóastre naționali, in zadaru asteptamu, ca se înceteze referintiele, cari ne a­­supriau suptu guvernele liberale­ germane; in zadaru asteptamu vre­unu actu­alu guvernului, care se ne dea in parte celu pucinu satisfactiune. Din par­tea guvernului nu se face nimica — si urmarea acestei stări a lucrului este, ca simpatiile poporu­lui se departeza totu mai tare de guvern­u si câ din sin­lu poporului s’au si radi­­catu voci, cari provoca pe depu­tati se­­’si schimbe atitudinea fagia de guvern­u. Nu vorbimu astadi de avantagiele sau de desavantagiile, ce ar’ reesi pen­tru noi din caderea ministeriului Taaffe. Voimu numai se atrage cu atenţiunea guvernului asupr’a impregiurarii, ca p­r­i­n­t­r­e n­u­t’a­s ’a d­e f­a­­gia câderea i devine inevitabile. Elu ’si trage singuru terenulu de supt picioare, cu reserv’a si cu inacţiunea sa — fagia de amici si inimici — ’si sapa singuru mormentulu. Déca guvernulu nu va cauta se­’si marasca curendu for­ti’a sa, atunci va trebui se pera din caus’a insu­ficientei sale vitalitati, fara ca se fi indeplinitu nici unulu din marele lucruri ce-’si propusese si fara ca se lase nici cele mai neînsemnate urme in istori’a imperiului. Noi trebue se ne pregatimu deja de acum pentru aceasta eventualitate, deoarece ea ni­ se pare apróape inevitabile si credemu, câ noi ne putemu pregăti la acéstea in profitulu nostru. Majoritatea in Reichsrath este pe partea autonomistiloru. Cum ca solidaritatea autonomistiloru se va mantiene timpu indelungatu nu-o garantéaza nu numai tienut’a cea intieleapta si plina de tactu a tuturoru fracti­­uniloru loru, ci ne-o garantéaza si folosulu loru comuuu si zelulu si furi’a, cu care opositiunea declară tuturoru nationalitatiloru negermane resbelu pena la cutîtu. Majoritatea autonomista n’are decâtu se remana asia de solida precum este si guver­­nulu, care va urma după minist­e­­riuluTaaffe, va trebui se fia l­u­­atu din rindurile autonomis­tiloru. Noi nu trebue deci se ne tememu de caderea cabinetului Taaffe, de vreme ce elu n’a facutu nimica, pentru ca se­’si assigure simpatiile nóastre. Pe cata vreme contele Taaffe nu va esi din reser­v’a s’a, partidulu autonomistu tre­bue se caute, ca se se formeze unu guvern­u, care se duca in depli­nire program’a originale a d-lui Taaffe. Se voru gasi incaaameni cu destula energia, se va găsi unu guvern­u, care după vorbe se lase se urmeze greutatea fapt­e- 1 o r u.............

Next