Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)
1880-10-09 / nr. 81
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Jol’a si Duminec’a. Preti-alM ale on.araen.tul-o.1 . pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. -A-n-CLl-o. 3ILIIL Se prenuraera: la postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. ■A.xvu.aa.ci-u.xlle : un’a serie garmondu 6 cr.. si timbru de 30 cr T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 81. Joi, 9 21 Octobre 1880. Brasiovu 8/20 Octobre. Nou’a fasa la care a intratu cestiunea orientale ne areta, ca conformitatea de vederi intre puterile europene in ceeace privesce imperiulu otomanu nu este tocmai asia de bine stabilita precum s’a pretinsu pen’aci. Astadi putemu dice, câ in locu de unu concertu esista doue concerte europene. Unulu bismarchianu si altulu gladstonianu. Celu dintaiu se compune din Germai’a, Austro- Ungari’a si . . . Frangi’a. Part’a otomana a cedatu numai influintiei acestuia. Alu doilea ’lu forméza Anglia, Rusi’a si Italia. Acest’a a voitu se constriga chiaru cu forci’a pe Turci’a ca se cedeze in cestiunea orasiului Dulcigno. Totulu ce poate surprinde in acést’a grupare noua este de siguru de a vedé pe Frangi’a alaturi cu Germani’a. Déca vormu tiené inse contu de ideile principelui de Bismarck in privinti’a cestiunei Orientului si in specialu in ceeace privesce faimosulu tractatu dela Berlin si de ideile, ce le au in acést’asi cestiune omenii, cari conducu astadi destinele Frangiei, apoi mergerea împreuna a acestoru doue state trebue s’o admitemu cu naturale pena la unu punctu pre care. Nu se poate nega, câ esista desi in stare latenta pen’acum o mare ura intre cele doue mari natiuni. In fapta principele de Bismarck crede, ca tractatulu dela Berlinu trebue se fie essecutatu de oarece elu este acum unu dreptu europenu. A calea acestu tractatu are totu atâtu de pucinu dreptu oricare din puterile semnatare ca si Turci’a. De aci urméza, câ d-lu de Bismarck departe de a considera acestu tractatu numai ca o etapa, pentru a-i da apoi Turciei lovitur’a de gracia, in casu candu ar’ refusa îndeplinirea obligatiuniloru, ce i sunt impuse prin elu. Spre acestu scopu principele de feru, după cum ne spune uuu organu oficiosu alu seu „National-Zeitung“, nu va da nici cându cuiva vre unu mandatu de esecutiune. Din contra este mai dispusu a protesta in casulu, candu Angli’a si Rusi’a s’ar’ afla îndemnate se intrebuintieze contra Turciei niscari va mesuri de siluire, ce ar’ fi ecuivalente cu o declaratiune de resbelu. Totu cam acestea sunt si ideile oameniloru de statu francesi ce se afla astadi la carma. Adeverulu este, câ nici Giermani’a nici Frangi’a n’au vreuuu interesu deosebitu in aceea, ca lucrurile se fia zorite in Cerentu si se se dea astfeliu ocasiune Angliei si Rusiei câ se intervină in modu activu. Franci’a astadi n’are o politica orientale propria. Astfel indicu autorisatele ei organe celu pucinu. Nu se pote nega inse, câ trebue se simtia o mare durere vedienda, ca situatiunea ei interna de reculegere o silesce sa se mentiona inca in o reserva espectanta, lasandu se se efectueze desvoltarea cestiunei orientale oarecum fara de ea. Cea mare trebuintia aci este astadi pacea. Ea pentru poporulu francesa primeaza orice succese si lauri ar’ putea se secere prin o politica activa in afara. Opiniunea publica pretinde cu insistentia, câ guvernulu se nu întreprindă nici unu, demersu care ar’ puté de departe macaru da nascere suspitiunei, câ Franci’a n’aru voi pacea cu sinceritate. Dlu Gambetta s’a încercata intr’unu rindu se puna capetu acestei reserve n’a reusitu inse in încercarea sa. Lucrurile standu astfel nu se poate afirma, ca mergerea mana in mana a Frangiei si a Germaniei in cestiunea orientale va avea de resultatu, ca ea nu va intra in anulu acestea in o noua fasa periculoasa. Se intielege de sine, ca aci facemu abstractiune de evenimentele, cari se potu ivi in sinulu islamului chiaru. Mergerea mana in mana in cestiunea Orientului a Angliei si Rusiei arasi trebue se se para forte ciudata ca se nu dicemu cu totulu bizara. In fondu aceste doue puteri urmarescu aceleasi scopuri desi cu intentiuni deosebite. Precandu d-lu Gladstone voesce se faca liquidatiunea Turciei in profitulu diverseloru nationalitati din imperiu, fara se conserve pentru sine nimica, d-lu Gorciacovu inca voesce ce e dreptu se desrobesca nationalitatile crestine de sub Turcia, inse pentru ale pune pe urma sub jugulu panslavismului adeca alu Russiei. Este greu a spune in care casa ar’ fi mai profitate nenorocitele nationalitati, despre a caroru sarte se decide, fara ca se le mai întrebe cineva, deca sunt multiamite cu fericirile, ce li se petreaza. . Actual’a prietenia intre Angli’a si Rusi’a tiena va are multu timpu ? Cronic’a evenimenteloru politice. Lupt’a intre partidulu centralistu germanu si partidulu nationalitatiloru in Austria amenintia a deveni mai vehementa câ ori candu. In adeveru nemtii sîmtu, câ deca nu le va succede a pune câtu mai curendu mana pe frenele guvernului, infiuinti’a loru asupr’a imperiului va remane nimicită pentru multu timpu. Pentru aceea in timpulu din urma s’au trenutu numeroase conciliabule intre siefii diverseloru fractiuni, cari compunu opositiunea nemtiesca in parlamentulu din Viena, in scopulu de a stabili punctele principali ale unei programe pe bas’a careia se se convoace apoi o adunare generale a întregului partidu, in care se se hotaresca in modu definitivu atitudinea, ce este a se lua fagia de ministeriulu contelui Taaffe pentru viitoriu. Jurnalele devotate intereseloru acestui partidu accentuaza unanimu trebuinti’a unei procederi unite pentru a castiga victori’a iu duelulu politicu, ce se va încinge in modu inevitabilu intre diversele partide din parlamentu câtu de curendu. Uniunea este cu atâtu mai necesaria, cu câtu tóte actele politice de pena aci ale contelui Taaffe au pusu pe deplinu in evidenţia instiintiele sale de a trece cu totulu in castrele federalistiloru si a face astfeliu possibila venirea acestora la putere intr’unu apropiatu viitoriu. Nemţii areta in procsimea loru reuşita o încredere cu atâta mai mare, cu câtu chiaru amicii politici de eri ai d-lui Taaffe se pregatescu a-i crea astadi difficultati, pe cari numai cu greu le va poté învinge. Este justu se recunóscemu, câ d-lu Taaffe cu sistem’a s’a de guvernare de pena aci n’a reusitu a multiami pen’acumu pe niminea. Câ o doveda despre aceasta nereusita ne poate servi — credemu — unu articulu aperutu de curendu in „Pocroc“ organulu d-lui Dr. Rieger supt titululu : „Sfarsitulu cabinetului Taaffe“, care a facutu o mare sensatiune in toate cercurile politice din Vienna si care constitue unu adeveratu recuisitoriu contr’a contelui Taaffe. Acestu articulu a produsu o impressiune cu atâtu mai mare cu câtu a aperutu tocmai in diu’a, in care a sositu in Vien’a Dr. Rieger, omulu de încredere alu cechiloru, pentru a pertracta nesce importante cestiuni politice cu contele Hohenwart si cu contele Taaffe. Se vorbesce, câ Dr. Rieger a venitu la Vien’a pentru a constringe pe d-lu Taaffe se faca concessiuni decisive cehiloru in cestiunea universității din Prag’a precum si in alte cestiuni tienute pen’aci in suspenso. Se pretinde, câ Dr. Rieger, va cere totdeodată dela contele Taaffe, ca se ie o atitudine mai energica fagia de partidulu liberalu-germanu, care in timpulu din urma a inceputu se desvolte o fortia agitatorica cu totulu neasteptata. Mentionatulu articulu din „Pocroc“ suna in principalele sale passagie: „Ministeriulu Taaffe ce e dreptu astadi n’a demissionatu inca inse se pare, ca nu este departe momentulu, in care va fi constrinsuse’si incheie activitatea. In momentulu, cându a venitu la putere, l’au salutatu cu satisfactiune toate nationalitatile si toate partidele, care voiau seriosu se puna odata capetu confusiunei, ce esista in imperiu. Lumea credea, câ elu possede tóte aptitudinile pentru a-si împlini missiunea . Se credea, câ contele Taaffe possede destula fortia si energia, câ se duca in deplinire totu ceea ce luase asuprasi. Putemu se aveau despre ministeriu opiniunea cea mai buna, siguru este atâta, ca-i lipsesce forti’a de a ’si ajunge scopulu, ce si l’a propusu, ’i lipsesce energi’a, fara de care, chiaru pe langa cea mai mare buna vointia, este redusu la neputintia .... Guvernulu intempina ori ce demonstratiune indreptata contr’a lui cu cea mai surprindietore passivitate; elu lasa campu cu totulu liberu tuturoru factoriloru opositionali si nici nu face nimicu pentru a le derangia cercurile si a-i face nestricatiosi. Guvernulu se mantiene passivu nu numai fagia de inamicii — ci chiaru si fagia de amicii sei. Nu cauta a-i atrage la sine pre acestia nici intr’unu chipu, ba ce e mai multu nici nu ia nici o mesura pentru a împlini promissiunile, ce li le făcuse, candu intra in funcțiune. In zadaru cautamu noi ca se se dé o satisfactiune drepturiloru nóastre naționali, in zadaru asteptamu, ca se înceteze referintiele, cari ne asupriau suptu guvernele liberale germane; in zadaru asteptamu vreunu actualu guvernului, care se ne dea in parte celu pucinu satisfactiune. Din partea guvernului nu se face nimica — si urmarea acestei stări a lucrului este, ca simpatiile poporului se departeza totu mai tare de guvernu si câ din sinlu poporului s’au si radicatu voci, cari provoca pe deputati se’si schimbe atitudinea fagia de guvernu. Nu vorbimu astadi de avantagiele sau de desavantagiile, ce ar’ reesi pentru noi din caderea ministeriului Taaffe. Voimu numai se atrage cu atenţiunea guvernului asupr’a impregiurarii, ca printre nut’as ’a de fagia câderea i devine inevitabile. Elu ’si trage singuru terenulu de supt picioare, cu reserv’a si cu inacţiunea sa — fagia de amici si inimici — ’si sapa singuru mormentulu. Déca guvernulu nu va cauta se’si marasca curendu forti’a sa, atunci va trebui se pera din caus’a insuficientei sale vitalitati, fara ca se fi indeplinitu nici unulu din marele lucruri ce-’si propusese si fara ca se lase nici cele mai neînsemnate urme in istori’a imperiului. Noi trebue se ne pregatimu deja de acum pentru aceasta eventualitate, deoarece ea ni se pare apróape inevitabile si credemu, câ noi ne putemu pregăti la acéstea in profitulu nostru. Majoritatea in Reichsrath este pe partea autonomistiloru. Cum ca solidaritatea autonomistiloru se va mantiene timpu indelungatu nu-o garantéaza nu numai tienut’a cea intieleapta si plina de tactu a tuturoru fractiuniloru loru, ci ne-o garantéaza si folosulu loru comuuu si zelulu si furi’a, cu care opositiunea declară tuturoru nationalitatiloru negermane resbelu pena la cutîtu. Majoritatea autonomista n’are decâtu se remana asia de solida precum este si guvernulu, care va urma după ministeriuluTaaffe, va trebui se fia luatu din rindurile autonomistiloru. Noi nu trebue deci se ne tememu de caderea cabinetului Taaffe, de vreme ce elu n’a facutu nimica, pentru ca se’si assigure simpatiile nóastre. Pe cata vreme contele Taaffe nu va esi din reserv’a s’a, partidulu autonomistu trebue se caute, ca se se formeze unu guvernu, care se duca in deplinire program’a originale a d-lui Taaffe. Se voru gasi incaaameni cu destula energia, se va găsi unu guvernu, care după vorbe se lase se urmeze greutatea fapte- 1 o r u.............