Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-10-09 / nr. 115
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ eße: Martra, Joui’a si Sambat’a. ^xetl-u-l-u. a’toon.a.ra.eaa.t-u.l-u.l : pe anu anu 10 fi., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese luni 14 fr. pe anu 28 franci. Se preaau.xaa.exa,: a postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. A.aau.xa.clu.xlle : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 115. Vineri 9 21 Octobre 1881. Brasiovu, 8/20 Octobre. Cine va fi successorulu definitivii ala baronului Haymerle ? Credema ca va trece inca câtva timpu, pâna ce curiositatea publica va fi satisfăcuta in privinti’a acést’a. Deocamdată monarchi’a se bucura de unu provisoriu in oficiulu de esterne. Doi dintre luceferii diplomației ungureşti, domnii Szlavy si Kâllay conducu acesta provisoriu. Facuramu ce facuramu si earasi ne pomeniramu in fruntea afaceriloru străine ale imperiului nu numai cu unu, ci chiaru cu doui Unguri. Deși aceste afaceri li s’au incredintiatu numai provisoriu, cu tóte cu atâtu Szlavy, câtu si Kâllay faceau de multu parte din ministeriulu comunu, celu d’antaiu câ ministru de finance imperialu, celu d’alu doilea câ stefu de sectiune iu ministeriulu de esterne, publiculu celu mare vede in insarcinarea provisoria ce au priimit’o, o schimbare a situatiunei interiore in favoarea preponderantiei politice a Ungariei in intrulu monarchiei. „Totu Ungurii deasupra“, — este refrenulu, care se aude la conversatiunile politice prin tóte cafenelele si birturile. Cei ce judeca mersulu lucruriloru superficial, după impressiunile esteriore ce le primescu, sunt de firm’a credinti’a, câ influinti’a Unguriloru in monarchia este adi mai mare inca ca vreodată. In aparintia earasi Ungurii ar’ fi aceia, cari ar’ decide in politica mare a monarchiei, deca ei in adeveru au decisu vreodată. Dar’ solutu este, câ nicâiri aparinti’a esteriora nu instala mai multu ca in politica, cu deosebire se poate sustiené acest’a cu privire la politica cercuriloru influente dela curtea austriaca. De treidieci de ani incoce mai toti ministri de însemnătate din Austri’a au cadiutu tocmai atunci, candu se credeau mai tari si mai siguri de positiunea loru. Daca astadi avemu unu provisoriu condusu de doui Unguri, acést’a dovedesce numai, ca de candu s’au strinsu mai tare legaturile de amicitia cu Germani’a, este forte dificilu de a alege la postulu dela esterie o persoana convenabila. Si de ce este atâtu de grea acést’a alegere ? Negresitu câ nu numai din caus’a susceptibilitatiloru dlui de Bismarck, ci mai vârtosu de aceea, pentru câ ministrulu de esterne austro-ungaru, intrunindu toate celelalte conditiuni, mai are se placa si conducétoriloru nevediati ai politicei de statu, cari muta figurele din jocu. Daca ar’ fi numai consideratiunea catra Germani’a tóta pedeca ce se pune in calea numirei unui nou ministru de esterne, atunci acest’a lesne s’ar’ pofé delatura, dar’ alta este, cum diseramu, durerea celoru dela Vien’a. Ei ar’ voi se satisfaca cerintieloru diplomatice, alegandu totodată o persoana, care înainte de toate se apere interesele dinastiei si se se poata inaltia peste restrinsulu cercu alu vederiloru politicei de rassa. Candu ar’ fi vorb’a numai de a multiami de-o parte pe Unguri, de alta parte pe d. de Bismarck, acést’a prea usioru s’ar’ poté face prin numirea chiaru a unui unguru in loculu baronului Haymerle. Tocmai intardierea cu numirea dovedesce inse câ idealulu celoru dela Vien’a nu este unu ministru de esterne unguru. Ei prin provisoriulu actualui voiescu se câștige timpu câ se prepare terenulu pentr’unu ministru, care se faca politica austriaca, nu unguresca. Influentiele contrarie acestei dorintie isi voru face si ele cursulu si de aceea curiositatea de a vedéa resultatulu poate fi justificata. Nemtii centralist din Cislaitani’a visaza numai de câderea comitelui Taaffe si a sistemului lui politicu si ’si baseza sperantiele in Unguri, ca, succedendule a ocupa fotoliulu dela esterne cu unulu de ai loru, voru reesi a resturna cabinetulu Taaffe. Comitele Taaffe insusi vine acuma se desmintia faimele despre demissiunea lui. Este gresitu — dise elu câtra corespondentulu dela „Berliner Tagblatt* — a deduce dela mórtea lui Haymerle o crisa interióra. Ministrulu de esterne după lege n are a se amestecă in politica interióra; acesta scutesce si positiunea cabinetului austriacu. Legea da dreptu de alta parte ministiloru-presiedinti de a esercia o influintia asupra politicei si acest’a o va face si elu (Taaffe).„De aci“, adause ministrulu, resulta de sine icona situatiunei momentane !“ Cronica evenimenteloru politice. Unu mare consiliu ministerialu s’a tînutu la Yen ’a in 16 i. c. la care a luatu parte si ministrulu-presiedinte ungurescu d. Tisza. In acestu consiliu s’a hotaritu ca delegatiunile se fia convocate pentru diu’a de 26 Octobre st. u. Probabilu ca s a discutatu si cestiunea privitore la numirea unui succesoru la postulu devenitu vacantu prin mortea baronului Haymerle. Se crede ca consultările asupra acestei întrebări se voru continua in palatolu din Buda, după ce Maiestatea S a a plecatu pentru câtva timpu la Gödöllő. Cu mare bucuria saluta „Pester Lloyd“ venirea monarchului la Gödöllő, cu unu semnu câ întrevederea cu Tiarulu nu va avea locu in 18. 1. c. Organulu ofiaiosu asigura, câ întrevederea ar fi amanata pe câteva septemani. Cu toate astea nu scie nimicu siguru si unele organe continua de a prevesti apropiat’a realisare a importantei intalniri. „Pesti Napló“ este uuulu din aceste diare. O fata berlinesa reimprespta de alta parte scriea deja invechita despre o istimre a regelui Italiei cu imperatulu Austriei, adaugându ca la acest’a întâlnire va lua parte si imperatulu Germaniei. Despre convorbirea ce a avut’o colonelulu romanu P i 1 a t u cu presiedintele Republicei Grevy, care l’a primitu in audientia particulara, scrie diarulu parisianu „Gaulois“ intre altele : „D. presiedinte alu Republicei a primitu pe d. Pilatu cu multa afabilitate. ’I-a adresatu mai antaiu câteva cestiuni asupra manevreloru, si l-a intrebatu ce impressiune au facutu trupele. Presiedintele a adausu, ca pune cu atâtu mai multu pretiu pe părerea dlui Pilatu cu câtu deusulu, servindu in Frangida inainte si in timpulu resbelului. e in stare se constate progresele făcute in timpu de siese ani. D. Colonelu Pilatu a as guratu ca după parerea s’a si după parerea celoralalti oficieri străini, armata a facutu mari progrese. In urma, d. colonelu, după ce a reamintitu viu’a simpatie si vecinic’a recunoscintia a Romaniloru pentru Francia a atinsu cestiunea, care preocupa asta-di spiritele in Orientu, cestiunea Dunărei. D-lu Pilatu, care, ca membru alu Senatului romanu, a studiatu totu ceea ce se atinge de Dunăre a datu d-lui Grevy lămuriri in acesta cestiune. Dlu Presiedinte a ascultatu cu mare atenţiune esplicarile intrevorbitorului seu; elu a declaratu de mai multe ori ca diplomatica Franției va combate toate vederile si toate proiectele contrarii principiului libertății marelui fluviu. Se scie ca tocmai acesta libertate a Dunărei Romania o apera, dela deschiderea conferintielor, cu cea mai mare energia. Cuvintele d-lui presiedinte alu Republicei permitu de a spera ca in acesta lupta Romania poate fi sigura de sprijinulu Frantiei.* Sunt câteva zile de candu presiedintele Republicei francese Grévy a invitatu la sine pe d. G a m b e 1t a spre a se intielege cu elu asupra situatiunei interioare politice. Grévy recunoscu caracterulu progressistu alu alegeriloru din urma, cari au facutu ca aderentii programei de reforma a dlui Gambetta se fia in majoritate. Gróvy dice ca s’a semtitu obligatu se confereze si se auda consiliele conducatoriului majoritatii camerei înainte de a se intruni acest’a si înainte de a se incepe cris’a ministeriala oficiala. Gambetta multiamindu de incredere s’a declaratu gata de a presenta presiedintelui o programa si daca s’ar’ ajunge la o deplina intielegere, a forma unu ministeriu, dar’ e impossibilu, celu putinu oficialu, de a face ceva inainte de a 'si fi datu camer’a parerea sa. Din nimicu nu se vede ca alegerile s’ar’ fi facutu contra ministeriului actualu, tiar’a dar’ n’ar’ intielege de ce ministeriulu, la inceputulu siedinteeloru se nu se presenteze camerei. Numai după o desbatere publica mare se va recunosce, care majoritate va guverna intr’adeveru. De aceea pentru momentu nu e possibila formarea unui nou ministeru. Grévy declarâ câ pune mare pretiu pe opiniunea lui Gambetta. Acest’a, la rendulu seu asigurâ pe Grévy, câ e gata a urma orice invitare pentru o conferintia. După ce s’a departatu Gambetta presiedintele a chiematu pe primulu-ministru Jules Ferry si ia comunicatu cuprinsulu convorbirei. Ferry a pledatu mai antaiu pentru formarea cabinetului inainte de întrunirea camerei, dar’ se crede ca ministeriulu va mai intardia cu demissiunea si astfelu voru avea ocasiunea de a se justifică in fagi’a camerei. Cestiunea, daca Gambetta va fi ministru-presiedinte cu sau fara portofoliu, nu s’a atinsu; dar’ se crede câ siguru ca daca impregiurarile voru chiema pe Gambetta la guvernu, Grévy are de gandu sesi de toata libertatea de actiune, indata ce s’ar’ stabili o intielegere asupra programei. Diarului „Wr. alig. Ztg.“ i se telegrafeaza dela Paris, câ Gambetta a si declaratu câ va primi ministeriulu numai sub conditiunea câ Grévy se nu presideze in consiliulu ministerialu. Dealtmintrea câtu privesce persoanele ce voiesce se le cheme la ministeriu, Gambetta pastreza tăcere. Alaltaeri elu avu o conferenţia cu Ferry. Se anuntia din Roma (17. Oct.). Eri 3000 pelerini italieni si peste 8000 credinciosi romani au aclamatu pe Papa Leon XIII, care apari cu mare pompa in basilica St. Petru ; imprejurulu tronului papalu se grupara membrii corpului diplomaticu, acreditati pe langa Vaticana si persoanele cele mai de frunte ale aristocrației din Rom’a. Patriarchulu din Veneti’a a cititu o adresa, compusa in nisce termeni foarte moderați, dar’ fermi. Leon XIII a enumeratu periculele, cari amenintia religiunea catolica; elu vorbi despre convocarea unui congresu masonicu, care va avè locu la Rom’a chiaru, asemenea aminti si despre felurite meetinguri, cari s au tînutu in Itali’a atingatóre la nimicirea scaunului papalu; elu a vorbitu si despre crearea unui cercu anti-clericalu si despre făgăduieli făcute in favoarea religiunei si a Papei, cari au remasu pana acum desierte. Papa a denuntiu lumei catolice pericululu si o someza a lupta: „Armele nóstre sunt spirituale, a disu finindu Léo XIII, si vomu învinge, ce bine cuvintezu si nu voi bine cuventata se fia Itali’a*. Ordinea n’a fost turburata. Diarulu „Nowoje Wremja“, care trece de organu alu comitelui Ignatieff, publica unu articulu furiosu contra Austriei. Citatulu diaru isi esprima mirarea asupra increderei foii „Journal de St. Petersbourg“, in asigurarea diareloru din Vien’a si Pest’a. Mergerea ’nainte a Austriei din Bosni’a, este numai o cestiune de timpu. In locu de a tagadui acest’a, este mai bine de a se pregăti. Pentru Austria ispita este mare : câștigarea unei base strategice in peninsula balcanica, stabilirea unei relatiuni de dependintia a miceloru state rivalisatoare cu fortie de resbeli nedesvoltate si cu o cultura mica, fatia cu Austria, reînvierea relatiuniloru comerciale, intarirea Austriei la marea Egea, cucerirea de noi porturi, înlesnirea comerciului cu Orientulu departatu, tóte acestea sunt pretiulu luptei ce-o poarta Austri’a. De vacuri Russi’a este contra unei sporiri de putere a Austriei in peninsul’a balcanica; de aceea nu trebue sa se astepte ca ea se favoriseze planurile Austriei, ba nici macaru se le