Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-12-03 / nr. 141
sumeti si nesocotiți nu se sfiau se afirme, ca ar fi de ajunsu numai cateva regimente de honvedi spre a o pune pe goana. Acesta gluma ungureasca, repetata cu afectatiune si necontenitu, ajunsese incetulu cu incetulu a prinde radecini, si nimeni in strainetate nu mai voiea se ie in seriosu virtutile militare ale urmasiloru lui Stefanu si lui Mihaiu. Ceva mai multu, atâtu de puternica era preventiunea, in câtu ne aducemu aminte, ca noutatea cooperării nóstre la resboiulu ruso turcu, anuntiata prin loviturele de turn dela Calafat, a fost primita cu o visibila ironia. „A fostu de ajunsa cu toate acestea, cu curcanii, acesti vrednici descedenti ai legionarilor romani, se apara pe inaltiraele de la Grivitia, înaintea careia se infransese de doue ori puterea ruseasca, pentru ca Europa, surprinsa si incantata, se prorupa in aplause cu unu singura omu. Din momentulu, in care drapelulu tricolora a falfaitu pe reduta, in urm’a acelui asaltu memorabilu, care va remane ea modelu de bravura in acestu resboiu, după opiniunea istoriciloru sei, dispretiulu, de care armat’a fusese incongiurata pe nedreptu in trecutu, s’a transformării in cea mai franca admiratiune, prejudecăţile nejustificate au disparutu si toata lumea a intielesu, ca la Dunăre esiste o naţiune plina de barbatia si de viitoriu, n a fost respinsu de immitulu mitropolitu, nevoindu se’i legaliseze actulu. Pena candu acesta persecutiune ? ziarului „Post“ i se scrie din Petersburg: „Militarii nostri (russi) nu se potu intielege in privinti’a intarituriloru din Poloni’a. După părerile loru nu s’au fortificatii aceie puncte strategice, cari suntu de prima importantia, ci acele, cari in timpulu unui resboiu, forte usioru s’ar puté impresura si lua de inimicu. In ostire intempina mare inpotrivire reformele ministrului de resbelu. In budgetulu pentru 1888 suntu 14 milione ruble prevediute pentru nouele fortificatiuni. Diarele francese, in frunte cu „Republique Francaise,“ nu suntu multiumite de chipulu in care s’a terminatu procesulu lui Arabi pasi ’a. Punerea in libertate a lui Arabi insemneza o înjosire a Chedivului, a dica ele ; ea va servi Egipteniloru ea dovada, ca independenti’a guvernului loru a incetatu cu deseversire. Egiptenii voru mai vedé apoi, ck acumu isi potu permite totulu in contra coloniiloru europene. Numai garnisoanele anglese le voru mai pune frâu acolo, unde se va vedé uniforma loru, indata inse după îmbarcarea loru, indigenii isi voru reîncepe incendiile si omorurile. „Republique Fransaise“ crede inse, ck tocmai cu scopulu de-a crea o ast-feliu de stare, au achitatu Anglezii pe Arabi pasi’a, ckci de aici înainte siguranti’a Eoropeniloru in Egiptu reclama o ocupatiune anglesa permanenta. „Ar trebui se scie Angli’a — încheie diarulu francesu — ck e primejdiosu a se juca cu foculu si cu ea a luatu asupra’si sub ministerialui Gladstone o respundere, de care Disraeli pote s’ar fi spariatu.“ Estragemu din scrisorea, ce a adresatu A rab i - p a si’a din arestulu seu din Cairo, catra redactorulu fetei „Times“ urmatorele: „Parasescu Egiptulu — dice Arabi — cu o perfecta încredere in viitoru, sciindu, ca Angli’a nu poate amana multu timpu reformele, pentru care am luptatu. In scurtu timpu controlulu anglo-francesu va fi inlaturatu. Egiptulu nu se va mai găsi in manile unei mulţimi de funcţionari străini, cari ocupa tote posturile cu excluderea Egipteniloru. Tribunalele nóstre indigene voru fi liberate de abusuri, se voru promulgă dispositiuni de legi si ce este mai importantii, ele se voru esecuta. Se va institui o camera a notabililoru, avendu votulu si dreptulu de a se amestecă in afacerile poporului egipténu. Cardulu de camatari de prin sate va fi gonitu. Poporulu anglesu, vediendu aceste schimbări, va fi in stare se intielega, ca rebeliunea mea a avutu o justificare puternica. Fiulu unui Fellah egipténu, eu m’am silitu din toate puterile se asiguru toate aceste institutiuni bune pentru scump’a mea tiera, pe care o iubescu. Speru, că poporulu anglezu va complectă oper’a începută de mine. Déca Angli’a va îndeplini acésta mare opera, dandu Egiptulu Egipteniloru, atunci ea va arată lumei adeveratulu scopu alu lui Arabi, rebelulu. Totu poporulu egipténu a fost cu mine, după cum eu am fost cu tiér’a, ce ’mi este scumpa. Speru, ca Egiptulu nu me va uită, candu Angli’a va termină ceea ce am incercatu se făcu eu. O repetu, nu me plangu de sortea mea. Me simtu chiaru fericitu si multiumitu cu ea, sciindu ca nefericirea mea a fost mijloculu de a asigură Egiptului libertatea si prosperitatea ce merita se aiba. După ce Anglia isi va termină oper’a s’a, atunci ea va permite — asteptu cu certitudine acést’a dela umanitatea si iubirea ei de dreptate — se me intorcu in scump’a mea patria, că se vedu cu ochii succesele umanei si civilisatorei sale opere, înainte de a muri.“ După acést’a isi esprima recunoscinti’a cktra Gladstone si Granville pentru ck l’au scapatu de morte. „Ei vont recunósce, dice elu, in curendu, ck n’am fost unu rebelu, ckndu m’am pusu in fruntea unui popom, care nu cerea de catu dreptate.“ Apoi incheia asie : „Multiumescu poporului anglesu si d-vóastra, domnule redactoru, si marei prese anglese, care tata a cerutu se avemu parte de o judecata impartiala Multiumescu de asemenea acelora membri ai parlamentului britanicu, cari au vorbitu cu atata nobletia in favoarea mea si mai alesu lui Sir Wilson pentru ingrijirea s’a binevoitóare, de care am avutu parte catu timpu am fostu inchisu. Plecu din Egiptu cu firm’a convingere, ca precum trecu dîrele, dreptatea causei nóastre se va cunosce totu mai clara si ca Angli’a nu va avé causa niciodată se regrete marinimi’a si umanitatea, aratate unui omu, contra caruia primise a se luptă. Ahmed Arabi Egipteanulu. Asia del’ Arabi cu consotjii sei sunt esiati in insul’a roditoare din oceanulu indicu, Ceylon, unde cresce cafeau’a si scottîsiora. Aici Arabi isi va petrece dîrele, până va fi rechiamatu in patria, după cum spera elu. O mare demonstratiune s’a facutu in 11 Dec. c. la A l e x a n d r i’a înaintea diferiteloru consulate spre a cere plat’a imediata a despagubiriloru datorite pentru pagubele causate prin bombardamentu. Consulii au promisu manifestantiloru de a telegrafiă guverneloru loru. Consululu Angliterei lipsea Consululu Fransiei mai cu seama s’a aratatu f avorabilu obiectului manifestatiei si a esprimatu temerea, că o intardiere mai lunga in plat’a despagubiriloru se n'aduca turburari printre clasele de rosu ale poporatiunei. Aniversarea luării Plevnei. Dumineca, fiindu diu’a aniversarei luarei Plevnei dupe Te-Deumuri s’au servitu in dealulu Spirei la Sf. Spiridon celu vechiu, ear’ alu ducilea la bisiric’a Sf. Gheorghe, in fasi’a casarmei Malmeson. M. S. Regele insocitu de generalulu Cretienu, prefectulu politiei, a sositu la or’al si jum., asistându la serviciulu divinu, după terminarea caruia M. S. insositu de d-nii oficeri superiori a plecatu la siosea, unde a asistatu la defilarea trupeloru. La or’a 2 Mai. S’a a plecatu la palatulu dela Cotroceni. După ce a primitu defilarea trupeloru M. S. Regele mai înainte de a se desparți, dise câteva cuvinte corpului oficiarescu in amintirea acestei memorabile dile, pe care o recomandă se ramaie nestearsa in anim’a Oastei Romane. Scr’a la orele 81/2, Majestatea S’a onork cu presenti’a Sa cerculu militarii, unde se aflau adunați toti oficialii garnisoanei spre a serbatori acesta mare dr. Generalulu Manu, cu acesta ocasiune, redick urmatorulu toastu : „Sunt fericitu, că celu mai vechiu intre D-voastra, se vorbescu in numele armatei si se portu acestu toastu in sanatatea M. S. Regelui, Marelui nostru Capitanu, care acum cinci ani ne-a redeschisu calea la gloria. Se temu in sanetatea Majestatii Sale, care in resboiu a fostu conducetorulu, car’ in timpu de pace este invetiatorulu nostru. “ — Cuvintele D-lui generalu Manu, fiindu in sufletulu si in mintea tuturora oficialiloru armatei, au fostu acoperite de entusiaste si repetite „Ură“. Nemijlocitu după aceea, Majestatea S a respunde acestei închinări prin urmatorea cuvântare : „Suntu mândru si fericitu a te găsi in mijloculu D-vostre pentru a serba acésta de marétia, si multiumescu pentru urările asia de bine semtîte. Cum armat’a a implinitu datori’a s’a pe câmpiile Bulgariei luptandu cu vitejie, totu ast felu sunt sigura, ce va fi si in timpu de pace la inaltimea missiunei sale si totdeauna va sei a respunde la așteptările tierei. Se traiesca armat’a !“ Pusinu după aceea generalulu G. Angelescu redick urmatorulu toastu : „Mare bucurie semtimu toti de a vedé pe M. S. Regele in mijloculu nostru si de a face urări, dér’, D-loru, mai este o înalta fiintia, care, fiindu Mum’a ranitiloru romani, n’a incetatu de a fi necontenitu Mum’a seraciloru. Pentru Dens’a noi avemu unu cultu neperitoru si unu devotamentu fara margini. Inchinu acestu paharu in sanetatea M S. Reginei.“ Multu caldurose „Ur’ă“ urmara acestui toastu. M. S. Regele petrecu acésta serata cu o plăcere vedita si muîtiumitu de a se găsi in sînulu corpului oficiarescu, caruia ’i a datu si ’i da puternice dovedi de interesulu ce 'i porta si de iubirea ce ’i pastréza. Cetimu in „Timpulu“ de Marti. Eri a fost diu’a aniversara a unui evenimentu mare si insemnatu intre tóte: luarea Plevnei. Este o datorie de patriotismu, credemu, pentru nia care cetatianu se nu treca cu vederea o data istorica de asemenea importantia si care reamintesce atâtea fapte de vitejie si atâtea dureroase sacrificie, făcute de naţiune. „Era unu timpu candu, printr’unu concursu de împrejurări neintielese, armat’a romana perduse in asia gradu prestigiului de odinioara, in câtu niste vecini Societăţi de maghiarisare. „Pesti Napló“ in nr. 331 dela 1. Decembre a. c. spune, ce s’a mai infiintiatu o societate de maghiarisare in Neutra. Initiativ’ao a luatu principele Odescalchi, deputatu dietalu, conchiamandu pe diua de 28 Nov. o conferenția in Neutra Inca din 27 Nov. au sosit mai multi oaspeti, ca se iea parte la conferenția. In diu’a aceasta s’a tînutu o conferenția prealabila. Ciudatu lucru, ca intre toate persoanele adunate, nu dai nici de un’a, care se naste in servisiulu guvernului. Afara de functionari judiciari, comitatensi si comunali, alte persoane nu se insufletiescu pentru astfeliu de idei. „Pesti Naple“ pune cu numele pe cei adunaţi că si cându ar’ voi se recomende deosebitei considerări a guvernului. Eata ce scrie acesta fata : „In 28. Nov. s’au presentatu in sal’a comitatului din Neutra presto 200 barbari. Siedinti’a s’a deschisa prin presiedintele Odescalchi, care desfasiura in cuvinte nimerite scopulu societarii ce este a se intiinita si roga adunarea , a compune astfelu de statute, pe bas’a cărora se infioreasca societatea si se ’si poata implini chiamarea. Vice-comitele din Turócz, Lehoczky ca referinte, presenteaza proiectuli de statute, publicata in foi’a „Felvidéki Nemzetőr“, discutata in conferenti’a prealabila si se roga pentru primirea lui. Sectiunea prima se ocupa in patru paragrafi cu titlulu, resiedintia si scopulu societarii. Cu titlu se recomenda: „Felvidéki közmivelődési egyesület“, cu resiedintia : „Neutra“. Activitatea societarii se va extinde asupra comitateloru : Pojona, Neutra, Trentsin, Arva, Turocz, Liptau, Altsohl, Neograd, Hont si Barsiu, si va avé de scopu crescerea poporului nemaghiaru din acele comitate in spiritu maghiaru-nationalu si latîrea limbei si a datiniloru maghiare. Spre ajungerea acestui scopu se voru infiintia din mijlóace proprii orfanotrofii grădini de copii (sistemulu Froebelian) si scoli elementare si poporale superiors; se voru premia invetiatorii, cari voru binemerita in direcțiunea aceasta si se voru provedé cu cârti si haine copii seraci. — Se primi apoi cu unanimitate propunerea de a se estinde activitatea societarii si asupra teritoriului cetatilor libere regesei : Pojonu, Siemnitiu si Dile. Relativa la numirea societarii se născu desbatere înfocata. Judele reg. Zachar, propune : Societatea se porte numirea: „Societatea culturala maghiara din partile de susu“, ca se fia evidentu, câ scopulu societarii e: maghiarisarea cetatieniloru nemaghiari. Referentele e contra adausului „maghiara“. Scopulu si limb’a oficiósa arata, câ societatea nu poate fi de câtu maghiara. După o discussiune detaiata se decise omiterea aditamentului : „câci déca s’ar’ primi criteriulu, câ societatea e maghiara“, s’ar’ recunósce totodată, câ in Ungari’a ar’ putéa esista si alte societari cu asemenea scopuri, spre es. slovace, germane, serbe si romane, cari se aiba de scopu latirea culturei slovace, germane etc. O atare îndreptățire nu se poate admite. „Noi amu inscrisu pe stindardulu nostru, continua referentele, unu scopu patrioticu, voimu se lucramu, cu cetatieni maghiari in interesulu patriei nostre, procedura nóstra inse nu trebue se porte timbrulu luptei de rassa. Voimu se traimu cu compatrioţii noştri de alta limba in unire, cu strămoşii noştri. Nu pretindemu altu ceva dela ei, decâtu câ si ei se ’si iubésca patri’a câ cum o iubimu noi si, ei se invetie limb’a statului. Prin primirea criteriului „maghiara“ marginimu activitatea societarii.“ Advocatulu B a n g h a e contra referentului. Strămoșii noștri, dice Bangha, au comisu mare gresiela fiindu ca nu au maghiarisatu nationalitatile. Ei insisi s’a