Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-09 / nr. 118
Radactiunea si Administratiunea: BrasiOTn, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ «*« Merenrea. Tinerea si Duminec’a. 3Pv«rtl'CLlisL a/tooa^.w.Tga.cgXLfccIg.l . 9 uuu aau 10 fi., pe Bieae luai 5 fl., pn trai lan 8 a. 50 er. Tieri asterie pe sieae luni 14 fr. pe anu 28 franci. 33« p*©aa.ia3aa.tr ra. postele c. si r. si pe la dd. corespondent!, •^raixxad'ojell® z an’a aerie garmondu 6 cr. si timbru de 30 er* v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate au se primescu. — Manuscripte 11 a se retramitu. Nr. 118 Dumineca 9 (21) Octobre 1883. Brasiovu 8 Octombre. In numerulu trecutu alu fiei noastre amu datu espressiune sentimenteloru de adânca mâhnire, ce a cuprinsu sufletulu nostru iu momentulu, candu amu auditu, cum au fostu primiți Archiereii romani in orasiulu, ce’și serbâ reînvierea sa. Suntemu siguri, că sentimentele ce le-amu datu la ivela, neputenduse le innabusimu in launtrulu nostru, nu au fost numai ale noastre, ci au agitatu inima fiecărui Romanu simțitorii, fiacarui fiu adeveratu alu natiunei noastre, care tiene la demnitatea sa si care nu voiesce se fia banuitu din nici o parte, fara se merite. Durerea ce amu simtit-o noi cei din Ardealu si din Tiora-Ungurescu nu s’a opritu de înaltele verfuri ale Carpatiloru, ci a trecutu mai departe si a aflatu resunetu si la frații nostri din tenerulu regatu vecinu. Ba ce e mai multu, mnulu din cele mai de căpetenia organe de publicitate din capital’a României ’si esplica tristulu incident din Dumineca trecuta tocmai in chipulu, in care ni l’amu esplicatu si noi. Era ce dice„Impartialulu“ in numerulu seu de eri: „Imperatulu Austriei si regele Ungariei, incungiuratu de toti demnitarii civili, preoti si militari, si plimba privirile de câteva dile peste noulu orasiu alu „Alföld“-ului din Ungaria, peste noulu Szeghedinu, renascutu cu Phoenicele din propri’a-i cenusia, mai mândru, mai frumosu, mai veselu de cum a fost. Suntu cinci ani de dile de candu valurile furiose ale riului Tisz a au prefacutu in ruine falniculu orasiu de peste 70,000 locuitori, care era privitu cu cea mai adecuata espressiune a caracterului puru maghiara. Unu glasu unanimu de compătimire se ridică din tote partile, in si afara de statuiu ungara, pentru marea mulţime a nenorocitiloru. N’a fostu coltiu de pamentu pe continentulu nostru, unde acést’a catastrofa ingrozitóre se nu fi desteptatu in inimile tuturora sentimentulu caritatiei. Păna chiaru si tierile transoceanice sau grabitu a veni in ajutorulu celoru isbiti de o sarte atâtu de amara. Ce era Szeghedinulu atunci si ce este astadi! Atunci era teatrulu unei drame din cele mai infioratore o mare întinsa, care ascundea in valurile ei o multime de fiinte nevinovate si nimicise productele si sperantiele unei populatiuni si astadi unu orasiu, croitu in stilu moderati, care a adunatu in jurulu seu nupe puteri si a desteptatu nupe sperantie pentru viitoru! „Szeghedinulu n’a fostu, ci va fi !“ a disu regele Ungariei, petrunsu de jalea si miseria cumplita, ce intelniau privirile lui candu plutea cu barc’a peste ruinele inecate. Indrasnétia vorba a fostu acést’a, dér concursulu binevoitoru, inimile deschise ale tuturora natiuniloru a facutu possibila realisarea ei intr’uuu timpu cătu se poate de scurtu. Cu dreptu cuvéntu dér’ cetatienii statului ungara au grabitu se depună omagiele loru la picioarele regelui si se se bucure împreuna cu densulu de opera caritatiei si a staruintiei omenesci; dar din nenorocire multi au fostu amaru instelati in sperantiele loru, si intre acestia mai cu deosebire representantii poporului romanu de peste munți si împreuna cu ei intregu poporulu. Celu pusinu cu acésta ocasiune, in faţia unei opere a caritatii, se credea că Ungurii voru parasi vechiulu loru obiceiu de a fi exclusivisti si de a uri totu ce nu este maghiaru. Se vede inse că naravulu din fire n are o lecuire. Ideia maghiarisani le-a intunecatu cu totulu vederile si le-a luatu minţile. Deputatiunea romana si de asta-data, ca la diverse alte ocasiuni, a fostu primita intr'uuu modu, care nu poate satisface nici pe departe legitimele sperantie ale poporului romanu, care in tóate imprejurarile a datu dovedire cele mai puternice de credintia neclintita si alipire cătra tronu si patria. La partea exterióra reproduceam si noi discursulu tînutu de capulu Bisericei romane din Ungaria si Transilvania*) si respunsulu regelui Ungariei. Ambele simt destulu de elocuente; unulu inspiratu de cele mai nobile sentimente de devotamentu si afecţiune celu l’altu precum banuitoru in credinti’a si patriotismulu poporului romanii. Este usioru de intielesu, de unde provine acésta nedomirire fasia cu aspiratiunile politice ale Romaniloru de peste munţi. Dela inaugurarea dualismului si pena in diu’a de astadi guvernulu si press’a maghiara au lucratu in modu sistematicu, banuindu si inegrindu poporulu romanu cu dusmanu alu patriei si cu turburătorii alu ordinei publice. Urmandu principiului jesuitu : „Calomniéza mereu, căci in cele din urma totu remâne ceva,“ ei au isbutitu se faca a petrunde neincrederea fația cu Romanii chiaru si in palatulu regalu. Noi scimu pre bine ce efectu sdrobitoru trebue se fi avutu cuvintele pronuntiate de monarchulu Austro-Ungariei asupra Romaniloru de sub corona satului Stefanu, cari totdeaun’a au fostu poate cei mai fideli supusi si aperatori ai tronului Habsburgiloru, si suntemu siguri, că ei nu voru inceta nici de astadata de a fi cei’a, ce au fostu. Mangaerea loru este speranti’a, că va veni odata diu’a căndu tóte uneltirile si calomniele Maghiariloru voru găsi ușile închise si adeverulu ’si va reluă loculu ce i se cuvine. Dorimu din toata inim’a, că adeverulu se triumfeze câtu mai curendu si acéstea spre binele si prosperarea monarchiei vecine. Ear’ in ce privesce pe Maghiari, constatamu si cu aceasta ocasiune purtarea loru siovinista ofensetoare pentru poporulu romanu de peste munți, purtare care merita a fi reprobată in termenii cei mai aspri, cându ne gandimu, ca déca Seghedinulu astadi este asia precumu este. Romanii inca au contribuiții cu mari sume le reconstruirea lui. Reu destulu, déca Maghiarii nici înaintea unei opere caritatii nu s’au pututu inspiră de idei mai nobile, deputatiunei romane laSeghedinti. Romanii din Aradu au intimpinatu cu o va t i u u i pe Metropolitulu Romanu si deputatiunea romana, la gara si la residenti’a episcopesca. Ministrulu de finance ungurescu a presentatu Camerei deputatiloru proiectulu de budgetu pentru anulu 1884 Veniturile se urca la 308.800,000 florini si cheltuielile la 329.200,000. Prin urmare pentru anulu viitoru suntemu dăruiţi cu unu deficitu de 20.400,000 florini. In expunerea situatiunei financiare ministrulu declară, ca din acestu deficitu trei milioane se voru acoperi in urm’a reformei câtorvva imposite, era restulu de 17.400.000 printr’o operațiune de creditu. In ceea ce privesce cheltuielile pentru lucrările publice, ministrulu declară, ca indata ce se va termină reticu’a principala a cailoru ferate, se va pute abține multa vreme de a mai face cheltuieli pentru drumuri de feri. Cronic’a evenimenteloru politice. Diarulu vienesu „Fremdenblatt” spune, ca Comissiunea Dunarena se va intruni la Galati in 5 Novembre viitoru pentru sessiunea s’a ordinara de tomna, in care nu se va ocupa de câtu de afacerile curente. Prin urmare pe nedreptu inelele diare au pretinsu ca in acesta sessiune se va procede la alegerea delegatiloru pentru comissiunea mixta. Noulu cabinetu spaniolu s’a constituitu definitivu sub presidenti’a d-lui Posada - H e r r e r’a. D-lu Gomez s’a numitu ministru alu afaceriloru străine si d-lu Moret ministru de interne. In Paris noulu cabinetu din Madrid a fostu salutatu dl satisfactiune. Cu deosebire denumirea d-lui Ruiz Gomez care este privitu de filo-francesu, a facutu o impressiune de totu favorabila. Pressi a spaniola este favorabila noului cabinetu si e in contr’a oricărei aventuri in afara. Va se dîca regretabilulu incidentu franceso-spaniolu s aru puté consideră ca incheiatu. „Tel. Romanu“ publica urmatorea telegrama din Aradu cu dat’a de 17 Octobre n. — Atinsi in simtiemintele de loialitate pentru tronu si patria prin respunsulu datu *) Mai bine disu. capii. B. Discursulu d-lui M. Polit in afacerea croata. „Sangeroasele evenimente intemplate in Croatia au atrasu asupra-le nu numai atentiunea monarchiei, ci si a strainatatiei întregi. Evenimentele acestea dovedescu, ca Ungari’a nu este organismulu sanatesu, celu credea lumea. Ungari’a fatia cu Croati’a nu poate esercita nici o putere atractiva. Deca intre Ungaria si Croati’a ar’ esista vre-o referintia pretinesca, afacerea cu insigniile nu ar’ fi luatu dimenssiuni asia de mari, după cum le a luatu in realitate. Evenimentele din Croati’a inse au inscenatu pe fatia, ceea ce esista de multu. Aici in Croati’a suntu o suma de rapoarte, cari nu se mai potu sustíne. Afacerea din Croati’a ne-a aratatu, ca rapoartele in aceasta jumătate a monarchiei suntu cu multu mai rele, de câtu in cealalta jumetate. Si aceasta a fost mare deceptiune nu numai pentru cercurile decisive din Vien’a, ci si pentru toate cercurile politice din Europ’a. După catastrofele, prin cari au trecutu Austri’a in bătăliile din anii 1859 si 1866, Europ’a putea fi ingrigiata, ca conglomeraturu de popóare si provincii, pe cari cas’a Habsburgica sute de ani le-a sciutu tíné laolalta, se va descompune. Si atunci a credintu lumea, câ Ungari’a, rass’a maghiara, este chiamata a dâ noua putere monarchiei habsburgice; a o regenera prin schimbarea sistemului in regimu. Inse nu numai Europ’a, ci si in insasi Ungari’a nationalitatile, Croati’a, preste totu loculu priveau oamenii cu cele mai mări sperantie la noua era a independentiei constitutionale din Ungari’a. Aceste sperantie au disparutu inse de multu. Raportulu Ungariei si a rassei maghiare cu Croati’a s’au terminatu prin revoluţie, pe care Ungari’a a trebuitu se-o sugrume cu fortia militară. Nu trebue se ne instelamu in judecat’a acestui raportu. Ea e resistenti’a unui poporu intregu. Ungari’a nu numai nu si a sciutu face partida in Croati’a, ci nu esistă acolo unu singura omu, celu puţinu, care ar’ fi pe partea regimului ungurescu. Si aceasta caracteriseza situati’a din destulu. Ea dovedesce, ca raporturile din aceasta jumătate a monarchiei sunt mai pusinu consolidate, câ in ceealalta jumătate a monarchiei. Se vede, ca este pecatula rassei maghiare de a nu-si scr casciga nicairi amici, pentru ca ea este obicinuita a esercita asupra celorlalte rasse o domnire absoluta, esclusiva, necondiţionata. De aci marea diferenţia intre starea de lucruri aici si dincolo in ceealalta jumătate a monarchiei. Dela era inaugurata cu dualismulu regula fundamentala a intregului sistemu de regimu a fost in o jumătate a monarchiei domnirea ger-