Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-09-11 / nr. 203

REOACŢIUNEA ŞI ACHINl­iTRAţllUNEA: BRAŞOVtJ, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ­I. Pe u­n n ană 12 fior., pe şese luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe ana 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL­ XLIX. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la do. corespondenţi. ANT7NCIT7RIX.B: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Scrlaorî nafranoate nu aa primaaoa, — ■anuaorlpta nu aa latrămici. m- 203 Joi, 11 (23) Septemvre. 1886a Braşovu, 10 Septemvre 1886. Amu vorbitu în numerulu de eri de irita­­ţiunea şi de îngrijirile ce au cuprins­ pe poli­ticii unguri din causa „fatalelor­“ evenimente bulgare. Dar nu numai între Unguri, ci pre­tutindeni în statele europene domnesce nelinişte din causa neaşteptatelor şi succese ale diplomaţiei rusesce în Orienia. După cum stau astăzi lucrurile politica ru­­seasca numai din partea Angliei ar mai putea în­tâmpina o serioasa oposițiune. Insă Anglia sin­gură nu va putea isbuti de a paralisa acțiunea Rusiei. In privința aceasta se esprimă ziarul­ „Stan­dard“ 4i('enda, că deşi Austria pare nedecisă în vorbele și acțiunile sale, deşi Sultanul o as­cultă de inspiraţiunile Rusiei, Anglia nu trebue să părăsască idea de a apera pe Turcia, nici speranţa de a ţină pe Rusia departe de Con­­stantinopol­. Dar Anglia cu ajutorul­ Turciei singură ănevoiă va putèa împiedeca pe Ruşi de­ a întră în Constantinopolu. Conduita cea mai în­­ţeleptă ce-o poate de a observa Anglia este — fice Standard — de a urmări întâmplările cu vigi­lenţă şi răbdare şi de-a nu lua măsuri preci­pitate. Caracteristicii este, că pre când foile englese vorbescă de nedecisiunea Austro-Ungariei, ofi­cioşii comitelui Kalnoky impută cabinetului bri­tanicii tot o nedecisiune. „Pester Lloyd“ arată peste acesta, că n’are încredere nici chiar, în­­tr’o eventuală decisiune a guvernului englesi de-a coopera cu Austro-Ungaria și cu Turcia spre a scăpa Constantinopolul­ din ghiarele rusesci. Cine ne garanteaza — 4'ce pumitulii oficioşii — că cabinetulii britanicii nu ar fi părăsiţii în mo­­mentulii decisivii de curentului opiniunei publice ce se schimbă aşa de deşii în Anglia? In asemeni împrejurări este puţină speranţă că se va putea forma o coaliţiune în contra Ru­siei şi se va împlini ceea ce a 4osd șeful­ opo­­sițiunei moderate maghiare contele Albert Appo­­nyi cătră alegătorii săi în Iaszberény. „Se pretinde că politica esterioara a monar­hiei noastre este o politică de pace— 4^se Appo­­nyi — cu negii acesta. O politică de pace n’ar trebui să conceda puterei, care concurăză cu noi în Orient, de-a face nici macara unu paşi pe acea cărare, pe care mai curându sau mai târziu trebue să ne ciocnim­ cu ea. Acea politică, care concede Rusiei să înainteze ne va duce din con­tra cu siguranţă în răsboiu şi încă în condiţiu­­nile cele mai nefavorabile pentru noi“. Situaţiunea este în adevera ameninţătore, nu atâtă din causa „rusofiliei“ prinţului Bismark, a „slăbiciunei“ contelui Kalnoky şi a „speranţelor ei cutezate“, ce le nutresce d-la de Giers, câtă mai multă din causă că politica oficială a guverne­­lor­ celor­ trei aliaţi s’a pusă în conflictă cu opiniunea publică din aceste împărăţii. Celă mai periculosă este şi rămâne curen­­tulă ce domnesce în Rusia pentru o politică e­­nergică de intervenţiune şi poate că guvernulă rusescă nu va pute să resiste pentru durată a­­cestui curentă ală opiniunei publice din imperială moscovită. Astfelă uşoră se potă zădărnici calculii ce şi i-au făcută diplomaţii din fruntea trebiloră şi şi politica de pace a d-lui de Kalnoky, ne poate încurca — vorba lui Apponyi — într’ună teribilă răsboiă, în nisce condiţiuni foarte rele pentru monarchia nóstra, care probabilă ar ră­mână isolată. S’aşteptămă însă să vedemă în ce modă va linişti d-la Tisza pe pesimiştii din dietă. Poate că, cum spereza „Temps,“ d-la Tisza va fi în posiţiă de-a redica măcară ună colţişoră ală vă­lului ce acopere secretulă ultimelor­ întrevederi. Interpelările din dieta ungară. Cele două interpelări ce s’au adresată pri­mului ministru Tisza, despre carit­amă vorbită în numerul­ de ori, le lăsămă să urmeze azi. Fostulă ministru Baltaz­ar H­orvath a făcută următorele întrebări: 1. Este adevărată că oficială de esterne ală Austro- Ungariei a consimţită mai dinainte, sub anumite condi­­iunî, la eventuala îndepărtare a principelui Alexandru I din Bulgaria şi chiar la detronarea lui; şi dăcă este ade­vărată, care au fostă aceste condiţiuni? 2. Intrarea şi imperiul­ rusescă în alianţa austro­­ungaro-germană, său cu alte cuvinte avemă d’a face cu o alianţă în doi său în trei? 3. Dat’a puterea rusăscă vre-o garanţiă că se va abţină nu numai dela o intervenţiune armată ci şi dela orice amestecă de asemenea natură, care amestecă ar împedeca libera hotărîre a popăreloră din peninsula balcanică şi mai cu sămă a Bulgariei, şi care suntă aceste garanţii? 4. Intămplându-se ca monarchia austro-ungară, faţă cu tendinţele Rusiei d’a supune ună punctă său altulă din peninsula balcanică influinţei sale esclusive său pre­­ponderante, mai curăndă său mai târdiu să fiă nevoită d’a arunca în cumpănă greutatea puterei ei morale s’au armate: ce atitudine va lua imperială germană ca alia­­tulă nostru în faţa acestei eventualităţi? Deputatul­ Irányi a întrebată urmatoarele: 1. Făcutu-s’a atentatură contra principelui Bulgariei cu scirea şi aprobarea ministrului de esterne alăAustro- Ungariei, precum şi a guvernului ungurescă ? Aprobat’a guvernulă ungurescă procederea Ţarului fată cu princi­pele, care procedere l’a silită pe principele să renunţe la tronă? 2. Dăcă a aprobată, ce l’a îndemnată la acesta şi cum împacă acăstă atitudine cu dreptulă internaţionalei şi cu interesele Ungariei? Dăcă n’a aprobată, pentru ce n’a protestată contra procederei cabinetului rusescă ? 3. Este adevărată că intre Austro-Ungaria şi Ru­sia s’a făcută de multă învoiala ca cea d’ântâiă să eser­­cite influinţa sea hotărîtă de în partea dela vestă şi cea din urmă în partea dela estă a peninsulei balcanice? 4. Presupunăndă că guvernulă ungară a dată con­­simţimăntulă său la lovitura de stată din Bulgaria, asi­­guratu-s’a de contra concesiuni, şi anume de anecsarea Bosniei şi Erţegovinei, eventuală de înaintarea spre Sa­­lonică ? 5. Este guvernulă dispusă să respecte şi să facă să fiă respectată dreptulă adunărei naţionale bulgare d’a alege pe principele, său şi-a legată deja mânile, ac­­ceptândă vre­ună candidată protegiată de guvernulă ru­sescă ? 6. Mai consideră guvernulă tratatulă de Berlină ca în fiinţă, în urma celor­ petrecute în Bulgaria pre­cum şi în urma schimbărei caracterului internaţională a por­tului Batumă ? Dăcă consideră tratatulă de Berlină ca în fiinţă şi recunoasce prin urmare independinţa Bulgariei sub suzeranitatea Portei, crede elă ca esclusâ ocupa­­ţiunea numitei ţări de cătră trupele rusesci precum şi a­­mesteculă guvernului rusescă în afacerile interne ale Bulgariei? Şi n’a trecută are şi elă limitele dreptului in­ternaţională prin acea notă pe care a adresat’o de o dată cu cabinetulă din Berlină în interesul f­urtfitorilor­ atentatului din Sofia contra principelui Alexandru ? — In fine. 7. Reînoitu-sa în modă formală alianţa celor­ trei împăraţi, său mai esistă şi astăcji între Austro-Un­garia şi Rusia acea legătură, despre care ne-a vorbită guvernulă în urma întrevederii dela Skiernieviţe, şi pre­­ungitu-s’a din nou alianţa cu Germania, pe ună timpă hotărîtă său nehotărîtă, pentru ună scapă specială său numai în modă generală pentru menţinerea păcii euro­pene şi pentru apărarea reciprocă a intereselor­ ambe­­lor­ state, şi este dispusă guvernulă să depună pe biu roulă Camerei toate documentele privitoare la aceste ces­­tiuni ? Planurile lui Bismarck în cestiunile balcanice. In cercurile politice din Roma a produsă mare sensaţiune o scrisoare, ce a primit’o orga­­nulă ministerială „Opinione“ dela ună diplo­mată din Berlină. Eră cuprinsulă acelei scrisori: Autorulă se ocupă cu planurile ce zice ,că­­le are cancelarulă germană în cestiunile balcanice. Amintesce mai întăiu raporturile secrete ce avusese răposatură ge­nerală rusă Skobeleff cu câţiva bărbaţi de statul francesi, mai alesă cu Gambetta, şi e de părere că prinţul­ Bis­marck a ajunsă în urma aceasta la convingerea, că nu trebue să i se opună Rusiei în cestiunile orientale dăcă nu voesce să văd­ă aliindu-se imperială mariloră cu re­publica Franciei. De multă timp, clasele culte ale Ru­siei, parte din prudenţă, parte din simţăminte duşmane Germaniei, credă că în casă de nevoiă guvernulă loră nu va întârzia a se alia cu Francia în contra Germaniei şi Austro-Ungariei, şi aceste simţăminte s’au manifestată adeseori cu ocasiunea ultimei călătorii în Rusia a cu­noscutului agitatoră franceză Derouléde. Câtă vreme s’a tractată de cestiunea d’a dobândi unitatea Germaniei, prințulă Bismarck s’a arătată totdăuna ca ună jucătoră cutezătoră; acum însă, când imperiulă său e unită și și asigurată, chibzuesce cu cea mai mare prevedere tră­săturile sale de șahă politice. Elă e sinceră, când se esprimă cu îngrijire despre puterea militară francesă, ală cărei bugetă de răsboiu și de marină e mai mare decâtă ală Germaniei; de aceea a căutată elă prin monopolulă tutunului și rachiului să pună armata imperială germană pe o basă financiară independentă de singuraticele state. Eventuala unire a armatei franceze și rusesci — după părerea diplomatului — nu îngrozesce pe cancelarură germană, dar ii inspiră îngrijire, cu atâtă mai multă că nu poate conta absolută pe alianța italiană. Dăcă opi­niunea publică în Italia ar fi fostă mai hotărîtă, dăcă guvernulă şi parlamentală italiană ară fi jertfită mai multe milioane pentru armată, pentru ca ea să pota servi nu numai spre apărare, ci şi spre atacă, poate că pla­nurile lui Bismarck ară lua o altă direcţiune. In timpulă de faţă însă elă se mărginesce a juca rolulă de mijloci­­toră între Rusia şi Austro-Ungaria. Cu acesta a avută de scopă să convingă pe conducătorii acestora două state, că în peninsula balcanică e locă pentru amândouă im­periile, că acăstă cestiune se poate resolva ca şi cestiunea polonă, adecă cu o împărţire a teritoriului turcescu între Rusia şi Austro-Ungaria, Serbia, România, Bulgaria şi Grecia, şi­ ar fi mări apoi şi ele cu ceva teritoriele lării, Germania încă n’ar fi neglijentă, deoarece prinţul­ Bis­marck are în vedere deja şi plata sa de mijlocitorii. Îna­intarea Rusiei la Constantinopolă şi a Austro-Ungariei la Salonică e numai o cestiune de timpă. Turcia se va despăgubi în Asia şi Africa, unde poate juca încă ună rolă culturală. Dăcă Anglia e cu minte, îşi va primi şi ea prada sa; dăcă din contră s’ar alia cu Francia, atunci Sultanul, cu ajutorulă celor­ trei imperii şi-ar strămuta reşedinţa sa la Alexandria în Egiptă. Diplomatul­ îşi încheie destăinuirile sale asupra pla­­nurilor­ ce du­ce că are Bismarck, declarândă că Italia la acăstă împărţire a pradei va eşi cu mâna gata, deoarece de ajutorul­ ei nu e nevoiă la esecutarea proiectului bismar­­kiană, adecă la învoiala dintre Rusia şi Austro- Unga­ria, care ară cruţa pe Europa de ună groznicu răsboiu. ,Dăcă acăstă învoială — 4'ce diplomatură — va isbuti, ca oameni ne putemă bucura şi noi, ca Italiani însă nu, deorece cu câtă relaţiunile celor­ trei imperii devină mai intime, cu atâtă mai mici suntă influinţa şi plata nostra ca aliaţi. Aceste precumpănirî negreşită că nu voră face o plăcută impresiune asupra majorităţii Italianilor­, dar deorece eu am destulă temeiu a le ţină de adeverate, din patriotismă m’am simţită obligată a le publica. Fata ministerială „Opinione“, care pu­blică scrisoarea de mai sus­ a diplomatului din Berlină, nu admite că amiciţia Italiei pentru Bis­marck nu are nici o valoare, cum asigură cores­­pondentulă, şi se îndoiesce de realizarea planuri­­lor­ istorisite, afirmândă că cancelarulă germană va da peste pedece de neînvinsă în ura de rassă și în fatalitatea istoriei lumei. De

Next