Gazeta Transilvaniei, februarie 1892 (Anul 55, nr. 24-48)

1892-02-14 / nr. 35

I'msiuuh iisififirnilu» Tlmriii: 2KÂS0VU, pltfe miri Kt 30 i«risori n^i'i’anoare nr 9« pii- 9k*ce&. Mazmiesipt© babqsi* trimită! Biromie mielul: 5r«p0ve, piata mart Nr. 30 fiaaerata mai priroaeon In Vtonohtdolfu Moses Eaassnsitin Ai folge? Qtio Haas), venite Sthalsk, Alois iitrndl M. Dukes, A, OppsUkvJ, Iie&interg. în Budapesta: A. 7. Qol&farper Anion Mat»st Eckstein Bsrnat: ÎS Frankfurt: 9. L.Daubs;U\ Hamburg1 A. Stsinsr. innortiuniioru; o »®iria farmos dă p® o poienn fi «2. «I BO os. fimbira. pentru o pn- Aiicare. Public?**! mai dae* enpé tairifil s|Ihtgî&!&. f£s«i»me pe padina XZ£ la o 10 or. T. a. Ben »C bani. Nr. 35. Brașovă, Vineri, 14 (26) Februarie j&JXTTJmXaaTJm ILT7\ s&asooa* ea© mn fiftocure (fii noiamtiit mnm Aiim-Dnearia Pe una ană 12 fi., pe scr.«. luni 6 fl., Pe trei luni 3 fi. Pestis România il «tribiiuti: Pa una ană 40 franol, pa sóm Ioni 20 franol, pe trei ioni 10 franol. Se prenumări la toate ofletele poştale din Intra şi din atari şi la doi. colectori. Aboxamentull intri Braiort: la administrațiune, piața mare Nr. 30, etanum I.: pe ună ană 10 fl., pe zene luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dunulă tu eaaă. Pe unu ană 12 fl. pe şea© luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu «pemplaru 5 or, ▼. a. sau 10 bani. Atfttă abonamentele ofttă şi inserţionile nuntă a se plăti înainte. 1892. Braşova, 13 Februarie v. împrejurarea, accentuată în discursul tronului, că în curendă se împlinescu douezecî şi cinci de ani dela încheierea pactului dualistă, o dată prilegiu fetei sibiene săsesc „Sieb. d. Tageblatt“, de a face o reprivire. Cu cea mai adâncă şi durerosă emoţiune îşi aduce aminte numita fată de aceea, că câteva din cele mai triste pagine ale istoriei Saşilor ardeleni suntu legate de victoria dela 1867 a elementului domnitoru. Este adevărată și pănă aici nici n’amu avé se observămu nimicu. Dér, după constatarea de mai susă, „Tageblatt“ face unele esclamațiuni relative la atitudinea politică a Saşiloru în acestu intervală de 25 de ani, cari nu le putemu trece cu vederea, înainte de toate susține diarulu săsescă, că în strimtoarea cea mare, în care se afla, mica ceata a Sașiloru a cutezată a întră în luptă pentru dreptulă seu istorică. Se ne fiă permisă a spune, că pretinsa mobilisare pentru dreptulu istorică a fostă poate o frumosă dorință saseasca, dar în realitate nu s’a esecutată. Adeverulă este tocmai din contră, că Saşii erau cutezata a întră în luptă, ci că încă dela 1867 au „pactată“ cu elementulă domnitoră, totă aşa cum pactéza astăciî cu elă. La 1867 Saşii ardeleni au renunţată ca şi acei de a face oposiţiă, au trecută în tabera ungureasca, părăsind autonomia Transilvaniei, pe care se răzima şi dreptulă loră istorică. Ei sperau atunci, cum spereaza şi aşî, că cei tari le vom fi mulţumitori pentru serviciile aduse şi le voră lăsa posiţiunea deosebită de dreptă pe aşa numitulă fundus regius (teritorală regescă, locuită de Saşi). Cu alte cuvinte „pactarea“ de acei a Saşilor, care face atâta bătaiă de capă oposiţionaliloră dela „Pesti Napló" şi „Magyar Hírlap“, nu este decâtă o urmare a „pactării“ dela 1867. Acesta o sciu forte bine şi cei dela „Siebenb. d. Tageblatt“, de aceea s’au şi grăbită a adauge, că Saşii „înainte de tote au fostă conduşi de încrederea în promisiunile solemnele“ ale bărbaţilor de stată deakişti. Cam ce felă de resultată a avută acesta nemărginită „încredere“ şi cum s’au împlinită aceste promisiuni se poate vede din esclamarea foaiei sibiane, ce urméază imediată și care arată, că „sermanulă poporă“ săsescu vede cădândă ună dreptă ală seu după altulă sub securea contrarului, că „şirurile luptătorilor se rărescă“ totă mai multă şi „prospectele în succesă pieră“, fiind cuprinşi câte odată „şi cei mai curagioşi de-o resignaţiune posomorită Vorbindă apoi „Tageblatt“ de programa săsescă dela 17 Iunie 1890, se încarcă a o interpreta în sensul apărării naţionale. Acela — zice Tgbl. — nu înţelege bine programa, care crede că în schimbul „activităţii culturale“. Saşii ar fi renunţată la „activitatea politică“ pentru conservarea limbei şi a culturei lor naţionale individuale. Afirmarea aceasta, care în prima linie e menită a lovi în cei cu frăţietatea „maghiară săsescă“ din Ţara Bârsei, conţine o tristă, dar importantă mărturisire. Mărturisesce foia săsască, că a ajunsă lucrulă aşa departe cu „lupta Saşiloră pentru dreptulă loră istorică“, încâtă a nîpote mulţi dintre ei credă, că închinăciunea loră cea mai nouă la Pesta însemna o renunţare a loră la orice activitate şi luptă politică în viitoră. Iată unde i-a adusă pe conlocuitorii noştri „pactarea“ dela 1867 şi 1890 pe basa încrederei din „promisiunile solemnele unguresc!!“ FOILETONUL „GAZ TRANS.“ (13) închisorile mele. De Silvio Pellico. XXX. Scrierile acestea ar fi cu multă j mai plăcure, de cumva Zanze ar fi fosta ampresată în mine, ori cela puțina, deca eu mi-ași fi sfarimata capula cu ea. Totuși acela felu de bunăvoință simplă, ce ne unia pe noi, mi se părea mai plăcută decât amorule. Ei deca în unele momente mă temeam, că pornirea aceasta internă se va schimba în altceva în inima mea, mă întristam forte tare. Odată prefiui, că s’a întâmplată acesta, eram nemângăiată, că nu stiu prin ce farmecă, mi se părea de sute de ori mai frumăsă, ca la începută; am fosta surprinsa de melancolia, ce-o simţeam uneori în absenţa ei, ca şi de bucuria ce-mi întindea presenţa sa. Timpii de douăfile începutu să joca pe hasardula, fiindcă îmi închipuiam, că se va desvăța încâtva de încrederea manifestată față cu mine. Apucătura acasta puțina a folosita; fata era atâta de rabdatoare, așa de compătimitore. Se reafimia cu potula de ferestră și mă privi tăcânda, apoi îmizise: — „Domnule, aşa se vede, că societatea mea îţi displace, şi eu cu tote astea aşi rămâne aicifiua întrăgă, dacă aşi pute, fiindcă văda, că d-ta ai lipsă de distracţie. Reaua d-tale disposiţiă este urmarea naturală asingurătăţii. Probéza însă şi vorbesce puţină, căci voia rea o să-ți dispară. Şi deca d-ta nu voiesci să vorbesci, atunci voiu vorbi eu“. — „Despre iubitu-țî, nu-i aşa?“ — „Ei, nu totdeuna despre acela ; sciu eu se vorbescu şi despre altceva.“ Şi întru adevéru începu se vorbescă despre neînsemnatele ei afaceri paşnice, despre duriția mame-si, despre bunătatea tată-s’o, despre micile comploturi ale fraţilor ei; istoriile ei erau simple şi plăcute. Mai târtfiu, de obiceiu fără de-a observa, se întorcea cu vorba la obiectu i predilectă, adecă la nenorocitula ei amori. Eu însă n’am lăsat nimic din ursuzimea mea şi mă încredeam în aceea, că se va supăra. Ea însă, sau din neatanţiune sau din prefacere, nu se vedea, că observă ceva şi în urmă vréndu-nevrénda a trebuită să deviu vesela, să surâdu, să fiu mişcata şi să-i mulţămescu de marea paoiinţă. Am părăsită nevredniculă gândă dea o supăra şi încetă cu încetul, temerile mele au dispăruta. Aevea, nu eram înamorata de ea. Multă m’am luptatu cu grijile; meditaţiile despre acesta obiecta le-am descrisa şi esplicaţia acestora mi-a fostă de mare folosă. Omule adeseori se înspăimântă de chipuri de nimica. Cum să nu se tema deci de astfel de chipuri, pe cari trebue să le privescă şi studieze mai deaproape ? Şi ore ce păcată era, decă doriam visitele ei e’o gingaşă nerăbdare şi dăcă aflam plăcere în acele; dacă mă bucuram, că are milă de mine, deca compătimirea i-o puteam răsplăti cu compătimire ; căci dară gândurile noastre despre noi erau curate, ca gândurile copilăriei celei mai curate, căci chiar şi strângerile ei de mână şi privirile ei cele mai amoroase, deşi uneori mă aduceau în perplesitate, totuşi ele erau pline de-o stimă binefacetore. Intr’o seară, povestindu-mi marea-i supărare, ce-a ajuns-o, nefericita îşi împleteci braţele pe după grumaifii mei şi cu lacrimi îmi uda faţa. In îmbrăţişarea aceasta nu era mestecată nici cela mai neînsemnat gândă necurata. Niciodată o fată nu şi-ar putea îmbrăţişa părintele cu mai mare cinste. Numai după ce se întâmpla lucrul acesta, închipuirea mea deveni aţâţată. De multe ori mi-a venit aminte acesta îmbrăţişare; şi atunci la altceva nu mă mai puteam gândi. Când mai repeţi odată o asemenea manifestaţia a încrederei ei copilăresci, numaidecât m’am smulso din scumpele ei braţe şi fără de-a o stringe în braţe, fără de-a o fi sărutată, i-amfisa : CRONICA POLITICĂ. — 13 (25) Februarie, ziarula oficiosa din Viena „Extrablatt“ scrie urmatoarele despre şedinţa primă a dietei unguresc!: Tocmai acesta bagatskl se adaugă la multele greşeli taotice, care caracteriseza activitatea, în raport scurtă, a actualului președinte unguresc de consiliu. Nu ne-am mira, decă procedera foarte neîndemânatică a președintelui de vârstă s’ar dovedi, ca acea ultimă picătură decisivă, care ar face să se verse păharul acele pline. Intrega „campaniă electorală din urnă,“ este unu lanţi de greşeli tactice şi de neabilităţi politice. Protegjarea unei legiuni de magnaţi cu barba de fulgi pe spesele unei garde parlamentare bătrâne şi oţelite în luptă, şi cărmuirea nesigură, n’a contribuita de loc, să însufleţescă restul gardei sale pentru şefula cabinetului, şi să-i câştige simpatii înlauntru şi în afară. Decă a început el odată majoritatea să nu mai arete faţă de conducatorul ei deplină ascultare, atunci mărirea sa va avèa unai sfirşita prapastiose.“ E caracteristică părerea acestei foi, pare deja de pe acum prevede căderea contelui Szapáry. Totă în asemenea sensă se esprimă şi „Neue fr. Presse. * In Francia continuă încă crisa ministerială. Preşedintele Republicei Cranot, tractază mereu de câteva (fă® cu bărbaţii de stat, aparţinători diferitelor partide din parlamenta, dar se lovesce mereu de greutăţi în constituirea unui cabinet. La votarea, care a data lovitura de graţiă lui Freycinet, 210 republicani au fosta pe lângă guvernu, ci 105 republicani şi monarchişti contra guvernului. Stânga estremă şi cei 105 membrii boulangişt I nu potu forma o majoritate fără de concursul monarchiştilor el. E lucru firesc, deră, că Carnot nici nu se gândesce la aceea, să espună Republica pentru o combinaţiune ministerială, în care elementele republicane ar fi în majoritate. De altă parte este forte greu a încredinţa formarea ministeriului elementelor moderate din tabăra republicană, fiindcă punerea din nou a cestimnei bisericesci în discuţiă ar fi destula pentru a aduce sub unacoperişi pe stânga estremă şi pe monarchiştî şi astfel a provoca o nouă crisă. — Combinaţia-Ribot, n’a succesa. In cercurile parlamentare s’a lățită părerea, că e nevoie de-a se disolva oamenile și a se face nouă alegeri. Aceasta însă e cam greu de-a se face așa în grabă, deoarece țara trebue pregătită. — Crisa ministerială francesă a facutu rele impresii în pressa ruseasca. „Novoje Vramja“ (fice, că în Francia este o tristă încurcătură, caci a cociuta unu ministerii populara înăuntru și cu autoritate inafară. rNovosti“ (fi00, că Rusia a încheiata alianță cu Francia, nu cu ministeriulü francesti. Astfelu se mângăe cfiarulu rusescu, vréndu se să micșoreze însămnătatea crisei francese în ochii Europei. Congresul păcii. Privitor la conferinţa interparlamentară din 1892 la Berna, „Timpul“ scrie, că ea se va fine după 3 (15) Augusta viitora. Invitaţiunile se vor lansa în luna Martie de comitetul elveţiană, care va avea direcţiunea, precum a avut-a cela din Roma în 1891, pentru toate lucrările preparatoare. Comitetul va fi secundata de marchisula de Pandolfi. Conferinţa nu va dura mai multa de 4file. Şedinţele se vor ţină în marea Aulă a consiliului naţionala, cu cea mai mare solemnitate, aşa ca să însemneze una pasă înainte faţă cu conferenţa destula de solemnă, ce s’a ţinută la Roma. Se vor organisa escursiuni pentru a se visita pitorescile împrejurimi ale oraşului Berna. Cheltuelile vor fi suportate de Comitetul centrala din Berna. Temele indicate de Comitetul centrala şi cari vor fi puse în discuţiune vor fi acele relative la desvoltarea ideii arbitragiului internaţională şi la aplicaţiunea lui, mai ales la constituirea unei înalte curţi de justiţie internaţionale, conforma votului conferinţei din Roma. Se vor discuta şi decide modalităţile relative la constituirea oficiului anuala și ala secretariatului generala. Se vor putea propune și alte teme însă numai de cătră comitetele parlamentare.