Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)

1920-09-16 / nr. 196

ini i si'tn ^ Siraârtri W bas! ro) 16 Septemm fill /1A7PTA UALL IA Redacția Administrația Brafov, Piața Libert&tii 28 București, ss. Voevozi 50 „ . . . 4­0 B , „ s întemeiată la 1838 de George Bsrîțio s A PMM SFAKA In’ftICAW i* Di X a5*v ❖­ 2 ® ft (' lefjasr ÿ ® f Stxretue da mescfte: Ticto­­ Brașov, Piața Libertâfli 28 Bucureşti, s. Ionică 6 J. O tiff Bacevtor mponsabi/: Jum i» anentelor: Prima Agenţie 3CU Bucureşti, & Ionică e, .AMENTUL Trei ,è»»e lussl an as» Lei 80 Lei 60 Lei 120 Pentru streinitate abonament îndoit TELEFON, BRAȘOV 226 Legea contra speculei Zicem legea contra speculei, cu toate că au fost mai multe. E vor­ba de decretul-lege Nr. 2969 din Iulie 1919, publicat în „Monitorul Oficial" Nr. 68 din acelaş an, lege care în teritoriile acestea* şi-a gă­sit aplicaţia în primăvara anului acesteia. Acest decret este, cum am zice, sediul materiei în ceea ce priveşte măsurile de luat în con­tra speculei. Pentru utilitatea generală şi pen­tru a atrnge atenţia celor la drept asupra dificultăţilor ce se întâm­­pină cu aplicarea acestui decret lege, mi-am permis a scrie aceste rânduri. Decretul are cea mai mare importanţă, se cuvine ca ei să fie aplicat in mod uniform şi cu folos în tot cuprinsul ţării. In ceea­ ce priveşte soaile pro­vincii, legea prezintă defectul ca­pital că legiuitorul nu s’a preo­­cupat de stările de lucruri din a­­ceste părţi. In această lege pe lângă dispoziţii generale cari se pot aplica oriunde, sunt dispoziții cari nu se pot aplica ad literam în nouile provincii. Art. 7 din această lege prevede înființarea comisiilor de judecată ale speculatorilor. Creând aceste comisiuni, legiuitorul a urmărit idea de a creia o justiție expedi­tivă la dispoziţia tuturor si sa sta­bilească o represiune elsace a in­­fracţiunilor de acest gen. Art. 7 spune textual în aliniatul întâi : 1jPentru înlăturarea spacului se înfiin­ţează în fiecare oraş de reşedinţă de judeţ, comisiuni de judecată a negusto­rilor speculanţi, com­puse din preşedin­tele Camerei de comerţ sau ua membru al Camerei de comerţ delegat da pre­şedinte, dintr’un delegat al ministerului de interne , dintr’un judecător delegat de preşedintele Tribunalului local. Jude­cătorul va presida comisiunea". Când fap a luat această dispoziţie, s’a avut în vedere numai organi­zaţia din vechiul regat Acolo fie­care capitală de judeţ îşi are Tri­bunalul său. Ia Transilvania însă sunt capitala de judeţ cari nu au Tribunale. In această categorie sunt judeţele Cluj, Treiscaime, Păgăraş şi Târnava-mică, Tebac să admitem în aceste cazuri că „preşedintele Tribunalului local" este preşedintele Tribunalului din oraşul de reşedinţă al judeţului unde îşi are sediul. Ei urmează să delege judecători de la judecătoriile de ocoale respective cari se pre­­sedeze comisiile Înfiinţate în ora­şele reşedinţe­ de prefecturi, dar nereşedinţe de Tribunal. Totuşi această interpretare poate da naş­tere la dificultăţi, s’ar putea sus­ţine şi alte teze, şi o îndrumare a Celor în drept asupra acestei ches­tiuni ar fi binevenită. In aliniatul al treilea al aceluiaşi articol textul spune : „In oraşele nereşedinţe şi în comunele rurale sunt competinte ca prima instanţă judecătoriile de ocol." In vechiul regat, această dispo­ziţie nu lasă nimic de dorit. Le­giuitorul işi atinge atât scopul de a avea o justiţie expeditivă, cât şi acela de a fi la îndemâna înprici­­naţilor în imediata lor apropiere. Acolo comunele urbane îşi au ju­decătoria lor şi comunele rurale de asemenea, pe lângă că acestea din urmă mai au şi pe judecătorul am­bulant. Ce facem însă în Ardeal? Aici instanţele judecătoreşti nu sunt împărţite ca în vechiul regat şi nu au aceeaşi competinţă. Aici mai fiinţează încă şi aşa numitele in­stanţe poliţieneşti. Cum se va pro­ceda pentru ca să se asigure ace­­laş scop urmărit de legiuitor : jus­tiţia expeditivei şi uşor accesibilă tuturor împricinaţilor în materie de speculă. Se va lăsa în anumite locuri instanţele poliţieneşti, vor fi competinte judecătoriile de ocoale, sau vor fi competinte corn­erile de judecată ale speculatorilor. In judeţul Braşov există o sin­gură judecătorie de oc­hi cu reşe­dinţa în Braşov. Dacă luăm decre­tul ad literam, atunci pentru ora­şul Braşov va judeca comisiunea, iar pentru judeţ competinţă o are judecătoria de ocol. Ia cazul acesta însă, în oraşul Braşov am avea o justiţie expeditivă, iar pentru judeţ contravenienţii ar trebui să vie de la depărtări să-i judece judecătoria de ocol care este supraîncărcată. Pen­tru cei din oraş am avea o justi­ţie represivă­ expeditivă, iar pentru cei dela­­cară această justiţie nu s’ar putea aplica decât cu mari în­târzieri ceea­ ce ar paraliza într'o oarecare măsură aplicarea legii, căci în materie de speculă dacă nu se iau măsuri urgente şi nu se re­primă infracţiunea la timp şi cu severitate, legea nu-şi găseşte efi­cacitatea. Desigur că nu aceasta a fost Intenţia legiuitorului. In acest judeţ a’a stabilit jurisprudenta în sensul s­copului urmărit de legiui­tor. Şi, pentru ca să se aibă o in­stanţă eficace pentru combaterea speculei, a’a instituit comisiunea da judecată a speculatorilor pentru oraş şi pentru judeţ. Cu toate acestea chestiunea poate fi con­troversată, căci judecătorul poate interpreta legea, nu poate însă um­ple lacunele ca eventual s’ar putea constata şi o dispoziţiune expresă a legii nu poate fi interpretată decât în sensul literei ce conţie. Având însă la vedere celelalte dia­­poziţiuni ale decretului, precum şi deciziunea ministerială No. 30145 din 19 Iunie 1919 şi decretul-lege No. 673 publicat in Monitorul Ofi­­cial No. 257 din 14 Februarie 1919 care îl întregesc, este evident că interpretarea cea bună este aceea pa care a dat-o comisiunea de ju­decată a speculatorilor din Braşov, instituind o instanţă unitară de judecată pentru întreg judeţul. O altă dificultte este aceea cu privire la formele apelului şi la tem­enul de apel. la ţara veche, legea judecătoriilor de ocoale, re­zolvă chestiunea. Dar aici? Unde se adressai apelul, termenul de apel curge dela comunicare sau dela pronunţare? Deşi Iresa se referă în mod expres la legea ju­decătoriilor de ocoale în ceea ca priveşte forma, totuşi, întrucât a­ceasta lege nu şi găseşte aplicarea până în prezent im nouile teritorii, urmează a se aplica legile de pro­cedură locale, după cari se vor lua formele pentru facerea şi pen­tru valabilitatea apelului. O dificultate care există atât pentru aici, cât şi pentru vech­ul regst, resulta, după părerea noas­tră, din consemnarea în caz da apel a sumei la care a fost con­damnat contravenientul. Odată cu apelul, trebuie sau nu, ca contra­venientul să consemne suma la care a fost condamnat, fără a­­cesst dspaarta este, sau nu, vala­bil apelul ? Decretul-lege No. 673 menționat mai sus, vorbește în art. 14 de restituirea către apelant a „amenzii consemnate" în cazul când Tribunalul ar da apelantului câștig da cauză. De unde se poate deduce că apelantul trebue în prea­labil să consemneze odată cu fa­cerea apelului suma la care a fost condamnat la prima instanță. Pe de altă parte însă, în deciza mi­nisterială ulterioară No. 30145 art. 26, unde se vorbește de dreptul de apel, nu se menţionează lămurit de consemnarea sumei de condam­nare; în ultimul aliniat al acelui articol se adaugă numai: »­n cazul când partea condamnată face apel sub rezerva de nulitate, apelantul va alătura la cererea de apel și recipisa pentru consemnarea a­­menzii la care a fost condamnat de către prma in*Unță«. Ce în­semnează cuvintele „sub rezerva de nulitate*, a înțeles ministerul că numai în cazul acesta se de­pune suma de condamnare , ce se face în celelalte cezuri. Ia art. 7 aliniatul al 4-lea din decretul-lege No. 2969 unde se stabilește drep­tul de apel, nu se specifică nimic relativ la consemnarea sumei de condamnare. S’ar putea deduce din toate acestea, că numai în anumite cazuri s’ar putea pretinde depune­rea, odată cu apelul, a sumei cu care a fost condamnat contrave­nientul. Cum însă textele sunt sus­ceptibile de Interpretări d­ferite, se simte nevoia ca legiuitorul să um­ple lacunele pe cari le prezintă legea. După părerea noastră, apelanta* trebue sâ depue odată cu apela* amenda la care a fost condamnat căci în definitiv ce urmăreşte el prin apelul pe care-l face, decât anularea procesului verbal de con­travenţie care formează baza de condamnare. Părerea aceasta se intemeiază la dispoziţiile art. 14 din decretul No. 673 menționat mai sus, pe ceie din aliniatei ultim­ul art. 26 al decizii ministeriale No. 30145 şi din economia gene­rală al acestor legi a căror efica­citate ar fi redusă, decâ nu s’ar «[.„executa imediat acela care s’a fă­cut vinovat de speculă. Pen­tru legile care îşi găsesc a­­plicarea în întreg cuprinsul ţării, legiuitorul trebue să ţie seamă şi de împrejurările speciale de noulte provincii. Legea ce am analizat mai dă­­ naştere şi la alte nedumeriri. Am­­ spus, că legea contra specului pen­tru ca să-şi producă roadele, tre­bue să fie aplicată în mod eficace şi uniform, pe întreg cuprinsul­­ ţării. Penuru aceasta e nevoe să se înlăture dificultățile pe cari le­­ întâmpinăm In aplicarea ei în cu-­­ prinsul noullor provincii. : I. C. Delaturda. i ' ______ Traian Stârcea Ministrul plenipotenţiar al României la Budapesta. Relaţiile diplomatice cu Ungaria s-au reluat. De data aceasta Un­garia este stat naţional ca şi Ro­mânia. Legăturile dintre cele două state pot fi deci în viitor mai sin­cere şi mai durabile. Pentru crea­rea unei bune vecinătăţi este nevoie de o diplomaţie isteaţă, de miniştri plenipotenţiari abili. Numirea d­lui Traian Stârcea ca m­aistru al României la Budapesta, este singura faptă bună a guver­­nului Averescu. Această numire întruneşte sufragiile tuturor, pen­­tru că faptele din trecut şi simţe­­m­nţele de care este animat de Traian S­ârcea, sunt prea bine cu­noscute. D­l Traian Stârcea are rangul de colonel şi este adjutant al Ma­iestăţii Sale Regelui. In decursul răsboiului mondial d-sa a fost a­­taşat militar la Viena, deci a avut o sarcină dintre cele mai grele în capitala Acvilei austriace. Cu stă­­ruinţă şi pricepere a ştiut să-şi facă datoria complet, îşi lua in­­formaţi­­i bune şi ţinea la curent guvernul român asupra situaţiei. Cu toate că o poliţie secretă, cam poate nu exista in nici o ţară din lume, îi urmăria pas ca pas, totuş fostul ataşat militar a putut avea legături cu fruntaşii Românilor din Ardeal şi Bucovina şi să fie ini­ţiat în stările teritoriilor desfăcute de imperiul habsburgic. Toţi băr­baţii cari l-au cunoscut in acea vreme, au învăţat să-l stimeze şi sa-i aprecieze calităţile. Ia timpul retragerii la Moldova, când numărul refugiaţilor ardeieni şi bucovineni nu era mic, d-l co­lonel Stârcea s’a interesat de ei, ie-a dat tot ajutorul posibil. Rolul său în înjghebarea corpului volun­tarilor, nu este mic, dimpotrivă. A dat atunci proba simţemintelor sale democratice. Ne bucurăm deci de numirea d-lui Traian Stârcea ca ministru plenipotenţiar al României la Bu­dapesta, pentru că avem in desa încrederea şi garanţia, că proble­mele ce sunt de rezolvit acolo, vor primi soluţiile cele mai nime­rite. Trebuie tactul d sale pentru ca să sa restabilească bunele rapor­tări între cele două state. Noi a­­vem Unguri ca cetăţeni român­i şi deci cu atât mai mult se simţea lipsa unui diplomat de carieră şi democrat în demnitatea aceea. Urăm ministrului nostru demo­crat de la Budapesta succes, în în­deplinirea misiune! sale. Bucureşti. — Iu cărând încep la Bansasa lucrările de construcţie ale primului post de navigaţie aeriană în România, care va fi unul din­­ cele mai însemnate posturi din­­ Europa. — Se desminte ştirea că gene­ralul Averescu a însărcinat pe un ministru să ancheteze neregulile de la Industrie. — Delegaţia socialistă pentru Moscova se găsește încă la Viena, pentru ca paşapoartele n’au viza gu­vernului român pentru Moscova. CA­D.) 0 fază critici d­in lupta contra specule. Constatări dureroase Lupta contra specule! a ajuns în­­ judeţul nostru într’o fază foarte critică, astfel că publîcul mare, care aşteaptă o uşurare îa traiu, trebue să se dea învins in faţa acestui duşman neînfrânat şi ne­cruţător. Ne întrebăm, ce s’a făcut pen­tru combaterea speculei ? Răspundem : s’a înfiinţat liga consumatorilor,cu nenumăraţi mem­brii, constituită după toate regu­­iele, cu comitetul ei muit promiţă­tor în ziua naştereî. Această ligă astăzi se pare a sî fi retras de pe terenul de luptă, iar conducătorii acesteia, şi-au luat greaua sarcină, ca fără ajutorul ei, singuri, cu con­cursul simplu şi slab al autorităţi­lor administrative locale să ordone încetarea speculei prin ordonanţe numite tarife de preţuri. Se înfiinţase o comisia de 16 membrii, cari primeau diurne, pen­tru ca să reglementeze preţurile şi astfel şi în marginile posidice, si înfrâneze specula urată. Comisia aceasta în 14 iuile a. c. a sistat pentru un timp fixarea de preţuri mex'male. Pentru sancţionarea­ spe­culei s’a instituit Comisia de jude­cată, care îşi are rostul el, dove­dind aceasta prin sentinţile, cari te pronunţă. După un timp de tranziţie, lipsit de tarife cu preţuri maximale, ne găsim în faţa tarifului dat ca antxă la Ordonanţa 3 Privind acest tarif, cu preţurile surprinzător de mo­derate, publicul naiv, rămâne pe deplin satisfăcut. Voind insă a te împărtăşi de articolele înşiruite ca preţurile normate îa acest tarif, rămâi numai cu iluzia preţurilor scrise, — căci articolele nu se mai gâvesc. Nu vom critica noi tariful—­ane­­csa, ci vom lăsa să urmeze câteva dispoziţiuni, luate de cătră auto­rităţile, cari l-au conceput, dispo­ziţiuni puse în practică, fără să se mai s­uie, vădit, contrare taifului La 10 x­ug­ a. c. după ce o da­ Pitaţiune de ţărani a apărut în faţa d-lui pnfact şi au arătat dânşii nu pot viade vitele cu lei per chilogram, s a­u spus măcelarii să poată cumpăra preţul de 5-6 iei mai urcat că 5 ca ca la pro­chi­logram vita pe viaţă dela docenţi. Ia consecinţă măcelarii vor viade daci carnea cu 5- 6 lei mai scump, la chilogram decât cum este fixat la tarif. Linţul însă se intiade, căci ree­urateurii deasemenea se înfiinţeszi îa faţa autorităţilor în drept şi cer la rândul lor, ca a mă­­surat ca schimbările anunţate la preţurile cu cari vor procura car­nea, să se urce şi tarifal fixat pen­tru dânşii. Iată ce li s’a răspuns acestora: „Pentru dumneavoastră nu pot tipări tarife noi. — Am ridicat preţurile numai pentru ca publi­cai să-şi poată procura carnea de lipsi. — D voastră daţi porţiile mai mici, ori în cazat, că nu pu­teţi servi mâncări de carne, fier­­beţi zarzavat". Pentru publicul, care este avi­zat la traiul din restaurant, autori­tatea îşi negiijă datoria, de a-l ocroti întocmai ca şi pe publicat cu gospodăria proprie. Acesta este lăsat la discreţia res­taurateurlior, să primească por­ţiile mici, sau num­ai mâncări cu zarzavat. La 14 s­­. c. s-a vândut clapă în piaţă cu 3 lei chilogramul, iar roşiile cu 2 lei. — Controlul co­­misiunei pentru specula, îndată a apărat ca tariful dat de cătră d-l Dr. Baiulascu şi a voit să cons­tate contravenţia printr’un proces verbs­ deoare­ce preţurile maxi­male eras pentru aceste articole 1 ku şi nu 3 sau 2 lei. Vânzătorul a dovedit, că d-l Dr. Th­ăşescu a permis ca să se vâadă cu preţurile urcate aceste articole. Drept mărturisim, că ni se pare Curioasă această procedură, de a se maximatiza preţurile prin ordo­nanţe date ad libitum. Ast­fel se prezintă dispoziţiu­­nile, cari au pretenţia, de a se numi armă contra speculei. Ordonanţe tipărite, afişate şi pa° blicate în ziare se schimbă ca re­­cete este ca graiul viu. După aceste constatări dure­roase, nu întrebăm cu tot dreptul, că oare Liga consumatorilor, nu ar fi cea mai chemată să ia asu­pra sa controlarea reţetelor, cari își au numai rostul de a nu cruţa hârtia. Vg. * In legătură cu cele consta­tate mai sus, o delegaţie de negustori din Braşov ne-a pre­zentat o listă semnată de ur­mătorii negustori de pe piaţa Braşovului: Birt, Fr. Kusch­­man, I. G. Eremie, D. Ghim­­băşan, N. V. Stinghe, D. Pi­­poş, T. Bosnaszoy, D. Preş­­merean, G. Bucă, G. Birth, N. Marinei, N. Renel, G. Birt senior, P. Gonţea, H. Russu, I. Moşoiu, R. Vlaicu, Fl. Maie­­rat, St. Frigător, în care se cere autorităţilor competente ca să respecte preţurile maxi­male, iar dacă se fac excepţii cu unii, atunci să se facă exe­­ cepţie la fel cu toţi negustorii. Azi de pildă, preţul maximal al cepii e fixat de chilogram cu 1 leu, cei cu excepţie o pot vinde însă cu 3 lei 50. Tot astfel carnea se vinde în loc de 10 lei cu 16 lei, un­tura în loc de 20 lei cu 27, strugurii în loc de 6 lei cu 8 lei, pătlăgele roşii în loc de 1 leu preţ maximal cu 2 lei 50, etc.înregistrând această cerere îndreptăţită, suntem de părere că autorităţile în drept sunt datoare sa caute de urgenţă să prevină nemulţumirile, cari cuprind un teren tot mai larg şi cari pot da prilej la isbuc­­niri neplăcute şi nedorite. Spi­ritul de echitate şi dreptate pretinde imperios măsuri egale pentru faate în aplicarea ordo­nanţelor. Lipsa de bani stârniţi Greşeli in operaţiunea de schimb a coroanelor. ■— Lă­comia speculei. — Neajun­surile populaţiei. Schimbul banilor s a făcut ca atâta precauţune şi la îndeplini­rea acestei operaţiua! s-a avut atât de mult în vedere nevoile şi inte­­resele populaţiuaii încât estăzi în multe sate cea mai mică banerotă este cea de 500 lei. Lipsa banilor mărunţi se simte de altfel şi la oraşe, unde totuşi, în schimbul saci provizii pe care speculantul ţi-o pretinde pentru greaua opera­ţi­une de a-ţi schimba o bancnotă, mai poţi ajunge la bani mărunţi. La ţară insă situaţia e atât de proastă, încât cu multe comune din cauza amintită, cei cu bani saliră de aceaaşi lipsa ca şi cei fără bani. Cu ocazia schimbului, după cum am amintit, n-au ajuns în­­cir­cuis­ţie Bancnote mai mici de 500 lei. Orice târg şi orice afaceri au încetat din această cauză. M-ara convins personal : Într’o comună nu s’a putut ţine o repre­zentaţie teatrală, care avea să fie arsivijatâ de tinerimea satului, fiind­că mine a’avea bani mărunţi. O femee, cara pentru negoţul ei — pregătirea de caş şi brânză din lapte procurat cu chir­ogramul de pe la diferiţi săteni — avea abso­luta nevoe de bani mărunţi, a tre­buit sâ-şi*ia trenul şi să plece la Bucuraşi’, pentru ca să sî poată schimba cele câteva bancnote de câte 500 lei, în aite de sumă mai mice. Din lau­m­a Ardealului, rşa­­două pânâ la Bucureşti — spese de drum şi între­inare: vre­o câteva sute şi vre-o 3—4 zile perdute — pentru schimbul ba­­altor. Sunt numai două acestea din şirul multelor pilde de neajunsuri îa cari a ajuns populaţia pe ur­ma modului în care s-a făcut schimbul coroanelor. Se impun deci de urgenţă mă­suri, cari sâ pună capăt acestei triste situaţii şi să deschidă fără plată, puaga acaparatori­lor de bani mărunţi, cari ne prea aduc aminte de vremea când bancnote de 1000 coroane nu se puteau schimba fără provizia de 200 - 300 cor. Bucureşti — Marţi, Joi şi Du­minecă se vor ataşa vagoane spe­ciale la Simplon, peatru Timişoara. Cluj­ul fără alimente - Protestul dela Universitate. — Moţiunea.­­— Prin telefon dela Ag. Damian. — Cluj, 15 Saptemvrie. — Marţi la ora 6 jumătate a avut Ioc la Urdvîraîtate o consfătuire impar* tiatâ, convocată da un grup de profesori universitari spre a a­­viza asupra mijloacelor de îndrep­tare a stării de anarhie, ce dom­­­neşte pe piaţa Clujului, cu o to­tală lipsă de alimente de la schim­barea coroanelor încoace. A asistat un foarte mare număr de profesori universitari, funcţio­nari de la Poştă, Căile ferate, Re­­gie şi toata secretariatele. întrunirea a fost prezidată de rectorul Ualversitatal d­i Dimitria. A vorbit prof. universitar Bănescu. D sa a spus: să nu mai facem te­orie în jurul crizei de locuinţe şi de alimente, de care suferim a­­cum. Nu mai e nevoe sâ cercetăm cauzele căci ştim unde e râul şi cari sunt vinovaţii. Asistăm la procesul trist al scumpire! şi lipsit care se desfă­­şoară pe spinarea noastră. Acum e vorba să găsim soluţia practică. Ştim că pricina este lipsa totală de responsabilitate a tuturor. Se impln sancţiuni de sus până jos. Când am constituit o comisiune ca să contribue la aplanarea acestei crizi, secretara­ g.n. dela i­­terae a spus că ne va desfiinţa. Propus ca să votăm o moţiune energică pe care s-o adresăm şefului gu­vernului. Să arătăm că situaţia este d sperată pentru publicul ro­mân clujan, care e terorizat de negustorii streini. Ne-ara convins că autorităţile locale sunt incapa­bile. Nu iiu nici o măsură, pro­tejează pe sim­eriuii speciisti. Ca aceea să ne adresăm la centru. Avem o provincie atât de mari şi, cu­­m stoc de vite mai mare ca înainta de războiu, şi totuşi nu găsim nici came nici pâine. Dacă autorităţiie nu-şi fac datoria, va trebui să luăm noi iaca­ lor. Va trebui să dăru termen da aşteptara primului ministru. Prof. I. Ghinescu, membru în comisia universitară, arată piedi­­cele ce ne-a întâmpinat acea co­misiune din partea autorităţilor în iriza mira ce domneşte la Cluj. Pantru combaterea ei, sancţiunea e lucrul principal. Aceasta am spus-o autorităţilor dar de n-au fâcut nimic în această direcţiune. Ziaristul Lucian Borca a spuat: soluţia mea propusă de prof. Bă­nes­cu este o sol­u­ţie indirectă de ordin politic. E întrebare dacă poate duce la uşurarea traista! nostru. Aceasta ar fi o cale lungă şi nu poate da rezultate grabnice. De-o săptămână nu avem carne în oraş, de aceea chestiunea tre­buie ast-fel pusă: „ca trebuie sâ facem ca să avem ce mânca?" Ca moţiuni de neîncredere nis se vor putea umplea măcelăriile. Nu trebui­e sâ angajăm Într’o luptă multilaterală şi contra auto­rităţilor şi contra vânzătorilor. Să cerem întâia faţă de rezis­tenţi vânzătorilor să se aducă marfă în piaţă. Autorităţile să dea ordin de rechiziţie şi apoi o zonă de aprovizionare mebisă ca se

Next