Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1920 (Anul 83, nr. 228-251)

1920-11-25 / nr. 247

Ans * iS­in » 24? Cenaofî P. Petrie Numărul 30 bani întemeiată w 1838 Se George Bariţiu Ce tot «epreţui pentru popor aristocraţii şi oligarhii aid M de ore a’ar fi fost îs stare s? susţi*!* stoguri statul (Istoria Transilvaniei) G. BARIŢIU. Beds€ţî& AlVminÎBtTCiriv I Bfa5«v, Plat* Libertăţii 2? Aaid­MStP&tSE I București, Teatrul Regius Msrig. V&iLial&JMJJMJli'llril Joi 25 Jonnn I!M "T Braşov, Piata Ubertltlf SI București, Teatrul Regina Maria, jtPARI % W bW FIECAFI I! LUCFH m* ■ t^ * -* f I 20& Clip’*'HI etwnitif te meeejttl YM®r Jfrantaw i\9vi$CtQW"yvt$ | ‘Wîreitițm Bt 1®#4# asxtevtoi1. la m JBw&m Anunțuri și abona din țară \ TELEFl r ~1 V0› gjp* Trei Inul V ^ WvjJ Lei 80 \ % Hf Pentru streinăs 3?­. Literatura pe care o cere vremea Idei dintr’o conferinţă la cercul „Tinerelor femei" engleze din Bucureşti. — De N. Iorga. Să-mi de permis a spune încă odată că nu-mi place literatura cea mai recentă, din toate ţările, că nu-i văd nici îndreptăţirea nici folosul. Şi nu mă gândesc la literatura de care nu se poate vorbi. E o aaînă de lume szl care se trudeşte a ni înfăţişa martiriul mucenicului Rasputin de perversă şi scârboasă memorie orî care, alegând din opara amestecată şi îndrăzneaţă a «1 Jean Richepin, care a scris şi Por ie glaive („Prin sabie“), po­­vestirea scârboasă La­g­u, o re­comandă lu traducere cu titlul schimbat. Desfrânata şi afl­ează şi o re­clamă colorată ca să sirop mai bine de ce e vorba. Mă mir însă de un lucru.* cum se poate ca, într’un timp când cu atâta sem­a­­pătate se raţionează hârtia trus­­tulor, îropărţindu se oficial, şi atâtea UKîţi de folos apar pe cea mai in­famă hârtie de ziar, unealtA unei apropiate perii, ca întrton astfel de timp, zic, pentru asemenea ti­părituri antreprenorii să afle hârtie, şi încă bună. Literatura de cere e vorba aici are însă infecţii bune poate, şi se poartă într’o furie relativ morală. Şi totuşi e ca şi cum n’ar fi. N’are făcut-o noi, ci o impru­­raptăm din ceea-ce Apueni dă mai la moda şi mai efemer. Aşa ceva s’a mai văzut. Litera­­rrttura noastră ajunsese la ultimul grad de anemie, când s’a pornit mişcarea dela Sămănătorul, pe care o batjocuresc, fireşte, acele, tari ca directorul Zburătorului de e­i, n’au putut «trecură acolo, cu toţi zeii pe cari-i invoca, decât vre-o zece rânduri despre un ciu­dat Spaniol. Această mişcare a fost taxată de „ţerănîstă*. De fapt cei mi o făceau şi cât! azi, ca d-l M. Sadovoaln, ca Gârleanu şi Io­sif. S’au aşezat între clasicii noştri necontestaţi, dorian cu singur lu­­cru, care poate fi socotit şi ca „modern*. Dându-şi samă de tre­cutul nostru literar, îngropat în volume, reviste şi ziare uitate, de tradiţia lui statornică, de valoarea literaturii populare, de calităţile poporului nostru, ei voiau a literei’ tari dela el pentru eh Cât despre aceia se admitea, se recomanda studiarea a tot ceea­ ce au mai ban literaturile mari ale lumii : cea en­­glesa, aproape necunoscută atunci, c®a germană, căreia nici in durerile l­a Iaşi nu i-am atribuit crima răsboiului şi micile literaturi pline de farmec : cea olandeză, cu ne­gaţia revoltată a lui Muitatuli, cea sârbească, fie şi cea ungurească (Bulgarii chiar au un puternic creator în Ivan Vazov.) Dovadă că­tre un curent şi dintr’acolo e re­vista de traduceri care a urmat„Să­mănătorului*, Floarea Darurilor. Dar acestea sunt şzi lucrări de trecut. A revenit literatura care nu porneşte din nevoile societăţii şi nu se îndreaptă spre ele, care nu e nic! naţională, nici umana, care au e reală, nedându-şi samă că «cîrisul e un act social şi că acel cu visiune şi simţire individuală n’en derât să se Închidă în cona­­curi de daitonişti. Fiecare crede a se onora când rupe violent orice contact cu viaţa ce i se zbate îm­prejur. Şi ce viaţă impresionantă, după ce războiul a răsturnat şi schimbă toate ! De o parte o clasă care se duce, un sistem care se ruinează, o lume care isprăveşte. Şi totuşi i-o piere fără zgomot. Nici-o poe­sie nu-i corespunde, nici-o analiză literară nu-i prinde caracterele. Nu e ca la decăderea şi căderea ve­­ch­elui regim francez, când jalea de el a dat sentimentalitatea lui Lamartine, sunetele tari de trâm­biţă ale lui Hugo, zimbetul de în­­lăcrămată ironie a lui Alfred de Messet. Mortal se duce într’un cosciug trivial, de prăvălie. Şi, de altă parte, viaţa nouă care gâlgâie n’are Interpreţi. Şi ce pu­ternic se avântă acei ţerani cari ieri năvăleau la Teatrul Naţional şi până îa loje, acei lucrători cari aiurea joacă rolul hotărîtor în re­novarea socială . Ce te-am spus lor, cari d’ib avut decât biata şcoală primară de sat, câtă și cum este, ale cărei résultate se pierd în doi trei ani, nefiind întărite decât prin circu­lari idioate, prin discursuri electo­rale alandala şi prin ziarele de execu­ă fără scrupul ! Cu ce cău­tăm a câştiga, a împăca puţini cu noi pe aceia cari faţă de „boiere­an de răzbunat pe morţii lor cari s’au stins înainte de vreme, in misiune şi umilinţă ! Ori aşteptăm ca masacre să ela­boreze, pesta decenii de crime şi ruine, cultura care se impune, în Ioc ca noi să ce punem la unison cu dânsa ? Dacă măcar această literatură ar avea, ca a parnasienilor francezl ,opt Nspoleon al II lea, după toate orgiile politice şi litere­re, o formă bună. Ieşită din trudă lungă, o tehnică muncită! Dar azi versul e rupt, frasa s­hioană, lustrul forma­telor luate din dicţionare de ştiinţă înlocuieşte cu umflături şi umplu­turi, care nu lipsesc nici la d-ra Văcărescu, la d-na de Noaillea, — date de neamul nostru Frânele!,— nici la d-l Goga în a doua ma­nieră, în care versifică articole de retorică ziaristică. Ca în dadais­mul ridicolului indigen de a­­nou­­im­ Tristan Tzara ori în futuris­mul lui Marinetti cel care pretinde a revoluţiona prin ticuri de nebun literatura lumii, se ajunge la în­­seilarea fără trudă care distruge la scriitor şi la public simţul în­suşi al formei. Răpim societăţii hrana sufletului ei. Nu ştim ce crimă e aceasta şi ce urmări poate avea literatura pentru singurii îmbogăţiţi de răz­­boiu. Tineretul va grea curajul să rupă ca inovatorii fără motiv şi talent, scriind el pentru ei, şi să meargă către mulţimi pentru a te orienta şi conduce având pe buze vechile formule simple şi eterne? De la aceasta atârnă nu numai înnobilarea omenirii, dar şi liniş­tea ei socială. Cuvântul spus de dl Azonie Esrccin, preşedintele Asociaţiei corpului didactic din jud. Braşov, la începerea anului al doilea de activitate al Universităţii Populare. (Fine) Ca un veac şi mai bine în ur­mă, un G. Şincai după o viaţă întreagă de muncă istovitoare, pe­­trecută prin praful bibliotecilor, ca să ne lumineze trecutul şi, prin această lumină, să ne sporească mândria şi demnitatea naţională, ca să nu moară pe străzi, e ne­voit să apeleze la mărinimia unei cunoscute familii străine. Peste 3 ani se împlineşte iarăşi un veac de când un G. Lazăr, moare în avrigul său iubit, ca oricare sărac al satului, după­ se îmbogăţise sufletul unei generaţii întregi ca lumina cunoştinţei. Peste doi ani se împlinesc şapte decenii de când an Nicolae Băl­­cescu, patriotul care n’a ştiut ce e odihna nici jertfa, când era vorba de binele Patriei şi care a trebuit să moară în cea mai neagră mi­zerie, între străini, fără o vorbă de mângâiere în ceasul morţii, dar ca singurele regrete : de a nu-ş! fi putut termina opera începută şi de a nu fi patat închid© ochol în­tre ai săi, pe pământul pentru eli­berarea căreia şi-a jertfit toată tigna vieţii, tot aurul sufletului său de entuziast. Mă mai gândesc apoi la an Gr. Alixandrescu, care ar fi putut face averi mari, cum sa şi făcut­­ alţii, din arendarea moşiilor mă­năstireşti, dar care moare tot atât de sărac, cum intrase la condu­cerea departamentului Credinţei. Tot în sărăcie „se mistue*, dar „luminând* şi „văpaia" care este şi va fi întotdeauna mândria a ca­rn­alui românesc: Mihail Egu­msea. « alţii!.. ifcrit act fesut faţă de Universitatea popular \ Introductiv aceşti bogaţi m sărăcie, KaosDiî banalul ? Cel mai înalţi, amintirea unei verigi prin care se trecea oul «dus de bietul ţăran.... Sânt aşa de rari un Gojda, ua Ottte­­leşana sau, ca să ne gândim şi la cei vii : un Visile Stroessu ! .. Dar, ca să rămânem între zi­durile oraşului nostru, căci nu am avut şi noi bogătanii noştri, cine le mai aminteşte măcar numele celor care a’zu­­înţeles că „bunul­­ are numai valoarea originii şi a­­ scopului pentru care se întrebuin­ţează ?" Nimenea. Şi sunt mai multe decenii de când au închis ochii tot alei, să­raci, un Andrei Mu­reşianu s­a un loan Meşotă. Au închis ochii, zic, fiindcă aceştia n’au disparat decât trupeşte, sufleteşte ei trâesc mai viu decum au trăit în viaţă. Unul — „preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet* — n©-a ajutat şi de dincolo de mormânt la înfăptuirea unirii Românilor „din patru unghiuri*, alimentând mereu de a lungul deceniilor, prin glasul „Răsunetului* său, dorul de liber­tate şi încrederea în biruinţa zilei lor noastre; — celalalt, ca un al doilea Lazăr, răstoarnă piatra mor­mântului ca să se pună iarăşi, după atâta vreme, în fruntea unui liceu, smuls de la duşman, călăuzind şi azi sufletul tineretului — după exemplul vieţii sale — spre tot ce este bun, frum­os şi nobil. Bogătanii au murit, fiindcă au trăit numai pentru sine, mai bine zis: alţii au trăit pentru ei; săracii din urmă trăesc şi săi, fiindcă au trăit pentru alţii, cu ochii ţintă la drapelul în cutele căruia se zbătea caietul chinuit al unu­i neam şi năde­jdea lui de mai bine. trăesc fiindcă viaţa lor a fost închinata muncii generoase paie îri serviciul celor mulţi. Doamnelor şi Domnilor, Norocul a săltat pe mulţi şi în timpul acestui război la averi de care nici n’au visat. Se va vedea ce­i din aceştia înţeleg să m­eargâ pe urmele lutui Gojdo, Iaga, Siro­­escu.... câţi înţeleg să supravie­ţuiască ultima lopată de pământ Ce se va arunca peste coşciugul lor. Se va vedea câţi îşi dau­ seama, ezi, că repetăm: „banul are numai valoarea originii şi aaclopaiul pen­tru care eu întrebuinţează." Cu acestea îmi iau va’s, în nu­mele Asociaţiei corpului didactic să deschid al doilea an de acti­vitate al Universităţii Populare — de astă-dată, cu cele mai calde urări de sănătate şi de fericire la adresa celui care ne face deo­sebita onoare de a începe prele­gerile din acest an, la adresa d-lui Ionel Ştefănescu. Procesul socialiştilor bcureşteni în şedinţa de luni, nefiind pre­zenţi martorii propuşi de apărare d­nil Grigorovici şi Flondor, a luat cuvântul comisarul regal spre a-şi desvolta rechizitorul. Memoriul socialiştilor — spune comisarul regal — conţinea aproape în întregime numai chestiuni poli­tice. Dacă greva este admisă când urmăreşte revendicări economice, greva­ politică este o faptă gravă cu atât mai mult cu cât acuzaţii au vorbit de ea în memoriu ca o ameninţare. Acuzaţii nu au dove­dit că erau mandatarii imperativi ai muncitorimii, decât cu simpla lor afirmaţie, ori neexistând un astfel de document, un assemenea mandat nu a existat. Din însăşi memoriul lor se mai poate deduce că ocuzaţii ce aveau mandate, că lucrau numai din propria lor ini­ţiativă. Deci ei au cerut greva, nu muncitorimea. Acestea fliad faptele, sentinţa care se impune trebue să fia cea mai bună chezăşie pentru garan­tarea existenţei Statului şi a liniş­tei­ interioare. In şedinţa de după amiază a luat cuvântul apărătorul Petrovici, ana­lizând şi combătând în amănunt rechizitorul comisarului regal. A­­părătorul constată că greva nu e o crimă, prin urmare nu poate fi vorba de­ o infracţiune. Vorbind apoi de legitimitatea grevei, apără­torul cons­tă următoarele: Dl Comisar Re*gel spune, că în timpul din urmă muncitorii s-au săturat de grevă şi că ele înce­taseră. E exact acest lucru, când în realitate cu trei luni înainte se proclamaseră 130 de greve? Dl Comisar Regal spune că în ţară era linişte şi că fără să răs­pun­dă unei adevărate nevoi cei 35­ de semnatari au imaginat realiza­rea unei greve, şi sub nişte false pretexte au voit să pue mâna pe î­n­­această oră. Şi pentru aceasta fovoase faptul că nu aveau man­dat imperativ, şi că nu puteau face dovada unui asemenea mandat Dar cine e de vină că noi nu putem să facem această dovadă iuterită, odată ce dublu­ socialist a fost percheziţionat de poliţia şi acuzaţilor , s-au luat toate actele şi documentele de care puteau să se servească pentru a face dove­zile pe cari 5slâz1 d-«irS Ie cereţi că nu mai pot să le facă. Dar oricât, die Comisar Regal #ti cere capetele acuzaţilor de sol, atâta timp cât este o Curte, care judecă drept, nu veţi obţine acest lucru mai ales când Curtea va afla despre aceste fapte. S-a adus învinuirea că sindica­tele sunt nişte organizaţiuni ne- legîle. Da­r aceste formaţiuni sunt periiise chiar în tratatul de pace din Versailles care constitue legea legilor şi de care nu se poate să nu ţinem seama. Memorial nu a avut nici un mo­ment caracterul de clandestinitate, căci a fost publicat prin presă şi a fost imediat înaintat organalul în măsură de a rezolva cererile, iar dl Prim-ministru a declarat că ştia chiar dinainte despre această grevă şi că a luat toate măsurile pentru a înlătura orice efect dezastruos al acestei greve generale. Ei bine, un criminal care vrea să facă crimă va spune el dinainte ceea ce are în intenţiune? Nu există în toată istoria crimi­nală un exemplu în care crima să fie anunţată inainte da a fi comisă. Toate crimele se premeditează şi se produc în mod secret. lată «şa­dar cam elementele ne­­e**are existenţei crimei conf. art. 53 c. f. m. nu sunt întemeiate şi cum acuzaţia nu poate sta în pi­cioare. Dar mai mult, cererile lor din memoria erau legale. înainta de a trece la analiza punctelor din memoria, continua­rea şedinţei se amână pe Marţi, a doua­­. Ziarele engleze enunţă că dl Titulescu, care va sosi la Bucureşti zilele acestea ca să fie de faţă la deschiderea Parlamentului, va supune Ca­merelor mai multe propuneri de ordin financiar făcute de guvernul britanic. Arabescuri Pictorii Maida-Schweitzer-Bunescu Suntem în plin sezon artistic la Bucureşti. Te­atra de t­wtS mâna, concerte în toate gamele, expozi­­ţ­i de jrncturâ şi sculptură de toate nuanţele. Ei la un moment dat sunt attt da muita* încât mai nu ştii cum să te împgrfi. Dintre numeroşii expoziţşţi pu­blicat cititor din nouile ţinuturi nu greşeşte dacă reţine la memorie numele celor trei pictori despre care încercăm acum că­­ dăm câ­teva însemnări. Dl Paul Molda un pictor fin şi de nuanţe, ne-a prezentat în ex­­poziţia avută la sala Alia lucrări de a căror valoare nu s-au putut atinge nici criticiştii improvizaţi, nici veşnic scormonitorii de defecte. Bucăţile care evidenţiază acesta can­taţi da colorist şi desenator aie d. Molda sunt r­eîntrecutele sale Pasteluri. Toată fragazimea transparentă şi seducătoare a fe­­cioriei a prins o minunat, după cum nevinovăţia copilăriei a întru­chipat-o adorabil în căpuşoarele acele de copilaşi dormind sau pri­vind în vag. O achită de aseme­nea a învăţatului nostru istoric, ne înfăţişa tocmai ceea ce se poate găsi mai caracteristic în figura tituaului neobosit, prins chiar în momentele sale de lucru. Ssenela de iarmaroc şi mănăstirile, dacă nu evidenţiaţi o tehnică deosebită aveau însă ceva atrăgător şi sim­pat’c. Schweitzer-Cumpăna a expus într’o sală a Ahi­ncaiii vre-o 30 de lucrări numai, în ctare preocu­parea principală o forma efectele nenumărate de lumină. Efecte şi probleme coloristice studiate a­­mănunţit şi întruchipate pe­ mo­tive ţărăneşti. Sub razele arzătoare de am­iazi, în lumina razelor târzii de seară, la flacăra focului sau la lumina lămpii, pruni şi ţărance în strămoşescul lor port naţional ser­vesc da subiect artiatalui pentru problemele sale. Transpirăm aerul liber şi sănătos al localităţilor noastre muntos­e, numuscă ele Câmpina, Soveje, Tarcăuî, Polo­­vraciî sau ori a e su­s. Dar nu psisagiul fotografic al localităţii, ca­lirăţi­rea lui psrHeulară sub pîo­­is de raze paleitoare şi fan­­taziste. D. Bunescu e un muncitor în­drăgostit de aspectele păduroase ale naturii. Peisajele d-saia în ge­neral ne prezintă diversele efecte de umbră şi lumină, probleme de cuacte poetice brodate pa motive din care copacul nu lipseşte nici­odată. Şi contemplând fragmentele aceate de natură ca copaci de tot felul, aranjaţi la rând pentru a forma alei eşau crescuţi alandaîs, îţi înviază par’ca în suflet atâtea din tainele codrilor noştri seculari. Din veacurile noastre de’noţire cu couru, nenumărata amintiri nu răscolesc fiinţa ! Şi tocmai când te socoteam mai şterse din sufle­tul nostru, caci futurismul şi ex­presionismul nu ne dau pas, iată­­ie desgropate de simpatica inter­pretare in vstori şi tonuri a dial Bunescu, cu o tehnică sigură şi destul de originală psatra a o simţi sa a­i sale, G. V. Răcomsa. Grecii pentru regele Constantin Lyon, 23. — Guvernul Rhaliys a dat Vineri ordin tuturor tribunale­lor regatului să pronunţe verdic­tele în numele regelui Constantin. Manifestaf iu­rils continuă. Mulţi­mea a agăţat portretul reginei So­fia pe casa lui Venizelos. Mai mulţi francezi, cari au refuzat să salute portretul lui Constantin, au fost molestaţi pe străzile Atenei. Populaţia e încredinţată că gu­vernele aliate nu vor avea energia suficientă ca să şi impună voinţa. Singurul lucru temut este revizui­rea tratatului din Sèvres. Noul guvern, considerând nelegale actele fostei Camere care a sanc­ţionat tratatul, vrea să convoace de urgenţă o nouă Cameră, la 25 Noembrie, probabil ca să-i ceară să ratifice tratatul din Sèvres, înainte ca să intervină aliaţii. San-Paolo, 23. — Trimisul spe­cial al agenţiei Ştefani, toegrafiază din Atena că îndată după depune­rea jurâmântului noului cabinet, demisionând Coaduriotis, a luat regenţa regina-mamă Olga. Prin două manifeste cătră popor, Rhsl­­lys a întărit ridicarea regia şi Olga ca regentă şi a arătat alcătuirea membrilor noului guvern. Apoi toţi miniştri plenipotenţiari acreditaţi pentru ca­vamal grec s’au adunat la ministerul de externe pentru a face o vizită preşedintelui de con­siliu şi ministru de externe Rhaliys. Dl general de divizie, Traian Moşoiu, comandantul Corpului de vânători , a “cercetat cri­sianul iar azi se găseşte în orașul nos­tru. Și aici pleacă deseară la Oradeimsre. Uga Naţi­e şi chestia desarmant Din Paris se anunţa cu data de 23 Novembrie. Comisia a 6-a­­ a Ugei Na­ţiunilor, a ţinut o şedinţă pu­blica sub preşidenţia d-lui Branting. D-nii Lange (Nor­vegia) şi Koo (China) au ex­­pus chestia dezarmărei. D­l Lange a propus numirea d® către consiliu a unei noui co­­misiuni, care va lucra în le­gătură cu comisiunea perma­nentă militară, navală şi ae­riană existentă. D-1 Koo a semnalat dificul­tăţile problemei dezarmării din cauza feluritelor poziţiuni geo­grafice ale ţărilor. D-1 Da Curina (Brazilia) a prezentat o moţiune care in­terzice industriei particular® armamentele. Comemorarea voevodului Mihai Viteazu Duminecă s’a oficiat la biserica Mihai-Vodă din Bucureşti,din ini­ţiativa Ligii culturale, un parastas pentru­­odihna sufletului marelui domn Mihai Viteazul. După terminerai rugăciunilor, dl profesor N. Iorga, în cuvinte mişcătoare, a arătat fapta marelui voevod pentru întregirea neamului, a cărei înfăptuire am făcut-o astăzi Solemnitatea a’a terminat la o­­rele 12 şi juni. După tradiţie, la fiecare an în ziua de Sf. Mihai, M. S. Regela di o agapă cavalerilor ordinului „Mi­­hai Viteazul*. La agapa de Duminecă seara au luat parte numeroşi ofiţeri activi şi de rezervă, decoraţi cu ordinul „Mihai Viteazul”. Primul­ pahar a fost ridicat da M. S. Regele pentru toţi cavalerii ordinulul. M. S. Regele a pomenit pe rastele Voevod, simbolul ener­giei militare a nearanjat şi cel din­tâi luptător pentru unitatea popo­rului românesc. D-l general Averescu a răspana în numele armatei, asigurând pa M. S. Regele că se poate sprijini pe oştire în faţa oricărei primejdii. Spiritul de jertfă şi dragostea de pământul patriei domneşte în rân­durile armatei româneşti. După masă M. S. Regele s'a în­treținut cu toți ofițerii. Masa s-a sfârșit la ora 11. Români, închegaţi-vă la Cooperative (tovărăşii)! îndrumări pentru cei­ ce doresc să formeze cooperative de Dr. Aurel Dobrescu, deputat. Acesta este titlul unei broşuri import­ante şi de actualitate pe care a scris-o d-l deputat Dr. Au­rel Dobr­ecu. Rostul acestei cărţi, care c-ar trebui să lipsească din casa nici unui gospodar, este să îndemne pe Români dela orașe fi­nute la întemeierea de cooperative (tovărășii) și sa arate cât se poata mai pe scurt toate formele, pe cari trebuie să le îndeplinească csi­ ca s’au hotărât să alcătuiască o coo­­perativă. Cartea cuprinde urmatoarele ca­pitole: Rostul cooperativelor, Coo­perativele în ţinuturile locuite de Români, pilda cooperativelor dl* Aagnia și Danemarca, cum se al­­cătuesc cooperativele, Statute pen­tru cooperative de aprovizionare (Consum) şi desfacere în comp* și statute pentru Bănci populare. Cei­ ce doresc să înfiinţeze coo­perative sau bănci populare vor găsi în cartea d-lui deputat Dr. Aurel Dobrescu cele mai preţioase desluşiri şi îndrumări. O recoman­dăm cu toată căldura în atenţiu­nea fruntaşilor noştri de la sate şi oraşe. Preţul 3 lei. Se poate procura la autor și la librăria „Gazeta Transilvaniei*.

Next