Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1920 (Anul 83, nr. 228-251)
1920-11-25 / nr. 247
Ans * iSin » 24? Cenaofî P. Petrie Numărul 30 bani întemeiată w 1838 Se George Bariţiu Ce tot «epreţui pentru popor aristocraţii şi oligarhii aid M de ore a’ar fi fost îs stare s? susţi*!* stoguri statul (Istoria Transilvaniei) G. BARIŢIU. Beds€ţî& AlVminÎBtTCiriv I Bfa5«v, Plat* Libertăţii 2? AaidMStP&tSE I București, Teatrul Regius Msrig. V&iLial&JMJJMJli'llril Joi 25 Jonnn I!M "T Braşov, Piata Ubertltlf SI București, Teatrul Regina Maria, jtPARI % W bW FIECAFI I! LUCFH m* ■ t^ * -* f I 20& Clip’*'HI etwnitif te meeejttl YM®r Jfrantaw i\9vi$CtQW"yvt$ | ‘Wîreitițm Bt 1®#4# asxtevtoi1. la m JBw&m Anunțuri și abona din țară \ TELEFl r ~1 V0› gjp* Trei Inul V ^ WvjJ Lei 80 \ % Hf Pentru streinăs 3?. Literatura pe care o cere vremea Idei dintr’o conferinţă la cercul „Tinerelor femei" engleze din Bucureşti. — De N. Iorga. Să-mi de permis a spune încă odată că nu-mi place literatura cea mai recentă, din toate ţările, că nu-i văd nici îndreptăţirea nici folosul. Şi nu mă gândesc la literatura de care nu se poate vorbi. E o aaînă de lume szl care se trudeşte a ni înfăţişa martiriul mucenicului Rasputin de perversă şi scârboasă memorie orî care, alegând din opara amestecată şi îndrăzneaţă a «1 Jean Richepin, care a scris şi Por ie glaive („Prin sabie“), povestirea scârboasă Lagu, o recomandă lu traducere cu titlul schimbat. Desfrânata şi aflează şi o reclamă colorată ca să sirop mai bine de ce e vorba. Mă mir însă de un lucru.* cum se poate ca, într’un timp când cu atâta semapătate se raţionează hârtia trustulor, îropărţindu se oficial, şi atâtea UKîţi de folos apar pe cea mai infamă hârtie de ziar, unealtA unei apropiate perii, ca întrton astfel de timp, zic, pentru asemenea tipărituri antreprenorii să afle hârtie, şi încă bună. Literatura de cere e vorba aici are însă infecţii bune poate, şi se poartă într’o furie relativ morală. Şi totuşi e ca şi cum n’ar fi. N’are făcut-o noi, ci o impruraptăm din ceea-ce Apueni dă mai la moda şi mai efemer. Aşa ceva s’a mai văzut. Literarrttura noastră ajunsese la ultimul grad de anemie, când s’a pornit mişcarea dela Sămănătorul, pe care o batjocuresc, fireşte, acele, tari ca directorul Zburătorului de ei, n’au putut «trecură acolo, cu toţi zeii pe cari-i invoca, decât vre-o zece rânduri despre un ciudat Spaniol. Această mişcare a fost taxată de „ţerănîstă*. De fapt cei mi o făceau şi cât! azi, ca d-l M. Sadovoaln, ca Gârleanu şi Iosif. S’au aşezat între clasicii noştri necontestaţi, dorian cu singur lucru, care poate fi socotit şi ca „modern*. Dându-şi samă de trecutul nostru literar, îngropat în volume, reviste şi ziare uitate, de tradiţia lui statornică, de valoarea literaturii populare, de calităţile poporului nostru, ei voiau a literei’ tari dela el pentru eh Cât despre aceia se admitea, se recomanda studiarea a tot ceea ce au mai ban literaturile mari ale lumii : cea englesa, aproape necunoscută atunci, c®a germană, căreia nici in durerile la Iaşi nu i-am atribuit crima răsboiului şi micile literaturi pline de farmec : cea olandeză, cu negaţia revoltată a lui Muitatuli, cea sârbească, fie şi cea ungurească (Bulgarii chiar au un puternic creator în Ivan Vazov.) Dovadă către un curent şi dintr’acolo e revista de traduceri care a urmat„Sămănătorului*, Floarea Darurilor. Dar acestea sunt şzi lucrări de trecut. A revenit literatura care nu porneşte din nevoile societăţii şi nu se îndreaptă spre ele, care nu e nic! naţională, nici umana, care au e reală, nedându-şi samă că «cîrisul e un act social şi că acel cu visiune şi simţire individuală n’en derât să se Închidă în conacuri de daitonişti. Fiecare crede a se onora când rupe violent orice contact cu viaţa ce i se zbate împrejur. Şi ce viaţă impresionantă, după ce războiul a răsturnat şi schimbă toate ! De o parte o clasă care se duce, un sistem care se ruinează, o lume care isprăveşte. Şi totuşi i-o piere fără zgomot. Nici-o poesie nu-i corespunde, nici-o analiză literară nu-i prinde caracterele. Nu e ca la decăderea şi căderea vechelui regim francez, când jalea de el a dat sentimentalitatea lui Lamartine, sunetele tari de trâmbiţă ale lui Hugo, zimbetul de înlăcrămată ironie a lui Alfred de Messet. Mortal se duce într’un cosciug trivial, de prăvălie. Şi, de altă parte, viaţa nouă care gâlgâie n’are Interpreţi. Şi ce puternic se avântă acei ţerani cari ieri năvăleau la Teatrul Naţional şi până îa loje, acei lucrători cari aiurea joacă rolul hotărîtor în renovarea socială . Ce te-am spus lor, cari d’ib avut decât biata şcoală primară de sat, câtă și cum este, ale cărei résultate se pierd în doi trei ani, nefiind întărite decât prin circulari idioate, prin discursuri electorale alandala şi prin ziarele de execuă fără scrupul ! Cu ce căutăm a câştiga, a împăca puţini cu noi pe aceia cari faţă de „boierean de răzbunat pe morţii lor cari s’au stins înainte de vreme, in misiune şi umilinţă ! Ori aşteptăm ca masacre să elaboreze, pesta decenii de crime şi ruine, cultura care se impune, în Ioc ca noi să ce punem la unison cu dânsa ? Dacă măcar această literatură ar avea, ca a parnasienilor francezl ,opt Nspoleon al II lea, după toate orgiile politice şi literere, o formă bună. Ieşită din trudă lungă, o tehnică muncită! Dar azi versul e rupt, frasa shioană, lustrul formatelor luate din dicţionare de ştiinţă înlocuieşte cu umflături şi umpluturi, care nu lipsesc nici la d-ra Văcărescu, la d-na de Noaillea, — date de neamul nostru Frânele!,— nici la d-l Goga în a doua manieră, în care versifică articole de retorică ziaristică. Ca în dadaismul ridicolului indigen de anouim Tristan Tzara ori în futurismul lui Marinetti cel care pretinde a revoluţiona prin ticuri de nebun literatura lumii, se ajunge la înseilarea fără trudă care distruge la scriitor şi la public simţul însuşi al formei. Răpim societăţii hrana sufletului ei. Nu ştim ce crimă e aceasta şi ce urmări poate avea literatura pentru singurii îmbogăţiţi de războiu. Tineretul va grea curajul să rupă ca inovatorii fără motiv şi talent, scriind el pentru ei, şi să meargă către mulţimi pentru a te orienta şi conduce având pe buze vechile formule simple şi eterne? De la aceasta atârnă nu numai înnobilarea omenirii, dar şi liniştea ei socială. Cuvântul spus de dl Azonie Esrccin, preşedintele Asociaţiei corpului didactic din jud. Braşov, la începerea anului al doilea de activitate al Universităţii Populare. (Fine) Ca un veac şi mai bine în urmă, un G. Şincai după o viaţă întreagă de muncă istovitoare, petrecută prin praful bibliotecilor, ca să ne lumineze trecutul şi, prin această lumină, să ne sporească mândria şi demnitatea naţională, ca să nu moară pe străzi, e nevoit să apeleze la mărinimia unei cunoscute familii străine. Peste 3 ani se împlineşte iarăşi un veac de când un G. Lazăr, moare în avrigul său iubit, ca oricare sărac al satului, după se îmbogăţise sufletul unei generaţii întregi ca lumina cunoştinţei. Peste doi ani se împlinesc şapte decenii de când an Nicolae Bălcescu, patriotul care n’a ştiut ce e odihna nici jertfa, când era vorba de binele Patriei şi care a trebuit să moară în cea mai neagră mizerie, între străini, fără o vorbă de mângâiere în ceasul morţii, dar ca singurele regrete : de a nu-ş! fi putut termina opera începută şi de a nu fi patat închid© ochol între ai săi, pe pământul pentru eliberarea căreia şi-a jertfit toată tigna vieţii, tot aurul sufletului său de entuziast. Mă mai gândesc apoi la an Gr. Alixandrescu, care ar fi putut face averi mari, cum sa şi făcut alţii, din arendarea moşiilor mănăstireşti, dar care moare tot atât de sărac, cum intrase la conducerea departamentului Credinţei. Tot în sărăcie „se mistue*, dar „luminând* şi „văpaia" care este şi va fi întotdeauna mândria a carnalui românesc: Mihail Egumsea. « alţii!.. ifcrit act fesut faţă de Universitatea popular \ Introductiv aceşti bogaţi m sărăcie, KaosDiî banalul ? Cel mai înalţi, amintirea unei verigi prin care se trecea oul «dus de bietul ţăran.... Sânt aşa de rari un Gojda, ua Ottteleşana sau, ca să ne gândim şi la cei vii : un Visile Stroessu ! .. Dar, ca să rămânem între zidurile oraşului nostru, căci nu am avut şi noi bogătanii noştri, cine le mai aminteşte măcar numele celor care a’zuînţeles că „bunul are numai valoarea originii şi a scopului pentru care se întrebuinţează ?" Nimenea. Şi sunt mai multe decenii de când au închis ochii tot alei, săraci, un Andrei Mureşianu sa un loan Meşotă. Au închis ochii, zic, fiindcă aceştia n’au disparat decât trupeşte, sufleteşte ei trâesc mai viu decum au trăit în viaţă. Unul — „preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet* — n©-a ajutat şi de dincolo de mormânt la înfăptuirea unirii Românilor „din patru unghiuri*, alimentând mereu de a lungul deceniilor, prin glasul „Răsunetului* său, dorul de libertate şi încrederea în biruinţa zilei lor noastre; — celalalt, ca un al doilea Lazăr, răstoarnă piatra mormântului ca să se pună iarăşi, după atâta vreme, în fruntea unui liceu, smuls de la duşman, călăuzind şi azi sufletul tineretului — după exemplul vieţii sale — spre tot ce este bun, frumos şi nobil. Bogătanii au murit, fiindcă au trăit numai pentru sine, mai bine zis: alţii au trăit pentru ei; săracii din urmă trăesc şi săi, fiindcă au trăit pentru alţii, cu ochii ţintă la drapelul în cutele căruia se zbătea caietul chinuit al unui neam şi nădejdea lui de mai bine. trăesc fiindcă viaţa lor a fost închinata muncii generoase paie îri serviciul celor mulţi. Doamnelor şi Domnilor, Norocul a săltat pe mulţi şi în timpul acestui război la averi de care nici n’au visat. Se va vedea cei din aceştia înţeleg să meargâ pe urmele lutui Gojdo, Iaga, Siroescu.... câţi înţeleg să supravieţuiască ultima lopată de pământ Ce se va arunca peste coşciugul lor. Se va vedea câţi îşi dau seama, ezi, că repetăm: „banul are numai valoarea originii şi aaclopaiul pentru care eu întrebuinţează." Cu acestea îmi iau va’s, în numele Asociaţiei corpului didactic să deschid al doilea an de activitate al Universităţii Populare — de astă-dată, cu cele mai calde urări de sănătate şi de fericire la adresa celui care ne face deosebita onoare de a începe prelegerile din acest an, la adresa d-lui Ionel Ştefănescu. Procesul socialiştilor bcureşteni în şedinţa de luni, nefiind prezenţi martorii propuşi de apărare dnil Grigorovici şi Flondor, a luat cuvântul comisarul regal spre a-şi desvolta rechizitorul. Memoriul socialiştilor — spune comisarul regal — conţinea aproape în întregime numai chestiuni politice. Dacă greva este admisă când urmăreşte revendicări economice, greva politică este o faptă gravă cu atât mai mult cu cât acuzaţii au vorbit de ea în memoriu ca o ameninţare. Acuzaţii nu au dovedit că erau mandatarii imperativi ai muncitorimii, decât cu simpla lor afirmaţie, ori neexistând un astfel de document, un assemenea mandat nu a existat. Din însăşi memoriul lor se mai poate deduce că ocuzaţii ce aveau mandate, că lucrau numai din propria lor iniţiativă. Deci ei au cerut greva, nu muncitorimea. Acestea fliad faptele, sentinţa care se impune trebue să fia cea mai bună chezăşie pentru garantarea existenţei Statului şi a liniştei interioare. In şedinţa de după amiază a luat cuvântul apărătorul Petrovici, analizând şi combătând în amănunt rechizitorul comisarului regal. Apărătorul constată că greva nu e o crimă, prin urmare nu poate fi vorba de o infracţiune. Vorbind apoi de legitimitatea grevei, apărătorul constă următoarele: Dl Comisar Re*gel spune, că în timpul din urmă muncitorii s-au săturat de grevă şi că ele încetaseră. E exact acest lucru, când în realitate cu trei luni înainte se proclamaseră 130 de greve? Dl Comisar Regal spune că în ţară era linişte şi că fără să răspundă unei adevărate nevoi cei 35 de semnatari au imaginat realizarea unei greve, şi sub nişte false pretexte au voit să pue mâna pe înaceastă oră. Şi pentru aceasta fovoase faptul că nu aveau mandat imperativ, şi că nu puteau face dovada unui asemenea mandat Dar cine e de vină că noi nu putem să facem această dovadă iuterită, odată ce dublu socialist a fost percheziţionat de poliţia şi acuzaţilor , s-au luat toate actele şi documentele de care puteau să se servească pentru a face dovezile pe cari 5slâz1 d-«irS Ie cereţi că nu mai pot să le facă. Dar oricât, die Comisar Regal #ti cere capetele acuzaţilor de sol, atâta timp cât este o Curte, care judecă drept, nu veţi obţine acest lucru mai ales când Curtea va afla despre aceste fapte. S-a adus învinuirea că sindicatele sunt nişte organizaţiuni ne- legîle. Dar aceste formaţiuni sunt periiise chiar în tratatul de pace din Versailles care constitue legea legilor şi de care nu se poate să nu ţinem seama. Memorial nu a avut nici un moment caracterul de clandestinitate, căci a fost publicat prin presă şi a fost imediat înaintat organalul în măsură de a rezolva cererile, iar dl Prim-ministru a declarat că ştia chiar dinainte despre această grevă şi că a luat toate măsurile pentru a înlătura orice efect dezastruos al acestei greve generale. Ei bine, un criminal care vrea să facă crimă va spune el dinainte ceea ce are în intenţiune? Nu există în toată istoria criminală un exemplu în care crima să fie anunţată inainte da a fi comisă. Toate crimele se premeditează şi se produc în mod secret. lată «şadar cam elementele nee**are existenţei crimei conf. art. 53 c. f. m. nu sunt întemeiate şi cum acuzaţia nu poate sta în picioare. Dar mai mult, cererile lor din memoria erau legale. înainta de a trece la analiza punctelor din memoria, continuarea şedinţei se amână pe Marţi, a doua. Ziarele engleze enunţă că dl Titulescu, care va sosi la Bucureşti zilele acestea ca să fie de faţă la deschiderea Parlamentului, va supune Camerelor mai multe propuneri de ordin financiar făcute de guvernul britanic. Arabescuri Pictorii Maida-Schweitzer-Bunescu Suntem în plin sezon artistic la Bucureşti. Teatra de twtS mâna, concerte în toate gamele, expoziţi de jrncturâ şi sculptură de toate nuanţele. Ei la un moment dat sunt attt da muita* încât mai nu ştii cum să te împgrfi. Dintre numeroşii expoziţşţi publicat cititor din nouile ţinuturi nu greşeşte dacă reţine la memorie numele celor trei pictori despre care încercăm acum că dăm câteva însemnări. Dl Paul Molda un pictor fin şi de nuanţe, ne-a prezentat în expoziţia avută la sala Alia lucrări de a căror valoare nu s-au putut atinge nici criticiştii improvizaţi, nici veşnic scormonitorii de defecte. Bucăţile care evidenţiază acesta cantaţi da colorist şi desenator aie d. Molda sunt reîntrecutele sale Pasteluri. Toată fragazimea transparentă şi seducătoare a fecioriei a prins o minunat, după cum nevinovăţia copilăriei a întruchipat-o adorabil în căpuşoarele acele de copilaşi dormind sau privind în vag. O achită de asemenea a învăţatului nostru istoric, ne înfăţişa tocmai ceea ce se poate găsi mai caracteristic în figura tituaului neobosit, prins chiar în momentele sale de lucru. Ssenela de iarmaroc şi mănăstirile, dacă nu evidenţiaţi o tehnică deosebită aveau însă ceva atrăgător şi simpat’c. Schweitzer-Cumpăna a expus într’o sală a Ahincaiii vre-o 30 de lucrări numai, în ctare preocuparea principală o forma efectele nenumărate de lumină. Efecte şi probleme coloristice studiate amănunţit şi întruchipate pe motive ţărăneşti. Sub razele arzătoare de amiazi, în lumina razelor târzii de seară, la flacăra focului sau la lumina lămpii, pruni şi ţărance în strămoşescul lor port naţional servesc da subiect artiatalui pentru problemele sale. Transpirăm aerul liber şi sănătos al localităţilor noastre muntose, numuscă ele Câmpina, Soveje, Tarcăuî, Polovraciî sau ori a e sus. Dar nu psisagiul fotografic al localităţii, calirăţirea lui psrHeulară sub pîois de raze paleitoare şi fantaziste. D. Bunescu e un muncitor îndrăgostit de aspectele păduroase ale naturii. Peisajele d-saia în general ne prezintă diversele efecte de umbră şi lumină, probleme de cuacte poetice brodate pa motive din care copacul nu lipseşte niciodată. Şi contemplând fragmentele aceate de natură ca copaci de tot felul, aranjaţi la rând pentru a forma alei eşau crescuţi alandaîs, îţi înviază par’ca în suflet atâtea din tainele codrilor noştri seculari. Din veacurile noastre de’noţire cu couru, nenumărata amintiri nu răscolesc fiinţa ! Şi tocmai când te socoteam mai şterse din sufletul nostru, caci futurismul şi expresionismul nu ne dau pas, iatăie desgropate de simpatica interpretare in vstori şi tonuri a dial Bunescu, cu o tehnică sigură şi destul de originală psatra a o simţi sa ai sale, G. V. Răcomsa. Grecii pentru regele Constantin Lyon, 23. — Guvernul Rhaliys a dat Vineri ordin tuturor tribunalelor regatului să pronunţe verdictele în numele regelui Constantin. Manifestaf iurils continuă. Mulţimea a agăţat portretul reginei Sofia pe casa lui Venizelos. Mai mulţi francezi, cari au refuzat să salute portretul lui Constantin, au fost molestaţi pe străzile Atenei. Populaţia e încredinţată că guvernele aliate nu vor avea energia suficientă ca să şi impună voinţa. Singurul lucru temut este revizuirea tratatului din Sèvres. Noul guvern, considerând nelegale actele fostei Camere care a sancţionat tratatul, vrea să convoace de urgenţă o nouă Cameră, la 25 Noembrie, probabil ca să-i ceară să ratifice tratatul din Sèvres, înainte ca să intervină aliaţii. San-Paolo, 23. — Trimisul special al agenţiei Ştefani, toegrafiază din Atena că îndată după depunerea jurâmântului noului cabinet, demisionând Coaduriotis, a luat regenţa regina-mamă Olga. Prin două manifeste cătră popor, Rhsllys a întărit ridicarea regia şi Olga ca regentă şi a arătat alcătuirea membrilor noului guvern. Apoi toţi miniştri plenipotenţiari acreditaţi pentru cavamal grec s’au adunat la ministerul de externe pentru a face o vizită preşedintelui de consiliu şi ministru de externe Rhaliys. Dl general de divizie, Traian Moşoiu, comandantul Corpului de vânători , a “cercetat crisianul iar azi se găseşte în orașul nostru. Și aici pleacă deseară la Oradeimsre. Uga Naţie şi chestia desarmant Din Paris se anunţa cu data de 23 Novembrie. Comisia a 6-a a Ugei Naţiunilor, a ţinut o şedinţă publica sub preşidenţia d-lui Branting. D-nii Lange (Norvegia) şi Koo (China) au expus chestia dezarmărei. Dl Lange a propus numirea d® către consiliu a unei noui comisiuni, care va lucra în legătură cu comisiunea permanentă militară, navală şi aeriană existentă. D-1 Koo a semnalat dificultăţile problemei dezarmării din cauza feluritelor poziţiuni geografice ale ţărilor. D-1 Da Curina (Brazilia) a prezentat o moţiune care interzice industriei particular® armamentele. Comemorarea voevodului Mihai Viteazu Duminecă s’a oficiat la biserica Mihai-Vodă din Bucureşti,din iniţiativa Ligii culturale, un parastas pentruodihna sufletului marelui domn Mihai Viteazul. După terminerai rugăciunilor, dl profesor N. Iorga, în cuvinte mişcătoare, a arătat fapta marelui voevod pentru întregirea neamului, a cărei înfăptuire am făcut-o astăzi Solemnitatea a’a terminat la orele 12 şi juni. După tradiţie, la fiecare an în ziua de Sf. Mihai, M. S. Regela di o agapă cavalerilor ordinului „Mihai Viteazul*. La agapa de Duminecă seara au luat parte numeroşi ofiţeri activi şi de rezervă, decoraţi cu ordinul „Mihai Viteazul”. Primul pahar a fost ridicat da M. S. Regele pentru toţi cavalerii ordinulul. M. S. Regele a pomenit pe rastele Voevod, simbolul energiei militare a nearanjat şi cel dintâi luptător pentru unitatea poporului românesc. D-l general Averescu a răspana în numele armatei, asigurând pa M. S. Regele că se poate sprijini pe oştire în faţa oricărei primejdii. Spiritul de jertfă şi dragostea de pământul patriei domneşte în rândurile armatei româneşti. După masă M. S. Regele s'a întreținut cu toți ofițerii. Masa s-a sfârșit la ora 11. Români, închegaţi-vă la Cooperative (tovărăşii)! îndrumări pentru cei ce doresc să formeze cooperative de Dr. Aurel Dobrescu, deputat. Acesta este titlul unei broşuri importante şi de actualitate pe care a scris-o d-l deputat Dr. Aurel Dobrecu. Rostul acestei cărţi, care c-ar trebui să lipsească din casa nici unui gospodar, este să îndemne pe Români dela orașe finute la întemeierea de cooperative (tovărășii) și sa arate cât se poata mai pe scurt toate formele, pe cari trebuie să le îndeplinească csi ca s’au hotărât să alcătuiască o cooperativă. Cartea cuprinde urmatoarele capitole: Rostul cooperativelor, Cooperativele în ţinuturile locuite de Români, pilda cooperativelor dl* Aagnia și Danemarca, cum se alcătuesc cooperativele, Statute pentru cooperative de aprovizionare (Consum) şi desfacere în comp* și statute pentru Bănci populare. Cei ce doresc să înfiinţeze cooperative sau bănci populare vor găsi în cartea d-lui deputat Dr. Aurel Dobrescu cele mai preţioase desluşiri şi îndrumări. O recomandăm cu toată căldura în atenţiunea fruntaşilor noştri de la sate şi oraşe. Preţul 3 lei. Se poate procura la autor și la librăria „Gazeta Transilvaniei*.