Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-02-25 / nr. 41

Anul «s *4-le« „i 41 întemeiat!­i« 1838 de George Bariţii lui so nani r J fiu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţin­ă singuri statul, (istoria Transilvaniei). €h BARIŢIU Redacţia Administraţia Braşov, Piaţa Libertăţii 83 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, Teatrul Regina Maria BFfti8¥,TnKBmOTeoruar iski % "taeul °'^TMnslguna 6 Anunţuri şi abonamente la tos ||! ’ dis ţară după t&Flft ABONAMENTUL Trei bani Şase luni Un su* Lei 80 Lei 80 L&i ISO Pentru streinătate abonamentul îndoit TELEFON, BRAȘOV, ‘223 APARE SEARA IN FIECARE ZI DE LUCRU •Z.\x pubUoitat® Slăbirea spiritului agresiv Deodată cu triumful ideii naţio­­nale toate popoarele se consoli­­dează intre graniţele Statului naţio­­nal, deci numeroase energii cari până aci erau angajate în lupta de apărare contra asupririi Statului poliglot pot fi cu folos întrebuin­ţate pentru urmărirea idealurilor mari sociale. O consecinţă a atin­­gerii acestui rezultat este slăbirea spiritului răsboinic, spiritulul agre­siv la toate esţienile cari şi-au vă­zut regizată unitatea naţională. Această slăbire se observă şi la popoarele cari dominau teritorii poliglote pe cari le-au pierdut; ele au­ risipit energii pentru himere, pentru idei cari erau streine de adeiturile naţionale şi sie umanităţii. Răsunetul armei istboinice ce se mai «duce la Tisa şi peste Nistru nu ne mai poate intimida. Soco­teala definitivă este făcută. Era ne­voie de lupta pentru unitate naţio­­nală, pentru ca de aci încolo sâ nu se tulburată omenirea şi să se consacre problemelor de armonie şi progres social. Progresul se poate desvolta nori mai pe singurătăţi, în state naţio­nale, pentru că aceste societăţi com­pacte, omogene cari sunt naţiunile, au posib­itatea de a cunoaşte­­ne­­voile interne, necesităţile publice şi ştiu armoniza interesele lor spe­cifice cu interesele umanităţii în­tregi. Adormirea spiritului agresiv se­­pţeiege că este condiţionată de conştiinţa de pace, de respectarea nevoii de consolidare generală de după răsboiu. Dacă cineva ar cu­teza să se pună drac prmezişal acestei condiţii, se înţelege că po­poarele nu vor pregeta să apere bunurile obţinute cu jertfe seculare. Ameninţările domnului Simons, ministrul de externe al Germaniei, ca­re va opune să execute clau­zele tratatului da pace, sunt pla­tonice, pentru că Germania n’a ezitat să răspundă invitaţiei de a trimite delegaţi la conferinţa de la Londra. Acrilă este cel mai bun Indiciu că Germania nu poate să se sus­tragă îndatorintor ce i se impun din provocarea măcelului de şase ani. Cu toate că spiritul agresiv al po­poarelor a slăbit, că s’ais demobi­lizat armatele aliaţilor, că ideia unui nou răsboiu nu se agită în nici o ţară a Antantei, totuş, dacă Germania se va izola de duza co­mună a Înmii, dacă va lua o ati­tudine de dârză împotriviri de a satisface obligaţiile ce le are pen­­tru restaurarea Europei, se în­­tâlni în faţă cu forţa care va a­­plica sancţiunile. Nu credem că Germaniei i se impun condiţi pe cari să nu ie poate împlini. Nu va exista motiv să reziste până în sfârşit aplicării tra­tatului de pace. Arucesrea ei în braţele Rusiei roşii poate avea şi consecinţi deznstru­osse pentru vii­torul Germaniei însăş, căci în ero­­sul ce s’ar produce, greu va mai putea păstra os program limpede de viitor. Nu se sperie deci omenirea de zângănitul armei pe care ar ridica-o Germania din nou pentru a pro­voca un nou h­eboiu. Programul Germaniei nu poate fi altul decfit o liniştită desvoltare internă, evitarea unor atitudini marţiale. Poporul german se ştie impune admiribil prin muncă pro­­ductivă. Cu toate legendele ce perzistă izolare, Germania nu poate dispune de astfel de rezerve militare care să înspăimânte lumea. Şi acolo se resimte o slăbire a spiritului agre­siv, dovadă gestul Germaniei de a trimite delegaţi la conferinţa din Londra. Se pare că lupta ce se dă este mai mult o luptă de diplomaţie. Lloyd Georges şi România Corespondentul „Adevărului11 la Paris a obţinut un interview cu dl Lloyd Ge­orge, care i-a declarat următoarele în ce priveşte România : — Trebue să se Incrizi pretutin­deni ca activitate la restabilirea relaţiunilor comerciale şi a echili­brului schir­burii-România, sa înţelege de la sine, nu e exclusă din acest vast proect de resisurare şi de aceea ea nu va putea rămâne nepăsătoarea la conferinţele din Londra, Paris şi aiurea. Dl Lloyd George, cu acea sinceritate puţin bruscă care-l caracterizează, a de­clarat : — Trebue să ajutăm România să producă și să vândă Acest* e interesul nostru, de­oarece numai atunci vom putea conta pe Ro­mânia ca clientă. O­ganismul euro­pean e ca un organism omenesc. Trebue ca transformarea materii­lor să se facă la mod normal , alt­fel­­ pândește intoxicarea. Un Institut românesc de Studii sociale Io dimineaţa zilei de Duminecă 13 Februarie 1921 s’* înagurd la Bucureşti în sala de Consiliu a Casei Centrale a împroprietărire!­fi Corporaţiei dstehiderea primu­lui Institut de studii sociale de la coi. Fără fast şi fără multă re­clamă s’a adunat acolo o mână de modeşti cercetă­tori în dome­niul problemelor sociale, pentru ca să extindă câmpul de activi­tate, să sistematizeze şi intensifica munca pe care o începtase încă din Martie 1918 la Iaşi. Asocial!» pentru studiul şi reforma, socială. Nepăsirea noastră de până acum faţă de cercetarea ştiinţifică a di­verselor probleme sociale, pe care le-am rezolvat până azi, aşa după cum ne-a dictat bunul simţ, dar ceva ni se impun în momentul actual cu toată gravitatea şi complexita­tea lor, nepăsarea aceasta ale că­rei urmări am început a le plăti şi vom continua încă a le plăti destul de scump, a fost parcă îm­prăştiată puţin de apariţia bogă­ţiei şi voluminoasei Arhive pentru Ştiinţa şii Reforma Socială, organ al Asociţiei pentru Studiul şi Re­forma Socială, de sub direcţia cu­noscutului profesor universitar de Sociologie de la Universitatea din Bucureşti şi membru al Academiei Române, dl D. Gusti. Să ni se dea voie a crede însă că această bogată Arhiva au ce-a dat tocmai ceea ce trebuia şi cât trebuia şi cum trebuia. Căci a te mărgini la Studii istorice de longe baleine, a îngrămădi citate peste citate, a da soluţiuni în chestia administrativă,­­economică, didac­tică, fl­ântu­ri, soluţituni cât mai ingenioase, ceea ce înseamnă prea puţin practice, nu este lucrul cel mai bun ce ae putea şi trebuia să se facă. Dacă ne-am întreba cine a folosit de pe urma acestei ar­hive, n’am putea răspunde tocmai mulţumitor. Cei iniţiaţi n’au găsit ce I» trebuis, ceeace ar fi putut fi o adevărată contribuţie la progre­sul ştiinţei sociale ; ce! începători a’au trezit deodată puşi la faţa atâtor probleme de viaţă politica, economică, socială, cu a căror so­­luţiuni nu se puteau împăca şi care nu aveau darul de a putea constitui losua unei reforme de adevărat aspect social. Vederi uni­­leterale, un spirit sa tocmai ştiin­ţific, o atmosferă de histor. Partea care interesa mai mult era rubrica destinată mişcărei idei­lor şi mb­rira recenziilor. Cu aită ocazie vom stărui în special asu­pra acestei părţi. Cu toate aceste lipsuri inerente unui Început, care ambifionează a se prezenta cu aspecte de serio­zitate ştiinţifică, aşa cum ne-a de­prins Apusul, Arhiva care sa află a­­cum In ajunul celui de al 3-lea an, a adus multe servicii desorientării nosstre* guvernatoare. Multe Indi­caţii de-ale ei au folosit diverselor cercuri politice şi le-au dat un sprijin justificativ. Pentru opinia publică ea a trezit o atmosferă de pregătire spirituală, fiind în cedaş timp şi un adăpost al diverselor păreri.­ (Va urma) Lyon. — Vestnik Intervievat" de­clară că Serbia dorește revizuirea tratatului din Sevies. (Telegr.). ■ry II. Revi/iventul în opinia unifică. — Ca toeîă campanie d* Rim*leare şi mal ales cu toste uneltirile i beraîe şi pescuirea în provinciie el berste după partizani, în opini» publică a ţarei se petrece o transformare fe­ricită, cere denotă că, în ţara noastră, astăzi nu se mal pot pă­căli oamenii cu demagogii deşarte. Sub greutatea vremilor şi în mij­locul atâtor frământări, cetăţenii de la oraşe şi sate au început să discearnă unde este adevărul şi cinstea politică. Este aceasta o cucerire foarte im­portantă pentru democraţie,­­ semnând un progres real în desvolta­rea poli­tici a poporului român. Şi acest pro­gres trebue să­­ revendice tocmai oamenii noul ţari prin lupta tor în­dârjită au interesat massere la viaţa statului şi au atras atenţiunea se­rioasă a cetăţenilor asupra scopuri­lor adevărate ale diverselor part­de cari au pretenţi­unea să conducă ţara. Dacă din pricina cartuş lor în Par­­lament s’a pierdut un i­mp­l­or­os lu­crărilor curente, din învăţămintele a­­cestor manifestări parlamentare au folosi toţi cetăţenii ţării, făcănd un pas uriaş în discernerea situaţii­lor şi în judecata obiectivă politică. Cu tot zgomotul perfidelor cu experienţă veche, poporul a ştiut să-şi păntrese calmul şi să vadă că lipsa operei de guvernare se­rioasă şi de legiferare radicală pentru îndreptarea, grelei situaţii a ţarei, se datoreşte tocmai faptului că în Parlament n'au pătruns — fiindcă ia împiedecat forţa guver­nului şi inconştienţa unor alegă­tori •— acei oameni cari sunt ho­­tăriţi la o operă mare, tranşantă a tuturor problemelor pe cari vremile noi ridică şi în ţara noastră. Ce au dovedit alegerile parţiale? — In primul rând o maturitate poetîcă la alegă­tori cari s’au prezentat în nu­măr mare la vot şi au ţinut să dea, cu orice preţ, măsura inţelegerei situaţiei de azi. Cele 4 succese electorale ale Federaţiei şi partidului naţio­nal, celelalte partide în luptă obţinând abia 2 locuri din 6 , ne arată, dlar, precis, care e voinţa ţărei. Alegătorii s’au pronunţat în alegerile parţiale pentru partidele democratice, pecetluind încă odată cu dis­preţul lor partidul liberal care pierde un cerc sigur la Iaşi şi nu reuşeşte să smulgă nici jo­cul d-lui Vintilă Brătianu în Bucureşti, unde organizaţia li­berală e ajutată de o lume de funcţionari creiaţi de acel partid şi de o burghezime bo­gată cointeresată la societă­ţile lor. Cât priveşte pe guvern, el reuşeşte să ia numai locul de senator de la Iaşi , căzând la toate celelalte alegeri sub li­mita voturilor pe care Federa­ţia l- a obţinut în alegerile generale în judeţele cele mai avereseane. Regresul este dovedit. Par­tidul averesean pierde popula­ritatea sa şi în massere mai puţin cultivate de propaganda democratică şi dispare cu to­tul acolo unde această propa­gandă există. * ♦ * Partidul liberal poate avea o mâi­găere: se apropie, scăzând populariatea generalului, de „sac­­cesrieri avtrescaailor. Sau — amân­două aceste partide se prăbuşesc, sigur, părăsite de majoritatea cetă­țenilor. In schimb, prin rezultatele atrărimtH uls I'sderai.si, part­idele democratice se afirmă ca singurul factor politic pu­ternic în sentimentul opiniei publice. Şi acest lucru se ştie az­i în toate cercurile conducătoare ale ţării, cari văd că împotriva voinţei popo­rului ,în zadar, s'ar încerca combina prin politice efemere dar cari, dacă s’ar' tolera, ar prelungi viaţa unei ol­garhii putrede şi ar dez­orienta manşele într'o vreme când agitaţiile ar trebui sâ fie cât m­ai puţine. Despre încercările ce se fac cu anumite colaborări şi despre unel­tirile politice ce ce nui fac în unele cercuri, într’un număr viitor. Imp. Politice ggaBBBBBaBBBB—11 Generalul Averescu a căutat din nou să joace cu ţărăniştii rolul pe care, altă dată, la încercat cu partidul naţional. Ziarele aduc ştirea unei în­trevederi între d-nii Averescu şi. Mahalache Generalul ar fi propus fuziunea ţărăniştilor cu partidul poporului. Fuziune!? Se vede că gene­ra­lul n’are nici urmit de simț politic. Dacă e vorba de­ o contopire politică, apoi ea se va face în tabăra partidelor democratice, tocmai pentru a da țării asi­gurarea unei conduceri con­form cu interesele generale — și nu de partid, pe când d. ge­neral s'a gândit numai la in­teresele partidului său. D­a șadia|* de slaităeri a Ca­merfi: „După instracţierdls dale de mina, diregaţiunea română a pro­per Iz G neva formarea unui corp expediţmnar (e vorba de corpul expediţionar pentru Armenia). Ştiam dela început că propunerea­­nu era să fie primită, d.-ir cd va ră­mâne în Istorie gestul­ României care la capătul luptelor ei mile­nare nu se închide în egoismul puţin simpatic al p­iruînitului, ci întinde ajutor celor în suferinţă". Nici că Se poate o mai strălu­cită dovadă a sincerităţii politici a d-luî ministru Teke Ionescu, care cu un ajutor, despre **re ştia că n-are să fie dat Armsniri — căuta sâ înscrie in Istorie un gest pe seama ţârii sale. Ne vine ’a adula Dongaihoih­ada celui plecat citare pe Mica­ Autsntâ şi reîntors I* urma pe jos în ţara sa, după c* i-a râurit raârţoaga la dram! -fc Interpelarea pe care despuiatul Vicolascu a făcut-o în C­arueră cu privire la rolul fl activitatea de legaţiunei re­uâas la adaî!*raa ge­­neratâ a Ligei Naţiunilor se ter­rais* astfel: „la s­fârşit, pentru ca să mă re­zum, sâ ni se precizeze rezultatele practice obţinute prin Participarea României la Adunarea din Geneva. Si ni se arate ce au câştigat şi în ce colapsnsaţiani materiale ră­mânem faţă ce cheltuelile ce am făcut ca trimiterea acestei dele­­gaţiuni? (după „Îndreptarea") S’a ridicat at met d-l Dr. Elina Ionesco şi după o „lungă expu­nere" în care puţin a pătat ex­pune din activitatea acestei dele­­gaţiuni, i-a zărit în ajutor fratele săi ş­i ministru, care a pus punctal pe i, când din cel mai culminant punct al raipuesixlui său a prăvălit declaraţia că ^ddegaţinma română a popus la Geneva formarea cor­pului expediţionar, ştiind dela în­ceput că propunerea n’are să fie primită.11 Şi îa felul acesta d«l ministru de externa a arătat şi a dovedit rezultatele practice obţinute prin partiipar­ sa ddesaţiunel române îa Adunare» din Geneva, REPORTAJ POLITIC. Semnificaţia rezultatelor . ’ din alegerile parţiale — Partidele democratice se afirmă ca singurul factor politic puternic în sentimentul opiniei publice. — Vista îa Rusia bolşevica. — Mărturisîr­e unul fruntaş po- Giadist­ocra­n din TransUvali­ia­ care a fost şi a văzut. — Fruntaşul socialiştilor ar­deleni, d­r. Funer­aş Istori­seşte lucruri foarte intere­sante d­e Rusia sovietelor, unde a fost împreună cu elfi câţi­va socialişti din vechiul regat ca să participe la cons­fătuirile Internaţionalei a treia. D-sa s’a întors complect desiluzionat de cele văzute. Producţia în Rusia s’a re­dus în mod foarte slmfitor şi, în afară de armată, massere mari ale poporului rus duce , cea mai cumplită foamete. I Sănătatea populaţiei e zdrun-­­ cinată din această cauză şi mortalitatea a sporit uimitor. D-sa, pornind de la expe­rienţa câştigată în această călătorie, înţelege să ducă lupta cea mai hotărîtă în contra agitaţiilor comuniste care se pun la cale şi în ţara noastră de către agenţii co­misarilor de la Moscova. Acest fapt explică, în prima linie, sciziunea din partidul socialist întrebat de­că crede că ac­tuala stare de lucruri se va menţine în Rusia, d. Flueraş spune ca fără concursul pro­letariatului din ţările occiden­tale, pe care de alt­fel îl crede exclus, stăpânirea so­vietelor nu se va mai putea menţine multă vreme. Bucureşti, 21 Febr. B. C. Pe urma războiului. Refacerea Reiss­am­! Pagube de 4 miliarde franci. Primarul din Rr­ras, orsșu­l ca catedrala celebră — distrug de germani în răsboiu! european, — dă unele date ziarului „Petit Pa­risien" asupra pagubelor suferite de acest oraș martir. Bombardările germane și distru­gerile lor au făcut pagube oraşu­lui de 4 miliarde franci (20 mi­liarde lei, după valuta noastră N. R.). Toate bunurile comunale, 150 kilom. de străzi şi bulevarde sunt de reconstituit cu tot sistemul de canalizare pentru apă, canal, gât etc. Pieţele, băile publice, şcolile, liceele, primăria, biblioteca, mu­zee­le, teatrul, spitalul, grădinile publce, cimitirele — tot este de reclădit şi refacut. Pentru reconstrucţia caselor, particularii sunt nevoiţi să aştepte vărsăraintele Statului, care avao­­»**zâ cu grea de oare­ce nici el n’a primit aproape nimic de la Germania. Pentru oraş care nu poate aş­tepta cu lucrările de edilitate pu­blică, se are in vedere un împru­mut de mai multe sute de mi­lioane, ale cărui anuităţi vor fi ga­rantate de Statul francez. M­irt­­tiul de finanţa francez crede că, având în vedere martiriul acestui mare oraş, cu o tradiţie atât de importantă şi strălucită, se vor găsi subticriitori în toată lumea. Ca să se vadă cât a’a dlatrua în regiunea Franţei bântuită de război, e destul să spunem ci pentru mai mulţi ani de aci tu­­nsinte toată Industria de construc­ţii franceză va avea de lucru. In afară câ va avea şase ani de lu­crări noul şi reparaţii în celelalte Oraşe neatins® de războia. Şi se ştie că de Industria construcţiilor sunt legate toate celelalte Industrii franceze. Daci lucrătorii vor avea da lucru zaci de sul de­ aci la­vais­te. ilesbaterile parlamentare -Aspecte. — Amănunte. — Comentarii. Senatul Şedinţei­ din 16 şi 17 Febr. 1921. Atmosfera monotonă. Miniştrii vin cu rândul, damai câte buni, ca la schsnebul ofițerilor d® ser­viciu, coas'deritad parke'pares la şedinţele rostaralui corp cu o po­vară. Senatorii austercani, ca sâ umple .rolul şedinţei, adresează ne­­sfârşite intrebari şi comunicări mă­runte asupra tutu­ror nimicurilor. Preşedintele ganeral Coaada piere obosit poate măsură. Prelaţii via rar la şedinţe îa aaraăr câte dol­­icuiî. Mitropolita» Primat n’a mai «sistat da multă vreme la şedin­ţele Senatului. Senatorii opoziţiei naţionale unite n­atâra ies­ în fie­care şedinţă să se aducă proiec­tele de legi certice de ţară şi să ce g­rabeascâ reforma agrară ce­­et­â de ţărănime şi reforma înnaa*­diară, care sâ pne rândoialâ în gospodăria cinească a ţării. Ga­­vernul tace, ace mereu, iar primal ministru gavem! Averasc­u nu mai dă pe la Senat de maitâ vreme. In şedinţa dela 16 Februarie se­natorii averescani «a *U3ţiaut pro­iectul de lege pentru înfiinţare* de nosi dar! locale pe aare, pa patrol ÿi pe lemnărie in judeţul Bacău. Senatorii opoziţiei naţionale,­­ au combătut proiectai spaaâad că a­cest sistem reîntroneazâ nenoroci­tu­ procedau al acsizelor desfiin­ţate şi cer dări drepte şi egala pentru toată ţara la câştigurile de râsboi, pe averile de răsboiu, pe lax şi pe jocurile de noroc. Pro­iectai nu tsbateşte să fie votat ia această şedinţă, nefiind destul se­natori ,ci din puţinul voturilor 20 sa­u­ contra proiectului. In sedinţa dsia 17 Februarie sub­secretarul de Stat al *prov.z­aaurei­­ C. Athmaaiu recunoaste ca afir­­raajîile senatorului de Hotin luliu Dragomirescu­ privitor la incheerea unui contract de furnitură de 6000 de vagoane de grâu pentru armată in Basarabia, cu un consorţiu de speculanţi din Akksiman sunt e­­xacte. D-na recunoaşte că a dat acestui consorţiu privilegiul expor­tats a 8000 de vagoane de ce­reale, punându-i vagoanele la dis­poziţie cu précéder®, sceau­a fiind­că consorţiul c’a obligat să dea grâul armatei cu 15,000 lei va­gonul (­deşi preţul maximar e da 10,000) le foc de 21,000 iei cât era pe piaţa Basarabiei. Opoziţia naţională prin d­l D. Dobreacu,­ I. Herţ, G. Dumitrescu'* B­unbeşti, senatori ţărănişti de Il­fov, Muşcel şi Arad. Întreabă ps subjecretarei aprovizionarei ce ga­rant ii au luat pentru acest târg şi d-l Athanaciu răspande că l’«? în­cheiat după... recomacdtțls depu­tatului averesesn de Akkermsan Gerstenberger, fără rite garanjil materiale decât convingerea se cî .consorţiu e cinstit, deşi n'ara capital mare. Ssaa'tosu! Dragomi­­rescu, dela Hotin, spune câ aceat contract a o nouă afacere pe spi­narea Statului şi epre leavatîrea prin speculă a câtorva cămătari cari sa prin acest contract un drept egatian, un monopol al cerealelor la Basarabia şi car® sâ se strice contractul, la*Inda-de negoţul li­ber. Ministrul răspunde şi rămâne foarte încurcat, gândindu-se la perspectivele apartei lui Tăslâuanu. Camera. Şe­dinţa din 11 Februar­ie 1921. Aceeaşi tristeţe cuprinde banca ministerială, ca şi’n şedinţa prece­­dentă. G­ija pentru noui încurcă­­tori şi Îngreunară» situaţiei Indis­pune pe miniştri. Ministrul pum­nului enervat şi agitat ,vrea să treacă cu orice preţ proiectul de lege pentru înfiinţarea subsecreta­­riatului minorităţilor, dar se lo­veşte de blocul opoziţiei naţionale. La începutul şedinţei, părintele Manu, deputat naţionalist de Ilean­­că care protestează împotriva sa­mavolniciei guvernului care a or­donat arestarea pe nedrept a­ per­sonalului serviciului de măsuri şi greutăţi din Cluj şi ce re elibe­rarea arestaţilor, reîntrându-se în logalitate.

Next