Glasul Bucovinei, ianuarie 1920 (Anul 3, nr. 327-340)

1920-01-14 / nr. 332

Y * 4­ F­4­1 I­ 4 " Cernăuți» Mi miri !4 yanoane 1920. ( ^1) 332 ".............................................. ..... .■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]— «**­*»*»,,,m.........................,,, ,mn„­*n m­ini»;! 11­ 1 ■»wii«CTrinimii»piMni ....................­­­Orjjanal .pa­rtid.|*,Sji­l dipp.por­it »I­wnirii imme ziLMjb«. tik fa .«rea șaittntmii. Pe un an 80 lai, pe ‘J* am 30 lei, ”pe trei luni 15 lai, peste» țărani zilnic s­pa­ga sm S0 lei, pe e *­, să 15 lei, pe trei­­ luni 7.60­­ atârna i mnaM «Se Dramîniei pe na­nn 10 lei, pe an 5 lei, pe trei luni 2.60 lei. Siss mm&r cistă 25 bani. _Se ápgsfi ® fii j^Rsintetrafia •filomRafia Str&ds Flenus ®*" Pof SI (FOSTA DOMNIASCA) Se primesc articole numai iscălita ia ® Kfi­i*î și *•* o 8 sa­m­m­s­m oatauleazft dupa tarif și se primesc ia admini­strație STRADA FLONBSR Ho. L3 Pentru inserare la interiorul ziarului se ureă taxa cu *0 *(.. TsSefeB Hr. ei. Fqodator : SëxftH S*sș © Ai­lp» 3.B> AMÜI/ I^TOCT ■Și iar» pornesc pîugușoarele cu urările de ano! «ou, ca să trezească la noi nădejdi nouă de mai bine. • Nu este colț de țară la această Românie întregită în care n’ar mai fi de alinat o durere, de vindecat o rană. Ca în toate țările de altfel, asupra cărora vremurile au sun­at duhul răsvră­­tirii în contra u nor forme învechite în care nu mai incape viața zilelor noastre. Firește, nu avem facultatea, ca puterile mari, de a cere acestei «societăți a națiunilor» ca mai întâia, să fie satisfăcute nevoile noastre. Ia simțul nostru de dreptate am dori cel mult să fim lăsați pe urma altora- La noi deci, neajunsurile de tot felul trebuie să aibă o durată mai lungă. Ne a rămas doar mângâierea că n’am alunecat în vâr­tejul nebun al desechilibrului social și politic care bântuie împrejurul nostru, că în această parte a lumii nu sântem numai cel mai vechi­, ci și cel mai cumpătat, cel mai așezat, cel mai matur dintre popoare. Dar pe noi nu ne pândesc numai dezor­dinea din afară și vecinul neîmpăcat cu gândul că nu mai poate să robească glia noastră stră­moșească, nu ne pândesc numai frigul iernii și foametea și atâtea crize din lăuntru, ne pândește mul­t mai rău moștenirea vechilor păcate de sub toate stăpânirile, care întuneca mințile și închide orizonturile, nelăsând să pătrundă vederile decât până la ce ar putea satisface o ambiție deșartă, ar putea ușura un regret­­,după lucruri și vre­muri cari nu se mai pot întoarce, ar putea în­călzi invidia din sufletele celor nepregătiți pentru vremurile pe cari le trăim. Nimic mai plicticos decât o societate lip­sită de spiritul critic, in care nici o opoziție nu poate naște. Dar nimic mai scârbos decât veș­nic nemulțumitul, nemulțumitul din neputință de a pune și el umărul unde o faptă bună trebuie să se adaogă spre folosul neamului său, nemul­țumitul care-și pierde vremea răscolind toate du­rerile, toate neajunsurile, toată răutatea, toate pasiunile, spre a-și ascunde astfel păcatele pro­prii și lipsa­ de pricepere pentru muncă pozitivă. El nu cunoaște altă plăcere decât de a spori pretutindene amărăciunea. Dar această Con­tinuă evocare a tuturor duhurilor rele, cari nu pot să producă decât desordine, când țara are nrevoe de atâta liniște, este o crimă. Prins de talazurile­­ acestor vremuri de ne­maipomenite prefaceri, safur­tul neamului nostru a fost tulburat până în cele mai ascunse adânse eleni. In căutarea mijloacelor care sa ne readuca echilibrul, ni se impun probleme care reclamă o muncă de titan. Este atât de greu să găsești, pentru­ alinarea fiecărei nevoi omul cel mai po­trivit, acum când o lume nouă nu se poate clădi din păcate vechi, iar dacă lai găsit, în calea lui se grămădesc dificultăți cum nu ne-a mai cunos­cut istoria. In foc ca sa vedem energiile pornind ca să desființeze aceste obstacole, din dârâtul lor rânjește nemulțumirea mereu neastâmpărată. Ai rostit o vorbă românească, sădind în suflete un gând bun : iată că răsare fariseul care îi șoptește vecinului cuvinte de admirație­, ca apoi să l prindă cu atât mai ușor bănuială că ești lipsit de sinceritate. Ai făcut o faptă bună • nemulțumitul știe să povestească mințni despre foloasele materiale cu cari te ai ales pe urma ei. Nu aceasta este opera care ni se cere acum, când atmosfera­ este încărcată de atâtea primejdii, când vremurile sânt foarte grele, și ar putea să fie totuși atât­ de frumoasei! Mai multe spirit de jertfă, «»ai multă omenie, mai mult dor de muncă, mai multă coordonare a tuturor energiilor che­mate de a trage brazda în care trebuie să co­boare ramura­­ sufletelor noastre, ca să încolțească binele și feri­cire­a copiilor noștri noștri. Cu acest gând se dorim tuturor cetitorilor / An nou cu bine. Atee» Procopovici --------------------------« o* ——---------------­ M­­izeria din Viena Un personagiu din București a primit dela un prieten, — tihoician reputat trimis în misiune în străi­nătate, — o scrisoare din care extragem câteva infor­­mații și interesante. O primă­ icoană a situației-Tîpiora Me­dira.Austria « oprirea mersului trenurilor de călători, care trebuia să fie deja 20 29 Decembrie (scrisoarea are data de 25 Decembrie) din cauza lipsei de combustibil. La Viena domnește tristeța, sărăcia lucie, de­­­frâul și scumperea nebună. „Nenorociții de vienezi se roagă de înțelegere să i ajute și ei nu văd că singura lor scăpare e numai prin ei . Înțelegerea nu-și ajută Aliații, dar încă pe vrăjmași. Toată aristrocrația vieneză își vinde frumusețe de lucruri străinilor, pentru ca să poată trăi. Aseară mi s’a oferit la hotel un Titian cu 2 milioane fani, coroane, tablouri de Banjamente Tiepolo, lucruri de artă, covoare, argintării din castelele ducilor de pe aici. E o nenorocire. Văduva unui locot­­ent mort în război primește 87 coroane, adică 18 lei, pensie lunară; pensia unui general e 500 c­oroane, (100 lei) iar mun­citorii primesc pensie de odihnă 1200 coroane și nu fac nimic. Când sunt în țara m­ea și văd plaga sancționaris­­mului, și a politicianilor, mă cutremur. Ce a­e mă bu­cură, e că în Ungaria, Jugo-Slavia, Ceho-Slovacia,— Austria germană mai puț­u, — e mai rău ca la noi. Nu mai vorbesc de Polonia, unde e anarhia cea mai complectă".. „Valuta coroanei și a mărcei e ridicată. Statele cu valuta ridicată însă, suferă enorm, sulveția și-a închis fabricele, pentru ca nimeni nu mai cumpără nimic dela ea, când un franc elvețian e 35 coroane sau 6 iei“. Și mai departe, găsim in scrisoare : „Se vând și se cumpără cele mai frumoase imo­bile din Viena și Austria. Se închee afaceri enorme și la fiecare colț de stradă vezi ologi, orbi, ciungi din râsboiu, care cerșesc“. , Am socotit Lîeresanie pentru public datele și icoanele de mai sus și le-am reprodus, cerând iertare expeditoru ui pentru­ indiscreția ce-am săvârșit. (*eis«»Iv pristsitt itistorii Calendarul „Glasul Bucovinei" De Joi 15 Ianuarie 1920 se pune In vânzare Calendar««I „Glasul Bucovinei“. E un calendar bogat cu aproape 50 ilustrațiuni pe hârtie velină. Prețul e de 6 iei sau 15 coroane. Acest calendar e cel mai frumos, mai bine redactat și mai artistic executat dintre toate ca­lendarele apăru­t până acum In România Mare. Deci acest calendar, care e o adevărată po­doabă in casa fiecărui român, să nu H ploasă nicăieri. .Cân­esc — pentru Usifea Aș vrea sa fiu un "crin sălbatec, Să cresc în preajma ta, în cale... Când mă­i privi să cred­, iubito, Că-n floarea frumuseții tale". Și dorul­ când noaptea te poartă, Eu Tași ruga un gând să-ți dee Sa rupi din drum, crinul sălbatec : ■Sâ mor la sânul tău, femte !... ! Dr.­îev —— —— Kamaș !»un Fiind numit prin Înalt Decret Regal Director ge­neral în Secretariatul perusra Interne «Hra Cernăuți, pă­răsesc cu durere județul Strejinsț și Inul­ian pe această cale- rămas bun de la tovarășii mei de activitate și de la toți locuitorii din județ.­­ Maițciruesc din 'foasa mnirea*Înaiinte de toate con­­du­că­torilor poprului, preoților, învățătorilor, primari­lor, secretarilor comunali precum­­ și toturor celorlalți cari prin­ 'sprijinul ce mî-au dat în zilele g­rele de trans­formare și prin serviciile de sintejieiate­ ce au adus cau­zei naționale, au mijlocit ca administrația județulu­i S­troslue­ să­ se todrnmeze pe o cale bună. Aceasta­, a fost recunoscuțt șî de șefii de la Admi­nistrația țârii. Mulțumesc nu mai­­ puțin călduros și poporulul, care mi-a dat încrederea sa oricându-mi povețele și recunoscând intenția miii mele spre bine. Scurtat, dar frumosul timp ce l-am petrecut in mijlocul locuitorilor din­ județul Strejineț va fi pentru­ totdeauna o scumpă și neuitata amintire in viața mie și dacă astăzi trebuie să pisc de regret, vă saint­atcâ odatâ frățește pe toți cu ve­chile cu­vinte : «­Rămâneți cât bine»,!­­ și vă rog să­ m­oi păstrați o amintire bună. 1 Mânescu Director-general --------------------------a.«—----------------------­ Din cutia cu scrisori lmi -scrie un prieten, ofițer reîntors, din Budapesta la București, că o pereche de ghete, de proveniență italiană, de.a­ceași calitate, costă, Im acelaș timp, la Budapesta 300 cer, iar la București 320 lci. . Ce ți­ e și cu specula aceasta, mai ales când ne gândim, că leul românesc are pe petele străine o va­loare de patru ori mai mare ca coroana ungurească 5 " Dar — e lipsă de sare, așa că n’ar strica să intre la ocne o­ ceată de speculaați! E singura somție să avem și sare și să scăpăm și de oameni fără suflet * ♦ 4 Un băciaș­ de 18 ani scrie and copile o vapo­roasă scrisoare de dragoste. La sfârșit adaugă că tre­­bue să păstreze încă anonimatul câtva timp, până la... clarificarea esttnației. Dar pe­­ reversel plicului își în­seamnă adresa în litere scrise ca o­ ușoară tremurare de emoție. . paeți de aceștia avem și în politică. La Cernăuți cordon sanitar, tunete și fulgere și anateme in contra vechiului politicianism, — la București îmbrățișări cu efuziune cu reprezentanții aceluiași politicianism. Doppelgänger! n gr. --------------------——--------------------

Next