Glasul Bucovinei, februarie 1920 (Anul 3, nr. 341-364)
1920-02-25 / nr. 360
Pt. 2 «r.ASUL BUCOVINEI Știri din Bolșevichia economică ȚARA FA1VIMEnTUIUI Fostul deputat în ultima constituantă rusă, Sokolol, publică date și cifre asupra situației economice a republicei sovietelor, luate după publicații oficiate bolșeviste, cari dau preciziune constatărilor lui Lenin. Le publicăm și noi ca să dovedim cu fapte oficiale bolșevice până unde ajunge dezastrul lor. După revista bolșevista „Viața Economică“, în Noembrie 1917 erau naționalizate numai 10 uzine, in Ianuarie 1918, 35; la mijlocul lui 1918 deja o treime, la mijlocul lui 1919 aproape 90 la sută. Reaua gospodărie a trebuit să ducă la închiderea celor mai multe. Bolșevicii au început cu cele mai mici, așa ca talentul lor de reclamă să poată afirma că administrația lor duce la, concentrarea și unificarea producției. Din lipsă de combustibil și materii prime, la Moscova mai funcționau în 1919 numai 173 de întreprinderi din 681, cari erau in 1917. La Novgorod, din 162 intreprinderi mari, 75 la sută nu mai funcționau. Din 45 de mașin pentru fabricarea hârtiei nu mai funcționau decât 25 Industria uleiurilor din Gubernia Saratov, care consuma în 1917 1800000 puduri de semințe n’a mai consumat în 1918 decât 700000. Cele 24 rafinerii de zahăr din Rusia mare, care au produs in 1917 peste 6 milioane de puduri, n’au mai produs in 1918 decât un milon și jumătate. Chiar fabricele care funcționează „regulat“ arată o mare scădere de producție. Opt uzine de locomotive, cari au fabricat 520 locomotive la 1917 n’au mai scos decât 190 in 1918 In industria text la aceeași mișcare a producte); în in schimb cantitatea fabricata a fost țesută înt’un timp de două ori mai lung decât aceeași cantitate in 1915. Egalizarea salariilor introdusă la începutul regimului bolșevist a dus la o tiranie a lucrătorilor necalificați, — cu brațele, — cari au silit pe lucrătorii de elită (cari in marea majoritate nu aparțin partidulu comunist, ci celorlalte fracțiuni socialiste) să se întoarcă la țară, pentru a se ț Îndeletnici cu industria familiară neputând rămâne in cazematele prăfuite și devastate ce se chiamă uzine (după ofițesui bolșevist „Comuna Nordului“ din 30 Martie 1919). De aceea in Martie 1919 guvernul sovietelor a renunțat și la principiul egalității salariilor și a stabilit un tarif nou care împarte pe lucratorii in 27 categorii Lucrători necalificați și servitorii urmează să primeasca 600 de rubie pe lună; lucrătorii chimiști caificați 1050, lucrătorii specialiști calificați, de la 1300—2200 de ruble Ruble cel bine Înțeles. In alte industrii, încă de la finele anului 1918 s’a introdus plata lucrătorilor cu ducata, (de care lucrătorii țârilor din Apusulei cu vor să audăl?) și bolșevicii afirmă că ar fi dat din primele luni ale lui 1919 rezultate strălucte inducind producția, uneori înzecind-o. Experiența a silit pe bolșevici să recunoască și falimentul „controlului lucrătorilor“, care ,în ultimul timp se face de către un inspectorat central al „consiliului superior al economiei naționale“ prin ingineri bolșevici. Cu toată desorganizarea, cu toată lipsa care e mai mare decât în țările,„burgheze“ atinse de războiu — pentru a-și procura unele fabricate absolut indispensabile ca chibrituri și unelte, bolșevicii au fost siliți să exporte, sulfați de sodiu în Suedia, să ofere concesiuni de păduri, de mine, căi ferate capitaliștilor străini, în schimbul împrumuturilor de cari au nevoe. Eșecul cel mai complect al iudealului comunist este însă în materie de politică agrară Țăranul, care a făcut revoluția pentru a avea pace și pământ, lasă să moară de foame pe fratele lucrător de la oraș. Acesta a întețit „comitetele rurale de miserie“, cari să aplice dictatura proletariatului ia țară, iar mai târziu când ele și-au exercitat toată acțiunea lor destructivă, i-a trimis detașamente militare de rechiziții (250 batalioane), adevărată cruciadă de lucrători contra țăranilor. Resultatelor au fost revoltele țărănești din 1918 și Înstrăinarea țăranilor. Țăranul n’a mai muncit decât pentru ei, ptținul ce i-a rămas l’a ascuns, iar ceea ce i s’a putut rechiziționa a fost traficat la bună parte de batalioanele de aprovizionare. Era runa agricuturii. Astfel, după datele din „Mesagerul Comisariatului de Agricultură“ la 28 de gubernii ale republicei sovietelor, însămânțările s’au redus la 1918 la 37 milioane de desetine, de unde un deficit de recoltă și furaj evaluat la vre-o 170 milioane de puduri. Din 10 milioane de puduri de ia, organele sovietelor nu au putut obține decât 7000 pe când „Centrala laului“ vre-o 850 000, căci țăranii au început să-și lucreze singuri unul. Revolte numeroase in 1918 au dovedit că bolșevicii au pierdut toată simpatia țăranilor. Simțul practic și realist al bolșevicilor i-a făcut însă ca să se reculeagi. „Trebue să recucerim încrederea țăranilor“, a spus Lenin în Martie 1919 la o adunae generală a „Congresului Comunist“ până atunci vom fi elevi, iar cu stăpânii lor. In loc sa-i expropiem, să-i ajutăm la o viață mai bună... Am fost adesea criminali, n’am avut experiență... Să ne ocupăm de burghez și să lăsăm pe țăranii propietari mijlocii, în pace“! Al cincilea congres al sovietlor a suprimat „Comitetele de mizerie“ rurale și deja în 1919 revoltele țărănești au fost mai rare. Iar al 8-lea congres a hotărît apoi a pedepsi fără nici o milă rechezțiile arbitare. După cât se știe din Rusia, socializarea pământului nu s’a putut face. Din potriva s’a ajuns la alcătuirea proprietății mijlocii și a unei clase nouă, care s’a numit a „Țăranilor mari“. Acești țărani deși au păreri foarte democratice, înaintate in politică, rămân adânc legați de pământ și sprijinitori neclintiți ai micii proprietăți. Se poate prevedea de pe acum că aceasta este clasa care va stăpâni mâne Rusia. Va trebui deci să se țină neapărat sama de ea. „Printr’un paradox, care este în logica lucrurilor, dacă nu în a cuvintelor, concluzia durabilă a comunismului lui Lenin va fi, fără îndoială, dispariția ultimelor urme de comunism în regimul agrar al Rusiei. „Din Sfatul Țării“. Cronicar Misiunea Principelui in străinătate in numărul nostru de ori am arătat că A. S. R Principele Carol s’a îmbărcat la Constanța și a plecat într’o mare misiune diplomatică în Egipt, Indiile engeze și in Japonia Prințul nostru e însărcinat cu inmânarea unei scrisori autografe din partea M. S Regelui, adresată Mikado-ului Japoniei. Rolul acestei misiuni este de o importanță covârșitoare România devenind prin unirea tuturor țărilor românești un stat mare va căuta să cultive raporturile cu țările aliate și cu toate statele noui formate în urma descompunerii celor două mari imperii—rus și austro-ungar. Aceste raporturi se vor efectua pilam local unor înalte misiuni. Prima misiune o are AS. R. Principele Carol. Înainte de plecarea A. S. R. a avut loc in Palatul Cotroceni o masă comună, la care au luat parte pe lângă familia Regală, membrii guvernului și președinții Corpurilor Legiuitoare. Cu acest prilej, d. St C. Pop, președintele Consiliului de miniștri ad interim a rostit următoarea cuvântare, în care a arătat importanta misiune încredințată Prinipelui Carol. Lire, Doamnă, Alteță Regală, România devenită stat mare prin alipirea provinciilor aparțiute și prin desrobirea Ardealului nu-și poate continua viața de stat in cadrele strâmte de până acum. Ea trebue să caute noi orientări și să așeze clădirea sa pe noi și largi temelii. Chiar și înaintea războiului mondial statele nu au trăit o viață izolată. După acest cotropitor războiu care a clătinat din temelii toată viața economică a statelor beligerante cooperarea statelor va fi o necesitate existențială. Producția industrială, câștigarea de terenuri pentru materii brute, și asigurarea de avantaioase debușeuri comercale vor forma de azi înainte câteva d cenii cel puțn o grijă de căpetenie a politicei de stat și a tuturor guvernelor. Îndeosebi statul român are o situațiune extrem de grea. El este avizat ca pe lângă cultivarea alianțelor sale indisolubile cu marile pueri din apus, să-și indrepte atențiunea mai ales către statele limitrofe ala Rumei. Starea precară economică în care ne aflăm alături de cele menționate este un motiv mult prea determinant, pentru a nu putea sta nepisăor). Drept aceia guvernul M. S. a hotărit să trimită o misiune pri Egiort, India și Japonia, iar alta prin Cehoslovacia, Polonia, Estonia și Finlanda. Dat find că cea mai mare importanță o are cea dictatu, guvernul și-a dat toată silința ca această misiune să poată pleca mai curând. Cât de importante și cât de esențiale foloase poate aduce această misiune a României, prin faptul că și-ar stabili raporturi amicale și strânse cu state cum e Japonia, putem constata ușor, dacă ne gândim la uriașele progrese ce a făcut acest stat, relativ în scurtă vreme, ridicându-se în mod miraculos, între cele dintâi puteri ale lumii și având loc la conferința de pace ca una din cele cinci puteri mari. Popor cuminte înțelept și muncitor, necunoscător de greve și de ore de muncă limitate și-a ridicat industria la o stare nemaipomenit de înfloritoare. Alteța voastră plecați intr’o misiune importantă având a împlini aceste îndatoriri din ca un an să rezulte multe foloase pentru poporul nostru. Suntem siguri, că veți fi preocupați mai ales de serviciile și beneficiile ce trebue să aduceți prin aceste vizite scumpi noastre patrii și tronului. Nu veți uita că în apropierea Japoniei, în vastele pustietăți ale Sibirlei tânjesc zeci de mii de prizonieri de pe plaiurile bucovinene și ardelene, pe cari sperăm să-i puteți repatria cu ajutorul puternicei Japonii. Împlinind această nobilă misiune patriotică Alteța Voastră va binemerita pentru totdeauna recunoștința patriei noastre mult încercate și dacă vă va succede prin legăturile înalte și prin numele strălucit cei purtați să auziceți un mare bine țării, veți adăuga o nouă stemă Coroanei române. Iar dacă veți grăbi repatrierea zecilor de fii ai noștri dn Iberia îndepărtată, vă vor binecuvânta mamele și părinți, frații și surorile, soțiile și copiii. Plecați Alteță Regală cu încredere pe această cale atât de onorifică, și când nava va tăia valurile --------------------------------------- I Nr. £ 60 mării, gândiți-vă ia poporul vostru care vă urmărește toți pașii cu inima înălțată și cu nețărmurită dragoste vă urează întoarcere fericită. — In curând va porni a doua misiune spre Ceho-Slovacia, Polonia, Estonia și Finlanda, la care va fi atașat și un reprezentant al presei. O știre prematură . Ziarul nostru a publicat în Nr. 358 din 22 J // că d-l ministru Dr. I. Nistor a numit pi d-l Costeanu, doctor în chimie de la Sorbona, profesor agregat stagiar de chimie la facultatea de litere și științe din Cernăuți. Știrea aceasta a fost prematură. D-l ministru Dr. I. Nistor l-a recomandat numai pe d l Costeanu facultății de litere și științe de la universitatea din Cernăuți, pentru a-i examina actele și scrierile și a-l propune apoi spre numire. ---------------------------------------Serata dansanta Sâmbătă 21 Februarie a avut loc in saloanele Cercului Militar din Cernăuți serata dansantă organizată de Reg. 3 grăniceri. Invitărilor făcute a răspuns un public numeros și select compus din cei ce cunosc și apreciază lăudabila inițiativă a Comandamentului Diviziei 8 a de a oferi distracții variate, artistice și cât mai mult in legătură cu arta și tradiția națională. Serata a început cu o foarte reușită producție muzicală : Coruri executate de ofițerii Regimentului 3 grăniceri. Solo de vioară și voce admirabil executate de cunoscuții și apreciații : Sub Locot, Costinescu și Locot. Lazăr acompaniați cu multă discreție de distinsa d-na Maior Cantemir. Cu Hora Unirii s’a deschris balul care intr’ancadra admirabil și într’o atmosferă de sinceră veselie a durat până la orele (patru) 4 dini. A fost mult apreciată inițiativa comitetului aranjator pentru a fi oferit un joc principal celor mai frumoase dansuri naționale executate de un grup de soldați ai regimentului, îmbrăcați în pitoreștile lor costume naționale. Corabeasca, hora cu bătăi, ursăreasca, călușelul,, brâulețul, dansuri ce pun in relief arta coreografică a poporului român dar și temperamentul său bărbătesc și sănătos. A făcut impresie foarte plăcută grupul de ducii ofițeri condus de distinsul Subit. C. Georgescu cari au executat cele mai frumoase dar și cele mai grele dansuri naționale. Dar serata a fost aranjată pentru a mulțumi pe toți invitații. Dansurile moderne au avut partea lor însemnată. In acordurile muzicii sub jocul luminilor trandafirii s’au văzut sburând perechile dansatorilor neobosiți până la o oră târzie din noapte. Un cotilion admirabil condus de d. Căpitan G. Popescu și agrementat cu foarte multe surprize cari de cari mai artistice și mai originale a transformat la un moment dat întreg si locul intr’un mic anal tablou de fetrie. Zâne cu capușoane in cele mai vii culori, purtând într’o mână bastonașe înflorite ca prin minune iar in cealaltă cele mai elegante umbreluțe ascultau povestea isprăvilor crailor minunați ce ședeau alături de ele împodobiți tot ,atât de decorativ cât și ele și făcând să fâlfie în lumina frumos colorată vreunul dintre drapelele învingătoare în marele război, sau îndemnați de acordurile muzicei se lăsau prinși în dansul amețitor nob ploaia de confetii, serpentine etc. și te făceau să crezi că vreo baghetă fermecată făcuse totul să apară din neant pentru ca sub puterea aceleași baghete apoi totul să dispară în lumea de unde fuseseră evocați. Dar nu, cu terminarea cotidionului întreg acest cortegiu de zâne și crai au continuat a viețui mai departe și strângând cu mulțumire mâinile comitetului organizator în frunte cu simpaticul comandant al Regimentului, d. Colonel L. Bârzotescu, au părăsit cu toții sala, ducând cu ei cele mai frumoase impresii. Rep. ------------------------------------------ 4- STATE DRAGOMIR Iașul pierde în State Dragomir unul din cei mai valoroși fii ai săi. Douăzeci de ani la catedra de la Conservator ca erudit profesor și minunat pedagog și mai mult de douăzeci de ani pe scena Teatrului Național ca cel dintâi artist dramatic, lașul era deprins cu State Dragomir și-i va lipsi. Admirator al lui Eminescu, el însuși abil și talentat versificator, a versificat pentru scenă pe «Sărmanul Dioni»“, a cărei interpretare de altfel a și redat-o pe scena Teatrului Național din Iași. Bun român și naționalist convins, la ziarul „Evenimentul“ a fost un prețios și de merit colaborator. Basarabean de origină a contribuit în mare măsură la cunoașterea acestei provincii prin articolele scrise. O fire bună și prietenoasă, lasă în mintea tuturor celor cari l-au cunoscut o duioasă amintire. Iar în Istoria artistică și culturală a Iașului un loc de frunte. „Unirea din Iași*