Glasul Bucovinei, februarie 1920 (Anul 3, nr. 341-364)

1920-02-25 / nr. 360

Pt­. 2 «r.ASUL BUCOVINEI Știri din Bolșevichia economică ȚARA FA1VIMEnTUI­UI Fostul deputat în ultima constituantă rusă, So­­kolol, publică date și cifre asupra situației economice a republicei sovietelor, luate după publicații oficiate bolșeviste, cari dau preciziune constatărilor lui Lenin. Le publicăm și noi ca să dovedim cu fapte ofi­ciale bolșevice până unde ajunge dezastrul lor. După revista bolșevista „Viața Economică“, în Noembrie 1917 erau naționalizate num­ai 10 uzine, in Ianuarie 1918, 35; la mijlocul lui 1918 deja o treime, la mijlocul lui 1919 aproape 90 la sută. Reaua gospodărie a trebuit să ducă la închi­derea celor mai multe. Bolșevicii au­­ început cu cele mai mici, așa ca talentul lor de reclamă să poată afirma că administrația lor duce la­, concentrarea și unificarea producției. Din lipsă de combustibil și materii prime, la Moscova mai funcționau în 1­919 numai 173 de între­prinderi din 681, cari erau in 1917. La Novgorod, din 162 intreprinderi mari, 75 la sută nu mai func­ționau. Din 45 de mașin pentru fabricarea hârtiei nu mai funcționau decât 25 Industria uleiurilor din Gubernia Saratov, care consuma în 1917 1800000 puduri de semințe n’a mai consumat în 1918 de­cât 700000. Cele 24 rafinerii de zahăr din Rusia mare, care au produs in 1917 peste 6 milioane de puduri, n’au mai produs in 1918 decât un milon și jumătate. Chiar fabricele care funcționează „regulat“ arată o mare scădere de producție. Opt uzine de locomotive, cari au fabricat 520 locomotive la 1917 n’au mai scos decât 190 in 1918 In industria text la aceeași mișcare a producte); în in schimb cantitatea fabricata a fost țesută înt’un timp de două ori mai lung de­cât aceeași cantitate in 1915. Egalizarea salariilor introdusă la începutul regi­mului bolșevist a dus la o tiranie a lucrătorilor neca­lificați, — cu brațele, — cari au silit pe lucrătorii de elită (cari in marea majoritate nu aparțin partidulu comunist, ci celorlalte fracțiuni socialiste) să se întoar­că la țară, pentru a se ț Îndeletnici cu industria fa­miliară neputând rămâne in cazematele prăfuite și devastate ce se chiamă uzine (după ofi­țesui bolșe­­vist „Comuna Nordului“ din 30 Martie 1919). De aceea in Martie 1919 guvernul sovietelor a renunțat și la principiul egalității salariilor și a stabi­lit un tarif nou care împarte pe­ lucratorii in 27 categorii Lucrători necalificați și servitorii urmează să prim­easca 600 de rubie pe lună; lucrătorii chimiști cai­ficați 1050, lucrătorii specialiști­ calificați, de la 1300—2200 de ruble Ruble cel bine Înțeles. In alte industrii, încă de la finele anului 1918 s’a introdus plata lucrătorilor cu ducata, (de care lucrătorii țârilor din Apus­ulei cu vor să audăl?) și bolșevicii afirmă că ar fi dat din pri­mele luni ale lui 1919 rezultate strălucte inducind producția, uneori înzecind-o. Experiența a silit pe bolșevici să recunoască și falimentul „controlului lucrătorilor“, care ,în ultimul timp se face de către un inspectorat central al „con­siliului superior al economiei naționale“ prin ingineri bolșevici. Cu toată desorganizarea, cu toată lipsa care e mai mare de­cât în țările,­­„burgheze“ atinse de războiu — pentru a-și procura unele fabri­­cate absolut indispensabile ca chibrituri și unelte, bolșevicii au fost siliți să exporte, sulfați de sodiu în Suedia, să ofere concesiuni de păduri, de mine, căi ferate capitaliștilor străini, în schimbul împrumu­turilor de cari au nevoe. Eșecul cel mai complect al iudealului­ comunist este însă în materie de politică agrară Țăranul, care a făcut revoluția pentru a avea pace și pământ, lasă să moară de foame pe fratele lucrător de la oraș. Acesta a întețit „comitetele rurale de miserie“, cari să aplice dictatura proletariatului ia țară, iar mai târziu când ele și-au exercitat toată acțiunea lor destructivă, i-a trimis detașamente militare de rechiziții (250 ba­talioane), adevărată cruciadă de lucrători contra țăra­nilor. Resultate­­lor au fost revoltele țărănești din 1918 și Înstrăinarea țăranilor. Țăranul n’a mai muncit de­cât pentru ei, pt­ținul ce i-a rămas l’a ascuns, iar ceea ce i s’a putut rechiziționa a fost traficat la bună parte de­ batalioanele de aprovizionare. Era ru­na agricu­turii. Astfel, după datele din „Mesagerul Comisariatului de Agricultură“ la 28 de gubernii ale republicei so­vietelor, însămânțările s’au redus la 1918 la 37 mili­oane de desetine, de unde un deficit de recoltă și fu­raj evaluat la vre-o 170 milioane de puduri. Din 10 milioane de puduri de ia, organele sovietelor nu au putut obține decât 7000 pe când „Centrala laului“ vre-o 850 000, căci țăranii au început să-și lucreze sin­guri unul. Revolte numeroase in 1918 au dovedit că bolșevicii au pierdut toată simpatia țăranilor. Simțul practic și realist al bolșevicilor i-a făcut însă ca să se reculeagi. „Trebue să recucerim încre­derea țăranilor“, a spus Lenin în Martie 1919 la o aduna­e generală a „Congresului Comunist“ până atunci vom fi elevi, iar cu stăpânii lor. In loc sa-i expropiem, să-i ajutăm la o viață mai bună... Am fost adesea criminali, n’am avut experiență... Să ne ocupăm de burghez și să lăsăm pe țăranii prop­ietari mijlocii, în pace“! Al cincilea congres al soviet­lor a suprimat „Comitetele de mizerie“ rurale și deja în 1919 revoltele țărănești au fost mai rare. Iar al 8-lea congres a hotărî­t a­poi a pedepsi fără nici o milă re­­chez­țiile arbi­tare. După cât se știe din Rusia, sociali­zarea pământului nu s’a putut face. Din potriva s’a ajuns la alcătuirea proprietății mijlocii și a unei clase nouă, care s’a numit a „Țăranilor mari“. Acești ță­rani deși au păreri foarte democratice, înaintate in politică, rămân adânc legați de pământ și sprijinitori neclintiți ai micii proprietăți. Se poate prevedea de pe acum că aceasta este clasa care va stăpâni mâne Rusia. Va trebui deci să se țină neapărat sama de ea. „Printr’un paradox, care este în logica lucrurilor, dacă nu în a cuvintelor, concluzia durabilă a comunis­mului lui Lenin va fi, fără îndoială, dispariția ultimelor urme de comunism în regimul agrar al Rusiei. „Din Sfatul Țării“. Cronicar Misiunea Principelui in străinătate in numărul nostru de ori am arătat că A. S. R Principele Carol s’a îmbărcat la Constanța și a ple­cat într’o mare misiune diplomatică în Egipt, Indiile eng­eze și in Japonia Prințul nostru e însărcinat cu inmânarea unei scrisori autografe din partea M. S Re­gelui, adresată Mikado-ului Japoniei. Rolul acestei mi­siuni este de o importanță covârșitoare România de­venind prin unirea tuturor țărilor românești un stat mare va căuta să cultive raporturile cu țările aliate și cu toate statele noui formate în urma descompunerii celor două mari imperii—rus și austro-ungar. Aceste raporturi se vor efectua pila­m local unor înalte mi­siuni. Prima misiune o are A­S. R. Principele Carol. Înainte de plecarea A. S. R. a avut loc in Palatul Co­­troceni o masă comună, la care au luat parte pe lângă familia Regală, membrii guvernului și președinții Cor­purilor Legiuitoare. Cu acest prilej, d. St C. Pop, pre­ședintele Consiliului de miniștri ad interim a rostit ur­mătoarea cuvântare, în care a arătat importanta misi­une­ încredințată Prin­ipelui Carol. Lire, Doamnă, Alteță Regală, România devenită stat mare prin alipirea pro­vinciilor aparț­iute și prin desrobirea Ardealului nu-și poate continua viața de stat in cadrele strâmte de până acum. Ea trebue să caute noi orientări și să așeze clădirea sa pe noi și largi temelii. Chiar și înaintea războiului mondial statele nu au trăit o viață izolată. După acest cotropitor războiu care a clătinat din temelii toată viața economică a statelor belige­rante cooperarea statelor va fi o necesitate exi­stențială. Producția industrială, câștigarea de terenuri pentru materii brute, și asigurarea de avanta­ioase debușeuri comercale vor forma de azi înainte câteva d cenii cel puț­n o grijă de căpetenie a politicei de stat și a tuturor guvernelor. Îndeosebi statul român are o situațiun­e extrem de grea. El este avizat ca pe lângă cultivarea alian­țelor sale indisolubile cu marile p­ueri din apus, să-și indrepte atențiunea mai ales către statele limitrofe ala Rum­ei. Starea precară economică în care ne aflăm ală­turi de cele menționate este un motiv mult prea de­terminant, pentru a nu putea sta nepisă­or). Drept aceia guvernul M. S. a hotărit să trimită o misiune pri Egiort, India și Japonia, iar alta prin Cehoslo­vacia, Polonia, Estonia și Finlanda. Dat fi­nd că cea mai mare importanță o are cea dictatu, guvernul și-a dat toată silința ca această misiune să poată pleca mai curând. Cât de importante și cât de esențiale foloase poate aduce această misiune a României, prin faptul că și-ar stabili raporturi amicale și strânse cu state cum e Japonia, putem constata ușor, dacă ne gândim la uriașele progrese ce a făcut acest stat, relativ în scurtă vreme, ridicându-se în mod miraculos, între cele dintâi puteri ale lumii și având loc la conferința de pace ca una din cele cinci puteri mari. Popor cuminte înțelept și muncitor, necunoscător de greve și de ore de muncă limitate și-a ridicat in­dustria la o stare nemaipomenit de înfloritoare. Alteța voastră plecați intr’o misiune importantă având a împlini aceste îndatoriri din ca un an să re­zulte multe foloase pentru poporul nostru. Suntem siguri, că veți fi preocupați mai ales de serviciile și beneficiile ce trebue să aduceți prin aceste vizite scump­i noastre patrii și tronului. Nu veți uita că în apropierea Japoniei, în vastele pustietăți ale Sibirlei tânjesc zeci de mii de prizonieri de pe plaiurile buco­­vinene și ardelene, pe cari sperăm să-i puteți repatria cu ajutorul puternicei Japonii. Împlinind această no­­bilă misiune patriotică Alteța Voastră va binemerita pentru totdeauna recunoștința patriei noastre mult în­cercate și dacă vă va succede prin legăturile înalte și prin numele strălucit ce­i purtați să auziceți un mare bine țării, veți adăuga o nouă stemă Coroanei române. Iar dacă veți grăbi repatrierea zecilor de fii ai noștri d­n I­beria îndepărtată, vă vor binecuvânta mamele și părinț­i, frații și surorile, soțiile și copiii. Plecați Alteță Regală cu încredere pe această cale atât de onorifică, și când nava va tăia valurile ---------------------------------------­ I Nr. £ 60 mării, gândiți-vă ia poporul vostru care vă urmărește toți pașii cu inima înălțată și cu nețărmurită dragoste vă urează întoarcere fericită. — In curând va porni a doua misiune spre Ceho-Slovacia, Polonia, Estonia și Finlanda, la care va fi atașat și un reprezentant al presei.­­ O știre prematură . Ziarul nostru a­­ publicat în Nr. 358 din 22 J // că d-l ministru Dr. I. Nistor a numit pi d-l Costeanu, doctor în chimie de la Sorbona, pro­fesor agregat stagiar de chimie la facultatea de litere și științe din Cernăuți. Știrea aceasta a fost prematură. D-l mi­nistru Dr. I. Nistor l-a recomandat numai pe d l Costeanu facultății de litere și științe de la universitatea din Cernăuți, pentru a-i examina actele și scrierile și a-l propune apoi spre nu­mire. ---------------------------------------­Serata dansanta Sâmbătă 21 Februarie a avut loc in saloanele Cercului Militar din Cernăuți serata dansantă organi­zată de Reg. 3 grăniceri. Invitărilor făcute a răspuns un public numeros și select compus din cei ce cunosc și apreciază lău­dabila inițiativă a Comandamentului Diviziei 8 a de a oferi distracții variate, artistice și cât mai mult in le­gătură cu arta și tradiția națională. Serata a început cu o foarte reușită producție muzicală : Coruri executate de ofițerii Regimentului 3 grăniceri. Solo de vioară și voce admirabil executate de cunoscuții și apreciații : Sub­ Locot, Costinescu și Lo­­cot. Lazăr acompaniați cu multă discreție de distinsa d-na Maior Cantemir. Cu Hora Unirii s’a deschri­s balul care intr’an­ca­dra admirabil și într’o atmosferă de sinceră veselie a durat până la orele (patru) 4 dini. A fost mult apreciată inițiativa comitetului aran­jator pentru a fi oferit un joc principal celor mai fru­moase dansuri naționale executate de un grup de soldați ai­­ regimentului, îmbrăcați în pitoreștile lor costume naționale. Corabeasca, hora cu bătăi, ursăreasca, călușelul,, brâulețul, dansuri ce pun in relief arta coreografică a poporului român dar și temperamentul său bărbătesc și sănătos. A făcut impresie foarte plăcută grupul de ducii ofițeri condus de distinsul Subit. C. Georgescu cari au executat cele mai frumoase dar și cele mai grele dansuri naționale. Dar serata a fost aranjată pentru a mulțumi pe toți invitații. Dansurile moderne au avut partea lor însemnată. In acordurile muzicii sub jocul luminilor tranda­firii s’au văzut sburând perechile dansatorilor neobo­siți până la o oră târzie din noapte. Un cotilion admirabil condus de d. Căpitan G. Popescu și agrementat cu foarte multe surprize cari de cari mai artistice și mai originale a transformat la un moment dat întreg si locul intr’un mic anal ta­blou de fetrie. Zâne cu capușoane in cele mai vii culori, pur­tând într’o mână bastonașe înflorite ca prin minune iar in cealaltă cele mai elegante umbreluțe ascultau povestea isprăvilor crailor minunați ce ședeau alături de ele împodobiți tot ,atât de decorativ cât și ele și făcând să fâlfie în lumina frumos colorată vreunul dintre drapelele învingătoare în marele răz­boi, sau îndemnați de acordurile muzicei se lăsau prinși în dansul amețitor nob ploaia de confetii, ser­pentine etc. și te făceau să crezi că vre­o baghetă fermecată făcuse totul să apară din neant pentru ca sub puterea aceleași baghete apoi totul să dispară în lumea de unde fuseseră evocați. Dar nu, cu terminarea cotidionului întreg acest cortegiu de zâne și crai au continuat a viețui mai de­parte și strângând cu mulțumire mâinile comitetului organizator în frunte cu simpaticul comandant al Re­gimentului, d. Colonel L. Bârzotescu, au părăsit cu toții sala, ducând cu ei cele mai frumoase im­presii. Rep. ------------------------------------------ 4- STATE DRAGOMIR Iașul pierde în State Dragomir unul din cei mai valoroși fii ai săi. Douăzeci de ani la catedra de la Conservator ca erudit profesor și minunat pedagog și mai mult de douăzeci de ani pe scena Teatrului Național ca cel dintâi artist dramatic, lașul era deprins cu State Dra­gomir și-i va lipsi. Admirator al lui Eminescu, el însuși abil și ta­lentat versificator, a versificat pentru scenă pe «Săr­manul Dioni»“, a cărei interpretare de altfel a și redat-o pe scena Teatrului Național din Iași. Bun român și naționalist convins, la ziarul „Eve­nimentul“ a fost un prețios și de merit colaborator. Basarabean de origină a contribuit în mare măsură la cunoașterea acestei provincii prin articolele scrise. O fire bună și prietenoasă, lasă în mintea tutu­ror celor cari l-au cunoscut o duioasă amintire. Iar în Istoria artistică și culturală a Iașului un loc de frunte. „Unirea din Iași*

Next