Glasul Bucovinei, februarie 1920 (Anul 3, nr. 341-364)
1920-02-14 / nr. 351
Humăr pentru țăran» Anul III Cernăuți, Sâmbătă 14 Februarie 1920 Nr. 351 A »bl an 60 lei, pe țărani zilnic , pe un luni 7,50 numai pe j an 5 Au numai bani, 15 lei, pentru 15 lei, pe trei un an 10 lei, lei. Telefon Nr. Ciovinei Fondator: Soxtîi Pușcariu • «»•. .............................................Redacția și administrația Cernăuți, Stada Ftendor No. 33 (FOSTĂ DOMNEASCĂ) Se primesc articole numai iscălite Anunțuri șir^lame, se calculează după tarif și se primesc la Administrație STRADA FLONDOR No. 33 Pentru înserate în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50*[„ titlului domn is I* Despre generalul Fischer în Parlament la una din ședințele Camerei din săptămâna trecută a vorbit d. Aurel Morariu despre orgiile m Ie-a făcut generalul Fischer in Bucovina în timpul războiului. A vorbit un ceas și jumătate, ■etapă cum știți din numărul trecut. Acuma am cetit cu gazela statului, care se blași «Monitorul Oficial», cuvântarea unui deputat Storariu și am rămas încremeniți de batjocurile «e s’au făcut cu Românii din Bucovina la acest războia. Mii și mii de Români au fost spânzurați la porunca acestui general al stăpânirii austriace, mii și mii au fost târâți prin temnițe, cu amil murind de foame, de frig, de boli șl de bătăi nemaipomenite, mii și mii au fost prădați anume la porunca acestui ucigaș al Bucovinei și lăsați pe drumuri ; sute de mii de vite au fost cărăbănite la porunca lui din ogrăzile oamenilor, un scurt, jaful și prăpădul scumpei noastre țărișoare au fost aduse pe capul bieților Români de stăpânirea austriacă prin acest general, iată ce zicea stăpânirea austriacă prin glasul acestui om fără de suflet : Goală am luat Bucovina și mala vom da o înapoi de unde am luat-o. Și s’a ținut de cuvânt. Prin glasul d-lui deputat Morariu parlamentul țării românești de azi, adecă toți Românii de pretutindeni, cer socoteală acestui general de orgiile făcute față de noi și de averile noastre. Răsplata cuvenită nu-1 va inconjura. D. deputat Morariu a făcut propunerea ca toți orfanii și toate văduvele rămase pe urma faptelor criminale ale stăpânirei austriace, prin mâna pângărită a lui Ficher, să fie socotiți orfani și văduve de războiu, bucurându-se de ajutorul statului ca și ceilalți ce și-au pierdut pe-ai lor pe frontul de luptă. Descoperirile ce le-a făcut de deputat dr. Aurel Morariu în parlament asupra suferințelor Românilor bucovineni, i-a umplut de groază pe toți Românii din toate colțurile României, Iar pe noi Bucovinenii ne vor sili să alungăm cu greață din sufletele noastre chiar și amintirea că aici a fost vreodată stăpânire austriacă. Numai cetind judecata parlamentului asupra suferințelor Românilor bucovineni în acest răsboiu, vom ști bine ne-au fost stăpânitorii noștri vreme de 144 de ani. în numărul de mâine al gazetei noastre se va tipări Întreaga cuvântare a d-lui Aurel Morariu ca să vadă toată țara orgiile fără păreche în lume ce s’au făcut aici în Bucovina pentru a stârpi neamul românesc. In acea cuvântare cetitorii vor găsi locuri, din care se va vedea respedtic că Austriacii aveau de gând să aducă în locul nostru alte neamuri străine dealungul graniței dinspre România, ca să i despartă pe Românii ce ar mai fi rămas în urma stăpânirii ausstriace după un plan bine chibzuit. Iată cine a fost Austria pentru noi ! A dat Dumnezeu că n’a avut când, altfel n’am fi nici pe jumătate în viață sau am fi duși în altă parte de lume. Ion Dominis Să înțelegem vremurile Toată lumea aștepta să se sfârșească todată războiul și să înceapă iarăși viața ticnită și bună de dinainte. Toți credeau că dacă va amuți și cel de pe urmă bubuit de tun, lucrurile se vor schimba spre bine și vor înceta toate suferințele, de cari am avut parte în cei din urmă patru ani. Se ’nțelege că toți s'au înșelat, căci cum ar fi fost cu putință ca peste noapte să se facă la loc totul, ce a dărâmat războiul în patru ani de zile. S’a văzut chiar că lipsurile și nevoile au crescut, și n’au putut fi înlăturate nici până astăzi, cu toate că stăpâniea și-a dat cea mai mare osteneală, ca să sară într’ajutor celor nevoiași. Stăpânirii i-ar fi trebuit însă miliarde de bani, ca să împace pe toți și să acopere toate nevoile. Cheltuelile pe cari le-a cerut războiul au fost însă din cale afară de mari "și astfel casele de bani ai statului au rămas aproape goale. La aceasta se mai adauge că o mare parte din țara românească a fost ocupată de dușmani, cari au furat toate bogățiile țării, lăsând numai sărăcia neagră la casa Românului. Din pricina atâtor sDiertuți, oamenii au perdut vlaga puterilor lor, lăsând astfel calea deschisă tuturor hoților, cari se încinbă acolo unde e sărăcia mai mare. Și apoi țara noastră n’a putut să se închege așa deodată, căci vecinii noștri cari priveau cu groază și cu ciudă, cum ne luăm in stăpânire pământul nostru strămoșesc, ce ni se cuvinea după drept și dreptate, voiau să ne împiedice Înfăptuirea visului nostru. Cu armele în mână, poporul nostru a trebuit să și apere din nou hotarele sale, așa cum au fost aceste croite de înaintașii noștri. Și astăzi încă un număr Însemnat de feciori de ai noștri, stă de pază la granițele țării, ca nu cumva dușmanul să încalece pământul nostru. Iată cam așa au fost stările după ce s’a sfârșit războiul pe toate fronturile și în timpul ce s’a strecurat până astăzi. Din aceste lucruri înțelege fieștecare, că cu toată dragostea și grija bărbaților ce stau în fruntea statului, trebuie obștești ce au putut fi aduse până acum în adevăratul oraș. Nu trebue să uităm și alt lucru, că temelia ce se pune astăzi României Mari, nu e numai de azi pe mine, ci pe vecie. De aceia toate legile pri cari se hotărește soarta viitoare a țării, trebue bine chibzuite și făcute în așa fel, ca ele să cuprindă toate nevoile noastre și să mulțumească după putință pe toți. Nedreptățile cari au ținut până acum trebuesc șterse o dată pentru totdeauna și o nouă viață trebue să inceapă în această Românie Mare, pentru a cărei înfăptuire a curs atâta sânge românesc. Aleșii poporului își dau cea mai mare silință ca să-și facă pe deplin datoria și să aducă la implinire gândurile lor bune spre folosul norodului. Vremurile de astăzi sânt încă grele. Nevoile se țin lanț și nu-i Doamne ajută, ca să scăpăm așa cu una cu două de ele. Una din cele mai mari și simțite nevoi e scumpetea și lipsa lucrurilor celor mai trebuincioase. Acest năcaz nesuferit lovește și’n oraș și’n poporul dela sat. Toți se plâng locuitorii din deopotrivă de greutatea traiuii și cer milă dela stăpânie. Am spus că stăpânirea a auzit glasurile desnădăjduite ale mulțimii și i vine bucuroasă intr’ajutor, nude și cum poate. Dire și datoria poporului să ușureze sarcina grea a stăpânirii, prin aceia, că se ajutoră în mare parte și singur și cere ajutor străin numai atunci, când cu puterile lui nu mai găsește nici un leac de scăpat. Prin urmare trebue să ne întocmim toate lucrurile a șa, ca să ne putem deocamdată acoperi nevoile noastre și să ne așteptăm gură în gură, singuri Ajutorul străin e drept că vine el, dar de obice în cam târziu. Omul nostru dacă-i harnic și priceput poate multe face, numai dacă vrea și dacă nu e îndărătnic. Prin îndărătnicie omul se păgubește pe dânsul și țara și face ca să câștige speculanții și gheșeftarii cari se îmbogățesc și scumpesc traiul mulțimii. Să vă arăt o pildă. Unui gospodar i-a fost dărâmată gospodăria în timpul războiului. Gospodarul se înscrie după lege la despăgubiri cu câteva mii de coroane. Stăpânirea n’are de unde-i da și el tot așteaptă. In vremea aiasta luiă din întâmplare orai nostru, criță la minte cum e, mai vinde niște vite, mai face o tracă de negoț cu Uivine, mai in stânga, mai în dreapta și se alege cu o sumă frumoasă de bani. Și credeți că omul nostru se apucă să-și facă gospodăria la joc ? Nici vorbă ! Gândul lui e, că stăpânirea trebue să deie bani și apoi va ști el, ce va trebui să înceapă. Din banii ce l-a agonisit cu multă trudă, gospodarul se gândește că-i întrebuințează cel mai bine, făcând praznice și parastase după neamuri răpăusate. Mai are de măritat și o fată, căreia îi face o nuntă, de să-i meargă veste în lume, căci doar numai odată în viață se însoară omul. , In chipul acesta banii, cu cari gospodarul cu ușurință și-ar fi putut înjgheba gospodărioara, intră pentru fleacuri și băuturi in buzunarul gheșefturilor. Păgubaș e tot țăranul, care n’are casă, ba poate că a mai făcut și datorii și așteaptă să-i deie stăpânirea, de milă, partea ce i se cuvine din despăgubiri. Pilde de acestea ar putea înșira destule. Din ele poate înțelege fiecare, că mai zace de multe ori in noi, in gândurile noastre greșite. Datoria noastră e, să ne deschidem largi inimile și să ne luminăm și atunci de abia vom înțelege rosturile vremurilor de astăzi. Trebue să ne desbarăm de apucăturile rele, cari ne robesc sufletul și ne aduc și nouă și statului pagubă. Nici legile cele mai bune nu sânt în stare să aducă o schimbare spre bine, dacă nu sânt nțelese și sprijinite de mulțime; îmbunătățirea traiului și scăparea din toate suferințele zace numai in puterile noastre. Să muncim deci din răsputeri și să cu pricepere rodul muncii noastre. In felul chivernisim acesta ne facem notăm bine și dăm statului ajutorul, ca să se închege bine spre fericirea noastră și a urmașilor noștri. Petre Cârsteanu -------------------Pentru gospodarii noștri Am primit vești din mai multe părți, că cei mai mulți bucovineni, care se întorc din America, aduc cu ei sume mai mari de bani, și că cu acești bani cumpără prin satele lor dela proprietari sau de la țărani câte o bucățică de pământ, plătind prețuri îngrozitor de mari, prețuri cu care în alte părți și-ar putea cumpăra o gospodărie întreagă. Având subsemnatul în acelaș timp mai multe oferte de moșii din județul lași, Botoșani, Suceava, și Dorohoiu, care se pun in vânzare cu prețuri foarte convenabile (mici) și fiind pământul și de o calitate mai bună, îi sfătuesc pe toți aceia cari doresc să-și cumpere câte mai multe ha.de pământ și doresc să-și întemeeze câte o gospodărie frumoasă, să se adreseze la subsemnatul personal sau print’o carte poștală, indicându mi numărul hectarelor ce ar dori să cumpere și județul din care dorește să cumpere pământ. Tot odată să-mi aducă la cunoștință dacă au toți banii de cumpărare sau numai o parte și restul ar dori să-l plătească în rate sau să lea ca ipotecă. Oameni buni, nu vă cheltuiți banii greu munciți pe un petec de pământ slab, când ca ei vă puteți cumpăra de trei ori pe atâta pământ foarte bun și tot în România noastră. Consilier agricol al județului Rădăuți, V. Stătescu