Glasul Bucovinei, august 1920 (Anul 3, nr. 483-505)

1920-08-01 / nr. 483

P«*. 2 GLASUL BUCOVINEI N­­ N­. 4831 Tradiția averescanilor noștri. — Naționalismul lor înainte de răsboi. —­­Averescanii și studențimea. — Cine sunt dezertorii? — Pentru care ideal au luptat? , Averescanii noștri, specia Dori Popovici, își păs­trează tradiția, după cum ni-i arată articolul „Nistor la senat" din No. 25 al „Dreptății" lor. Așa cum i-am cunoscut sub stăpânirea austriacă au rămas și astăzi,­­ când nu prin voia lor, ci prin forța împrejurărilor au ajuns sub stăpânire românească. Vecinii credincioși șii moralei absolutiste, tirani față de cel mic și slu­garnici în fața celui puternic, mari naționaliști în fața paharului, gata ori­când să-și insușiască totul ce s’a făcut bun în țara aceasta, contrari convinși ai ori­cărei emancipări a țărănimii și dușmani de moarte ai ori­cui a putut să ajungă prin inteligență și muncă la situații, pe cari dânșii erau deprinși să se capete din mila stăpânirii sau a idolului căruia i se închinau, atuncea Fiondor, astăzi Averescu. Naționalismul lor înainte de răsboi a constat in fraze goale, lăsând tot ponosul muncii reale în sama unui George Popovici, Grigore Filimon,­­Stefan Stefureac, Nicu Blânda, Tănase Gherman, Iorgu Toma etc. și a seriei de redactori importați din Ardeal, căci d-lor și-atuncea ca și astăzi nu erau în stare să susție,ca scrisul lor nici un jurnal săptămânal. D ar d-lor înțelegeau de minune să speculeze această mun­că și să poseze în fața lumii ca martiri naționali im­plorând admirația celor naivi. Și-au asumat și-și asumă paternitatea tuturor societăților noastre culturale, economice, studențești și de bine­facere și a gazetelor și revistelor, cari au existat­­ vre o­dată în Bucovina, deși totdeauna au în­țeles numai să figureze în comiteîetele acestor socie­tăți. A existat în „Junimea“ o secție literară, care a înființat pe vremuri revista „încercări literare“ și apoi „Junimea literară“, dar sufle­tul acestei secții n’au fost nici­odată averescanii de astăzi, ci­ bărbați ca Iorgu Toma, Stănică Berariu, Iancu Nistor, Gheorghe Tofan, dintre cari cei doi din urmă au salvat „Junimea lite­rară“ și i-au asigurat apariția până la isbucnirea răs­­boiului mondial, cu concursul tuturor acelora, cari se află astăzi grupați in jurul „Glasului Bucovinei“. D-l Dori Popovici și cu indivizi de tagma ano­nimilor scriitori ai articolelor de hulă din „Dreptatea“ au stat la „Junimea“ totdeauna în fruntea ’’secției ano­nime a petrecerilor, caaipelor, fruștucurilor și împru­muturilor pe sunete și mai ales a învrăjbirii sociale în­tre studenți, fapte cari au îndemnat pe câțiva feciori de țăran, cari nu se puteau familiariza cu atmosfera speianicii „Orient“ să înființeze „o altă societate studen­țească, dară nu pentru a contribui­ la desbinarea stu­­dențimii, ci pentru a sustrage studențimea de sub in­fluența nefastă a celor» curați­ ca lacrima“ și a o con­­dude la muncă serioasă și adevărat națională. Rezultatele acestei pretinse „desbinări“ s’au ară­tat imediat, când la a. 1906 „Dacia“ a condus 2000 de țărani bucovineni la expoziția din București, iar „Juni­mea“ urmând-i exemplul, a aranjat un an in ’’urmă , marele pelerinaj la despălirea sfatuei lui Alexandri la Iași, fapte cari au contribuit incalculabil mai mult la întărirea sentimentului național și la pregătirea unirii decât miile de discursuri decoltate de la cnaipete plătite cu bani împrumutați“ pe, sub mână din casa „Juni­mii“, sau pe sinete, cari au aruncat în mizerie și de­zastru pe mulți tineri din „generațiile“, conduse de­­ Dori Popovici. De la „deschinarea“ studențimii încoace societățile studențești se concurează în mod cinstit în muncă rodnică și trăiesc astăzi, în ciuda averescanismului sără­­câtor de vrajbă, în cea mai deplină armonie, pe când inainte de „desbinare la îndemnul unor inconștienți elti se dădeau zilnic în spectacol pe străzile Cernăuțu­­lui spre bucuria împilatorilor noștri. Dar ni se face un strașnic cap de acuză din faptul că cei mai mulți dintre noi am trecut în de­cursul răsboiului în vechiul regat pentru a nu face­­ acolo datoria de Român­ii in felul cum ni s’a cerut tie­căruia de către forurile românești. i­ se spune­ dezertori, nu pentru a ne jigni pe noi, pentru că noi singuri­ și cu conștiință împăcată o spunem tare că am trădat interesele Habsburgilor, și am servit cauza românească, ci pentru a fi pe placul acelora, cari, în frunte cu geneticul Fischer, ne au urmărit ca dezertori, ne-au condamnat la moarte, ni-au schingiuit fa­miliile și ni-au prădat avutul. Ni se mai spune dezertori pentru a specula în mod josnic senti­mentul de venerație al țărănimii noastre pentru «împăratul», sentiment pe care tot d-lor l-au cul­tivat în țărănime cu atâta străduință prin zeci de ani și care conform legii inertei se mai menține încă ascuns, iar u­nii averescani prin ofenta ce­ cred că nu o aduc, grijesc astfel în mod inconștient ca amintirea Habsburgilor să rămână mereu trează în mintea țărănimii. __ Pentru d-lor fericiții întru Domnul­­ Grămadă, Lații J­urturean, Breabăn, etc. sunt astăzi eroi naționali ! Dar ce era în gura lor toți aceștia prin anii 1914—17 înainte de a muri moarte de eroi și ce-ar fi astăzi, dacă m­irea aa s’ar fi înfăptuit ? Niște mizerabili­ dezertori și trădători ca toți cei­lalți, cari n’am avut fericire să le facem plăcerea să murim ! D-lor comit un netrebnic ancrilogiu pomenind numele eroilor, pe cari încă înainte de Octombrie 1918 îi înfierau ca dezertori așa cum comit o perfidie, când susțin că numai chiar au provocat unirea Bucovinei cu patria mumă și că Flondor ne-a primit din grație în consiliul național și l-a ridicat pe d. Nistor la rangul de ministru­­ , Noi suntem dezertori alături de un Massaryk, pre­ședintele republicei Ceho-Slovace, de Batiste, martiraj italian și de sutele de mii de voluntari Români, Ceho­slovaci, Poloni, Sârbi și italieni, cari au contribuit­­ cu arma, cu scrisul și cu cuvântul la dărâmarea Austro- Ungariei, criminalul atâtor popoare. Dar să vedem atuncea, ce au făcut în timpul răsboiului d-icr, cari au rămas credincioși împăra­tului ? Unde li-e Kramarz al Bucovinei ?" Deputații, cari au format și susținut corpul „le­gionarilor" ? Deputa­tul Grigorovici, care abia în toamna anului 1918, când era evident că Austria se dărâmă, a avut inspirația șireală și-și expue teoriile șubrede în Parlament ? Pe care front au luptat d lor, când domnul Dori Popovici era comandantul unei companii de lucrători, cari scoteau cartofi pe moșiile boierilor din Bucovina ? Ce fel de sentimente naționale nutreau d-lor, cu­noaștem din scrisoarea­­ d-lui Dori Popovici cătră îm­păratul și din scrisul „Vieții Nouă“ a d-lui dr. Euse­­bie Popovici, cari între anii 1914—16 ne-o spune pe fiecare pagină că d-lor cu toții vedeau mântuirea nea­mului românesc in biruința pajorei cu două capete și în consecință erau in stare să jertfească tot sângele și tot avutul, nu al lor, ci al neamului românesc din Bucovina pentru gloria Habsburgilor Cine îndemna tineretul dela sate și mai ales pe elevii români din liceu să se înscrie­­ voluntari în armata austriacă ? Cine glorifica în școală, în biserică și la orice ocazie pe martirii români căzuți pe câmpul de luptă austriac, cu scopul de a găsi tot mai multe victime, cari înrolându-se, aveau să le multiplice meritele patriotice ? Cine și a bătut joc de cea mai mare glorie a neamu­lui nostru purtând prin sate un bucium poreclit «buciumul lui Ștefan cel Mare», pentru a stoarce de la țărani ultimul ban pentru împrumutul de războiu austriac ? Cine a intervenit în 1914—15 pe lângă Statul ro­mân, ca să dea pentru populația nevoiașă din Buco­vina sute de vagoane de porumb, sare, făină, petrol, articole cari ajungând în Bucovina, parte au fost ce­date armatei, parte speculate și mai există șî sate ca Părtești, Stulpicani, Bilca etc. cari au plătit porumbul și nu l-au primit până astăzi ? D-nii Popovici, Tarangol, Cosmiuc, Dragonessi pe atunci Capstrâmb, Țurcan, Grigorovici și toți cei­lalți, fiecare după numele său, nu ne-ar putea spune cine au fost mizerabilii, cari pentru a se pune la adă­post și pentru a se îmbogăți au traficat in mod atât de nerușinat și fără pic de mustrare de cuget cu viața și avutul fraților lor ? Cine au fost acei „țărani" ai Bucovinei, cari bucurându-se de grația lui Eischer, n’au a­vut cauză să dezerteze, ci au rămas acasă „în ticnă, la adăpost cu condeiul în mână", „spre a suge din fondurile secreți" și a ațâța prostimea la moarte... pentru Franz Josef și pentru perpetuarea sclaviei noastre ? D-lor ca buni Români trebue să mai cunoască și nume ca : Dumbravschi, Turturean, Borșan ș. a. mari patrioți austriaci, cari încă din 1914 se furișau peste frontieră în Regat pentru a culege știri. Și-a căutat d. Dori Popovici în vara anului 1918 la Iași și Chi­­șinău, nu cumva pentru a se convinge că d-nii Iorga și Inculeț sunt trădători, cum ne scrie mereu în „Drep­tatea“ ? Amicul Moldovan are un carnet cu date m­­i­teresante despre astfel de călătorii. Dar dacă au rămas acasă pentru a­­scuti popo­rul de șicanele unei stăpâniri, pe care în „Viața Nouă" o laudă mereu, de ce în 1916 „au părăsit po­porul ca niște nemernici lăsându-i pradă" Rușilor și­­ au tulit-o tocmai la Viena, trecând unii chiar prin România, care, deși le cunoștea gândurile, ea i-a oprit ci i-a lăsat câ-șî facă cheful de patrioți până la sine ? Și acuma ? Nu-i lasă în pace gândul că prin prăbușirea păcii dela București, care le asigura stăpâ­­pânirea in Bucovina, ne-am întors acasă teferi, noi „dezertorii" și le-am stricat tot rostul. Căutând sal­vare de pacostea glasistă am bătut la porțile tuturor partidelor din vechiul Regat și an ajuns în fine în li­manul generalului Averesen împreună cu toate elemen­tele similare adunate în pripă și păstrându-și tactica veche, caută să dovedească prin neadevăruri și hată că ei sunt făuritorii unirii și­­ singurii fericitori ai nea­mului românesc. -----------------------------------------------------------*----------------------------------------------------— Un inspectorat al artelor pentru Bucovina Odată cu știrea ce o publicăm în altă parte despre numirea d­lui G. Ronică ca inspector al artelor, credem a servi un interes obștesc infor­mând publicul larg asupra atribuțiunilor mai im­portante ale acestui inspectorat. Pe lângă stricta observare a legilor, regula­mentelor și deciziunilor în vigoare ale Ministeru­lui privitoare la arte, inspectorul artelor mai are următoarele atribuțiuni speciale pentru Bucovina. El inspectează, ține în evidență și raportează direct Ministerului asupra tuturor obiectelor de artă aflătoare în Bucovina și face propunerile cuvenite privitoare la conservarea și siguranța lor. El va cerceta muzeele regionale și va ra­porta Ministerului asupra raporturilor dintre a­­ceste și stat. Va studia colecțiile de industrie casnică in­formând Ministerul asupra condițiilor, în care aceste ar putea fi trecute statului. Va îngriji pentru editarea de albumuri privitoare la vechea artă țărănească. Va iniția și va sprijini aduna­­narea de material folkloristic și îndeosebi de me­lodii populare. Va studia ori de sunt date con­dițiile pentru înființarea la Cernăuți a unui Con­servator de muzică și a unei școli de arte fru­moase. De asemenea cade în competența lui și su­­praveghierea tuturor reprezentațiilor teatrale din Bucovina, făcând propuneri pentru angajarea de trupe și alegerea pieselor­­ potrivite pentru gradul de cultură și pentru educația publicului bucovinean. —------—--------------------- --­ Pentru combaterea speculei ------ f Din inițiativa d-lui Socot. Col. Georgescu, de­legat special pentru combaterea speculei pe lângă Administrația Bucovinei, s’a ținut la primărie o con­vorbire la care a participat d-sa, președintele Came­rei de industrie și comerț și mai mulți membri ai consiliului municipal precum și funcționari competenți dela primărie. S’a discutat asupra dispozițiunilor ce trebue să se ia pentru combaterea speculei, după ce d. Loc. Col. Georgescu a expus mai întiiu principiile după cari trebue să se facă controlul. D-sa, având in vedere că numărul funcționarilor puși în serviciul de control e prea mic, și-a exprimat dorința de a se face apel și la persoane din public, aceasta cu atâta mai mult cu cât populația are in­­teres direct pentru scăderea prețurilor. A propus for­marea unor grupe de control în diferite centre ale orașului, având in frunte câte un conducător. . După formarea lor, populația va fi invitată să comunice la sediul grupei respective, primăriei, direc­ției de poliție sau direct judecătoriei, toate cazurile de speculă. Afară de aceasta d. Loc. Col. Georgescu dela Administrație va primi oricând plângeri personale și va dispune anchete oicioase. D. Loc. Col. a mai făcut propunerea să le se atragă atențiunea comercianților și tuturor proprieta­rilor de băcănii, precum și cărciamarilor, atelierilor, măcelarilor etc. că Incassarea unui venit mai mare de 30 la sută pentru orice fel de marfă se va pedepsi și că se vor inspecta cât se poate de des toate pră­văliile și depozitele de mărfuri. La această consfătuire s-a constatat că la Cer­năuți unele articole de prima necesitate sânt chiar mai scumpe ca la București, mai ales carnea și mân­carea prin restaurante, cărcidme, cafeneie etc. Tot așa se poate spune și despre prețul băuturilor. Prețurile maximale nu sânt respectate. In urmă d. delegat Loc. Col. Georgescu a înain­tat un proiect de organizare în vederea reftezirii traiu­lui. In altă parte a ziarului nostru publicăm o parte din măsurile ce s’au luat pentru înfrânarea speculei. ——————■—­— Cum ne cunoaștem Dăm­ăzi a murit in Fălticeni compatriotul nostru Teodor V. Ștefanst­s, membru activ al Academiei Ro­mâne. Despre moartea ta au fost notă și ziarele bu­­cureștene, deși târziu de tot­ și foarte pe scurt. Lî-am ierta superficialitatea aceasta, care trece totul dincolo de marginile îngăduite de obicei, căci Teodor V. Ștefanelli a fost cineva în viața noastră culturală, dar ceea ce ce nu se poate ierta este absoluta Inexacti­­­tate a celor câteva date asupra vieții și activității sale. > * V

Next