Glasul Bucovinei, august 1920 (Anul 3, nr. 483-505)
1920-08-04 / nr. 484
Vr »>a fr 'f ► 4 4 & vvrti ZILNIC ABONAMENTUL: Pe lin an 80 lei, pe ‘|, an 40 lei, pe trei luni 20 lei, pentru țărani zilnic, pe un an 40 lei, pe ‘j» an 20 lei, pe trei luni 10 1st. Rumai numărul al Domioka pe un an 10 lei, pe an 5 lei, pe trei luni 2.50 lei. « JW ' ' ' "" .... » Organul partidului democrat al unirii , Telefon No. 81 Fondator: Saxuil Pușcaru, REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA: Cernăuți, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite Manuscrisele nu se înapoiază ANUNȚURI ȘI RECLAME, se caltdează după tarif și se primesc la administratis Strada Domnească No. 33 Partia inserate în interiorul ziarului st nrefi taxa ca 50% In preajma unei catastrofe La Grodno stau de 4 zile față ’n față reprezentanții Polonilor și al Rușilor. Discuțiile ce îe poartă relativ la titlu progresează încet. la încheierea unui armistimpul acesta armatele roșii, care în pretențiunile lor sunt tot atât de imporîaliate ca și armatele țariste, înaintează mereu în inima Poloniei, tinzând să pună stăpânire pe Varșovia și pe Lemberg, pentru a avea o chezășie sigură la viitoarele tratative de pace. La masa verde de la Grodno nu se pune la cale, în acesta zile de încordare a întregei lumi europene, numai soarta Poloniei. Un cuvânt nechibzuit, spus acolo de vreunul din reprezentanții puterilor în litigiu, poate să deslănțuească un războiu mondial și mai crâncen, decât acela prin care am trecut și de care omenirea își aduce aminte cu groază. Căci e lucru hotărât că Aliații îndeosebi Englezii și Francezii, vor sprijini cu toate mijloacele armata polonă. Ei vor căuta să arunce, în primul rând, România asupra armatelor roșii. In cazul unei mobilizări a României vor sări împotriva noastră Ungurii, cari, după știrile sosite ieri din București au și mobilizat toate contigentele până la 39 de ani și Bulgarii ahtiați după revanșa împotriva noastră. Germania își așteaptă și ea ceasul. Mulțimea de oameni din furnicarul rusesc organizată de de spiritul german, care conduce și acuma armatele roșii, ar deveni pentru întreagă Europa cea mai grozavă primejdie. Valul de cotropire germano rus s-ar năpusti, trecând cu ușurință peste statele de la frontiera rusească, spre centrul civilizației mondiale, care e Parisul. De aceea Aliații din războiul trecut au, în primul rând, cel mai mare interes să împiedice cu toată graba și prin toate mijloacele acest plan, care, pare-mi-se, e făcut, de când sumeția germană a trebuit să capituleze față de forța Aliaților. Nu ajutoare pe hârtie și declarațiuni platonice nici bani, oricât de mulți ar curge din Apus spre Răsărit, vor fi în stare să puie stavilă puhoiului ce amenință civilizația europeană. In caz că lupta diplomatică, care se dă de prezent în jurul tratativelor de la Grodno nu va isbuti, o puternică armată de Francezi, Englezi, Italieni și Americani trebue să pornească împotriva Rusiei. Numai în acest caz intervenția României ar putea avea vreun succes. Numai cu flancul stâng acoperit de o puternică armată a Aliaților România ar putea colabora , la potolirea orgoliului germano rus, de a strivi tot ce cultura atâtor secole a clădit pe pămânul Europei. De altfel intrarea ei în războiu ar însemna o aventură, cu care nu cred că va încerca să-și încerce conștiința nici unul dintre bărbații noștri de stat, în caz că Rusia Sovietelor va fi consecventă cu declarațiunile sale și nu ne va ataca. De chibzuință și hotărârea Aliaților depinde deci împiedecarea la timp a catastrofei ce amenință din nou omenirea sătulă de atâtea nenorociri. Luptă diplomatică, dusă cu arma la picior, și în cazul nereușitei acesteia jertfe de sânge, aude cuvinte, de bani și de materialii de războiu vor fi în stare să zăgăzuească valul roș pornit să cotropească lumea întreagă. D. Marmeliuc Nu mai există diplomație secretă in ședința din 29 Iulie a. c. a Camerii d. deputat de Suceavă Dr. Eusebie Popovici a vorbit în discuțiunea generală la mesaj. Intre altele d. Popovici a spus : Românii din Bucovina au considerat Regatul Român ca singura țară cu care se pot uni în momentul când conducătorii Germaniei și Austriei hotărîseră reînființarea Poloniei. Ca să zică iată o confesiune, dar personală a d-lui deputat Dr. E. Popovici și nici de cum a poporului român din Bucovina. Căci nu, din momentul, când conducătorii Germaniei și Austriei hotărîseră reinfințarea Poloniei, Românii din Bucovina au considerat regatul român ca singura țară cu care se pot uni, ci din momentul, în care și-au dat sama de marea nedreptate ce se săvârșise prin răpirea de la anul 1775. Și fiindcă e vorba de o confesiune , personală a d-lai Dr. E. Popovici sau poate chiar a politicianilor români oportuniști de cari s’a învrednicit poporul român bucovinean in timpul războiului, am îndrăzni să-i întrebăm pe d. Popovici dacă nu cumva momentul, de care vorbește d-sa, coincide cu declarațiunile pe care un tovarăș politic al d-sale de atunci și de astăzi, d. Dr. Constantin Isopescu Grecul, fost parlamentar în Reichsratul din Viena. Se făcea în ședința acelui Reichsrat la 22 iulie 1918, zicând că nu există o tridență românească și că Bucovina austriacă de pe-atunci cere prea supus și prea plecat de la prea înaltul tron austriac lărgirea teritoriului bucovinean pe sama nordului Basarabiei șî al Moldovei. Aceste declarațiuni d. Dr. Isopescu Grecul, tovarăș politic al d-lui Dr. Popovici le tăcea într’un timp când contraofensiva Aliaților noștri era în plină desfășurare, iar declinul puterilor centrale se contura tot mai mult. Intervenise atunci deja acea miraculoasă hotărîre a puterilor centrale de a reconstitui Polonia sau ba ? Sau poate să ne adresăm generalului Fischer și să-i cerem lămuriri asupra momentelor psihologice cari în acele vremuri determinau convingerile politice ale vajnicilor bărbați de stat bucovineni, întrucât în acelaș discurs al său d. Isopescu Grecul zicea textual : „Nu există desigur altcineva în Bucovina care ar cunoaște mai exact anatomia și patologia politică a Bucovinei decât comandantul de jandarmi, generalul Fischer. În zile de grea urgie acest mare fiu al patriei sale a fost eliberatorul fericit și viteaz al Bucovinei și e înscris cu pană de aur pe multe pagini ale istoriei bucovinene“. (A se citi în original procesele verbale stenografice ale ședinții din 22 iulie 1918 pagina 4170 etc) Cunoscând subtila fineță diplomatică a d-lui Dr. Eusebie Popovici suntem sigur că d-sa va găsi formula potrivită și pentru lămurirea prezentei chestiuni. Dar tocmai fiindcă cunoaștem marea abilitate diplomatică a bărbatului de stat de la Suceavă avem impresia că insistarea atât de nefericită asupra „momentului“ citat a fost an fatal lapsus. Sau poate nu mai există diplomație secretă ? 8 3 :........................:-------111 — i,..sg Gheorghe Tofan Ia sfârșit, rangul, insuportabilul martiriu al lui Gheorghe Tofan a luat sfârșit. Acela al cărui biet trup era o jalnică ruină— și ce om voinic și frumos fusese pe vremuri până-i ingenuchiase teribila boală misterioasă !—se odihnește acum in pământul țărișoarei lui bucovinene, pe care, pe vremuri, ca puțini alții —aș zice mai mult , ca nimeni altul — n’o sperase numai românească, ci o visase întoarsă în stăpânirea drepților săi moșteni.ri orice a pregătit acolo ceasul fericit al realipirii se va găsi, atunci când se vor cerceta multele cauze adânci ale prefacerilor minunate— urma activității sale. O activitate ‘plină de inițiativă, sau poate mai bine : o inițiativă ‘plină de activitate. Căci la el ideii era generatoare și nici o faptă nu venea răzleț, ci ca o manifestare necesară, nelipsită, a ideii. Învățător, a știut să prefacă o invățătorime robită până atonei, pe rând. Guvernului străin și apoi unei egoiste propagande demagogice, care o întrebuința ca element „democratic“ contra preoțimii conservatoare, a știut s-o prefacă, zic, în elementul de căpetenie al refacerii morale a neamului. Pe ctnd un Mihail Chisanovici, alt frământător de suflete, păstra legăturile cu trecutul austriac și exprima în nemțeasca vioaie și spirituală din revista lui, Wahrheit, ideile unei noi generații, Tofan a stat neclintit, exclusiv, pe terenul național. Alături de Iancu Nistor el a căutat să transplanteze in Bucovina, contra spiritului bătrânesc care dăinuia încă, curentul dela Sămănătorul, întreg, cu tot ce cuprindea, cu tot ce acoperia, cu tot ce pregătia“. „Junimea literară a fost o publicație de importanță epocală în desvoltarea spiritului românesc din Bucovina și pătrunzând destul de adânc în lumea invățătorească", a produs in sufletul ei, perverit adesea de calomniile austriece contra românismului și mai ales a României, o reacțiune din cele mai fericite. N’a fost de ajuns atâta pentru acest energic deschizător de cale, care, fupt, forma exterioară blajină a ființii sale, ascundea un mare avânt de luptă. Cursurile universitare pentru toți Românii, și anume pentru ceia ce-i reunia și trebuia să-i strângă în aceleași hotare, sânt opera îndemnului său. El a ținut neapărat la începerea lor, in condiții cât de modeste. El a mânat, an de an, la Vălenii-de-Munte pe cei mai curagioși din tinerii bucovineni. El a apărat acolo ca admirabilul cor «I „Armoniei“*), care a străbătut România întreagă, și nu vom uita seara când în căsuța cea veche, apoi dărâmată, am fost trezit la un ceas din noapte de glasurile măiestre ale cântăreților pământului lui Ștefan-cel-Mare, veniți să-mi dea cea mai neașteptată, dar și cea mai plăcută, din serenade. Să spunem care a fost opera lui în Basarabia pe vremea războiului ? Cât s’a cheltuit și acolo dintr’o energie pe care boala o distrugea încet in izvorul ei fisic ? Să caut a gâci sentimentele cu care acest precursor a intrat acum aproape un an în Camera tuturor Românilor unde numai avea vlață să vorbească ? Să descopăr ce s’a putut petrece în sufletul lui pâlpâind de agonie tocmai în ceasul când știa el bine că se cer puteri și conștiințe ca ale lui ? Să nu uităm pe acela care in clipa izbândei nu și-a cerut partea. O școală din Bucovina, școala de pregătire a învățătorilor aș propune să poarte numele lui. Aflând cine a fost el, tinerii s’ar deprinde cu ideia că România-Mare nu s’a făcut nici pentru câștiguri materiale, nici pentru succese de partid. Din „Neamul Românesc“, **) A fost corul școalei normale din Cernăuți (N. R.) N. Iorga ------------------------------------------- Citiți „Glasul Bucovinei"