Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 500-578)

1969-10-09 / nr. 507

Pag. 2 k­.f.'vr/iî) O ULI UIV Duminică 5 oct. 1969, doi artişti amatori, mem­bri ai cercului plastic, ai Casei de cultură din Odorheiu Secuiesc au deschis o expoziţie de sculptură şi pictură. Profilate pe coordona­te proprii, lucrările lui Simon Balázs, desenator tehnic la „Tehnoutilaj", sunt toate executate din crengi şi rădăcini de co­paci, cu o măiestrie de bijutier. Autorul este la a cin­­cea expoziţie, ultima re­­prezentînd un progres evident, atît ca temati­că cit şi ca viziune, de­ monstrînd o adevărată şi arzătoare pasiune. Po­­sedînd însuşirea de a concretiza artistic va­rietatea, autorul expune lucrări ce reflectă o sen­sibilitate profundă. Crite­riul existenţei şi al sin­cerităţii atetice, devin principala însuşire a fe­lului de a vedea şi de a sculpta al lui Simon Ba­lázs. Lucrări ca : „Familie de cerbi", „Cerb rănit", „Odihnă", „Doi căţei", „Crocodili" reflectă o o­­riginalitate evidenţiată de multiple valori pic­­turale. îmbinarea fante­ziei cu măiestria, dă,ine­dit compoziţiilor figura­tive expuse de Simon Balázs. In ambianta celor 19 sculpturi figurative sunt expuse şi 42 de tablouri ale pictorului Karácsony I­adislau, inginer agro­nom. Aflat tot la a cin­­cea expoziţie, pictorul este un peisagist care îşi dezvăluie personalitatea artistică, printr-o lucidă sinteză a elementelor („Peisaj de iarnă", „Toam­na în pădure", „In munţi") în tablouri pline de vi­braţie. Din „gustul pentru pei­saj", se poate transfor­ma într-o inerţie în pro­cesul de formare şi de dezvoltare a măiestriei artistice, efortul şi preo­cupările nefiind concen­trate decit într-o singură direcţie. Multilateralitatea este acea trăsătură creativă care reprezintă o cali­tate în funcție de varie­tatea preocupărilor. FL. MANEA v. VINERI, 10 octombrie 1969 PROGRAMUL I 6.05—9.30 Muzică şi actualităţi. 9.30 Memoria pămîntului românesc. 10.10 Curs de limba spanio­lă. Ciclul II, lecţia a 44-a. 10.30 Radio şcoală. 10.50 Ce frumoasă-i ţara mea — program de cîntece. 11.05 Prezent şi viitor în ştiinţa agricolă. 12.00 Melodii de ieri şi de azi ale compozitorului Elly Roman. 12.25 Moment ştiinţific. 12.30 Intîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Mic magazin muzical. 14.35 Din cîntecele străzii. 14.50 Muzică populară 15.20 Radio-publicitate. 15.30 Compozitorul săptămânii. Igor Stravinski. 16.00 Radiojurnal. 16.30 Tribuna radio. 18.10 Radio-anchetă economică. 18.30 O melodie pe adresa dv. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Săptămînă unui meloman. 20.05 Tableta de seară­­de Octav Onicescu. 20.20 Eminesciana. 20.25 Zece melodii preferate. 21.45 Revista șlagărelor. 22.00 Radiojurnal. 22.45 Melodii aproape uitate. 23.10 Un cîntec drag — muzică ușoară. 23.50 Cîteva minute cu Rex Gildo. 0.03—3.00 Eestrada noctur­nă. PROGRAMUL II 6.00 Din programul zilei. 7.00 Radiojurnal. 8.10 Tot înainte. 9.00 Jocuri populare. 9.10 Curs de limba spaniolă. Ciclul I, lecţia a 35-a. 10.10 Tea­tru radiofonic. Iubesc, iubesc! comedie muzicală. 11.30 Rapsodii ungare de Liszt in interpretarea pianistului Samson Francois. 12.03 Avanpremieră cotidiană. 12.15 Popasuri muzicale. 13.30 Cartea ştiinţifică. 14.03 Muzică uşoară de Camelia Dăs­­călescu şi Aurel Manolache. 15.30 Pe strada mea e toamnă iar — muzică uşoară. 16.00 Radiojurnal. 17.00 Vis de dragoste — muzică uşoară. 17.35 Mîine, în emisiunile muzicale. 17.40 Radio publi­citate. 18.00 Varietăţi muzicale. 18.30 Curs de lim­ba spaniolă. Ciclul II lecţia a 44-a. 19.40 Cîntă Gigi Marga. 19.50 Noapte bună, copii. 20.00 Seară de operă. 22.20 Teatru serial. Hanu Ancuţei de Mihail Sadoveanu. Studioul Tg. Mureş VINERI, 10 octombrie 1969 In limba română . 5­5.30 Muzică distractivă. I Orizont economic ; La întreprinderea Metaloteh­­nica din Tg. Mureş. 17—18 Agenda actualităţii.­­ Din prelucrările folclorice ale lui Birtalan Iosif. Pe undele tinereţii; Conversaţii cu un nou me­dic în satul unde a fost numit; Planul şi preocu­pările elevilor din clasa a Xll-a; Tinerii în campania agricolă de toamnă. La clubul tineretu­lui din Tîrnăveni. Muzică de dans. In limba ma­ghiară. 5.30—6.15 Gîntece și jocuri populare, Șta­feta. 13—13.30 Revista presei. Piese pentru pian­­g de Chili Nicolae, în interpretarea compozitorului.“' Anchetă socială. 16.15—17 Veşti, relatări. Poşta muzicală. Viaţa literară. Cele mai frumoase poe­zii de G. Călinescu , prezintă Ol­ah Tiberiu, cu concursul­­actorilor Illyés Kinga şi Mogyorossy Győző. Cronica cărţii LUCIAN BLAGA : „Trilogia cu­ furii Cu Un început timid, prin reeditarea „Hroni­cului şi cintecul virstei“, publicarea in mai multe ediţii a poeziilor, a eru­ditei lucrări „Gindirea românească în Transil­vania in secolul al XVIII-lea", ca şi a volu­mului „Zări şi etape“, va­­lorificarea operei lui Lu­cian Blaga a ajuns re­cent la tipărirea titlurilor: „Experimentul şi spiritul matematic“ şi binecunos­cuta „Trilogia culturii", operă fundamentală a gindirii estetice a mare­lui poet şi gînditor ro­mân. In critica noastră literară actuală, în toate cercetările de revalorifi­­care a moştenirii cultura­le progresiste a trecutu­lui, Lucian Blaga este re­­cunoscut ca unul din ma­rii exponenţi ai spiritua­lităţii româneşti, mare poet şi profund cugetă­tor. Sistemul său filozofic, in esenţă idealist, profe­­sînd o amime mistică, se clădește hegelian în trip­­ticuri fapt care-i conferă o arhitectură voit precisă, compusă din trilogii. O asemenea trilogie este ,,Trilogia culturii", la ca­re se fac de obicei cele mai multe referiri cind este vorba de filozofia lui Blaga. Poetul și filozoful se întîlnesc de cele mai multe ori in miezul ace­leiaşi creafii, aşa incit se realizează o origina­lă sinteză■ in cultura noastră. Ceea ce trebuie inteles cind ne aplecăm asupra operei lui Blaga este efortul său continuu de a metaforiza, de a „împinge“ care­ spunea Călinescu, expresia pînă la marginile neaştepta­tului. De altfel poetul ne­dezminţit considera şi ştiinţa o ... metaforă ! Acest proces de pătrun­dere în lumea ştiinţei er categoriile fanteziei, îm­pins pînă la limitele sale extreme, oricît ar încerca să se sprijine pe fapte reale, sfîrşeşte în afirmaţii necontrolabile, lucru care se întîmplă cu o mare parte a sistemu­lui blagian. Dar degajînd ştiinţific, materialist-dia­­lecţie, pojghiţa idealistă a concepţiei, putem reţi­ne o seamă de idei de cea mai mare valoare cognitivă. Referindu-ne la „Tri­logia cultu­rii“ recentă apariţie in librăriile noas­­tre, trebuie să arătăm că spre deosebire de par­tea ontologică, cea care abordează probleme fun­damentale ale cunoaşte­rii, filozofia blagiană a culturii este aşezată pe temeiuri realiste, pe o aprofundată determinare faptică. Filonul oricărei culturi este stilul, spune Blaga, şi pe întreg par­cursul lucrării autorul urmăreşte să dea o defi­­niţie atotcuprinzătoare stiluilui. La baza stilului stau factori determinaţi de spaţiul geografic in care trăieşte poporul res­pectiv, ca şi elemente de­finitorii de natură sub­conştientă. Desigur, acest punct de vedere, in mă­­sura in care este exclusi­vist, nu este integral ac­ceptabil, ştiut fiind că in cultura unui popor, deter­minantă este viata lui economică şi socială, pri­vită în perspectiva tim­pului, şi nu limitativ în cea a spatiului-matrice. Aşadar trebuie să con­diţionăm definiţia stilu­lui, a culturii, de per­spectiva temporală, sub­liniind în subtext aportul determinărilor spaţiale, privite toate în perspec­tiva vieţii a realităţii social-economice. Totuşi, Lucian Blaga emite judecăţii profunde, pe care trebuie să le preluăm, pentru a da o definiţie suplă, reală a stilului unei culturi. Este vorba de acele zone „a­­bisale“ existente in stră­fundurile spiritualităţii unui popor, care­­-şi pun pecetea originalităţii pe bunurile culturale ale li­nei comunităţi. Blaga emite ideea fecundă a cadrului orizontic in care se dezvoltă cultura şi care, evident, dă măsura stilului, trăsăturile lui inimitabile de la un popor la altul. Blaga re­cunoaşte astfel valoarea intrinsecă a fiecărui stil, subliniind bogăţia de nuanţe în care se recon­stituie într-o istorie unică cultura mondială. Este unic în cultura românească, modul in care Lucian Blaga delb neşte, cu o remarcabilă contribuţie, cadrul artei şi spiritualităţii carpato­­dunărene. Categoria „spa­ţiului mioritic“, aşa cum o argumentează marele poet este un adevărat in­strument de lucru pentru folclorişti, istorici literari, filozofi, din zilele noas­tre. Cit priveşte cea de-a doua lucrare apărută de curind „Experimentul şi spiritul matematic“,­­ ea vine să marcheze o nouă treaptă în gindirea filo­­zofului, cea a însuşirii conceptelor materialismu­­lui dialectic. Lucrarea elaborată intre anii 1949 —1953, și apărută acum, postum, demonstrează o dată mai mult amplitu­dinea spirituală a mare­lui om de cultură — poet filozof, dramaturg, estet, istoric al artei. N. N. HERDEAN C. COSTIN • •n zillUG INFORMAŢIA HARGHITEI La porţile luminii PE ECRANE Cronica de film se fa­ce in ultimă analiză, pentru a da o unitate de măsură (desigur subiec­tivă, dar cit mai aproape de limitele obiectivităţii!) spectatorului cinefil, a­­supra uneia sau alteia dintre peliculele zilei. Cititorul ascultă sau nu, de cele mai multe ori însă „îşi ia inima în dinţi" şi asistă vreme de două ore la un specta­col care îl satisface sau nu, independent de ce spune comentatorul! Cu atît mai mult, cronica­rul de film riscă să vor­bească în deşert cind e vorba de o producţie ca­re istoriseşte fapte din viaţa unui poliţist (lite­rat. • •) celebru, ca Sher­lock Holmes, inegala­bilul (decit poate de Maigret) erou al lui Conan Doyle. Poate mulţi l-au şi uitat pe creatorul tipului, nu în­ 3l­l­ ir­ să şi pe marele detectiv, simplă ficţiune a unui au­tor de geniu. Sherlock Holmes (din a cărui stirpe se reven­dică şi binecunoscutul „Sfînt", derulat nu de mult pe micile ecrane) este un britanic de mo­dă mai veche, înzestrat cu sobrietatea specifică, cu umorul sec al co­naţionalilor. Un film cu susipensuri suficiente (cu toate că cinefilul de... carieră, le­ ştie pe toate!), în care marele poliţist­­ este maestrul desăvîrșit al investigației, recon­stituind un (nu spunem spectatorului ce anu­me. ..), de parcă ar fi fost martor ocular, im­presionează pînă la... aplauze. Regia lui Terence Fisher, profesională, par­că intimidată de faima protagonistului, a găsit în Cristopher Lee, Thor­ ley Walters, Senta Ber­ger etc. nişte interpreţi docili. Dar cum remar­ca un cronicar de la „Cinema“, „ne vine foar­te greu să recunoaştem­­flegmatismul insular, vorbindu-se în nemţeş­te ..." V. EMIL „Stherlock Holmes“ pe ecranul cinematograf­ului,,Harghita" ! 10.00 Ce-aţi dori să re­­ — vedeţi? Tele-enciclope­­dia. 18.00 Buletin de ştiri. 18.05 Studioul şcolarilor. Imagini bihorene. 19.00 Tele-universitatea. Ciclul „In lumea atomului". 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Film artis­tic „Nu se ştie niciodată" — coproducţie franco-i­­taliană. 21.35 Reflector. 21.55 Mult e dulce şi frumoasă. 22.20 Varie­tăţi pe peliculă. 22.45 Telejurnalul de noapte. VINERI, 10 OCTOMBRIE Am poposit, la viața mea, prin multe hote­luri. De, meseria asta care te poartă tot pe drum, pe drum, pe drum... Dar la hotelul „Harghita" am avut a­­cum pentru iniţia oară ocazia să locuiesc. Să fie într-un ceas bun!, mi-am zis intrînd la re­cepţie. — Aş dori pentru cî­­teva nopţi o cameră. .. Una mai bună, liniştită.. — Perfect. V-o dau pe­­305. E sus la ultimul etaj. N-ajunge pînă aco­lo forfota localului de la parter. . . Spuneţi-mi pe .. cine n-ar tenta o asemenea ispită? Dai un ban (16,50 pe noapte), da'eşti la înălţime! Ş-apoi, cifra 305 mi-a purtat întotdea­una noroc. Cum era destul de tir­­ziu, urc pe vîrfuri, să nu deranjez colocatarii. Ah, parchetul de pe co­ridor ! Scîrţîitul lui stri­dent îmi zgîrie timpanul. (Dar celor de dincolo de uşi?!) Regret că nu pot să mă metamorfozez, pentru moment, în pasă­re. Dar de ce să-mi pre­tind imposibilul, cind al­ţii — se ştiu ei care ! — nu se deranjează să fa­că nici măcar posibilul. In sfîrşit, 305! Desi­gur cei doi colocatari dorm la ora aceasta. Mă voi strecura tiptil-tiptil, ca o pisică, — îmi zic eu. împing uşa, u­şor-u­­şor. . . Şi deodată se por­neşte din ţîţîni, ca un plinset lung şi dureros. De-acum s-a dus pe a­­pa ■simbetei somnul co­legilor de cameră. Ce-o fi, o fi ! Intru. Uşa se închide în urma mea, scrîşnind din toate în­cheieturile. Ramin stupefiat. Cole­gii de cameră nu dor­meau. Şedeau pe paturi, cu capul rezemat în ini­m­­i, şi plîngeau. — Jeliţi pe cineva ? le-am aruncat vorba, ju­mătate în glumă, jumăta­te în serios. — O să jeleşti şi ma­ta, nici o grijă; ai sa vezi! îmi văd liniştit, şi a­parent indiferent, de tre­burile mele. Mă dezbrac şi dau să-mi pun haine­le în dulap­­şi! Cole­gii de cameră au în­­­­cărcat ciorchine cele două umeraşe. De-aş a­vea măcar un cui să-l bat în perete ! Cumva­ cumva le afim­ de încuietoarea geamu­lui. Măcar să trag perde­lele, să nu se­­vadă din stradă artificiul la ca­re am recurs. Dar miş­­ică-le dară poţi ! Aduna­te armonică la cele două ’ 'extremităţi ales geamu­lui, perdelele par a fi puse acolo, o dată pen­tru totdeauna, din sim­ple motive de.. . decor. Luat de atîtea surpri­ze, am uitat să-mi dau jos pantofii. Repar gre­șeala. Și ca lucrul să fie făcut pînă la capăt, vreau să-i curăț de praf. Caut o perie, o clipă măcar. Nimic. A, uite noptiera! Acolo trebuie să fie. Dar de ce numai patul meu are noptieră? Galanţi colegi! Mi-au lă­sat-o mie. Dar deschide un sertar măcar, dacă poţi! Ambiţios cum sînt, mi-am rupt rînd pe rînd unghiile de la cele zece degete, o cheie şi o lamă ■ de briceag. Şi tot am deschis noptiera. Să mă s­păl măcar, ca să nu se­ observe că în­cepuseră deja să-mi dea lacrimile. Mă ating doar de bateria de la chiuve­tă şi rămîn cu ea în mi­nă. Măi, aici toate-s fă­cute pe dos! Cineva ţi­ne neapărat să mă va­dă măcar o dată plîn­­gînd. Mă consolez cind văd găleata inestetică de sub chiuvetă. Bine măcar că sîntem salvaţi de inundaţii. Iar picu­ra­­tul apei nu mă poate de­ranja, în această came­ră, în care toate obiec­tele. .. plîng. Pînă la ur­mă renunț și la gîndul de a face baie (nu nimeri­sem în zi de program!) și mă lungesc în pat. Ca să uit de toate ne­cazurile serii, scot din sacoșă o carte umoristi­că. Mă uit după veioză, în dreapta, în stingă. Lip­să. în inventar. Păcat de cele trei prize puse, pare-se, tot pentru... de­cor. Ca să nu mă zgî­­rii pe ochi, îmi bag de­getele. . . în priză. Curen­tul îmi zdruncină toate mădularele şi mă trezesc brusc plîngînd cu sughi­ţuri. Stăm pe marginea patului, cu capul reze­mat în mîini, ca şi cei­lalţi, şi plîngeam ca un copil. Uşa camerei me­le, uşile camerelor ve­cine, parchetul, chiu­veta, toate celelalte lu­cruri, din jur au început să plîngă, fiecare pe limba sa. VAL. VALEANU Acolo şezum şi plînsem FOILETON [ PREUNIVERSITARI, un îndrumar sigur al­­ pregătirii pentru admiterea în învăţămîntul superior ! Cunoscuta pagină destinată de revista „Viaţa­­ studenţească" elevilor claselor a XH-a, aspiranţi­­ la studenţie, anunţă în acest an şcolar sumare­­ de o mare utilitate pentru cei interesaţi.. Săptă­­­ mină de săptămînă, în această pagină se vor­­ publica: — Orientări de specialitate în alegerea facul-­­ taţii. \ — Consultaţii şi îndrumări ale profesorilor­­ universitari, destinate pregătirii pentru ad­­­mitere.­­ — Probleme şi teme pentru examene. \ — Retrospective asupra admiterii în învăţă­­­mîntul superior în anul universitar 1969/1970.­­ — Sinteze ale unor capitole din programa dis­ciplinelor concursului de admitere la diferite facultăţi. — Toate informaţiile, reglementările şi măsurile ■ ce se vor adopta în legătură cu concursul de admitere, inclusiv cele cuprinse în bro­şura elaborată anual de Ministerul învăţă­­mîntului. — Un dialog cu cititorii-elevi asupra probleme­lor care îi preocupă. ^ —• Articole, ştiri, reportaje asupra stadiului pre- i gătirilor şi acţiunilor ce se întreprind în * toate liceele din ţară în legătură cu admite- ^ rea în învăţămîntul superior.­­ — Pentru abonaţii săi din licee revista va ini- ’­ţia, periodic, cu concursul facultăţilor, un­­ inedit EXAMEN DE ADMITERE — SONDAJ . PRIN CORESPONDENŢĂ, precum şi întîlniri ale viitorilor candidaţi cu conducerile şi cadrele didactice ale instituţiilor de învă­­ţămînt superior. Pagina PREUNIVERSITARIA, ca şi lectura în­tregii reviste, constituie pentru toţi elevii din clasele superioare un prim contact, o iniţiere utilă în viaţa universitară. Abonamentele, prin factorii poştali şi difuzorii voluntari, se colectează pînă la 15 octombrie. Pre­țul unui abonament pe perioada 28 octombrie 31 decembrie 1969 (11 exemplare) — 5,50 lei. LJ Astmul bronşic este o boală care se manifestă sub forme de crize chi­nuitoare, funcţiile respi­­rattffii păstrîndu-se mul­tă vreme, lr intervalul dintre cin­e, nemodifica­­te. Crizele de astm pot a­­pare ori­şicînd, dar ele sînt mai frecvente noap­tea, trezind bolnavul din somn cu senzaţia de su­­focaţie şi constricţie to­racică. Respiraţia devine din ce în ce mai grea, şuierătoare, aerul pătrun­de în plămîn, dar acesta reuşeşte numai cu mare dificultate să-l elimine. Cind criza se sfîrşeşte, apare o tuse însoţită de spută Criza de astm este un episod deosebit de ne­plăcut. Durata crizei se poate prelungi de la o jumătate de oră pînă la cîteva ore. Există cazuri severe, din fericire ra­re, la care criza poate chinui bolnavul zile sau săptămîni întregi. Care sunt cauzele unei astfel de crize de astm şi la cine apare boala? S-a stabilit că, în ciuda aparenţelor, este vorba de un mecanism alerge, criza reprezentînd un răspuns violent al orga­nismului la o cauză ca­re l-a sensibilizat în prealabil. De cele mai multe ori e vorba de substanţe care provin din mediul înconjurător, de origine vegetală sau ani­mală, substanţe chimice, medicamente etc. .E cu­noscut amănuntul că praful din unele locuinţe sau chiar din unele loca­lităţi întregi, poate deter­mina sensibilizarea aler­gică a bronhiilor, la ui­nele persoane. Copiii, într-o măsură mai mare decât adulţii, fac astm bronşic la une­le substanţe alimentare. Orice aliment poate fi în cauză, dar cel mai a­­desea peştele, vînatul, mezelurile, ouăle, lapte­le, racii, determină la u­­nele persoane crize de Dacă este posibilă sta­bilirea cauzei, este po­sibilă şi prevenirea cri­zelor prin evitarea a­­genţilor cauzali, în majo­ritatea cazurilor deter­minate de focare infec­­ţioase (mai ales respira­torii), suferindul poate beneficia de un trata­ment chirurgical — ex­tirparea polipilor nazali, a amigdalelor hipertro­fiate, a vegetaţiilor a­­denoide, şi chiar a unor focare de la distanţă — apendicită, colecistită şi altele. Bolnavul va căuta să evite factorii favorizanţi meteorologici, eforturile neprielnice, iritaţiile prin vapori sau gaze iritante, mirosuri neplăcute, pulberi, traumatisme psi­hice. Se consideră că sportul, practicat raţio­nal, poate modifica re­activitatea particulară a acestor suferinzi, ceea ce duce în unele cazuri la rănirea crizelor sau chiar la vindecare. Tratamentul propriu-zis al bolii presupune mul­tă răbdare şi este destul de dificil. El­ urmăreşte combaterea stării alergi­ce, modificarea reacti­vităţii organismului, de sensibilizarea specifică şi nespecifică, tratamen­tul focarelor de infecţie, al stării psihice, stabi­lirea unui regim alimen­tar adecvat. Accesul propriu-zis a­­re un tratament al lui, eficace, care permite medicilor să-l controleze şi să-l scurteze. Este bi­ne ca astmaticii să facă o cură, repetată de mio­­filin, şi medicamente bronhidilatatoare. Tutu­nul trebuie eliminat cu desăvîrşire. Se înţelege că nu toţi astmaticii trebuie trataţi la fel. Prezentarea la medic şi luarea în evi­denţă este o modalitate pentru bolnav, de a-şi a­­sigura o îngrijire cores­punzătoare și posibilita­tea, în perspectivă, de a se vi­deca complet. Dr. DOREL SCHOR ASTMUL BRONŞIC Medicul este de părere astm. Cit despre sensi­bilizarea la medicamen­te (streptomicină, aspiri­nă, penicilină etc.), mai expuse sunt acele persoa­ne care lucrează în in­dustria producătoare, la­boratoare, spitale. Se în­ţelege că unele boli res­piratorii, cum sunt bron­şitele cronice, sinuzitele, vegetaţiile adenoide fa­vorizează sau chiar de­termină apariţia crizelor de astm. Criza de astm poate fi uneori provocată de fac­tori secundari, ca cei meteorologici (vînt, cea­ţă, ploaie), alte suferinţe organice, emoţii etc. O dată criza trecută, suferindul mai poate a­­vea un timp, o oarecare jenă la respiraţie, dar în general, el se simte bine. Cu timpul însă, e­­voluţia bolii fiind pro­gresivă şi crizele deve­nind mai frecvente, este posibilă apariţia unor complicaţii. Bolnavii sunt mai expuşi la răceli, la infecţii respiratorii şi chiar la suferinţe ale inimii. In această ordine de idei, este important să încercăm a stabili acele substanţe la care apare criza, lucru destul de di­ficil, de altfel. Atunci cind crizele apar tot a­­nul, vom căuta alerge­­nul în mediu casnic sau profesional, printre ali­mente sau medicamente. Trebuie stabilit dacă cri­zele dispar la părăsirea localităţii, sau la schim­barea locuinţei. MIERCUREA-G1UG — Ci­­nematograful „Harqhi- []j ta": Sherlock Holmes, l|j film german. !|i_-ş.ss^ ODORHEIU SECUIESC­­ |i=l|IS= Cinematograful „Ho, Ijl morod": Omul, orgo- |j| Hui, vendetta, film ita u* J lo-german. în culori GHEORGHENI — Cinematograful „Forestierul" : Expresul colonelului von Ryan, film american, în culori, cinemascop. GHEORGHENI — Cinematograful „Mioriţa" : Neîmblînzita Angelica, film franco-germano-ita­­lian, în culori, cinemascop. TOPLIŢA — Cinematograful „Căliman" : Comisarul X şi banda „Trei cîini verzi", Film germano-franco-libanez, în culori. CRISTURU SECUIESC — Cinematograful „Pro­gresul": Prințul negru, film german, în culori, cinemascop. CICEU — Cinematograful „Feroviarul" : Pe teren propriu, film maghiar. BĂLAN — Cinematograful „Minerul": Pe teren propriu, film maghiar. VLĂHIŢA — Cinematograful „Vlăhiţa": Jocuri neschimbate, film cehoslovac. CIUMA­NI — Cinematograful „Cultural": Noi doi bărbaţii, film sovietic. BORSEC — Cinematograful „Borsec": Două bilete la matineu, film sovietic, cinemascop. BORSEC — Cinematograful „Izvorul": Pantoful cenuşăresei, film românesc, în culori. BĂILE TUŞNAD — Cinematograful „Oltul" : Laguna dorinţelor, film grecesc! ANUL II, nr. 507

Next