Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)

1970-09-16 / nr. 794

r Locuinţe pentru mineri Oraşul Bălan - pu­ternicul centru minier al ţării, cunoaşte de la an la an, o tot mai pronunţată dezvoltare în ceea ce priveşte fon­dul de locuinţe, in pe­rioada imediat următoa­re vor fi date în folo­sinţă două noi blocuri de locuinţe: constructo­rii lucrează în prezent la ultimele finisări ale apartamentelor şi, con­­■form angajamentului lor, la 30 septembrie va fi dat în folosinţă primul bloc, cu 150 aparta­mente, iar la 15 noiem­brie cel de-al doilea. Pregătiri pentru iarnă în cele 4 organizaţii comerciale din judeţul nostru a început de curînd alcătuirea stocu­rilor tampon de con­serve şi însilozarea le­gumelor pentru iarnă. Conform prevederilor, în toamna acestui an, se vor pune în stoc circa 445 tone con­serve de legume, 40 to­ne fasole, 90 tone pastă de tomate, pre­cum şi importante can­tităţi de cartofi, varză, morcovi etc. ANUL III, nr. 794 MIERCURI 16 septembrie 1970 4 pag. 30 bani O statistică nu prea optimistă Ce fac organizaţiile de sindicat ? „Dulcea lene“ a nepăsării Interesele colectivului, ca şi ale realiză­rii individuale, solicită creaţia activă Cercurile de inovatori — o himeră ideală „Nu sunt în măsură să mă ocup de ino­vaţii“ Ce se face pentru atragerea tinerilor în activitatea de creaţie ? Ceea ce dă dimensiune oricărei profesii, indiferent de domeniul în care se încadrează, este cantita­tea de energie creatoare pe care omul o investeş­te in ea, participarea multilaterală - fizică, su­fletească, intelectuală - la procesul muncii, dărui­rea şi pasiunea cu care este ea îmbrăţişată. Viaţa contemporană, cu trepi­dantele ei ritmuri, cu extraordinarele eforturi de cunoaştere, nu se împacă cu blazarea, cu activita­tea monocordă, cu o mun­că prestată în limitele călduţe ale mulţumirii de sine. Nu atît orele de muncă efectiv prestată dau dimensiune, partici­pării la efortul colectiv al construcției socialiste, cu­ cantitatea concretă de lucru creat în aceste ore, aportul individual la mersul înainte, la dez­voltarea, la saltul cali­tativ al procesului mun­cii. Progresul general poate fi­­ efectuat numai pe baza creaţiei active a indivizilor şi a colective­lor de muncă, pe baza promovării largi şi apro­fundate a iniţiativei ma­selor. Am investigat, de-a lungul unei perioade mai îndelungate, un mare nu­măr de factori economici din judeţul nostru, care au implicaţii sau tangen­ţă cu procesul creaţiei active în domeniul pro­ducerii bunurilor materia­le. Voiam să ne edificăm asupra concepţiei unor oameni, despre munca de creaţie, despre locul pe care trebuie să-l ocupe aceasta în procesul pro­ducţiei, să constatăm in ce măsură e promovată în întreprinderile industri­ale iniţiativa şi pricepe­rea, redu activităţii crea­toare a muncitorilor, in­ginerilor şi tehnicienilor. Şi, pentru că munca de creaţie înseamnă în pri­mul rînd invenţii, inovaţii şi raţionalizări, am pornit la drum cu cîteva cifre şi fapte referitoare la aces­tea. Situaţia, din păcate, nu este deloc îmbucură­toare. In întregul judeţ n-au fost aplicate anul acesta decît 47 de ino­vaţii şi 10 raţionalizări (despre invenţii să nici nu vorbim) cu o eficienţă economică postcalculată de numai 1.426.000 lei. Şi acestea se grupează în majoritate la cîteva în­treprinderi : C.M. Bălan — 13, Uzinele de fier Vlă­­hiţa - 6, C.P.L. Gălăuţaş - 6, I.J.E.M.C. - 5. Exis­tă întreprinderi (U.E.I.L.­­Odorheiu Secuiesc, U.E.I.L. Gheorgheni, I.J.I.L. Odor­heiu Secuiesc şi altele) în care n-a fost nici o ino­vaţie şi altele, cu mari posibilităţi, în care numă­rul lor e minim (Fabrica de confecţii Miercurea- Ciuc — 1, Fabrica­­ de confecţii Odorheiu Secu­iesc - 1, I.M. Harghita — 2 etc). De ce această si­tuaţie deloc lăudabilă ? Am cerut mai întîi păre­rea tovarăşului Kerekes Carol, instructor cu pro­bleme economice din ca­drul­­ Consiliului judeţean al sindicatelor.­­ E, în primul rînd, o vină a organizaţiilor sin­dicatului care s-au pre­ocupat prea puţin (unele V. AVRAM (Continuare în pas. a 3-a) ~---î c iCREAŢIA ACTIVA­­ stimulent important­­al procesului economic I Reportaj-anchetă Gospodarii din Tuşnad Cooperativa agricolă de producţie din Tuşnad înregistrează la lucrările de recoltare, vădite suc­cese, precum şi în achi­tarea obligaţiunilor con­tractuale faţă de stat. Astfel, cele 70 de tone grîu planificate a fi livra­te la fondul centralizat al statului nu numai că au fost predate, dar şi supli­mentate cu 30 de tone. Deşi recoltatul celor 470 de hectare însămîn­­ţate cu cartofi­ a început abia cu cîteva­ zile în ur­mă,d­in momentul de fa­ţă, 100 de­­ hectare­­sunt­ deja recoltate, predîn­­du-se peste 1.000 de tone* cartofi, din cele 6.000 prevăzute. Cadre cu pregă­tire superioară Intre condiţiile de înde­plinirea cărora depinde realizarea producţiei, pre­cum şi asigurarea unui bun nivel calitativ al pro­duselor, un loc de seamă * îl ocupă asigurarea ca­­drelor cu o pregătire su­perioară. Pentru unităţile industriale din judeţul nostru, au fost pregătiţi, la cursurile de pregătire a cadrelor de conducere. (Cepeca), pe perioada 1968-1970, 29 de cadre. Pregătirea acestora şi e­­fortul muncitorilor, conju­gate armonios, vor face ca produsele industriei har­­ghitene să se bucure de un prestigiu care să le a­­sigure o largă desfacere. C.P.L. Gălăuţaş: aspect de muncă din hala unde se croieşte placajul. Stadiul actual al lucrărilor agricole Deşî în majoritatea cooperativelor agricole de producţie din judeţul nostru lucrările de vară au suferit o substanţială intîrziere, se constată to­tuşi, ca un fapt îmbucu­rător, că pe măsură ce intrăm in toamnă, ele se apropie de sfîrşit. Astfel, secerişul griului şi al secarei s-a efectuat în proporţie de 93,2 la su­tă, din care s au treierat 16.685 de tone, ceea ce reprezintă 67,9 la sută raportat la suprafaţa to­­tală secerată. Dat fiind faptul că în numeroase cooperative agricole de producţie, în aceste rile a început recoltatul cartofului şi însămînţările de toamnă, se impune ca, paralel cu aceste munci, să fie urgentate în mod consi­derabil secerişul şi treie­­rişul , mai ales al or­zoaicei. Spunem aceasta pentru că nici mai mult, nici mai puţin decit 2.094 hectare de orzoaică stau încă nesecerate, iar tre­­ierişul cantităţilor iară şi mai mult de dorit. Totodată, am mai a­­mintit că în viitor va trebui asigurat un ritm mai susţinut pregătirii patului germinativ în scopul desfăşurării nor­male a lucrărilor de în­­sămînţare, căci, pină în , prezent, din cele 22.000 de hectare planificate a fi însămînţate in cadrul campaniei de toamnă, doar 8.133 de hectare au fost arate suprafaţă din care s-au însămînţat în jur de 850 hectare. Situaţia ce o prezintă livrările către fondul cen­tralizat al statului conti­nuă să rămînă mult sub nivelul­ posibilităţilor exis­tente. Din 8.500 tone grîu-secară planificate a fi livrate, s-au predat abia 4.003 tone, iar din or­­zonică doar 765 tone. Pentru impulsionarea pregătirilor şi desfăşură­rii însă­mînţărilor de toamnă se cer eforturi înzecite, precum şi utili­zarea la capacitatea ma­­ximă a forţelor umane şi a mijloacelor mecani­zate. Este aceasta o în­datorire patriotică a tu­turor consiliilor de con­ducere din unităţile agri­cole şi a fiecărui membru cooperator. I. D. KISS asa. • La C.A.P. Joseni se manifestă și în acest an, lipsuri î­i asigurarea ba­rei furajere Acum cît mai am puterea să mă răfuiesc cu el, fiind­că cine știe dacă la primăvară voi mai putea ... (Caricatură de T. STOIAN) A, îndeplinirea măsurilor stabilite presupune o bună organizare a muncii Adunarea generală a salariaţilor de la Salina Praid, prilejuită de dez­baterea sarcinilor de plan pe perioada 1971- 1975, s-a caracterizat printr-un înalt spirit de răspundere faţă de măsu­rile ce trebuie luate, pe de o perte, pentru recu­perarea restanţelor pro­vocate de calamităţi şi pe de altă parte, pentru asigurarea desfăşurării normale a procesului de muncă. Referatul analitic şi cuprinzător, prezentat de către ing. Telegdi Carol, directorul salinei, a con­stituit punctul de plecare, in jurul căruia s-au pur­tat discuţii aprinse. Re­feratul a scos în eviden­ţă prejudiciile materiale provocate de calamităţile naturale din această pri­măvară din care cauză în­­treprinderea este pusă în faţa intensificării efor­turilor în vederea recu­perării restanţelor şi realizarea integrală a sar­cinilor de plan ale anu­lui 1970.­­ Cu toate că întreprin­derea noastră a fost greu lovită de calamităţile na­turale, a spus Popescu Izidor, inginerul şef al sa­linei, colectivul nostru s-a angajat ca pînă la sfîr­­şitul anului să recupere­ze restanţele şi să-şi rea­lizeze sarcinile de plan. Mai mulţi vorbitori, prin­tre care, ing. Abrudan Adrian, ing Vasile Lăpu­­şan, Kelemen Francisc, Fü­lop Albert şi alţii au scos in evidenţă necesita­tea îmbunătăţirii condi­ţiilor de muncă şi spori­rii productivităţii muncii, în scopul amplificării re­zultatelor. In acest sens, adunarea generală a a­­doptat un plan de mă­suri bine fundamentat. Astfel, în perspectiva ime­diată, se vor executa o serie de lucrări, printre care amintim mecaniza­rea lucrărilor la rampa de expediţie, introduce­rea ciocanelor pneuma­tice de abataj şi altele. Adunarea generală dez­­bătind cifrele de plan pe perioada cincinalului 1971- 1975, a întocmit şi apro­bat planurile de măsuri tehnico-organizatorice, pe fiecare an în parte, fi­­xînd ca obiectiv princi­pal: creşterea eficienţei economice a unităţii. Ca­racteristica acestui plan constă în faptul că preve­de un program concret de măsuri, denotînd o a­­naliză minuţioasă a si­tuaţiei prezente şi ne­­cesit­ăţilor viitoare ale în­treprinderii. Spre exem­plu, pentru realizarea pla­nului de producţie pe 1971 s-au prevăzut 9 mă­suri tehnico-organizatori­ce, printre care: mărirea suprafeţei de exploatare cu încă 1.000 metri pă­traţi, introducerea a 2 ba­ze de transport a ze­ce metri pătraţi pentru încărcarea sării din ma­gazie în vagoanele C.F.R. etc. Atmosfera de entu­ziasm, de hotărire privind îndeplinirea măsurilor sta­bilite a fost trăsătura e­­senţială în care s-au des­făşurat dezbaterile. Par­ticipanţii la discuţii, prin­tre care amintim pe ing. Veres Ludovic, muncito­rul Szabó Ladislau şi alţii s-au angajat, nu numai să-şi realizeze sarcinile de plan,­ ci chiar să le depăşească. Colectivul de muncă al Salinei Praid s-a angajat că pe perioada 1971-1975 să îmbunătăţească reali­zările la principalii indi­catori — productivitatea muncii, cheltuielile la 1.000 lei producţia marfă şi beneficiile. Astfel, fa­ţă de 63.538 lei pro­ductivitate planificată pe un salariat, în 1972, mi­nerii s-au angajat să ob­ţină 68.217 lei pe un sa­lariat, iar în 1975, pro­­du­­ctivitatea realizată va M GEORGESCU (Continuare în pag. a 3-a) /Idunurile generale ale salariaţilor e­a.1 PĂSTRAREA SI fNGRIJlfiW AViiTIJluTl^ST£Sc 1­0 DATORIE DE PRIM ORDIN A FIECĂRUI CETATEAN - Păstrarea avutului ob­ştesc, al cărui proprietari — de drept şi de fapt — sunt toţi cetăţenii patriei noastre socialiste, consti­tuie o obligaţie de prim rang a fiecărui cetăţean, a fiecărei întreprinderi şi instituţii. Constituţia ţării noastre înscrie la loc de cinste obligaţia fiecărui membru al societăţii so­cialiste de a îngriji cu toată răspunderea de a­­părarea şi dezvoltarea proprietăţii poporului. Organele de speciali­tate din judeţul nostru, în ultima perioadă au întreprins multe acţiuni care au avut menirea să popularizeze larg legile ţării, actele normative e­­laborate în sensul păstră­rii avutului obştesc, în rîndul tuturor categoriilor de oameni ai muncii, dar mai ales al acelora, cărora — prin natura activităţii lor — grija faţă de avutul obştesc le revine ca o îndatorire de serviciu: lucrătorii din comerţul de stat şi coo­peratist. E o acţiune binevenită, ţinînd seama de faptul că - aşa cum a reliefat şi o consfătuire recentă ce a avut loc la Procu­ratura judeţeană - în comerţul cooperatist din judeţul nostru, de pildă, valoarea pagubelor cau­zate avutului obştesc a crescut faţă de aceeaşi perioadă a anului tre­cut cu 25 la sută. In coo­perativele de consum din zona Topliţei, avutul ob­ştesc a fost păgubit cu circa 70.000 lei numai în semestrul I a.c., în cooperativele din zona Odorheiului Secuiesc va­loarea pierderilor din a­­vutul obştesc — prin ne­glijenţă sau infracţiuni — s-a ridicat la 93.000 lei în cele 8 luni trecute, iar în cooperaţia de consum din zona Ciucu­­lui s-au înregistrat pagu­be a căror valoare to­tală se ridică la circa 12.000 lei. Punînd în discuţie a­­ceastă situaţie, cauzele care au provocat şi în­găduit lipsa de grijă şi infracţiunea faţă de a­­vutul poporului, dezba­terile consfătuirii au scos în evidenţă că în cooperaţia de consum d­e judeţul nostru — atît U.J.C.C., conducerile co­operativelor de la sate, cît şi unii lucrători ai a­­cestora acordă încă o insuficientă atenţie păs­trării în bune condiţii a mărfurilor, ceea ce provoacă pierderi însem­nate avutului obştesc. ÎNGĂDUINŢĂ - O BOALA FARA LEAC? Numeroase pagube în­registrate în cursul aces­tui an se datoresc in­suficientei atenţii şi preo­cupării acordate de către conducerea coop­ative­­lor, păstrării mărfurilor în magazine şi depozite. La cooperativa din Tul­­gheş spre exemplu însu­şirea de către minorii Ilie Cîrşan şi Sándor Ioan a mai multe sticle cu vin a fost posibilă datori­tă faptului că depozitul restaurantului nu era co­­­­respunzător, iar cei în­sărcinaţi cu paza lui nu-şi făceau datoria. Con­ducerea cooperativei cu­noştea situaţia, dar a întîrziat foarte mult în a lua măsurile necesare. In multe cazuri­­ preluarea mărfurilor se face fără recepţie, fără întocmirea actelor, fără respecta­ T. BONDOR I B (Continuare în pag. a 3-a) Proletari din toate tarile unicî-vă ORGAN Al COMITETULUI JUDEȚEAN HARGHITA AL P. C. R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN HORST Şcoala şi-a deschis porţile noului an . . .In dimineaţa zilei de ÎS septembrie, la o oră cînd altădată mai ză­bovesc în aşteptarea ple­cării la lucru, am pornit pe străzile oraşului Miercu­­rea-Ciuc, spre a vedea cres­­cendo-ul obişnuit al înce­putului de an şcolar. Pe drumul care duce înspre masiva clădire a Liceului, un uriaş cordon de truumi anima razele unei blînde dim­neţi de toamnă. De la copii de-o şchioapă, pînă la cei de vîrsta adolescen­ţei, cu toţii pluteau în­­tr-un singur gîn­d, acela al apropiatei întîlniri cu şcoala, cu profesorii, cu viitorul. Şi pe aceeaşi cale se înscriau şi părinţii ce­lor dintr-a întîia, mai ne­liniştiţi, poate, decît mo­­gîldeţele care li se atîrnau a joacă de mină, agăţîn­­du-se de o privire, atraşi de saltul unui pisoi, de vocalizele jucăuşe ale vre­unui căţeluş cu părul creţ... — Tu de ce mergi la şcoală? — i-am solicitat, cred, primul interviu din viaţa ei, unei puştance care merge pe-a-ntîia . . . (se numeşte Dorina Gliga). — Să învăţ! — mi-a răspuns, mai puţin emo­ţionată decît mă aşteptam! (la 6 anişori ai ei, răspunsul mi s-a părut peste măsură de profund . ..). Mi-a răsunat multe cli­pe în memorie fraza formu­lată ad-hoc: „Noi, copiii, mergem la şcoală să învă­ţăm cum să învăţăm .. La Liceul din Miercurea- Ciuc, încerc să aflu un termen de comparaţie pen­tru cascadele de voioşie, rîsetul zglobiu al prichindei­lor şi a celor „mari" .... o echivalenţă a agitaţiei ca­drelor didactice pregătin­­du-se să-şi ia în primire clasele, o unitate de mă­sură pentru emoţia părin­ţilor, însoţindu-şi odrasle­le. Ar însemna, apoi, să totalizez senzaţiile trăite de cei mai tineri profesori (Horst H­elf­rich şi Doina Opriş) şi de cei mai cu experienţă (Rozan Paras­­chiva, Gheorghe Afloarei sau Deák Iuliu); în sfîr­­şit, ar trebui să sintetizez intr-o slovă rară gîndurile şi sentimentele unui ase­menea început de drum, trăite de cei 100 de das­căli şi de cei circa 2.000 de elevi, cît adăposteşte impunătorul edificiu şco­lar. In preajma neuitatei ore 8 a zilei de 15 septem­brie 1970, am trăit ală­turi de oceanul de tinere­­ţei a marei familii a Liceu­lui, euforia marilor momen­te de viaţă. Cînd s-a desfă­şurat inefabila festivitate de primire a elevilor din clasa întîi, la care trei muguri de om, însumând împreună 18 ani, şi-au ţi­nut fiecare „discursul“ i­­naugural, iar alte trei flori de mai măsurînd laolaltă respectabila vîrstă de 24 de ani, le-au urat bun venit — unanimitatea ce­lor în stare a avea nostal­gice amintiri, a trăit neîn­doielnic una dintre întru­pările omeneşti ale sublimu­lui .. .Minutele de reverie s-au scurs pe nesimţite. Ieşit din atmosfera festivă a deschiderii noului an şco­lar, tovarăşul Eigel Ernő, directorul liceului, mi-a mărturisit cîteva gînduri acum, la debutul unei noi C. COSTIN, L. COSNEVICIU, cu sprijinul unor corespondenţi ai ziarului (Continuare în pag. a 2-a) Adunarea festivă cu prilejul începerii noului cu sco. Iar la Liceul din Miercurea-Ciuc. 1 Este­ una din marile bu- ^ 1 curii ale vieţii să cunoşti t ^ oameni cărora acest fru- 1 l mos nume: OM li se po- \ Striveşte pe deplin, să pofti I privi in sufletul lor ca in-1 k tr-o grădină, să-i simţi par- 1 l fumul, să te încălzești la J / căldura omeniei pe care o 1 J degajă în jurul lor. ^ t O astfel de întîlnire, 1 I chiar dacă e scurtă, rămîne .* J un eveniment din a cărui­­ t importanţă repetarea nu I 4 va scădea. Căci fiecare I­­ astfel de om adevărat e 1 1 mic în felul său, comple­­t ţ ind cu o nuanţă adusă 1 i doar de el, portretul co- / 1 '.ectiv al societăţii noastre ş I de azi. ( ! . * ! ^ Iuliana e o mamă ade-­­­­­vărată. Nu numai pentru­­ că a crescut „o casă“ de \ ^ 4 \ VIDOR ALICE ] ^(Continuare în pag. a 3-a) \

Next