Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)
1970-09-27 / nr. 804
ANUL III, nr. 804 DUMINICĂ 27 septembrie 1970 SARCINA INEI IN AGRICULTURA JUDEŢULUI Recoltarea cartofilor - Raid pe ogoarele cooperativelor din Ciucul de jos - Un raid fulger în cooperativele agricole de producţie din Ciucul de jos i ne-a prilejuit constatări pe care le facem Cunoscute cititorilor noştri, înrîndurile şi fotografiile de mai jos! CUE ZILE SUNT NECESARE PENTRU REPARAREA UNEI MAŞINI DE SCOS CARTOFI ? La C.A.P. Sincrăieni, încă de miercuri toate maşiiile MRC de scos Cartofi sunt defecte. După afirmaţile celor de alei, combinele E 649 nu pot fi folosite şi, astfel, recoltatul cartofilor se face cu plugul, cu nuna. In aceste condiţii ne-am fi aşteptat ca mecanizatorii să facă tot posibilul, să transforme,la nevoie, noaptea în soi, pentru a repune în funcţiune maşinile. Dar nici vineri lucrurile nu se îndreptaseră încă, maşini sunt, DAR NU SE FOLOSESC Cooperatorii din Ciucsîngeorgiu nu se pot plînge că nu au la dispoziţie maşinii de scos cartofi. Dispun de nu mai puţin de 6 astfel de maşini. Numai că în timpul raidului nostru doar două maşini lucrau, iar patru stăteau pentru că... n-avea cine să stringă cartofii scoşi de maşini. De ce nu au forţă de muncă? Pentru că cetăţenii din Ciucsîngeorgiu lucrează, angajaţi „cu ziua" în cooperativele din Sincrăieni şi Sinsimion. In felul acesta, la Ciucsîngeorgiu, totdeauna lipseşte ceva: cînd maşinile, cînd oamenii, cînd conştiinciozitatea, cînd organizarea. Dacă într-un loc prisosesc maşinile, iar în alte locuri e nevoie de ele, nu se poate găsi o posibilitate de redistribuire, de întrajutorare? Sau distanţa de 5 km dintre cooperativele din Ciucsîngeorgiu şi Sîncrăieni este considerată de netrecut? Şi acum, citeva cifre care se dau imaginea „ritmului" lucrărilor la cooperativa din Giucsîngeorgiu: s-au recoltat cartofii de pe 6 hectare şi sunt încă nerecoltate 144 hectare, au de însămînţat 200 hectare şi au realizat 72. Maşinii de recoltat cartofi inactive am întîlnit şi la Sinsimion şi Sîntimbru, lucru atestat şi de imaginele surprinse de fotoreporterul nostru. Nu de mult am publicat ştirea că şi în judeţul nostru şi-au făcut apariţia combinele de recoltat cartofi CRC-2, maşină de mare productivitate, cu ajutorul căreia şase oameni pot recolta, într-o singură zi, cartofi de pe o suprafaţă de aproape două hectare. Am vrut să le vedem „în exerciţiul funcţiunii". Spre decepţia noastră, n-am putut să ne realizăm intenţiile. BOGOS SÁNDOR (Continuare în pag. a 3-a) , laC.A.P. Armăşeni recoltatul cartofilor este în toiombina E-649 stă degeaba, deşi la Ciucsîngeorgiu ar avea destul de lucru. Combina C.R.C.-2, inactivă. I La C.A.P. Tuşnad se lucrează în ritm intens 450 din De îndată ce au terminat recoltarea celor de hectare cultivate cu grîu, cooperatorii Tuşnad au concentrat toate forţele la alte două lucrări de mare urgenţă : recoltarea cartofilor şi ■ însămînţarea griului de toamnă. Folosind din plin mijloacele mecanice pe care le au la dispoziţie, cooperatorii din Tuşnad au recoltat pînă acum cartofii de pe 240 de hectare, din cele 550 de hectare ocupate cu această cultură. De asemenea, din cele 500 de hectare planificate a fi cultivate cu grîu de toamnă, au pregătit pentru însămînţare 250 de hectare şi au insămmţat peste 200 de hectare. B. IOAN, corespondent Prima zi de şcoală, caracterul său festiv mai dăinuie în sufletele elevilor. A fost o zi frumoasă, plină de soare, care a intimat în dogoarea verii, uitind că toamna stăpîneşte flori, frunze, cîmpuri. Şi totuşi mai cresc flori. Flori in suflete şi inimi a mai bine de un sfert din oamenii ţării care se apleacă iarăşi asupra grijilor invăţăturii . . . Rîndurile ce urmează sînt culese din universul de gînduri ale celor care în luna iunie vor părăsi băncile şcolii, pentru a se avînta spre zări, în căutarea împlinirilor. Dar, pînă atunci, verdele, galbenul şi brunul — semnele convenţionale de pe hartă se cheamă geografie, cerul cu stelele — astronomie, privirea în timpul trecut — istorie, infinitului îi vor spune matematică, iar glodurile înmănuncheate într-un buchet vor alcătui o cultură, un tărîm al învăţăturii. Asupra frunţilor senine şi tinere se abat acum intrebăriie fireşti vîrstei : spre ce domeniu de activitate să-mi indrept paşii? De ce îmi aleg această profesie ? Voi putea realiza ceea ce-mi doresc ? întrebări ce-şi caută răspunsul, îşi cer rezolvarea. Peste ele va trece ca o adiere de vint cununa timpului şi a muncii, împlinirea viselor presupune mai întîi muncă, apoi îşi vor face loc mulţumirile, satisfacţiile. Elevii clasei a XII-a A de la Liceul Dr. Petru Groza din Odorheiu Secuiesc au păşit în cea din urmă clasă cu glodul efortului maxim, ca visurile lor să devină realitate. „Cu regret şi emoţii fiindcă este ultimul an. Urmează o perioadă de grele încercări. De munca ce-o depun, depinde viitorul meu” (S.I.). „Sînt perfect conştient că ultima clasă e cea mai grea din anii liceului. De aici, un pas hotăritor, şi-am trecut în viaţă. E un examen dificil şi pentru a-l trece, totul depinde numai de mine”. (A. Ştefan). „Mă voi despărţi de şcoala în care mi-am petrecut anii copilăriei, de colegi, de profesori . . . — Sînt cu privirea mereu spre viitor. Mi-am ales profesiunea. Totul pentru împlinirea acestui vis”. (N.N.) Uzinele şi pămînturile ţării aşteaptă generaţii de specialişti, cultura românească aşteaptă condeie de talent şi spirite neliniştite în afirmarea şi cinstirea patriei. La întrebarea : spre ce domeniu de activitate vă îndreptaţi şi de ce ?, înclinaţiile, talentul, pasiunea şi-au spus cuvîntul. Glasul adolescentului vine cînd ferm, îndrăzneţ, cînd timid, şovăitor. Unii se îndreaptă spre politehnică : „cred că în acest domeniu voi putea obţine rezultate mai bune, deşi îndrăgesc literatura, istoria, artele” (Sz.P.), alţii medicina : „mă atrage de la vîrsta la care mi-am pus întrebarea profesiunii. Cred că posed calităţile necesare unui medic, la fel şi cunoştinţele care îmi vor permite să am succes la admitere” (N.N.) De ce ? „Una din cele mai nobile fapte este să salvezi vieţi omeneşti” (N.N.) Am primit aici şi răspunsuri nehotărîte, care dovedesc că mai există carenţe în pregătirea elevilor pentru viitor, defici C. LIVIU (Continuare în pag. a 3-a) DIN VIAŢA ŞCOLII Alegerea profesiunii, act de mare responsabilitate socială Proletari din toate ţările, uniţi-vâ 4 pag. 30 baniHARGHITEI JUDEŢE/ £A-€18» ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN ECONOMII PRIN MUNCA PATRIOTICA În întrecerile patriotice iniţiate, unul din obiectivele principale a fost sprijinirea lucrărilor ce se realizează din fonduri de investiţii, la executarea cărora s-au obţinut economii de 2.237.822 lei. Astfel, prin efectuarea de munci patriotice rezultate meritorii au obţinut : oraşul Miercurea-Ciuc 509.837 lei, Topliţa 65.000 lei, Bălan 53.437 lei, Atid 320.000 lei, Corbu 200.000 lei, Dealu 68.000 lei. DARURILE PĂDURII VALORIFICATE EXPORT Numeroşi locuitori ai judeţului nostru au participat la acţiunea de strîngere şi valorificare a unor produse ale pădurii şi îndeosebi a ciupercilor, adunindu-se pină acum o cantitate de 180 tone. Din acestea peste 100 tone de gălbiori, au fost exportate unor beneficiari din Occident. De remarcat faptul că valoarea unei tone de gălbiori este echivalentă, in lei valută, cu preţul unui autoturism Dacia 1.300. In acelaşi timp, Inspectoratul silvic Harghita a iniţiat şi o acţiune de valorificare, prin export, a peste 300 m cubi de araci raşinoase şi aproape 20 tone conuri de molid. Toate aceste produse au adus un beneficiu de 2 milioane lei valută. PRIN PRIN ACŢIUNI PATRIOTICE In cadrul întrecerii patriotice, comitetele executive ale consiliilor populare din judeţ, sprijinite de deputaţi, comitetele de cetăţeni, organizaţiile U.T.C., de sindicat şi de femei, cu participarea masivă a cetăţenilor, au obţinut succese remarcabile. Astfel, pînă acum, s-auconstruit 113.990 m.p. străzi faţă de 90.780 m.p. planificaţi, 106.425 m.p. trotuare şi 96 km drumuri faţă de 50 km, cit s-a planificat. Printre consiliile populare evidenţiate în aceste acţiuni, amintim pe cele din Topliţa, Gheorgheni, Borsec, Odorheiu Secuiesc etc. Sesiunea ştiinţifică a Federaţiei Dentare Internaţionale Sîmbătă dimineaţa, în sala Palatului Republicii Socialiste România din Capitală şi-a deschis lucrările cea de-a 58-a sesiune ştiinţifică anuală a Federaţiei Dentare Internaţionale, manifestare ştiinţifică de mare prestigiu, ce reuneşte personalităţi de frunte ale ştiinţei şi practicii stomatologice din 46 de ţări, din toate continentele. Reuniunea îşi desfăşoară lucrările sub înaltul patronaj al Preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republici Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer. . Salutul adresat de preşedintele Consiliului de Miniştri, nu momi nmirei Doamnelor şi domnilor, In numele guvernului Republicii Socialiste România adresez un cordial salut reprezentanţilor de seamă ai ştiinţei stomatologice, reuniţi în cea de-a 58-a sesiune anuală a Federaţiei Dentare Internaţionale. Găzduind această reuniune ştiinţifică guvernul român manifestă, o dată mai mult, înalta preţuire pe care o acordă ştiinţei, dorinţa de a contribui la progresul ei, de a sprijini stringerea legăturilor intre oamenii de ştiinţă din diferite ţâri ale lumii. Această atitudine decurge în mod necesar din importanţa pe care a dobîndit-o ştiinţa in zilele noastre, ca forţă de impulsie de prim rang a progresului societăţii. Ştiinţa, este bine ştiut, sporeşte din ce în ce mai mult capacitatea omului de a stăpîni natura, ii dă posibilitatea să valorifice mereu mai bine bogăţiile ei, să-şi îmbunătăţească rapid şi considerabil condiţiile materiale de viaţă. Însuşindu-şi ştiinţa, oamenii işi ridică, in acelaşi timp, nivelul de cultură, îşi dezvoltă puterea de cunoaştere şi de înţelegere a fenomenelor din natură şi societate. Prin toate acestea, ştiinţa acţionează ca un factor de eliberare a omului, de promovare a participării sale la deciderea destinelor colectivităţii şi ale lui însuşi ca individ. În măsura în care dezvoltarea ştiinţei şi introducerea în practică a cuceririlor geniului uman sunt degrevate de piedicile pe care le creează tendinţele de exploatare şi asuprire a omului de către om, ştiinţa devine şi un factor de promovare a unor relaţii noi dintre oameni, ca şi intre naţiuni - relaţii guvernate de raţiune, de spiritul dreptăţii şi al respectului reciproc, de principiile egalităţii, libertăţii şi demnităţii umane şi naţionale, transformarea din ce în ce mai mult a ştiinţei intr-un instrument de dezvoltare a înţelegerii şi colaborării internaţionale, este un semn al vremurilor noastre, semn care ii conferă din ce in ce mai mult caracterul de bun universal, determină un interes acut pentru dezvoltarea ei in interesul tuturor popoarelor lumii, fără excepţie. Conştientă de întreaga însemnătate a ştiinţei, România acordă o atenţie deosebită dezvoltării cercetărilor ştiinţifice ca un obiectiv primordial al construcţiei sale sociale. In cadrul programului naţional de cercetare ştiinţifică se acordă atenţia cuvenită ştiinţelor medicale şi biologice, menite să aducă o importantă contribuţie la ocrotirea sănătăţii oamenilor. Grija pentru sănătatea acestora constituie o preocupare centrală a partidului şi statului nostru, o latură importantă a procesului multilateral de dezvoltare şi înflorire a întregii naţiuni. Este evident că progresul ştiinţelor medicale, confruntate în zilele noastre cu probleme deosebit de complexe, ce-şi aşteaptă o urgentă soluţionare, nu poate fi conceput fără o strinsa cooperare între savanţii tuturor ţărilor. Congresul dumneavoastră, care reuneşte oameni de ştiinţă valoroşi dintr-un mare număr de ţări, va contribui la stabilirea unor concluzii de importanţă şi utilitate deosebită pentru rezolvarea unor probleme de însemnătate publică în domeniul odonto-stomatologiei, va deschide, desigur, noi respective de viitor acestei importante ramuri a medicinei. Vă rog să-mi permiteţi, stimaţi oaspeţi, să vă spun tradiţionalul „Bun venit în România” și să adresez Congresului dumneavoastră urări de deplin succes. Reînnoiţi-vă abonamentele la statul „Informaţia Harghitei“ V. Nau L: SUPUNEM OPINIEI PUBLICE Tînărul căruia abia îi mijise mustaţa, stătea cu capul aplecat, cu privirile în pămînt, in faţa instanţei de judecată. Umerii i se lăsară parcă apăsaţi sub greutatea faptelor săvîrşite care-l tîrîseră In faţa tribunalului. Starea lui, situaţia în care se afla, sincerul regret ce i se citea pe chipul tînăr, stîrneau milă. — De ce ai săvîrșit asemenea fapte ? răsună întrebarea judecătorului. — Nu știu. Nu-mi pot închipui cum am ajuns aici, spune el cu glas stins, în timp ce în colțurile ochilor îi apar lacrimile. Instanța judecătorească analizează abaterile şi-i acordă tînărului Kiss Ladislau — pentru cele 3 infracţiuni de furt prin spargere o pedeapsă privativă de libertate pe timp de 2 ani şi 4 luni. Cu aceasta, se pare, cazul tînărului Kiss Ladislau s-a încheiat. Dar în sala unde a avut loc procesul, cuvintele spuse de el răsună încă în conştiinţa celor ce le-au auzit : „Nu-mi pot închipui cum am ajuns aici”. Auzind relatarea faptelor, expuse în timpul procesului se formează impresia că tînărul K. L. ar fi trăit o tragedie, ar fi vieţuit în nişte condiţii care l-au împins la faptele pe care le-a săvîrşit. Dar nu e aşa. R. L., a avut condiţii materiale bune, aceleaşi cu ale tuturor tinerilor din ţara noastră, ca şi ale sutelor de mii de tineri care muncesc şi învaţă, pregătindu-se să devină cetăţeni onorabili, constructori însufleţiţi ai vieţii noi ce se edifică în România. Nu putea să meargă şi el pe drumul acesta al cinstei şi al onoarei, alături de alţii, atiţia, ca el ? Ba da, dar n-a făcut-o. In evoluţia lui pe o cale nedorită şi condamnată de societate, vina o poartă nu viaţa, nu condiţiile materiale, ci anumite împrejurări subiective, nu elementele destinului, ci întîmplări care nu au rol de cauze ci, mai mult, de împrejurări, de pretexte. Să depanăm firul faptelor, aşa cum se înlănţuie ele. K. L. se naşte într-o familie pe care nu o prea interesa soarta copiilor săi. Creşte cam de capul lui, cum se zice ; şcoală face doar de mîntuială, apoi vagabondează. Neavînd ocupaţie şi cine să-i poarte de grijă, să-l educe, K. L. săvirşeşte fapte antisociale pentru care este trimis la Institutul special de reeducare din Găieşti. La data de 7 februarie 1970 părăseşte institutul, tocmai cind împlinise 18 ani. Părinţii nu se interesează nici acum de el, nu-l primesc la el, şi tînărul se stabileşte la o soră din Odorheiu Secuiesc. Se angajează apoi la cooperativa „Lemn—metal”, ca muncitor necalificat. Aici lucrează doar 3 săptămîni. Nimeni nu se ocupă de el, de creşterea lui şi aste, chiar la vîrsta cînd a păşit în majorat, cînd încep să apară sau să se definitiveze marile probleme şi Falsa tragedlie a unui suflet tînăr mni rxxxmn »tm tu n nrmn i f Xt XSJT» XI --1 din I întrebări ale vieţii. K. L. este, punct de vedere psihic, ca un Robinson pe o insulă. Astfel K. L., care o începuse bine, după ieşirea de la reeducare, în loc să meargă pe drumul cinstei şi corectitudinii se abate de la el. Lipseşte nemotivat 3 zile, fapt pentru care i se desface contractul de muncă. Cei, cu care lucra, maiştrii, membrii comitetului organizaţiei U.T.C., în loc să-l întrebe ce e cu el, ce s-a întîmplat, să-l ajute, încearcă să-l înlăture din rîndurile lor. După insistenţe, K.L. a reprimit la lucru, la aceeași unitate, dar atitudinea colectivului rămîne aceeaşi, de nepăsare, de dezinteres. In caracterizarea conducerii cooperativei acest fapt e scris negru pe alb: „nu avem cunoştinţe despre viciile şi greutăţile familiare" Iată deci că, în loc să găsească în colegii de muncă un sprijin moral, un ajutor prietenesc, înţelegere chiar, R. L. rămîne mai departe singur. Părăseşte locul de muncă din proprie iniţiativă şi începe o viaţă în care ziua se ascunde, iar noap KISS GAVRIL T. BONDOR (Continuare în pag. a 3-_l F. ÎNSEMNĂRI Cind bătrî şi-a deschis ochii... Era o zi senină cînd bătrînelul, după lungi ore de inconştienţă şi-a deschis, în sfîrşit, ochii. Soarele cobora spre asfinţit. Ochii încă înceţoşaţi priviră pe tind pereţii albi, înalţi, geamurile mari prin care lumina pătrundea blinda, sala de spital spaţioasă şi curată şi faţa serioasă a asistentei medicale. — Cum vă simţiţi, nene Portik ? — auzi vocea ei. Bătrînelul îşi aminti atunci că se afla la spital, că zile şi nopţi, la căpătînd său vegheaseră surorile medicale, îşi aminti că intr-un moment de luciditate se gîndise chiar la moarte; se gîndise cu resemnare. Avea optzeci de ani, în urma lui, o viaţă lungă, ani de muncă pe ogoare, greutăţi şi bucurii, apoi o perioadă calmă ca pensionar. Pneumonia de care se îmbolnăvise i-a atacat grav organismul. Şi totuşi, ce bine ar fi să mai pot trăi se gîndea bătrînul. — Ce-a fost greu a trecut! De-acum vă faceţi sănătos —• auzi vocea blîndă a asistentei. Şi zîmbetul din ochii ei îl făcu şi pe bătrînel să zimbească. ☆ Toate acestea s-au petrecut în Spitalul mixt rural din Ditrău. Faptele nu conţin nimic neobişnuit. Şi totuşi... Oare bătrînul Portik Iosif din Remetea, sau Petra ALICE VIDOR (Continuare în pag. a 3-a)