Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)

1970-09-27 / nr. 804

ANUL III, nr. 804 DUMINICĂ 27 septembrie 1970 SARCINA IN­EI IN AGRICULTURA JUDEŢULUI Recoltarea cartofilor - Raid pe ogoarele cooperativelor din Ciucul de jos - Un raid fulger în co­operativele agricole de producţie din Ciucul de jos i ne-a prilejuit con­statări pe care le facem Cunoscute cititorilor noş­tri, în­­rîndurile şi foto­grafiile de mai jos! CUE ZILE SUNT NECESARE PENTRU REPARAREA UNEI MAŞINI DE SCOS CARTOFI ? La C.A.P. Sincrăieni, încă de miercuri toate m­aşi­­iile MRC de scos Cartofi sunt defecte. Du­pă afirmaţi­le celor de alei, combinele E 649 nu pot fi folosite şi, ast­fel, recoltatul cartofilor se face cu plugul, cu nuna. In aceste condi­ţii ne-am fi aşteptat ca m­ecanizatorii să facă tot posibilul, să transforme,­­la nevoie, noaptea în soi, pentru a repune în funcţiune maşinile. Dar nici vineri lucrurile nu se îndreptaseră încă, maşini sunt, DAR NU SE FOLOSESC Cooperatorii din Ciuc­­sîngeorgiu nu se pot plînge că nu au la dis­poziţie maşinii de scos ca­rtofi. Dispun de nu mai­ puţin de 6 astfel de maşini. Numai că în tim­pul raidului nostru doar două maşini lucrau, iar patru stăteau pentru că... n-avea cine să string­ă cartofii scoşi de maşini. De ce nu au forţă de muncă? Pentru că cetă­ţenii din Ciucsîngeorgiu lucrează, angajaţi „cu ziua" în cooperativele din Sincrăieni şi Sinsimion. In felul acesta, la Ciuc­sîngeorgiu, totdeauna lip­seşte ceva: cînd maşini­le, cînd oamenii, cînd conştiinciozitatea, cînd organizarea. Dacă într-un loc pri­sosesc maşinile, iar în alte locuri e nevoie de ele, nu se poate găsi o posibilitate de redistri­buire, de întrajutorare? Sau distanţa de 5 km dintre cooperativele din Ciucsîngeorgiu şi Sîncră­­ieni este considerată de netrecut? Şi acum, citeva cifre care se dau imaginea „ritmului" lucrărilor la cooperativa din Giucsîn­­georgiu: s-au recoltat cartofii de pe 6 hectare şi sunt încă nerecoltate 144 hectare, au de în­­sămînţat 200 hectare şi au realizat 72. Maşinii de recoltat car­tofi inactive am întîlnit şi la Sinsimion şi Sîn­timbru, lucru atestat şi de imaginele surprinse de fo­toreporterul nostru. Nu de mult am publi­cat ştirea că şi în ju­deţul nostru şi-au făcut apariţia combinele de recoltat cartofi CRC-2, maşină de mare produc­tivitate, cu ajutorul că­reia şase oameni pot re­colta, într-o singură zi, cartofi de pe o suprafa­ţă de aproape două hec­tare. Am vrut să le vedem „în exerciţiul funcţiunii". Spre decepţia noastră, n-am putut să ne realizăm intenţiile. BOGOS SÁNDOR (Continuare în pag. a 3-a) , la­­C.A.P. Armăşeni recoltatul cartofilor este în toi­­ombina E-649 stă degeaba, deşi la Ciucsîngeorgiu ar avea destul de lucru. Combina C.R.C.-2, inactivă. I La C.A.P. Tuşnad se lucrează în ritm intens 450 din De îndată ce au terminat recoltarea celor de hectare cultivate cu grîu, cooperatorii Tuşnad au concentrat toate forţele la alte două lucrări de mare urgenţă : recoltarea cartofilor şi ■ însămînţarea griului de toamnă. Folosind din plin mijloacele mecanice pe care le au la dispoziţie, cooperatorii din Tuşnad au re­coltat pînă acum cartofii de pe 240 de hectare, din cele 550 de hectare ocupate cu această cultură. De asemenea, din cele 500 de hectare planificate a fi cultivate cu grîu de toamnă, au pregătit pentru însămînţare 250 de hectare şi au insămm­­ţat peste 200 de hectare. B. IOAN, corespondent Prima zi de şcoală, ca­racterul său festiv mai dăinuie în sufletele elevi­lor. A fost o zi frumoasă, plină de soare, care a in­timat în dogoarea verii, u­itind că toamna stăpî­­neşte flori, frunze, cîmpuri. Şi totuşi mai cresc flori. Flori in suflete şi inimi a mai bine de un sfert din oamenii ţării care se a­­pleacă iarăşi asupra gri­jilor invăţăturii . . . Rîndurile ce urmează sînt culese din universul de gînduri ale celor care în luna iunie vor părăsi băncile şcolii, pentru a se avînta spre zări, în cău­tarea împlinirilor. Dar, pînă atunci, ver­dele, galbenul şi brunul — semnele convenţionale de pe hartă se cheamă geografie, cerul cu stelele — astronomie, privirea în timpul trecut — istorie, in­finitului îi vor spune ma­tematică, iar glodurile în­mănuncheate într-un bu­chet vor alcătui o cultură, un tărîm al învăţăturii. Asupra frunţilor senine şi tinere se abat acum in­trebăriie fireşti vîrstei : spre ce domeniu de acti­vitate să-mi indrept paşii? De ce îmi aleg această profesie ? Voi putea rea­liza ceea ce-mi doresc ? întrebări ce-şi caută răs­punsul, îşi cer rezolvarea. Peste ele va trece ca o adiere de vint cununa timpului şi a muncii, îm­plinirea viselor presupune mai întîi muncă, apoi îşi vor face loc mulţumirile, satisfacţiile. Elevii clasei a XII-a A de la Liceul Dr. Petru Groza din Odorheiu Secu­iesc au păşit în cea din urmă clasă cu glodul e­­fortului maxim, ca visurile lor să devină realitate. „Cu regret şi emoţii fiindcă este ultimul an. Urmează o perioadă de grele încercări. De munca ce-o depun, depinde vi­itorul meu” (S.I.). „Sînt perfect conştient că ultima clasă e cea mai grea din anii liceului. De aici, un pas hotăritor, şi-a­m trecut în viaţă. E un examen dificil şi pen­tru a-l trece, totul depin­de numai de mine”. (A. Ştefan). „Mă voi despărţi de şcoala în care mi-am pe­trecut anii copilăriei, de colegi, de profesori . . . — Sînt cu privirea mereu spre viitor. Mi-am ales profesiunea. Totul pentru împlinirea acestui vis”. (N.N.) Uzinele şi pămîn­­turile ţării aşteaptă gene­raţii de specialişti, cultu­ra românească aşteaptă condeie de talent şi spi­rite neliniştite în afirma­rea şi cinstirea patriei. La întrebarea : spre ce domeniu de activitate vă îndreptaţi şi de ce ?, înclinaţiile, talentul, pasi­unea şi-au spus cuvîntul. Glasul adolescentului vine cînd ferm, îndrăzneţ, cînd timid, şovăitor. Unii se în­dreaptă spre politehnică : „cred că în acest dome­niu voi putea obţine re­zultate mai bune, deşi îndrăgesc literatura, isto­ria, artele” (Sz.P.), alţii medicina : „mă atrage de la vîrsta la care mi-am pus întrebarea profesiu­nii. Cred că posed cali­tăţile necesare unui me­dic, la fel şi cunoştinţele care îmi vor permite să am succes la admitere” (N.N.) De ce ? „Una din cele mai nobile fapte este să salvezi vieţi omeneşti” (N.N.) Am primit aici şi răspunsuri nehotărîte, ca­re dovedesc că mai există carenţe în pregătirea ele­vilor pentru viitor, defici­ C. LIVIU (Continuare în pag. a 3-a) DIN VIAŢA ŞCOLII Alegerea profesiunii, act de mare responsabilitate socială Proletari din toate ţările, uniţi-vâ 4 pag. 30 baniHARGHITEI JUDEŢE/ £A-€18» ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN ECONOMII PRIN MUNCA PATRIOTICA În întrecerile patriotice iniţiate, unul din obiecti­vele principale a fost sprijinirea lucrărilor ce se realizează din fonduri de investiţii,­ la executarea cărora s-au obţinut economii de 2.237.822 lei. Astfel, prin efectuarea de munci patriotice rezultate merito­rii au obţinut : oraşul Miercurea-Ciuc 509.837 lei, Topliţa 65.000 lei, Bălan 53.437 lei, Atid 320.000 lei, Corbu 200.000 lei, Dealu 68.000 lei. DARURILE PĂDURII VALORIFICATE EXPORT Numeroşi locuitori ai judeţului nostru au parti­cipat la acţiunea de strîn­­gere şi valorificare a unor produse ale pădurii şi îndeosebi a ciupercilor, adunindu-se pină acum o cantitate de 180 tone. Din acestea peste 100 tone de gălbiori, au fost ex­portate unor benefi­ciari din Occident. De remarcat faptul că va­loarea unei tone de găl­biori este echivalentă, in lei valută, cu preţul unui autoturism Dacia 1.300. In acelaşi timp, Inspec­toratul silvic Harghita a iniţiat şi o acţiune de va­lorificare, prin export, a peste 300 m cubi de araci raşinoase şi aproape 20 tone conuri de molid. Toate aceste produse au adus un beneficiu de 2 milioane lei valută. PRIN PRIN ACŢIUNI PATRIOTICE In cadrul întrecerii patriotice, comitetele e­­xecutive ale consiliilor populare din judeţ, sprijinite de deputaţi, comitetele de cetăţeni, organizaţiile U.T.C., de sindicat şi de femei, cu participarea masivă a cetăţenilor, au obţinut succese remarcabile. Astfel, pînă acum, s-au­­construit 113.990 m.p. străzi faţă de 90.780 m.p. planificaţi, 106.425 m.p. trotuare şi 96 km drumuri faţă de 50 km, cit s-a planificat. Prin­tre consiliile populare evidenţiate în aceste ac­ţiuni, amintim pe cele din Topliţa, Gheorgheni, Borsec, Odorhei­u Secu­iesc etc. Sesiunea ştiinţifică a Federaţiei Dentare Internaţionale Sîmbătă dimineaţa, în sala Palatului Republicii Socialiste România din Capitală şi-a deschis lu­crările cea de-a 58-a se­siune ştiinţifică anuală a Federaţiei Dentare Inter­naţionale, manifestare ştiinţifică de mare pres­tigiu, ce reuneşte per­sonalităţi de frunte ale ştiinţei şi practicii stoma­tologice din 46 de ţări, din toate continentele. Reuniunea îşi desfă­şoară lucrările sub înal­tul patronaj al Preşedin­telui Consiliului de Mi­niştri al Republici Socia­liste România, Ion Gheor­­ghe Maurer. . Salutul adresat de preşedin­tele Consiliului de Miniştri, nu momi nmirei Doamnelor şi domni­lor, In numele guvernului Republicii Socialiste Ro­mânia adresez un cordial salut reprezentanţilor de seamă ai ştiinţei stoma­tologice, reuniţi în cea de-a 58-a sesiune anuală a Federaţiei Dentare In­ternaţionale. Găzduind această reu­niune ştiinţifică guver­nul român manifestă, o dată mai mult, înalta preţuire pe care o acor­dă ştiinţei, dorinţa de a contribui la progresul ei, de a sprijini stringerea legăturilor intre oamenii de ştiinţă din diferite ţâri ale lumii. Această atitudine de­curge în mod necesar din importanţa pe care a dobîndit-o ştiinţa in zilele noastre, ca forţă de impulsie de prim rang a progresului societăţii. Ştiinţa,­­ este bine ştiut,­­ sporeşte din ce în ce mai mult capacitatea o­­mului de a stăpîni na­tura, ii dă posibilitatea să valorifice mereu mai bine bogăţiile ei, să-şi îmbu­nătăţească rapid şi con­siderabil condiţiile ma­teriale de viaţă. Însu­­şindu-şi ştiinţa, oamenii işi ridică, in acelaşi timp, nivelul de cultură, îşi dez­voltă puterea de cunoaş­tere şi de înţelegere a fenomenelor din natură şi societate. Prin toate acestea, şti­inţa acţionează ca un­­ factor de eliberare a omului, de promovare a participării sale la deci­derea destinelor colecti­vităţii şi ale lui însuşi ca individ. În măsura în care dez­voltarea ştiinţei şi intro­ducerea în practică a cuceririlor geniului uman sunt degrevate de piedici­le pe care le creează ten­dinţele de exploatare şi asuprire a omului de că­tre om, ştiinţa devine şi un factor de promovare a unor relaţii noi d­intre oameni, ca şi intre na­ţiuni - relaţii guvernate de raţiune, de spiritul dreptăţii şi al respectu­lui reciproc, de principi­ile egalităţii, libertăţii şi demnităţii umane şi na­ţionale, transformarea din ce în ce mai mult a şti­inţei intr-un instrument de dezvoltare a înţelege­rii şi colaborării­ inter­naţionale, este un semn al vremurilor noastre, semn care ii conferă din ce in ce mai mult caracterul de bun uni­versal, determină un in­teres acut pentru dezvol­tarea ei in interesul tu­turor popoarelor lumii, fără excepţie. Conştientă de întreaga însemnătate a ştiinţei, Ro­mânia acordă o atenţie deosebită dezvoltării cer­cetărilor ştiinţifice ca un obiectiv primordial al construcţiei sale sociale. In cadrul programului naţional de cercetare ştiinţifică se acordă aten­ţia cuvenită ştiinţelor me­dicale şi biologice, meni­te să aducă o importan­tă contribuţie la ocroti­rea sănătăţii oamenilor.­ Grija pentru sănătatea acestora constituie o preocupare centrală a partidului şi statului nos­tru, o latură importantă a procesului multilateral de dezvoltare şi înflorire a întregii naţiuni. Este evident că pro­gresul ştiinţelor medica­le, confruntate în zilele noastre cu probleme deosebit de complexe, ce-şi aşteaptă o urgentă soluţionare, nu poate fi conceput fără o strinsa cooperare între savanţii tuturor ţărilor. Congresul dumneavoastră, care reu­neşte oameni de ştiinţă valoroşi dintr-un mare număr de ţări, va contri­bui la stabilirea unor concluzii de importanţă şi utilitate deosebită pentru rezolvarea unor probleme de însemnăta­te publică în domeniul odonto-stomatologiei, va deschide, desigur, noi respective de viitor a­­cestei importante ramuri a medicinei. Vă rog să-mi permiteţi, stimaţi oaspeţi, să vă spun tradiţionalul „Bun venit în România” și să adresez Congresului dum­neavoastră urări de de­plin succes. Reînnoiţi-vă abonamentele la statul „Informaţia Harghitei“ V. N­­au L: SUPUNEM OPINIEI PUBLICE Tînărul căruia abia îi mijise mus­taţa, stătea cu capul aplecat, cu privirile în pămînt, in faţa instan­ţei de judecată. Umerii i se lăsară parcă apăsaţi sub greutatea fapte­lor săvîrşite care-l tîrîseră In faţa tribunalului. Starea lui, situaţia în care se afla, sincerul regret ce i se citea pe chipul tînăr, stîrneau milă. — De ce ai săvîrșit asemenea fapte ? răsună întrebarea judecăto­rului. — Nu știu. Nu-mi pot închipui cum am ajuns aici, spune el cu glas stins, în timp ce în colțurile o­­chilor îi apar lacrimile. Instanța judecătorească analizea­ză abaterile şi-i acordă tînărului Kiss Ladislau — pentru cele 3 in­fracţiuni de furt prin spargere o pedeapsă privativă de libertate pe timp de 2 ani şi 4 luni. Cu aceasta, se pare, cazul tînărului Kiss Ladis­lau s-a încheiat. Dar în sala unde a avut loc procesul, cuvintele spuse de el răsună încă în conştiinţa celor ce le-au auzit : „Nu-mi pot închipui cum am a­juns aici”. Auzind relatarea faptelor, expuse în timpul procesului se formează impresia că tînărul K. L. ar fi trăit o tragedie, ar fi vieţuit în nişte condiţii care l-au împins la faptele pe care le-a săvîrşit. Dar nu e aşa. R. L., a avut condiţii materiale bu­ne, aceleaşi cu ale tuturor tineri­lor din ţara noastră, ca şi ale su­telor de mii de tineri care muncesc şi învaţă, pregătindu-se să devină cetăţeni onorabili, constructori în­sufleţiţi ai vieţii noi ce se edifică în România. Nu putea să meargă şi el pe drumul acesta al cinstei şi al onoarei, alături de alţii, atiţia, ca el ? Ba da, dar n-a făcut-o. In evoluţia lui pe o cale nedorită şi condamnată de societate, vina o poartă nu viaţa, nu condiţiile ma­teriale, ci anumite împrejurări su­biective, nu elementele destinului, ci întîmplări care nu au rol de cauze ci, mai mult, de împrejurări, de pretexte. Să depanăm firul faptelor, aşa cum se înlănţuie ele. K. L. se naşte într-o familie pe care nu o prea interesa soarta co­piilor săi. Creşte cam de capul lui, cum se zice ; şcoală face doar de mîntuială, apoi vagabondează. Ne­­avînd ocupaţie şi cine să-i poarte de grijă, să-l educe, K. L. săvirşeş­­te fapte antisociale pentru care es­te trimis la Institutul special de reeducare din Găieşti. La data de 7 februarie 1970 părăseşte institutul, tocmai cind împlinise 18 ani. Pă­rinţii nu se interesează nici acum de el, nu-l primesc la el, şi tînărul se stabileşte la o soră din Odor­heiu Secuiesc. Se angajează apoi la cooperativa „Lemn—metal”, ca muncitor necalificat. Aici lucrează doar 3 săptămîni. Nimeni nu se o­­cupă de el, de creşterea lui şi aste, chiar la vîrsta cînd a păşit în ma­jorat, cînd încep să apară sau să se definitiveze marile probleme şi Falsa tragedlie a unui suflet tînăr mni rxxxmn »tm tu n nrmn i f Xt XSJT» XI --1 din I întrebări ale vieţii. K. L. este, punct de vedere psihic, ca un Ro­binson pe o insulă. Astfel K. L., care o începuse bi­ne, după ieşirea de la reeducare, în loc să meargă pe drumul cinstei şi corectitudinii se abate de la el. Lipseşte nemotivat 3 zile, fapt pen­tru care i se desface contractul de muncă. Cei, cu care lucra, maiştrii, membrii comitetului organizaţiei U.T.C., în loc să-l întrebe ce e cu el, ce s-a întîmplat, să-l ajute, în­cearcă să-l înlăture din rîndurile lor. După insistenţe, K.L. a reprimit la lucru, la aceeași unitate, dar a­­titudinea colectivului rămîne a­­ceeaşi, de nepăsare, de dezinteres. In caracterizarea conducerii coope­rativei acest fapt e scris negru pe alb: „nu avem cunoştinţe despre viciile şi greutăţile familiare" Iată deci că, în loc să găsească în co­legii de muncă un sprijin moral, un ajutor prietenesc, înţelegere chiar, R. L. rămîne mai departe sin­gur. Părăseşte locul de muncă din proprie iniţiativă şi începe o viaţă în care ziua se ascunde, iar noap­ KISS GAVRIL T. BONDOR (Continuare în pag. a 3-_l F. ÎNSEMNĂRI Cind bătrî şi-a deschis ochii... Era o zi senină cînd bătrînelul, după lungi ore de inconştienţă şi-a deschis, în sfîrşit, ochii. Soarele co­­bora spre asfinţit. Ochii încă înceţoşaţi priviră pe tind pereţii albi, înalţi, geamurile mari prin care lu­mina pătrundea blinda, sala de spital spaţioasă şi curată şi faţa serioasă a asistentei medicale. — Cum vă simţiţi, nene Portik ? — auzi vocea ei. Bătrînelul îşi aminti atunci că se afla la spital, că zile şi nopţi, la căpătînd său vegheaseră surorile medi­cale, îşi aminti că intr-un moment de luciditate se gîndise chiar la moarte; se gîndise cu resemnare. Avea optzeci de ani, în urma lui, o viaţă lungă, ani de muncă pe ogoare, greutăţi şi bucurii, apoi o perioadă calmă ca pensionar. Pneum­onia de care se îmbolnăvise i-a ata­cat grav organismul. Şi totuşi, ce bine ar fi să mai pot trăi se gîndea bătrînul. — Ce-a fost greu a trecut! De-acum vă faceţi să­nătos —• auzi vocea blîndă a asistentei. Şi zîmbetul din ochii ei îl făcu şi pe bătrînel să zimbească. ☆ Toate acestea s-au petrecut în Spitalul mixt rural din Ditrău. Faptele nu conţin nimic neobişnuit. Şi totuşi... Oare bătrînul Portik Iosif din Remetea, sau Petra ALICE VIDOR (Continuare în pag. a 3-a)

Next