Informatia Bucureştiului, noiembrie 1973 (Anul 21, nr. 6272-6297)

1973-11-08 / nr. 6278

Pag. a 2-a e şi necesitate o datorie ADRIAN DUMITRIU, secretar general a! Aso­ciaţiei juriştilor din R.S.R. Cunoaşterea legii constituie primul pas către res­pectarea ei, înţelegerea prevederilor sale, aprofun­darea .Scopului urmărit de legiuitor sunt cerinţe In­­­dispenabila procesului de formare a conştiinţei juri­dice, de cultivare a respectului pentru lege, pentru ordinea socială. Plenara C.C. al P.C.R. din 3­5 noiembrie 1971 şi, ulterior, Decretul Consiliului de Stat nr. 463 din 20 decembrie 1971 prevăd măsuri temeinice pentru îm­bunătăţirea activităţii de aplicare şi de popularizare a legislaţiei. Potrivit directivelor Plenarei şi prevede­rilor acestui Decret, ministerele şi celelalte organe centrale, consiliile populare şi comitetele lor execu­tive, toate unităţile socialiste, sunt obligate să asi­gura­m fiecare în domeniul, ramura sau raza lor de activitate şi potrivit competenţei ce le revine — lua­rea măsurilor corespunzătoare pentru pregătirea te­meinică a personalului în atribuţiile căruia intră apli­carea legilor şi celorlalte acte normative, pentru asi­gurarea cunoaşterii de către toţi angajaţii a pre­vederilor legale ce le sunt aplicabile. Organelor lo­cale le revine, totodată, obligaţia de a organiza şi coordona acţiunile pentru popularizarea legislaţiei de interes general în rindul maselor largi de cetăţeni. Îmbunătăţirea activităţii de cultivare a respectului pentru lege, de formare şi dezvoltare a conştiinţei juridice socialiste este un imperativ al etapei actuale. Efervescenţa activităţii legislative din ultimii ani ne-a dat o seamă de legiuiri noi, de o deosebită impor­tanţă, în consens cu profundele transformări politice, economice şi sociale. Cunoaşterea lor este indispen­sabilă tocmai ca expresie a participării noastre con­ştiente la întărirea continuă a legalităţii şi a ordinii de drept socialiste, a normelor de convieţuire socială, pentru prevenirea şi combaterea manifestărilor anti­sociale, pentru dezvoltarea conştiinţei juridice a ma­selor, pentru instaurarea în viaţa socială a princi­piilor eticii şi echităţii socialiste. in interesul fiecăruia dintre noi . .....Fiind electrician calificat, nu am ştiut că trebuia să am autori­zaţie specială pentru efectuarea unor asemenea lucrări în afara Întreprin­derii. V-aş ruga să ţineţi seama, dacă se poate, că am comis fapta pentru care sunt judecat din necu­noaşterea legii...« (din dosarul nr. S36S al judecătoriei sectorului S) » »»••• Nu Ştiam că legea mă obliga să predau în zece zile lucrul găsit. Eu am Întrebat — după cum au spus şi martorii — pe toată lumea din jur şi dacă am văzut că nu găsesc păgubaşul...“ (din dosarul nr. «121 al aceleiaşi Ju­decătorii) « LITERA» LE® M-0 MAJUSCULĂ ÎN ALFABETUL CIVISMULUI 3 interlocutori despre 3 domenii ale dialogului OM-LEGE GEORGE GHENOSU, prim-secretar al Co­mitetului municipal al U.T.C. : A păşi în viaţă în­seamnă a păşi în­­tr-un cadru normativ . Inţelegînd exact sensul şi dimensiunile majore ale sarcinii puse în faţa noastră de se­cretarul general al parti­dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ,— aceea ca Uniunea­ Tineretului Co­munist Să Reprezinte o veritabilă şcoală de edu­caţie comun­istă — sun­tem­ în permanenţă preo­cupaţi de intensificarea şi adîncirea procesului de educare şi formare a tinerilor bucureşteni, în perspectiva acestei o­­rientări esenţiale, popu­larizarea legii, educaţia juridică, au o impor­tanţă deosebită. In pri­mul rînd, pentru că in­tegrarea tînărului în viaţa socială presupune integrarea într-un­ cadru normativ, iar cunoaşte­rea sau necunoaşterea a­­cestui cadru poate in­fluenţa procesul. în al doilea rînd, pentru că formaţia etică a tînăru­lui se­­poate împlini, în bună­­ măsură, tocmai prin corespondenţa eti­cului cu juridicul. în a­­­­cest sens, se întreprind numeroase acţiuni prin care actele normative sunt aduse în faţa tine­rilor, sunt explicate şi comentate împreună cu ei. Pot cita, de exem­plu, ciclurile de mani­festări : „Juriştii se a­dresează tineretului“, „Să cunoaştem legile ţă­rii“, „Tinerii întreabă — juriştii răspund“ etc. Peste 200 000 de utecişti au beneficiat şi benefi­ciază de aceste acţiuni, şi-au îmbogăţit în acest mod orizontul de cultură civică. Dar, alături de aceste acţiuni, care se cer continuu intensifi­cate, trebuie întreprinse şi altele. De aceea — e o propunere mai veche — este necesar ca şi programele de învăţă­­mînt din şcoli să pre­vadă predarea sistema­tică a unor elemente U­­zuale­ îde drept, relaţii de familie,, dreptul mun­cii, drept penal. DUMITRU POPESCU, procuror şef al Procuraturii muni­cipiului Bucureşti : Au o deosebită im­portanţă numărul, dar mai ales cali­tatea acţiunilor în Capitală, numărul acţiunilor de popularizare a legii, organizate de la începutul anului, depă­şeşte cifra de : 5 000. Dar cea mai importantă di­mensiune a­ dialogului om-lege o reprezintă ca­litatea. Mă refer la di­versificarea formelor de popularizare a dispozi­ţiilor actelor normative, la creşterea gradului lor de atractivitate (ponde­rea conferinţelor a scă­zut considerabil în avan­tajul dialogului direct cu cetăţenii, al proceselor la faţa locului, al dez­baterilor în cadrul co­lectivelor de muncă), la orientarea tematicii in strinsă legătură cu frec­venţa cazurilor întilnite în rîndul respectivului grup social. In ceea ce ne priveşte, ne-am stră­duit să depăşim „cla­sica“ noastră calitate de anchetatori şi acuzatori, în prezent, fiecărui procuror din Capitală îi sunt repartizate una sau două întreprinderi, el răspunzind de cunoaşte­rea şi respectarea Legii în cadrul acestora. E vorba de o colaborare permanentă, de măsuri comune pentru preveni­rea abaterilor de la lege. Desigur, criteriul ce măsoară eficienţa mun­cii de propagandă juri­dică 11 reprezintă dimi­nuarea încălcărilor legii, scăderea numărului de infracţiuni. Intr-o ase­menea idee se pot for­mula, desigur, şi refe­riri critice la adresa ju­riştilor. Nu pot, insă, să nu remarc că în ultimii doi ani numărul infrac­ţiunilor a cunoscut o sensibilă diminuare (cu precădere al celor co­mise de minori, al celor îndreptate împotriva a­­vutului obştesc). ION MANOU, preşedintele Tribunalului munici­piului Bucureşti : Fiecare om este, în fapt, un Judecător Legea înseamnă op­ţiune socială, opinie so­cială. Iar cel mai apt mijloc de a o face cu­noscută şi respectată este tot opinia cetăţenească, formele ei de acţiune instituţionalizate. Mă re­fer, în speţă, la comisiile de judecată, la marea lor influenţă asupra com­portamentului civic, asu­pra procesului de educa­ţie juridică a cetăţeni­lor. Acolo, în faţa ju­decăţii obştei — ale că­rei competenţe de solu­ţionare au fost continuu extinse — omul ia cel mai direct contact cu dispoziţiile legii. Iată de ce, în afara formelor o­­bişnuite de popularizare (procese la faţa locului sau procese cu publici­tate lărgită), am fost preocupaţi mai mult de ridicarea gradului de pregătire a membrilor comisiilor de judecată, de instruirea juridică a celor chemaţi la rîn­­du-le să instruiască ci­vic. Am întreprins a­­proape 1300 acţiuni de sprijinire a comisiilor, tot atîtea ocazii în care, concret, la obiect, jude­cătorii au popularizat le­gea, i-au evidenţiat sem­nificaţiile. în prezent, activitatea acestor foruri de influenţare obştească constituie, în Capitală, o puternică sursă de pro­pagandă juridică, de e­­ducaţie civică. Argu­mente : creşterea conti­nuă a numărului de îm­păcări în faţa comisiilor, scăderea constantă a nu­mărului de litigii dintre cetăţeni. S-ar putea presupune că, făcând publice asemenea declaraţii, autorul acestor ronduri ar ignora un princi­piu de drept cunoscut încă din anti­chitate , acela potrivit căruia nimeni, niciodată, nu se poate apăra invo­­cînd necunoaşterea legii. Tocmai de aceea, tocmai fiindcă scuza necunoaş­terii legii nu are nici o eficienţă în faţa judecăţii, ne-am oprit asupra a­­cestor exemple; tocmai pentru a a­­trage o dată mai mult atenţia asupra situaţiei care s-ar crea dacă valorile apărate de lege ar depinde de „im­presii“ şi „interpretări“ personale, de ştiinţa sau neştiinţa cuiva ; tocmai pentru a sublinia pericolul pe care-l reprezintă pentru fiecare din noi ne­cunoaşterea legii. Şi totuşi, oricare jurist poate să confirme : multe, foarte multe din încălcările cadrului legal se datoresc unor împrejurări de genul celor re­latate la Început; multe, foarte multe declaraţii din dosarele tribunalelor au drept laitmotiv „scuza" necunoaşterii legii. Poate nu întotdeauna e vorba de necunoaşterea propriu-zisă, ci de reprezentarea greşită a consecinţelor juridice ale unui fapt, de minimali­zarea lor. Plecînd de la aceste considerente am Întreprins — spre convingerea dv. —■ uih test, extrem de simplu. Am solicitat cinci tineri să ne vorbească despre soluţia pe care­ o dă legea in legătură cu cele două infracţiuni (la care, de altfel, se referă şi cazurile citate) : exercitarea fără drept a u­­nei meserii şi nepredarea bunului gă­sit. Doi (ambii elevi) au răspuns co­rect, trei (doi elevi şi un muncitor) nu cunoşteau dispoziţiile legii... Fireşte, nu se poate eluda faptul că azi, mai mult decit oricînd, le­gile sunt intens popularizate, în şcoli, întreprinderi, cartiere. Prin con­ferinţe, procese publice, broşuri, ziare. Dar ca actul eficienţei să se producă, ca interesul social şi cel personal să fie apărat, mai e nevoie de un lucru­­, de interesul (în interesul) fie­căruia dintre noi, de dorinţa de a cunoaşte exact dimensiunile licitului , de responsabilitate. Fie că­­suntem­ vînzătorii sau cumpărătorii unui bun, fie că semnăm un act şi mai ales în întregul nostru comportament social — sfătuitorul, indispensabilul nostru sfătuitor trebuie să fie legea. Ea — ghidul şi protectorul fiecăruia dintre noi. Ea — emanaţia conştiinţei noas­tre juridice despre noi și societatea în care trăim. Grupaj realizat de Val. Voiculescu ­ Combinatul fondului plastic Cei ce nu-şi pun semnătura... Chiar dacă într-o măsură, activitatea Combinatului fondului plastic este pre­destinaţia anonimatului — căci nimeni nu va spune despre o operă de artă transpusă aici un material definitiv că este „un produs“ al Combinatului — au răzbătut pînă la marele public „eco­uri“ ale muncii de înaltă calificare ce se depune aici. „Ecourile“ s-au mate­rializat in serii scurte de obiecte utili­tare **— de la serviciile de pahare la cele de cafea, de la cravatele de lină imbinînd nuanțe plăcute, la atît de a­­preciatul ruj de buze „Surîs*1 —, o ma­re parte dintre ele trecînd din galan­tarele Romantei sau aîe magazinelor Fon­dului plastic în garderobele bucurește­­nilor. Tocmai de aceea, vizita noastră de ieri in largile și luminoasele h­ale ale Combinatului a avut ca scop să dezvăluie cititorilor cîte ceva din mun­ca, atît de apropiată creaţiei artistice, din atelierele de turnătorie in bronz şi de cioplitorie. In atelierul „de bronz“, lămuririle ing. C. Chiaburu, directorul combinatului, au scos In evidenţă marea răspundere ce revine maiştrilor şi muncitorilor de Înaltă calificare. — Vedeţi— ne spune interlocutorul — echipa care lucrează la o sculptură nu poate reuşi să redea perfect, în bronz, intenţiile artistului dacă, dincolo de me­seria ca atare, nu are o mare capaci­tate de a înţelege pînă în cele mai mici detalii opera respectivă, gîndurile şi sentimentele celui care a creat-o. Fiecare nuanţă, fiecare scobitură de o jumăta­te de milimetru îşi au aici importanţa lor, iar nerespectarea strictă a mode­lului poate duce la ratarea operei fi­nite. Preparatori, turnători, cizetori, toţi au aici răspunderi precise. In marea hală tronau, in ghips, aş­­teptindu-şi rindul, monumentul Închi­nat lui Horea, Cloşca şi Crişan, aparţi­­nind sculptorului Ion Vlasiu (cîteva amănunte ; el este compus dintr-o co­lumnă din piatră înaltă de 20 de me­tri şî din cele trei figuri în bronz ale martirilor de la 1784, fiecare de cîte 4,60 m înălţime), un „Bălcescu“, semnat de Paul Vasilescu, alte lucrări realiza­te de Adrian Popovici, Mihai Buculei, Constantii­ Popovici. Am mai aflat, apoi, că această con­lucrare strînsă dintre creatorii şi exe­cutorii operei de artă merge mai de­parte, la studiu şi discuţii, la analize şi experienţe comune. Nu de mult, de pildă,” maestru! Ion Trim­escu a vizitat, impreusiu cu lucră­torii secţiilor turnătorie în _________ bronz şi cu cizetorie, expozi­ţia Paciurea, pentru a se do­cumenta asupra vechii noas­tre şcoli de turnătorie. De semenea, nu lipsesc de aici nici specialiştii străini veniţi, unii să înveţe, alţii să împăr­tăşească meşterilor noştri me­todele lor de luc­ru (acum, de exemplu, se studiază metoda turnării în ceară pierdută). Am părăsit Combinatul fon­dului plastic bucuroşi că am­ cunoscut pe cei care, deşi nu-şi pun semnătura moaicii pe o operă de artă,­ o auten­tifică, totuşi, cu pasiunea, şi grija, în tot ceea ce fac. Miruna lonescu • Societatea de ştiinţe fi­lologice organizează, mîine, 9 noiembrie, ora 11,30, la Casa corpului didactic, A­­dunarea generala de alegeri a Comitetului filialei Bucu­reşti. La şedinţa -i condu­să de prof. univ. dr. Ale­xandru Balaci, membru co­respondent al Academiei , vor participa profesorii de limba­ şi literatura româna și limbi străine , moderne, care predau în învățămm­­tul de cultură generală și superior. . INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI EUTERPE LA... MIRCEA CHIRIAC: „Să dăm publicului arta pe care o merită"­ Nu cu multă vreme în urmă, directorul Operei române, vor­­bindu-mi despre re­pertoriul actualei sta­giuni, preciza că una dintre premiere va fi baletul „Văpaia“ de Mircea Chiriac. La puţină vreme, am a­­flat că se făceau pre­gătiri pentru începe­rea repetiţiilor la... „Pantofiorii aurii“ de Mircea Chiriac. — Aţi oferit, între timp, altceva primei scene lirice a ţării ? — l-am întrebat pe compozitor. — Nu. Iniţial, li­bretul intitulat „Vă­paia“ era o simplă idee schiţată de mine. Lipseau miezul ac­ţiunii, detaliile core­grafice, fabulaţia bo­gată. Am depăşit a­­ceastă dificultate, con­­vingîndu-l pe Con­stantin Cîrjan să-mi fie colaborator. El a început prin a face investigaţii amănun­ţite în vederea do­cumentării, dorind a­­mîndoi să creăm chiar de la început un spectacol captivant. în acest moment al co­laborării ne aflam în faţa unui subiect real­mente substanţial, cu valenţe scenice mai profunde. Noul titlu, aşadar, se impunea... — Dacă nu mă în­şel, „Pantofiorii aurii“ este al doilea balet pe care-1 semnaţi. — într-adevăr. A­­cum zece ani, in să­lile Operei, se repeta primul meu balet. „Iancu Jianu“... — ...înrudit, prin tematica patriotică şi revoluţionară, cu re­centa creaţie care, din cîte ştiu, îşi si­tuează acţiunea în 1921, anul intrării în ilegalitate a partidu­lui comuniştilor. — Am încercat să realizăm un fel de frescă a epocii. Per­sonajele sunt des­prinse dintr-o reali­tate cunoscută, deta­liile — însumate în două acte şi opt ta­blouri — se organi­zează în crescendo, culminînd cu o apo­teoză : deschiderea u­­nor porţi de fabrică, simbolizind un nou o­­rizont pentru clasa muncitoare, o treaptă spre triumful final. Mi-am ales această perioadă şi pentru că sînt născut la sfirşi­tul primului război mondial, iar cele mai vechi amintiri de a­­tunci le păstrez , dar şi fiindcă epoca foarte bogată în eve­nimente şi plină de semnificaţii. — Pînă la premiera mai este , nu-mi pot face, de aceea, o pă­rere despre valoarea „Pantofiorilor...“. Fie supun, totuşi, că im­treprinderea a fost temerară... — Am căutat să o­­colesc drumurile bă­tătorite. Cum bine se ştie, sint unele lu­crări care, abordînd tematica aceasta, s-au lăsat bîntuite de con­venţionalism, de unde și o anume sărăcie ti­pologică. Consider că e cazul să ne aplecăm cu toată răspunderea asupra acestei proble­matici. Să nu negli­jăm sentimentele du­rabile, valabile, ge­neroase. Am căutat să creez un spectacol ve­ridic, pe care publi­cul să-l primească cu interes şi convingere. Vladimir Udrescu Festiva­lul artei şi culturii tineretului bucureştean Vedete şi debutanţi Ieri după-amiază, la Universal-clu­b, mi-am întărit con­vingerea că un in­contestabil merit al ediţiei de debut a festivalului constă în descoperirea­­u­­nui potenţial artis­tic prea puţin valo­rificat pina acum în dialogul cu publicul. Fapt cu atît mai im­portant, cu cit este vorba de tineri ar­tişti amatori, aşadar, de formaţii care au în cea mai mare măsură posibilitatea să se dezvolte. As­­cultindu-i ieri pe cei ce s-au dedicat in­terpretării cîntecu­­lui popular, am con­statat cu satisfacţie că, alături de or­chestre şi solişti de­ja consacraţi în miş­carea artistică de amatori („Doina“ de la Clubul T 4, tara­ful şi soliştii de la Ateneul tineretului), au apărut mai pu­ţin dezinvolţi, dar de o cuceritoare sin­ceritate, debutanţi. Printre ei, primiţi călduros de colegii aflaţi în sală, i-am aplaudat pe com­ponenţii originalu­­lui taraf de la Grupul şcolar con­strucţii, ca şi pe soliştii vocali Mir­­cea Neniu şi Geor­­geta Ionescu, in­tr-un program ca­racterizat prin pros­peţimea interpretă­rii, încă nesudat, dar cu certe posibi­­ LGENDA­ lităţi de a-şi per­fecţiona modul de expresie, grupul vo­cal de fete de la Tehnic-club s-a im­pus printr-un reper­toriu mai puţin cu­noscut, atestînd in­teresul pentru cer­cetarea atentă a te­zaurului folcloric. Consemnînă, de a­­semenea, prezenţa u­­nor tineri solişti de la Universal-club, Grupul şco­lar „23 August“, a­­nimaţi de dorinţa de a transmite cit mai autentic melo­dii populare de mai mare sau mai mică circulaţie, nu putem să nu revenim asu­pra interpreţilor de la Ateneul tineretu­lui şi Clubul T­V. O îndrumare atentă, un climat propice bunelor repetiţii, ca şi contactul perma­nent cu publicul, au făcut ca orchestrele şi tinerii cîntăreţi ce activează la cele două cluburi ale tineretului să fie în măsură să ofere programe folclorice de remarcabilă ţi­nută. Un etalon pentru actuala edi­ţie a festivalului, spre care trebuie să tindă şi celelalte formaţii de tineret, pentru ca la ediţia următoare să se în­făţişeze la nivelul realelor lor posibi­lităţi. E. Comarnescu AZI, Tehnic-club, ora 11 , dezbatere .­Arta şi cultura ca modalităţi de for­mare şi educare comunistă a tinerei generaţii“ , orele 16—22 , formaţii de teatru, recitatori şi cititori artistici (A­­teneul tineretului). Electronica, F.E.A., Universal-club, Tehnic-club, Ecran-club, Modern-club, Casa de cultură sector 6). MI M­E, Modern-club, orele 16—22 , orchestre şi solişti de muzică uşoară , a. Titan, Electronica, Ateneul tineretului, Universal-club, U.R.A., Tehnometalica, Fabrica de nasturi şi mase plastice Bucureşti, Club 1. 4, Construcţii etc . Turneul Teatrului ,,Gorki“ din Leningrad. SPECTACOLUL DE ASEARĂ A treia gardă G. Kapralov şi S. Tumanov de După Mici­ burghezi, G.A. Tovsto­­nogov ne-­a oferit aseară un spec­tacol de altă factură, inspirat din istoria revoluţiei ruse, inchinînd o vibrantă reconstituire scenică memo­riei lui Nicolai Bauman, în a cărui activitate revoluţionară a în­truchipat, ridicînd la rang de sim­bol, figura intelectualului indisolu­bil legat de lupta de eliberare a proletariatului. Realizînd figura lui Bauman, autorii şi interpretul V.I. Strjelcik au ţinut parcă să aducă omagiu tuturor oamenilor de cultu­ră, ştiinţă şi artă care şi-au dat via­ţa revoluţiei, în opoziţie cu Micii burghezi, unde — aşa cum sublini­am în cronica precedentă — totul e zbatere neputincioasă şi exaspera­tă într-un univers închis, aici spec­tacolul e străbătut de romantism şi încredere într-o altă lume. Acesta e şi sensul titlului lucrării (într-o traducere mai fidelă ar suna; Al treilea schimb), extras dintr-o re­plică a lui Bauman. El îi spune la un moment dat soţiei sale : „Ştii, în Rusia veche garda de noapte se făcea în trei schimburi. Garda a treia ieşea spre ziuă. Aşa şi noi, trăim şi luptăm chiar înainte de revărsatul zorilor...“. V. X. Strjelcik răs­fringe pe chipul lui Bauman o puternică lumină interioară, emo­­ţionînd prin sinceritatea jocului, prin simplitatea şi firescul cu care se dăruie marelui ideal şi cade ucis pentru înfăptuirea sa. Deosebit de interesant e surprins, o dată cu figu­ra lui Bauman, destinul lui Savva Morozov, personaj complex, om de ştiinţă bogat, atras de lupta revolu­ţionară, dar care, fiind un „para­dox social“, cum l-a definit Gorki, sfîrşeşte tragic în alt sens, sinuci­­gîndu-se. E. Z. Kopelian a interpre­tat cu o diversitate de nuanţe psi­hologice personalitatea contradicto­rie a lui Morozov, realizînd o soli­dă creaţie. Am regăsit şi aseară admirabili actori ai Teatrului „Gor­ki“ ca V. E. Reţepter, de pildă, care, alături de I. V. Lavrentieva, N. A. Olhiia şi mulţi alţii au dat viaţa scenică spectacolului, de fapt un portret in mişcare al intelectua­lului în revoluţie. E ceea ce a ur­mărit G. A. Tovstonogov şi a reu­şit cu un solem­ patetism şi o ele­vată nobleţe spirituală. TRAIAN ŞELMARU Patronaj semnificativ Tot mai multe formaţii, asociaţii, societăţi de amatori încep să se a­­firme cu perseverenţă, intrînd, trep­tat, în circuitul de valori ale vie­ţii noastre muzicale. Se dovedeşte, astfel, că arta sunetelor, trecînd şi în masele din ce în ce mai extinse ale amatorilor, se ridică uneori la apreciabile niveluri de profesionali­­tate, aceste formaţii aducînd un spor de prospeţime, sinceritate şi autentic. Consecventă in sprijinirea unor asemenea activităţi, Filarmonica „George Enescu", a luat sub ari­pa ei protectoare cîteva dintre for­maţiile bu­cureştene, cu convingerea că, ajutînd activitatea artistică de amatori, contribuie la lărgirea ariei de înţelegere, practicare şi propagare a muzicii culte, ajutin­­du-se astfel şi pe sine. Printre an­samblurile cuprinse în patronaj este şi Liceul nr. 24, ale cărui for­maţii — corul şi orchestra de ca­meră — se prezintă acum, pentru a doua oară, în faţa publicului Capitalei. Sub îndrumarea Filarmo­nicii, profesoara Silvia Roşea va conduce formaţiile camerale ale a­­cestui liceu, duminică ora 11, pe podiumul Ateneului, încercînd să demonstreze nivelul de măiestrie și atașamentul pentru arta muzicii atinse pînă acum de elevi. (Urmare din pag. I­­breanu, Şincai ; editarea a peste 20 de autori din seria „Scriitori români" („întemeiată pe pu­blicarea integrală sau larg selectivă a operei scriitorilor fundamentali") ; tipărirea în „ediţii definitive" a multor scrieri semnate de Agârbiceanu, Arghezi, Blaga, Călinescu („Istoria literaturii ro­mâne de la origini pînă în prezent", ediţie re­văzută şi completată de autor), Eftimiu, Perpe­­ssicius, Sadoveanu, la care se adaugă „ediţiile de autor", semnate de M. Beniuc, D. Botez, I. Pas, I. Peltz, Z. Stancu, M. Banuş, R. Boureanu, E. Je­­beleanu. Cîteva sute de titluri au fost programate să apară în colecţiile de mare tiraj „Biblioteca pentru toţi", „Arcade", „Nevarietur", în seriile de istorie literară : „Universitas", „Momente şi sin­teze“, „Confluenţe", „Memorialistică", „Documente literare", „Introducere în opera lui..." etc. După cum se vede, un volum de muncă imens, care reclamă o funcţionare de ceasornic a me­canismului redacţional. „Tocmai de aceea, preciza prozatorul NICOLAE TEICĂ, secretarul biroului organizaţiei de partid, în faţa colectivului nostru stau cîteva obiective de seamă, cum ar fi men­ţinerea unui continuu şi cit mai ridicat nivel al informării de specialitate, al pregătirii poli­­tico-ideologice, asigurarea purităţii manu­scriselor, selectarea textelor după criteriile valorii estetice şi ale semnificaţiilor de idei. Pen­tru a întări certitudinea realizării ritmice a planu­lui, se urmăreşte predarea manuscriselor la tipo­grafie trimestrial şi chiar lunar, stabilindu-se răs­punderi individuale, clare şi ferme". Rezultatele nu intîrzie să se arate. Bunăoară, din cele 40 de titluri de istorie literară şi folcloristică — arăte criticul Z­ ORNEA, şeful redacţiei respective — doar şapte n-au apărut încă ; ele însă sunt gate să vadă lumina tiparului, conform planificării, pînă la sfîrşitul anului. Dar nu căzu! ediţiilor critice ? Discutînd cu NICOLAE ALEXE, şeful redacţiei, am ajuns la concluzia că, faţă de anii precedenţi, editura a reuşit să imprime un ritm mai susţinut pregătirii pentru tipar a majorităţii volumelor de „Opere" ale clasicilor noştri. Eforturile sunt concentrate mai ales asupra unor scriitori fundamentali — Cart­iemir, Budai-Deleanu, Bălcescu, Haşdeu, Emînes­­cu, Alecsandri, Ghica, Slavici, Macedonski, Agâr­biceanu, Arghezi, Sadoveanu, Lovinescu, Camil Petrescu. Faptul reflectă o viziune ştiinţifică şi cu adevărat actuală asupra fenomenului nostru li­­teran Cu atît mai mult, însă, redacţia este datoare să-şi intensifice eforturile spre a „redemara" acele ediţii, destul de multe, uitate pe drum de către îngrijitorii lor ; bunăoară, primul tom din .Operelea lui Gr. Alexandrescu (îngrijite de I. Fischer) a apărut cu 15 ani în urmă, dar al doilea tot se mai lasă aşteptat­­ în aceeaşi si­tuaţie se află ediţia I. L. Caragiale, pregătită de o echipă de elită (Al. Rosetti, Şerban Ciocu­­lescu şi Liviu Călin) , ultimul volum, al patrulea, a fost publicat acum vreo şase ani. Tomul ur­mător, deşi este inclus, din 1971, in proiectele de planuri („doar, doar“...) încă nu a fost predat. Un ritm destul de lent, spre a mai cita exemplul unui creator de geniu, cunosc şi „Scrierile" lui Tudor Arghezi : după o întrerupere de patru ani, 1973 înregistrează apariţia a două volume. Cau­za : întreprinderea „Aria grafică" nu şi-a asigurat din timp materialele necesare realizării ediţiei bi­bliofile. După ce a ţinut aproape un al uneia titluri (predate la timp), C.P.C.S. le-a transferat altei întreprinderi. Aproape o jumătate de an au stat în tipografie „Poeziile" lui Eminescu şi alte volume. Iată de ce, pentru 1974, editura şi-a asi­gurat un portofoliu real de ediţii, multe dintre ele fiind deja predate la tipar. O altă doleanţă a colectivului de aici a fost exprimată de istoricul literar TEODOR VÂRGO­­LICI, redactorul şef: „Este păcat că, în cazul unor ediţii critice sau de referinţă, tirajele ce se acordă sunt stabilite pri­ntr-o practică rutinieră, într-un­­mod arbitrar, iată de ce credem că stabi­lirea necesităţilor la asemenea lucrări, funda­mentale pentru cultura noastră, trebuie să se facă­­într-un cadru de mare responsabilitate, cu participarea tuturor factorilor interesaţi , facul­tăţi, inspectorate şcolare, institute de cercetări, mari biblioteci publice sau de specialitate". De acord. Dar, oare, de ce n-ar lua chiar editura iniţiativa organizării unor asemenea consfătuiri ? Ar merita, nu î maximă responsabilitate în valorificarea critică a moștenirii literare t:"*- " • . • . OR2 CITADIN: Oaspete ai Capitalei L* Galeriile de artă ale fondului plastic, scurt dia­­loc cu Frangoise Fabien, directoarea Şcolii de arte decorative din Paris ! „Am preferat acest loc de în­tîlnire deoa­rece ambianţa artistică de aici n­r­i oferă posibilitatea unei ilustrări „pe viu“ a celor ce vreau să vă spun. Am să înce­p cu concluzia : sunt en­tuziasmată de magazinele şi expozi­ţiile de artă decorativă pe care le-am vizitat. Faptul că aveţi o reţea or­ganizată de desfacere a acestor mici opere de artă vădeşte o preocupare constantă pentru cultivarea simţu­lui estetic la marele public. Toate a­­cestea, şi nu numai ele, mă determi­nă să revin cu 20 dintre cei mai do­taţi elevi ai mei, intr-o practică mai îndelungată, la Combinatul fondului plastic*. La mulţi ani ! Cu pas sprint­en, cu zîmbe­­tul pe buze, pe scenă, urcă un tînăr Subţirel, simpatic foc. Aplauzele nu se lasă aş­­teptate. Cupletele şi vorbele de duh alternează cu mono­loagele dramatice şi cu poezia. Un a­­devărat recital, într-o seară, omagială* Sărbătoritul este binecunoscut tuturor. Timp de zece ani — bătuţi pe muchie, cum se spune, exact în seara asta ~~ l-am ascultat şi admirat pe artistul major Constantin Cristache, „număr forte“ în peste 400 de spectacole pre­zentate de brigăzile artistice de agitaţie ale cooperaţiei meşteşugăreşti, premiat şi laureat a numeroase competiţii. Iată de ce, acum, la rotunda aniver­sare a primului pas pe scenă, colegii — publicul lui fidel şi iubitor — i-au făcut plăcuta surpriză de a-l sărbători. In final, flori, îmbrăţişări, diplome de onoare şi insigna „10 ani de activitate” oferite de Uniunea confecţiilor, urărilor de „mulţi ani înainte !* le alăturăm P& ale noastre. ING ’73-ediţia IV Gongul inaugural schide igittMfc aici, la Casa de cultură PKyJB a studenţilor, seria de ma­­n­ifestări cultural-artistice din cadrul Festivalului ING ’73, al studenţilor de la Poli­tehnică. Timp de­­două sfăptămîni pe scenă se vor perinda,­­într-o ve­ritabilă competiţie, formaţiile artis­tice ale tuturor facultăţilor din in­stitutul bucureştean. în final, un­­juriu va desemna pe cîştigători. Deocamdată, prima concurentă — Facultatea de tehnologie a construc­ţiilor de maşini — evoluează, cu un frumos program, în faţa numeroasei asistenţe formate, firesc,­­ din studen­­ţime. Aplauze la scenă deschisă. Să vedem, însă, ce va zice ju­riul, în seara finală. Cine va trece exame­nul cu „10“? Patinoare la... subsol? Cu capriciile toamn­ei s-a cam terminat. Vine, iărna. Uneori este aşa de frig, de îngheaţă apa !... De un astfel de fenomen nu vor fi scutiţi, probabil, nici lo­cuitorii blocurilor din str. Iacob Andrei nr. 31. La subsolul cîtorva dintre ele (P 8, P13) instalaţia de apă (avariată) are toate şansele să devină un autentic frigorifer natu­ral ! Pentru ca această deficienţă să nu mai existe, ar trebui ca sectorul grupului social din cadrul Centralei de construcţii-nontaj să descopere cauza reală. Mai ales că o vină ar avea aici şi constructorul — I.C.M. nr. 1 — cu care nu s-a încheiat încă procesul verbal de recepţie definitivă. Mai este timp — ne asigură meteorologii — ca avariile să fie remediate şi ca blocurile să fie racordate la re­ţeaua de canalizare. Aceasta din urmă este, de fapt, şi soluţia... sal­vatoare. Telex nocturn d­in oraş e linişte. Ultimele tramvaie şi autobuze se retrag spre depouri şi garaje. Maşi­nile de noapte îşi în­cep serviciul . După cîteva zi­le de ger autentic, de ieri vremea s-a mai „muiat“. Timid, maşinile I.S.B.-ului reîncep să stropească stră­zile. Pericolul „derdeiuşurilor“ este, pe moment, înlăturat . Pe şantie­rele de construcţii din Titan, schim­bul de noapte lucrează la montajul plăcilor prefabricate la blocuri de cîte zece etaje. In ritm alert, auto­­betonierele, purtînd marca CIFA­­ROM, transportă materia „caldă“ de la staţiile de betoane, umplînd benele manevrate cu precizie de u­­ria­şele macarale . O „plombă“ de pe bd. Ion Şulea (în dreptul sta­ţiei „Voluntarilor“) avea ieri şapte etaje. Acum are opt, iar cofrajul glisant urcă tenace, din oră în oră . Ora 1. La CET Grozăveşti s-a produs o avarie, defecţiune la o conductă din interior. A fost bloca­tă alimentarea cu căldură a magis­tralelor de termoficare şi a punc­telor termice dependente. Inginerul şef Miron I­upău, şeful exploatării de termoficare, dirijează lucrările de remediere. „ Taxiurile — numă­rul lor a sporit simţitor în ultimii ani — parcurg în viteză, de la un capăt la altul, oraşul, transportînd pasageri intimaţi • Nici la dispe­ceratul de urgenţă al I.C.A.R. (re­ţeaua de apă) nu e linişte. Telefonul sună deşi la intersecţia străzilor Carol Davila şi Petru Groza se sem­nalează existen­ţa unei conducte sparte : o echipă operativă se depla­sează la faţa locului şi izolează pen­tru început conducta. Două ore mai tîrziu (e deja 5) şeful de tură Nicolae Caraianu înregistrează o altă urgenţă , pe calea Griviţei, la podul Constan­ţa, o altă conductă spartă. — Variaţiile de temperatură şu­brezesc conductele. De vreo două săptămini sîntem în alertă. • Revenim la CET Grozăveşti. Avaria a fost remediată. Prezent la faţa locului, Mihai Enescu, director general al Grupului întreprinderilor de gospodărire comunală, suprave­ghează începerea acţiunii de aeri­sire a coloanelor de încălzire din blocuri. In scurt timp, termofica­­rea va funcţiona în ritm normal. • încă nu se arată semnele zilei (noap­tea continuă să crească în dura­tă), dar străzile şi-au reînceput deja animaţia cotidiană. Se deschid ma­gazinele, se fac primele cumpără­turi, transportul în comun se apro- Pie de momentul solicitării maxime. Ziua reintră în drepturile sale...

Next