Informatia Bucureştiului, noiembrie 1973 (Anul 21, nr. 6272-6297)
1973-11-08 / nr. 6278
Pag. a 2-a e şi necesitate o datorie ADRIAN DUMITRIU, secretar general a! Asociaţiei juriştilor din R.S.R. Cunoaşterea legii constituie primul pas către respectarea ei, înţelegerea prevederilor sale, aprofundarea .Scopului urmărit de legiuitor sunt cerinţe Indispenabila procesului de formare a conştiinţei juridice, de cultivare a respectului pentru lege, pentru ordinea socială. Plenara C.C. al P.C.R. din 35 noiembrie 1971 şi, ulterior, Decretul Consiliului de Stat nr. 463 din 20 decembrie 1971 prevăd măsuri temeinice pentru îmbunătăţirea activităţii de aplicare şi de popularizare a legislaţiei. Potrivit directivelor Plenarei şi prevederilor acestui Decret, ministerele şi celelalte organe centrale, consiliile populare şi comitetele lor executive, toate unităţile socialiste, sunt obligate să asiguram fiecare în domeniul, ramura sau raza lor de activitate şi potrivit competenţei ce le revine — luarea măsurilor corespunzătoare pentru pregătirea temeinică a personalului în atribuţiile căruia intră aplicarea legilor şi celorlalte acte normative, pentru asigurarea cunoaşterii de către toţi angajaţii a prevederilor legale ce le sunt aplicabile. Organelor locale le revine, totodată, obligaţia de a organiza şi coordona acţiunile pentru popularizarea legislaţiei de interes general în rindul maselor largi de cetăţeni. Îmbunătăţirea activităţii de cultivare a respectului pentru lege, de formare şi dezvoltare a conştiinţei juridice socialiste este un imperativ al etapei actuale. Efervescenţa activităţii legislative din ultimii ani ne-a dat o seamă de legiuiri noi, de o deosebită importanţă, în consens cu profundele transformări politice, economice şi sociale. Cunoaşterea lor este indispensabilă tocmai ca expresie a participării noastre conştiente la întărirea continuă a legalităţii şi a ordinii de drept socialiste, a normelor de convieţuire socială, pentru prevenirea şi combaterea manifestărilor antisociale, pentru dezvoltarea conştiinţei juridice a maselor, pentru instaurarea în viaţa socială a principiilor eticii şi echităţii socialiste. in interesul fiecăruia dintre noi . .....Fiind electrician calificat, nu am ştiut că trebuia să am autorizaţie specială pentru efectuarea unor asemenea lucrări în afara Întreprinderii. V-aş ruga să ţineţi seama, dacă se poate, că am comis fapta pentru care sunt judecat din necunoaşterea legii...« (din dosarul nr. S36S al judecătoriei sectorului S) » »»••• Nu Ştiam că legea mă obliga să predau în zece zile lucrul găsit. Eu am Întrebat — după cum au spus şi martorii — pe toată lumea din jur şi dacă am văzut că nu găsesc păgubaşul...“ (din dosarul nr. «121 al aceleiaşi Judecătorii) « LITERA» LE® M-0 MAJUSCULĂ ÎN ALFABETUL CIVISMULUI 3 interlocutori despre 3 domenii ale dialogului OM-LEGE GEORGE GHENOSU, prim-secretar al Comitetului municipal al U.T.C. : A păşi în viaţă înseamnă a păşi într-un cadru normativ . Inţelegînd exact sensul şi dimensiunile majore ale sarcinii puse în faţa noastră de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ,— aceea ca Uniunea Tineretului Comunist Să Reprezinte o veritabilă şcoală de educaţie comunistă — suntem în permanenţă preocupaţi de intensificarea şi adîncirea procesului de educare şi formare a tinerilor bucureşteni, în perspectiva acestei orientări esenţiale, popularizarea legii, educaţia juridică, au o importanţă deosebită. In primul rînd, pentru că integrarea tînărului în viaţa socială presupune integrarea într-un cadru normativ, iar cunoaşterea sau necunoaşterea acestui cadru poate influenţa procesul. în al doilea rînd, pentru că formaţia etică a tînărului sepoate împlini, în bună măsură, tocmai prin corespondenţa eticului cu juridicul. în acest sens, se întreprind numeroase acţiuni prin care actele normative sunt aduse în faţa tinerilor, sunt explicate şi comentate împreună cu ei. Pot cita, de exemplu, ciclurile de manifestări : „Juriştii se adresează tineretului“, „Să cunoaştem legile ţării“, „Tinerii întreabă — juriştii răspund“ etc. Peste 200 000 de utecişti au beneficiat şi beneficiază de aceste acţiuni, şi-au îmbogăţit în acest mod orizontul de cultură civică. Dar, alături de aceste acţiuni, care se cer continuu intensificate, trebuie întreprinse şi altele. De aceea — e o propunere mai veche — este necesar ca şi programele de învăţămînt din şcoli să prevadă predarea sistematică a unor elemente Uzuale îde drept, relaţii de familie,, dreptul muncii, drept penal. DUMITRU POPESCU, procuror şef al Procuraturii municipiului Bucureşti : Au o deosebită importanţă numărul, dar mai ales calitatea acţiunilor în Capitală, numărul acţiunilor de popularizare a legii, organizate de la începutul anului, depăşeşte cifra de : 5 000. Dar cea mai importantă dimensiune a dialogului om-lege o reprezintă calitatea. Mă refer la diversificarea formelor de popularizare a dispoziţiilor actelor normative, la creşterea gradului lor de atractivitate (ponderea conferinţelor a scăzut considerabil în avantajul dialogului direct cu cetăţenii, al proceselor la faţa locului, al dezbaterilor în cadrul colectivelor de muncă), la orientarea tematicii in strinsă legătură cu frecvenţa cazurilor întilnite în rîndul respectivului grup social. In ceea ce ne priveşte, ne-am străduit să depăşim „clasica“ noastră calitate de anchetatori şi acuzatori, în prezent, fiecărui procuror din Capitală îi sunt repartizate una sau două întreprinderi, el răspunzind de cunoaşterea şi respectarea Legii în cadrul acestora. E vorba de o colaborare permanentă, de măsuri comune pentru prevenirea abaterilor de la lege. Desigur, criteriul ce măsoară eficienţa muncii de propagandă juridică 11 reprezintă diminuarea încălcărilor legii, scăderea numărului de infracţiuni. Intr-o asemenea idee se pot formula, desigur, şi referiri critice la adresa juriştilor. Nu pot, insă, să nu remarc că în ultimii doi ani numărul infracţiunilor a cunoscut o sensibilă diminuare (cu precădere al celor comise de minori, al celor îndreptate împotriva avutului obştesc). ION MANOU, preşedintele Tribunalului municipiului Bucureşti : Fiecare om este, în fapt, un Judecător Legea înseamnă opţiune socială, opinie socială. Iar cel mai apt mijloc de a o face cunoscută şi respectată este tot opinia cetăţenească, formele ei de acţiune instituţionalizate. Mă refer, în speţă, la comisiile de judecată, la marea lor influenţă asupra comportamentului civic, asupra procesului de educaţie juridică a cetăţenilor. Acolo, în faţa judecăţii obştei — ale cărei competenţe de soluţionare au fost continuu extinse — omul ia cel mai direct contact cu dispoziţiile legii. Iată de ce, în afara formelor obişnuite de popularizare (procese la faţa locului sau procese cu publicitate lărgită), am fost preocupaţi mai mult de ridicarea gradului de pregătire a membrilor comisiilor de judecată, de instruirea juridică a celor chemaţi la rîndu-le să instruiască civic. Am întreprins aproape 1300 acţiuni de sprijinire a comisiilor, tot atîtea ocazii în care, concret, la obiect, judecătorii au popularizat legea, i-au evidenţiat semnificaţiile. în prezent, activitatea acestor foruri de influenţare obştească constituie, în Capitală, o puternică sursă de propagandă juridică, de educaţie civică. Argumente : creşterea continuă a numărului de împăcări în faţa comisiilor, scăderea constantă a numărului de litigii dintre cetăţeni. S-ar putea presupune că, făcând publice asemenea declaraţii, autorul acestor ronduri ar ignora un principiu de drept cunoscut încă din antichitate , acela potrivit căruia nimeni, niciodată, nu se poate apăra invocînd necunoaşterea legii. Tocmai de aceea, tocmai fiindcă scuza necunoaşterii legii nu are nici o eficienţă în faţa judecăţii, ne-am oprit asupra acestor exemple; tocmai pentru a atrage o dată mai mult atenţia asupra situaţiei care s-ar crea dacă valorile apărate de lege ar depinde de „impresii“ şi „interpretări“ personale, de ştiinţa sau neştiinţa cuiva ; tocmai pentru a sublinia pericolul pe care-l reprezintă pentru fiecare din noi necunoaşterea legii. Şi totuşi, oricare jurist poate să confirme : multe, foarte multe din încălcările cadrului legal se datoresc unor împrejurări de genul celor relatate la Început; multe, foarte multe declaraţii din dosarele tribunalelor au drept laitmotiv „scuza" necunoaşterii legii. Poate nu întotdeauna e vorba de necunoaşterea propriu-zisă, ci de reprezentarea greşită a consecinţelor juridice ale unui fapt, de minimalizarea lor. Plecînd de la aceste considerente am Întreprins — spre convingerea dv. —■ uih test, extrem de simplu. Am solicitat cinci tineri să ne vorbească despre soluţia pe care o dă legea in legătură cu cele două infracţiuni (la care, de altfel, se referă şi cazurile citate) : exercitarea fără drept a unei meserii şi nepredarea bunului găsit. Doi (ambii elevi) au răspuns corect, trei (doi elevi şi un muncitor) nu cunoşteau dispoziţiile legii... Fireşte, nu se poate eluda faptul că azi, mai mult decit oricînd, legile sunt intens popularizate, în şcoli, întreprinderi, cartiere. Prin conferinţe, procese publice, broşuri, ziare. Dar ca actul eficienţei să se producă, ca interesul social şi cel personal să fie apărat, mai e nevoie de un lucru, de interesul (în interesul) fiecăruia dintre noi, de dorinţa de a cunoaşte exact dimensiunile licitului , de responsabilitate. Fie căsuntem vînzătorii sau cumpărătorii unui bun, fie că semnăm un act şi mai ales în întregul nostru comportament social — sfătuitorul, indispensabilul nostru sfătuitor trebuie să fie legea. Ea — ghidul şi protectorul fiecăruia dintre noi. Ea — emanaţia conştiinţei noastre juridice despre noi și societatea în care trăim. Grupaj realizat de Val. Voiculescu Combinatul fondului plastic Cei ce nu-şi pun semnătura... Chiar dacă într-o măsură, activitatea Combinatului fondului plastic este predestinaţia anonimatului — căci nimeni nu va spune despre o operă de artă transpusă aici un material definitiv că este „un produs“ al Combinatului — au răzbătut pînă la marele public „ecouri“ ale muncii de înaltă calificare ce se depune aici. „Ecourile“ s-au materializat in serii scurte de obiecte utilitare **— de la serviciile de pahare la cele de cafea, de la cravatele de lină imbinînd nuanțe plăcute, la atît de apreciatul ruj de buze „Surîs*1 —, o mare parte dintre ele trecînd din galantarele Romantei sau aîe magazinelor Fondului plastic în garderobele bucureștenilor. Tocmai de aceea, vizita noastră de ieri in largile și luminoasele hale ale Combinatului a avut ca scop să dezvăluie cititorilor cîte ceva din munca, atît de apropiată creaţiei artistice, din atelierele de turnătorie in bronz şi de cioplitorie. In atelierul „de bronz“, lămuririle ing. C. Chiaburu, directorul combinatului, au scos In evidenţă marea răspundere ce revine maiştrilor şi muncitorilor de Înaltă calificare. — Vedeţi— ne spune interlocutorul — echipa care lucrează la o sculptură nu poate reuşi să redea perfect, în bronz, intenţiile artistului dacă, dincolo de meseria ca atare, nu are o mare capacitate de a înţelege pînă în cele mai mici detalii opera respectivă, gîndurile şi sentimentele celui care a creat-o. Fiecare nuanţă, fiecare scobitură de o jumătate de milimetru îşi au aici importanţa lor, iar nerespectarea strictă a modelului poate duce la ratarea operei finite. Preparatori, turnători, cizetori, toţi au aici răspunderi precise. In marea hală tronau, in ghips, aşteptindu-şi rindul, monumentul Închinat lui Horea, Cloşca şi Crişan, aparţinind sculptorului Ion Vlasiu (cîteva amănunte ; el este compus dintr-o columnă din piatră înaltă de 20 de metri şî din cele trei figuri în bronz ale martirilor de la 1784, fiecare de cîte 4,60 m înălţime), un „Bălcescu“, semnat de Paul Vasilescu, alte lucrări realizate de Adrian Popovici, Mihai Buculei, Constantii Popovici. Am mai aflat, apoi, că această conlucrare strînsă dintre creatorii şi executorii operei de artă merge mai departe, la studiu şi discuţii, la analize şi experienţe comune. Nu de mult, de pildă,” maestru! Ion Trimescu a vizitat, impreusiu cu lucrătorii secţiilor turnătorie în _________ bronz şi cu cizetorie, expoziţia Paciurea, pentru a se documenta asupra vechii noastre şcoli de turnătorie. De semenea, nu lipsesc de aici nici specialiştii străini veniţi, unii să înveţe, alţii să împărtăşească meşterilor noştri metodele lor de lucru (acum, de exemplu, se studiază metoda turnării în ceară pierdută). Am părăsit Combinatul fondului plastic bucuroşi că am cunoscut pe cei care, deşi nu-şi pun semnătura moaicii pe o operă de artă, o autentifică, totuşi, cu pasiunea, şi grija, în tot ceea ce fac. Miruna lonescu • Societatea de ştiinţe filologice organizează, mîine, 9 noiembrie, ora 11,30, la Casa corpului didactic, Adunarea generala de alegeri a Comitetului filialei Bucureşti. La şedinţa -i condusă de prof. univ. dr. Alexandru Balaci, membru corespondent al Academiei , vor participa profesorii de limba şi literatura româna și limbi străine , moderne, care predau în învățămmtul de cultură generală și superior. . INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI EUTERPE LA... MIRCEA CHIRIAC: „Să dăm publicului arta pe care o merită" Nu cu multă vreme în urmă, directorul Operei române, vorbindu-mi despre repertoriul actualei stagiuni, preciza că una dintre premiere va fi baletul „Văpaia“ de Mircea Chiriac. La puţină vreme, am aflat că se făceau pregătiri pentru începerea repetiţiilor la... „Pantofiorii aurii“ de Mircea Chiriac. — Aţi oferit, între timp, altceva primei scene lirice a ţării ? — l-am întrebat pe compozitor. — Nu. Iniţial, libretul intitulat „Văpaia“ era o simplă idee schiţată de mine. Lipseau miezul acţiunii, detaliile coregrafice, fabulaţia bogată. Am depăşit această dificultate, convingîndu-l pe Constantin Cîrjan să-mi fie colaborator. El a început prin a face investigaţii amănunţite în vederea documentării, dorind amîndoi să creăm chiar de la început un spectacol captivant. în acest moment al colaborării ne aflam în faţa unui subiect realmente substanţial, cu valenţe scenice mai profunde. Noul titlu, aşadar, se impunea... — Dacă nu mă înşel, „Pantofiorii aurii“ este al doilea balet pe care-1 semnaţi. — într-adevăr. Acum zece ani, in sălile Operei, se repeta primul meu balet. „Iancu Jianu“... — ...înrudit, prin tematica patriotică şi revoluţionară, cu recenta creaţie care, din cîte ştiu, îşi situează acţiunea în 1921, anul intrării în ilegalitate a partidului comuniştilor. — Am încercat să realizăm un fel de frescă a epocii. Personajele sunt desprinse dintr-o realitate cunoscută, detaliile — însumate în două acte şi opt tablouri — se organizează în crescendo, culminînd cu o apoteoză : deschiderea unor porţi de fabrică, simbolizind un nou orizont pentru clasa muncitoare, o treaptă spre triumful final. Mi-am ales această perioadă şi pentru că sînt născut la sfirşitul primului război mondial, iar cele mai vechi amintiri de atunci le păstrez , dar şi fiindcă epoca foarte bogată în evenimente şi plină de semnificaţii. — Pînă la premiera mai este , nu-mi pot face, de aceea, o părere despre valoarea „Pantofiorilor...“. Fie supun, totuşi, că imtreprinderea a fost temerară... — Am căutat să ocolesc drumurile bătătorite. Cum bine se ştie, sint unele lucrări care, abordînd tematica aceasta, s-au lăsat bîntuite de convenţionalism, de unde și o anume sărăcie tipologică. Consider că e cazul să ne aplecăm cu toată răspunderea asupra acestei problematici. Să nu neglijăm sentimentele durabile, valabile, generoase. Am căutat să creez un spectacol veridic, pe care publicul să-l primească cu interes şi convingere. Vladimir Udrescu Festivalul artei şi culturii tineretului bucureştean Vedete şi debutanţi Ieri după-amiază, la Universal-club, mi-am întărit convingerea că un incontestabil merit al ediţiei de debut a festivalului constă în descoperireaunui potenţial artistic prea puţin valorificat pina acum în dialogul cu publicul. Fapt cu atît mai important, cu cit este vorba de tineri artişti amatori, aşadar, de formaţii care au în cea mai mare măsură posibilitatea să se dezvolte. Ascultindu-i ieri pe cei ce s-au dedicat interpretării cîntecului popular, am constatat cu satisfacţie că, alături de orchestre şi solişti deja consacraţi în mişcarea artistică de amatori („Doina“ de la Clubul T 4, taraful şi soliştii de la Ateneul tineretului), au apărut mai puţin dezinvolţi, dar de o cuceritoare sinceritate, debutanţi. Printre ei, primiţi călduros de colegii aflaţi în sală, i-am aplaudat pe componenţii originalului taraf de la Grupul şcolar construcţii, ca şi pe soliştii vocali Mircea Neniu şi Georgeta Ionescu, intr-un program caracterizat prin prospeţimea interpretării, încă nesudat, dar cu certe posibi LGENDA lităţi de a-şi perfecţiona modul de expresie, grupul vocal de fete de la Tehnic-club s-a impus printr-un repertoriu mai puţin cunoscut, atestînd interesul pentru cercetarea atentă a tezaurului folcloric. Consemnînă, de asemenea, prezenţa unor tineri solişti de la Universal-club, Grupul şcolar „23 August“, animaţi de dorinţa de a transmite cit mai autentic melodii populare de mai mare sau mai mică circulaţie, nu putem să nu revenim asupra interpreţilor de la Ateneul tineretului şi Clubul TV. O îndrumare atentă, un climat propice bunelor repetiţii, ca şi contactul permanent cu publicul, au făcut ca orchestrele şi tinerii cîntăreţi ce activează la cele două cluburi ale tineretului să fie în măsură să ofere programe folclorice de remarcabilă ţinută. Un etalon pentru actuala ediţie a festivalului, spre care trebuie să tindă şi celelalte formaţii de tineret, pentru ca la ediţia următoare să se înfăţişeze la nivelul realelor lor posibilităţi. E. Comarnescu AZI, Tehnic-club, ora 11 , dezbatere .Arta şi cultura ca modalităţi de formare şi educare comunistă a tinerei generaţii“ , orele 16—22 , formaţii de teatru, recitatori şi cititori artistici (Ateneul tineretului). Electronica, F.E.A., Universal-club, Tehnic-club, Ecran-club, Modern-club, Casa de cultură sector 6). MI ME, Modern-club, orele 16—22 , orchestre şi solişti de muzică uşoară , a. Titan, Electronica, Ateneul tineretului, Universal-club, U.R.A., Tehnometalica, Fabrica de nasturi şi mase plastice Bucureşti, Club 1. 4, Construcţii etc . Turneul Teatrului ,,Gorki“ din Leningrad. SPECTACOLUL DE ASEARĂ A treia gardă G. Kapralov şi S. Tumanov de După Mici burghezi, G.A. Tovstonogov ne-a oferit aseară un spectacol de altă factură, inspirat din istoria revoluţiei ruse, inchinînd o vibrantă reconstituire scenică memoriei lui Nicolai Bauman, în a cărui activitate revoluţionară a întruchipat, ridicînd la rang de simbol, figura intelectualului indisolubil legat de lupta de eliberare a proletariatului. Realizînd figura lui Bauman, autorii şi interpretul V.I. Strjelcik au ţinut parcă să aducă omagiu tuturor oamenilor de cultură, ştiinţă şi artă care şi-au dat viaţa revoluţiei, în opoziţie cu Micii burghezi, unde — aşa cum subliniam în cronica precedentă — totul e zbatere neputincioasă şi exasperată într-un univers închis, aici spectacolul e străbătut de romantism şi încredere într-o altă lume. Acesta e şi sensul titlului lucrării (într-o traducere mai fidelă ar suna; Al treilea schimb), extras dintr-o replică a lui Bauman. El îi spune la un moment dat soţiei sale : „Ştii, în Rusia veche garda de noapte se făcea în trei schimburi. Garda a treia ieşea spre ziuă. Aşa şi noi, trăim şi luptăm chiar înainte de revărsatul zorilor...“. V. X. Strjelcik răsfringe pe chipul lui Bauman o puternică lumină interioară, emoţionînd prin sinceritatea jocului, prin simplitatea şi firescul cu care se dăruie marelui ideal şi cade ucis pentru înfăptuirea sa. Deosebit de interesant e surprins, o dată cu figura lui Bauman, destinul lui Savva Morozov, personaj complex, om de ştiinţă bogat, atras de lupta revoluţionară, dar care, fiind un „paradox social“, cum l-a definit Gorki, sfîrşeşte tragic în alt sens, sinucigîndu-se. E. Z. Kopelian a interpretat cu o diversitate de nuanţe psihologice personalitatea contradictorie a lui Morozov, realizînd o solidă creaţie. Am regăsit şi aseară admirabili actori ai Teatrului „Gorki“ ca V. E. Reţepter, de pildă, care, alături de I. V. Lavrentieva, N. A. Olhiia şi mulţi alţii au dat viaţa scenică spectacolului, de fapt un portret in mişcare al intelectualului în revoluţie. E ceea ce a urmărit G. A. Tovstonogov şi a reuşit cu un solem patetism şi o elevată nobleţe spirituală. TRAIAN ŞELMARU Patronaj semnificativ Tot mai multe formaţii, asociaţii, societăţi de amatori încep să se afirme cu perseverenţă, intrînd, treptat, în circuitul de valori ale vieţii noastre muzicale. Se dovedeşte, astfel, că arta sunetelor, trecînd şi în masele din ce în ce mai extinse ale amatorilor, se ridică uneori la apreciabile niveluri de profesionalitate, aceste formaţii aducînd un spor de prospeţime, sinceritate şi autentic. Consecventă in sprijinirea unor asemenea activităţi, Filarmonica „George Enescu", a luat sub aripa ei protectoare cîteva dintre formaţiile bucureştene, cu convingerea că, ajutînd activitatea artistică de amatori, contribuie la lărgirea ariei de înţelegere, practicare şi propagare a muzicii culte, ajutindu-se astfel şi pe sine. Printre ansamblurile cuprinse în patronaj este şi Liceul nr. 24, ale cărui formaţii — corul şi orchestra de cameră — se prezintă acum, pentru a doua oară, în faţa publicului Capitalei. Sub îndrumarea Filarmonicii, profesoara Silvia Roşea va conduce formaţiile camerale ale acestui liceu, duminică ora 11, pe podiumul Ateneului, încercînd să demonstreze nivelul de măiestrie și atașamentul pentru arta muzicii atinse pînă acum de elevi. (Urmare din pag. Ibreanu, Şincai ; editarea a peste 20 de autori din seria „Scriitori români" („întemeiată pe publicarea integrală sau larg selectivă a operei scriitorilor fundamentali") ; tipărirea în „ediţii definitive" a multor scrieri semnate de Agârbiceanu, Arghezi, Blaga, Călinescu („Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent", ediţie revăzută şi completată de autor), Eftimiu, Perpessicius, Sadoveanu, la care se adaugă „ediţiile de autor", semnate de M. Beniuc, D. Botez, I. Pas, I. Peltz, Z. Stancu, M. Banuş, R. Boureanu, E. Jebeleanu. Cîteva sute de titluri au fost programate să apară în colecţiile de mare tiraj „Biblioteca pentru toţi", „Arcade", „Nevarietur", în seriile de istorie literară : „Universitas", „Momente şi sinteze“, „Confluenţe", „Memorialistică", „Documente literare", „Introducere în opera lui..." etc. După cum se vede, un volum de muncă imens, care reclamă o funcţionare de ceasornic a mecanismului redacţional. „Tocmai de aceea, preciza prozatorul NICOLAE TEICĂ, secretarul biroului organizaţiei de partid, în faţa colectivului nostru stau cîteva obiective de seamă, cum ar fi menţinerea unui continuu şi cit mai ridicat nivel al informării de specialitate, al pregătirii politico-ideologice, asigurarea purităţii manuscriselor, selectarea textelor după criteriile valorii estetice şi ale semnificaţiilor de idei. Pentru a întări certitudinea realizării ritmice a planului, se urmăreşte predarea manuscriselor la tipografie trimestrial şi chiar lunar, stabilindu-se răspunderi individuale, clare şi ferme". Rezultatele nu intîrzie să se arate. Bunăoară, din cele 40 de titluri de istorie literară şi folcloristică — arăte criticul Z ORNEA, şeful redacţiei respective — doar şapte n-au apărut încă ; ele însă sunt gate să vadă lumina tiparului, conform planificării, pînă la sfîrşitul anului. Dar nu căzu! ediţiilor critice ? Discutînd cu NICOLAE ALEXE, şeful redacţiei, am ajuns la concluzia că, faţă de anii precedenţi, editura a reuşit să imprime un ritm mai susţinut pregătirii pentru tipar a majorităţii volumelor de „Opere" ale clasicilor noştri. Eforturile sunt concentrate mai ales asupra unor scriitori fundamentali — Cartiemir, Budai-Deleanu, Bălcescu, Haşdeu, Emînescu, Alecsandri, Ghica, Slavici, Macedonski, Agârbiceanu, Arghezi, Sadoveanu, Lovinescu, Camil Petrescu. Faptul reflectă o viziune ştiinţifică şi cu adevărat actuală asupra fenomenului nostru literan Cu atît mai mult, însă, redacţia este datoare să-şi intensifice eforturile spre a „redemara" acele ediţii, destul de multe, uitate pe drum de către îngrijitorii lor ; bunăoară, primul tom din .Operelea lui Gr. Alexandrescu (îngrijite de I. Fischer) a apărut cu 15 ani în urmă, dar al doilea tot se mai lasă aşteptat în aceeaşi situaţie se află ediţia I. L. Caragiale, pregătită de o echipă de elită (Al. Rosetti, Şerban Cioculescu şi Liviu Călin) , ultimul volum, al patrulea, a fost publicat acum vreo şase ani. Tomul următor, deşi este inclus, din 1971, in proiectele de planuri („doar, doar“...) încă nu a fost predat. Un ritm destul de lent, spre a mai cita exemplul unui creator de geniu, cunosc şi „Scrierile" lui Tudor Arghezi : după o întrerupere de patru ani, 1973 înregistrează apariţia a două volume. Cauza : întreprinderea „Aria grafică" nu şi-a asigurat din timp materialele necesare realizării ediţiei bibliofile. După ce a ţinut aproape un al uneia titluri (predate la timp), C.P.C.S. le-a transferat altei întreprinderi. Aproape o jumătate de an au stat în tipografie „Poeziile" lui Eminescu şi alte volume. Iată de ce, pentru 1974, editura şi-a asigurat un portofoliu real de ediţii, multe dintre ele fiind deja predate la tipar. O altă doleanţă a colectivului de aici a fost exprimată de istoricul literar TEODOR VÂRGOLICI, redactorul şef: „Este păcat că, în cazul unor ediţii critice sau de referinţă, tirajele ce se acordă sunt stabilite printr-o practică rutinieră, într-unmod arbitrar, iată de ce credem că stabilirea necesităţilor la asemenea lucrări, fundamentale pentru cultura noastră, trebuie să se facăîntr-un cadru de mare responsabilitate, cu participarea tuturor factorilor interesaţi , facultăţi, inspectorate şcolare, institute de cercetări, mari biblioteci publice sau de specialitate". De acord. Dar, oare, de ce n-ar lua chiar editura iniţiativa organizării unor asemenea consfătuiri ? Ar merita, nu î maximă responsabilitate în valorificarea critică a moștenirii literare t:"*- " • . • . OR2 CITADIN: Oaspete ai Capitalei L* Galeriile de artă ale fondului plastic, scurt dialoc cu Frangoise Fabien, directoarea Şcolii de arte decorative din Paris ! „Am preferat acest loc de întîlnire deoarece ambianţa artistică de aici nri oferă posibilitatea unei ilustrări „pe viu“ a celor ce vreau să vă spun. Am să încep cu concluzia : sunt entuziasmată de magazinele şi expoziţiile de artă decorativă pe care le-am vizitat. Faptul că aveţi o reţea organizată de desfacere a acestor mici opere de artă vădeşte o preocupare constantă pentru cultivarea simţului estetic la marele public. Toate acestea, şi nu numai ele, mă determină să revin cu 20 dintre cei mai dotaţi elevi ai mei, intr-o practică mai îndelungată, la Combinatul fondului plastic*. La mulţi ani ! Cu pas sprinten, cu zîmbetul pe buze, pe scenă, urcă un tînăr Subţirel, simpatic foc. Aplauzele nu se lasă aşteptate. Cupletele şi vorbele de duh alternează cu monoloagele dramatice şi cu poezia. Un adevărat recital, într-o seară, omagială* Sărbătoritul este binecunoscut tuturor. Timp de zece ani — bătuţi pe muchie, cum se spune, exact în seara asta ~~ l-am ascultat şi admirat pe artistul major Constantin Cristache, „număr forte“ în peste 400 de spectacole prezentate de brigăzile artistice de agitaţie ale cooperaţiei meşteşugăreşti, premiat şi laureat a numeroase competiţii. Iată de ce, acum, la rotunda aniversare a primului pas pe scenă, colegii — publicul lui fidel şi iubitor — i-au făcut plăcuta surpriză de a-l sărbători. In final, flori, îmbrăţişări, diplome de onoare şi insigna „10 ani de activitate” oferite de Uniunea confecţiilor, urărilor de „mulţi ani înainte !* le alăturăm P& ale noastre. ING ’73-ediţia IV Gongul inaugural schide igittMfc aici, la Casa de cultură PKyJB a studenţilor, seria de manifestări cultural-artistice din cadrul Festivalului ING ’73, al studenţilor de la Politehnică. Timp dedouă sfăptămîni pe scenă se vor perinda,într-o veritabilă competiţie, formaţiile artistice ale tuturor facultăţilor din institutul bucureştean. în final, unjuriu va desemna pe cîştigători. Deocamdată, prima concurentă — Facultatea de tehnologie a construcţiilor de maşini — evoluează, cu un frumos program, în faţa numeroasei asistenţe formate, firesc, din studenţime. Aplauze la scenă deschisă. Să vedem, însă, ce va zice juriul, în seara finală. Cine va trece examenul cu „10“? Patinoare la... subsol? Cu capriciile toamnei s-a cam terminat. Vine, iărna. Uneori este aşa de frig, de îngheaţă apa !... De un astfel de fenomen nu vor fi scutiţi, probabil, nici locuitorii blocurilor din str. Iacob Andrei nr. 31. La subsolul cîtorva dintre ele (P 8, P13) instalaţia de apă (avariată) are toate şansele să devină un autentic frigorifer natural ! Pentru ca această deficienţă să nu mai existe, ar trebui ca sectorul grupului social din cadrul Centralei de construcţii-nontaj să descopere cauza reală. Mai ales că o vină ar avea aici şi constructorul — I.C.M. nr. 1 — cu care nu s-a încheiat încă procesul verbal de recepţie definitivă. Mai este timp — ne asigură meteorologii — ca avariile să fie remediate şi ca blocurile să fie racordate la reţeaua de canalizare. Aceasta din urmă este, de fapt, şi soluţia... salvatoare. Telex nocturn din oraş e linişte. Ultimele tramvaie şi autobuze se retrag spre depouri şi garaje. Maşinile de noapte îşi încep serviciul . După cîteva zile de ger autentic, de ieri vremea s-a mai „muiat“. Timid, maşinile I.S.B.-ului reîncep să stropească străzile. Pericolul „derdeiuşurilor“ este, pe moment, înlăturat . Pe şantierele de construcţii din Titan, schimbul de noapte lucrează la montajul plăcilor prefabricate la blocuri de cîte zece etaje. In ritm alert, autobetonierele, purtînd marca CIFAROM, transportă materia „caldă“ de la staţiile de betoane, umplînd benele manevrate cu precizie de uriaşele macarale . O „plombă“ de pe bd. Ion Şulea (în dreptul staţiei „Voluntarilor“) avea ieri şapte etaje. Acum are opt, iar cofrajul glisant urcă tenace, din oră în oră . Ora 1. La CET Grozăveşti s-a produs o avarie, defecţiune la o conductă din interior. A fost blocată alimentarea cu căldură a magistralelor de termoficare şi a punctelor termice dependente. Inginerul şef Miron Iupău, şeful exploatării de termoficare, dirijează lucrările de remediere. „ Taxiurile — numărul lor a sporit simţitor în ultimii ani — parcurg în viteză, de la un capăt la altul, oraşul, transportînd pasageri intimaţi • Nici la dispeceratul de urgenţă al I.C.A.R. (reţeaua de apă) nu e linişte. Telefonul sună deşi la intersecţia străzilor Carol Davila şi Petru Groza se semnalează existenţa unei conducte sparte : o echipă operativă se deplasează la faţa locului şi izolează pentru început conducta. Două ore mai tîrziu (e deja 5) şeful de tură Nicolae Caraianu înregistrează o altă urgenţă , pe calea Griviţei, la podul Constanţa, o altă conductă spartă. — Variaţiile de temperatură şubrezesc conductele. De vreo două săptămini sîntem în alertă. • Revenim la CET Grozăveşti. Avaria a fost remediată. Prezent la faţa locului, Mihai Enescu, director general al Grupului întreprinderilor de gospodărire comunală, supraveghează începerea acţiunii de aerisire a coloanelor de încălzire din blocuri. In scurt timp, termoficarea va funcţiona în ritm normal. • încă nu se arată semnele zilei (noaptea continuă să crească în durată), dar străzile şi-au reînceput deja animaţia cotidiană. Se deschid magazinele, se fac primele cumpărături, transportul în comun se apro- Pie de momentul solicitării maxime. Ziua reintră în drepturile sale...