Lupta, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 94-105)

1885-09-11 / nr. 98

LUPT­A astăzi, apanagele, curtea cu ceremonial regal, etc. Simeon Barnuţ a zis un cuvănt mare : nu alegeţi un Prinţ străin, căci acela nici odată nu să va asimila cu interesele ţârei, el totdea­una va face politica ţârei de unde va fi ori­ginar. Astăzi acest mare adevăr s’a realizat nu totul, regele îşi primeşte înspiraţiele de la Ber­lin de unde a venit. Sunt multe de zis, a adăugit în această pri­vinţă, sunt chiar multe de făcut dar pentru a­­ceasta trebue ca toţi să fie într’un cuget şi în o mişcare. Ce poate face ? oratorul singur: „nu „voesc să am aerul lui Don Chişot“ adauge in aplauzele auditorului. Venind la legea de expulziune începe a o a­­naliza şi în calitate de fost raportor a acelei legi dovedeşte că nici­odată nimărui nu i-a tre­cut prin minte că guvernul ar îndrăzni să o denatureze atăt încăt să o aplice unor Români. Un guvern care îndrăzneşte să lovească în cele mai intime sentimente a unui popor întreg şi a viola astfel legile este un guvern mizera­bil... un guvern mizerabil adauge în aplau­zele frenetice încă odată, sfârşind d nu Măr­­zescu. D-nu Bâdărău un june distins şi talentat ia cuvântul după d-nu Mărzescu. Situaţiunea e nu se poate mai tristă. Arborii pădureî nu s’au temut de secure pană cănd u­­nul dintre dânşii nu s’a făcut coadă. Cănd cei ce ne diriguesc, care au pretenţiunea că ne re­­presintă s’au făcut coada la securea ungurească, peirea noastră e sigură. Şi aceasta s’a putut face pentru că guvernul are în mână o lege • O 3 ',a---—— - XXTO'J'ltrSi "pCÎAÎ d că luptau pentru aspiraţiunele lor ideale, care cu neomenie au fost împinşi (după cum cu neomenie au fost împinşi şi confraţii expulsaţî acum), buna lor credinţă fiind înşelată de amă­­girele­­ de deplina libertate de conştiinţa şi cu­getare ce le dădea constituţia noastră. Vina e a guvernului, dar mai mare vină e încă a legei din 81 contra căreia ironia soartei m a adus azi să protestez alăturea cu raporto­rul ei. E mare imprudenţă a se da în mâna guvernului legi excepţionale căci ori­care gu­vern va întrebuinţa la nevoe acele legi excep­ţionale contra adversarilor, în contra celor ce nu gândesc ca dânsul. Cu legea din 81 fapta guvernului se poate blama dar se poate discuta, pe cănd fără legea din 81 un aşa act mon­struos ar fi fost imposibil, ori căt de slugarnic ar fi fost guvernul, sau ori căt de mare ar fi fost influenţa din afară. Lucru curios, noi care am dat ospitalitate tu­turor oamenilor ce voiau realizarea unei idei fie pe căi legale, fie prin revoluţie, noi care am permis să se organizeze pe pământul nostru ră­­scularea şi emanciparea grecilor în 1821, noi care nu numai am permis, dar şi am ajutat Bulgarilor ca să pregătească aci emancipa­rea lor, am ajuns la această stare de decădere că refuzăm asilul fraţilor care luptă­ pentru rădi­­carea lor, care luptă pentru o criză ce trebue nu numai să ne fie scumpă dar să ne intere­seze direct. In adevăr, astăzi în lupta pentru viaţă a po­poarelor puterea primează dreptul şi or­ce altă consideraţiune. Dar puterea stă în număr şi or­­ganizaţiune. Dacă însămnăm ceva pentru Un­guri, aceasta o datorim nu gentelor noastre po­litice nici militare ci faptului că suntem câteva milioane. Intre aceste milioane se numără şi Românii din Transilvania. Şi dacă nu putem face mai mult ar trebui să-i ajutăm cel puţin să să conserve. Concurs material nu le putem da apoi dacă nu le vom pute­­a nici un aju­tor moral, încurajăndu-î la luptă, făcăndu-î, să spere că la toată extremitatea vor ave­­a cine a să adresa, causa romanilor de peste munţi este desăvârşit perdută. In toamna trecută tot in aceasta sală să ser­­bătoarea în mijlocul unui entusiasm nedescrip­­tibil revoluţia lui Iioria, eroismul Romanilor din Transilvania în 1784 şi 1884, şi în admi­rarea noastră ne dădeam de exemplu luptători­lor de peste munţi. Cine gândea că peste căteva luni le vom da un exemplu aşa de nenorocit, tratând, mişeleşte, nu pe nişte eroi dar pe nişte oameni ce şi-au făcut numai datoria. Să ne gândim înainte de toate că expulza­rea acestor 6 confraţi va fi o lovitură de moarte, o desnădăjduire pentru cei de dincolo, căci le probăm că speranţa nu trebue să mai aibă la nime, ci să caute mai bine să se poarte frumuşel cu stăpânii lor Unguri. Şi pe lăngă toate ace­stea, lovitura le o dăm tocmai în momentul cînd lupta e atăt de înverşunată, cănd în Ungaria guverni şi particulari nu cruţă ni­m pentru a maghiariza şi a sdrobi pe românii de dincolo. Ca remediu practic propun să strângem bani pentru a ajuta pe cei expulzaţi dar pe de abolirea legei din 81, căci căt va fi ea în vi­goare, cei expulsaţi, luptători de frunte a unei cauze scumpe nu se vor pute întoarce în ţară, iar pe de altă parte, guvernul care a interpre­tat legea cum ştiţi nu vă mai poate refuza ni­mic cererea străinilor. Toţi oratorii au fost frenetic aplaudaţi în cur­sul vorbire­ lor; mai fie­care frază era subli­niată prin aplauze şi aprobări. Ora fiind deja înaintată, d-na Panu ceteşte protestul pe care Tanu publicat în fruntea zia­rului, protest pe care auditorul îl primeşte prin aclamaţii repeţite. Apoi d-nu Mărzescu după i­­deia şi a d-luî Bădăran, propune formarea unui comitet care să aibă de scop de a veni în a­­jutorul expulzaţilor, precum şi a lupta pentru reintrarea acelora in ţară. Iată numele persoa­nelor aclamate. Comitetul cu«»toi Latine Dimitrie A. Anghel, Alex. D. Mavrocordat, Costache Corjescu, Scarlat Pastia, George An­­driopulo, G. Panu, Al. Heiban, Alex. M. Şen­­drea, George Mărzescu, Petru Suciu, Alex. Bă­­dărău, Gr. N. Macri, Alex. L. Catargiu, Petru Niţescu, Miltiadi Toni, Anast. Drăghici, Const. Se. Miclescu, George Al. Scorţescu, Dimitrie Alexandrescu, Ioan Ivaşcu, Nicu Cazimir, Dim. A Greceanu. Preşedintele ridică apoi şedinţa, iar publicul să împrăştie comentând cu indignare fapta in­famă a guvernului. Evenimentele din Bulgaria şi Rumelia Guvernatorul Rumeliei şi guvernul său au fost răsturnaţii Un comitet provisoriu admini­strează provincia unde nu s’a tulburat ordinea. Acest comitet chiamă în ajutorul său pe Bul­garii de la Nord. Un ucaz princiar publicat azi, ordonă mobi­­lizarea armatei bulgare şi convoacă Camera de­putaţilor pentru 22 curent. Principele, acceptând invitarea guvernului provisoriu şi a armatei rumeliote, a părăsit Varna pentru a se duce la Filipopoli însoţit de preşedintele consiliului. Trupele rumeliate au ocupat toate puntele strategice, despre fruntaria turcească. Ele au distrus toate comunicările telegrafice cu Turcia şi au aruncat în aer podul de peste Mariţa lăngă Mustafa-paşa, între Adrianopole şi Fili­­popoli. Ministerul afacerilor străine bulgar a notifi­cat într’un mod oficial tutulor representanţilor străini de aci cum că principele Alexandru I al Bulgariei a primit tronul Rumelieî. Se fac mari subscripţiuni în Bulgaria pentru cauza naţională. Mulţi bulgari au subscris căte 1000 lei. Ministrul de externe al Porţii Otomane a fă­cut represintări guvernului din Sofia ca să im­­pedice pe agitatori a intra în Bulgaria. Cănd a sosit aceasta represintare era prea târziu. Prin­ţul Alexandru primise apelul comitetului pro­visoriu din Filipopoli convocase deja Camera şi pornise către Rumelia. Camere se va deschide imediat. Toţi depu­, - -- O----Kjyj Ol/XC*iXg SULL1C III-semnate, se fac necontenit ofrande pentru a sub­­veni la o eventuală apărare a uniunii ţărilor bulgare. In toată Bulgaria oraşele sunt împodo­bite cu steaguri şi noaptea iluminate. Agitaţia este generală luând pe fie­ce minut proporţiunî mai considerabile. Proclamaţiunea prinţului Alexandru care i-a titlul de prinţ al Bulgariei de la Nord şi de la Sud, s’a afişat azi. Entusiasmul este general. Respăndindu-se vestea că Turcia voeşte să nă­vălească în ţară. Sofia se umple de reservişti cari aleargă din toate părţile. Numeroase cor­puri de voluntari se formează în toate oraşele. Foştii voluntari şi apărători ai Şipcei se adună la Sofia : ei vin să se pună la dispoziţiunea prinţului. Guvernul primeşte telegrame cari propun să se sacrifice totul pentru apărarea Ru­meliei orientale în cas de o năvălire. ------------- -----------­ ------------»—4 ► •-----------­ Congresul studenţilor (corespondenţa specială a Luptei) Dacă, în dările de samă ce m’aţî însărcinat să fac despre întrunirile şi congresul studenţi­lor, m’aş hotărî la o simplă expunere obiectivă şi pe scurt a faptelor, atunci telegrama ce v’am trimis'o şi pe care aţi publicat’o în numărul trecut a „Luptei“ ar fi suficientă. Cetitorii însă nu se mulţumesc cu rezumate, ei cer descrieri căt se poate mai amănunţite şi pe căt îmi va fi cu putinţă voi cata să mulţumesc curiozita­tea lor. Conform programei întocmită de delegaţii co­­misiunelor organizatoare a congresului de Brăt

Next