Lupta, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 94-105)
1885-09-11 / nr. 98
ANUL II. No. 98. abonamente Un an......................12 fr. an.................. 7 . Pentru Străinătate Un an......................20 fr. ^fg an.......................11 .Administrația in Str. Podul Vechiu Casele Papadopol. ■A. a. sa. H3 2®s. lin număr 10 bani MEECURI 11 SEPTEMVEE 1885 . «2 'SU ® ~W ® jjtj jfg_ -g-DIRECTOR POLITIC, €}. PANU ANENCHIRI Un rând în p. III. 30 b. Un rând în p. IV. 25 b. Un număr vechiu . 25 b. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Iaşi 10 Septembre 1885 Publicăm ca articol de fond protestul pe care întrunirea de Sâmbătă, de la otel Traian, la aclamat prin mai multe sute de glasuri. Detaliele asupra acestei impozante întruniri se vor videa mai jos. Protest cătră ţară. Noi cetăţeni laşanî indignaţi de fapta nedemnă a expulzăreî acesă Romînî originari din Transilvania stabiliţi în ţară de ani, ne’am întrunit astă sară în 7 Septembre, în sala de la 0J51 Traian şi după dezbateri urmate, am hotărî* a face şi a publica cătră concetăţenii noştri din întreaga ţară următoarea protestaţie. „ Protestăm în contra actului expulzăroa, fiindcă prin el guvernul a violat în mod neruşinat constituţia ţarei. Pactul nostru fundamental numeşte străini numai pe cei de limbă şi naţionalitate deosebită de a noastră, pe când pe fraţii noştrii de acelaşi sănge şi limbă din orice ţară ea îi numeşte Romînî. Constituţia mai face încă o deosebire fundamentală prin faptul că la art. 7 ea dispune a se da străinilor care întrunesc un număr de condiţii, drepturi politice, pe cănd prin art. 9 ea recunoaşte Romînilordin orice stat asemenea drepturi că fiind înherente în sîngele şi originea lor şi numai pentru ca ei să poată exercita în ţară acele drepturi politice, numai pentru aceasta ea cere de la indcjjuuîrv cu iVtu.unuiHi-S Protestăm pentru că s’a aplicat celor şesă Romînî în mod arbitrar şi abusiv legea de expulziune din 1881. Această lege nu vizază decît pe străinii de singe şi de limbă, ea a fost în spiritul celor ce a votat-o, un mijloc, de a apara Românismul şi naţionalitatea, dar nu a lovi în Romînî. Atît textul căt şi spiritul acestei legi unde de la început şi pănă la sfârşit nu să vorbeşte decît de străini, este o protestare vie în contra înterpretării forţate şi de rea credinţă pe care guvernul i-a dat-o. Protestăm în contra politicei de umilire şi de îngrosire a guvernului faţă cu una din puterile vecine în detrimentul bunelor relaţii cu celelalte, politică care de ani întregi îşi arată tristele ei rezultate cu ocazia celor mai mici incidente şi care de astă data, pune culme prin actul odios şi degradator comis de guvern, numai ca să complacă străinilor. Protestăm în contra acestui guvern care prin expulzarea alesă Romînî a lovit în sentimentele cele mai generoase şi mai nobile ale tuturor Romînilor, făcănduse el singur jandarmul şi călăul în serviciul duşmanilor naţionalităţei noastre şi contribuind prin actul său la ţinerea sub jug şi în suferinţă a câteva milioane din fraţii noştri. Protestăm în fine în contra guvernului, fiindcă prin atitutinea lui servilă, prin lipsa de patriotism, ne degradează în ochii lumei arătîndune celorlalte popoare ca un popor de mişei, gata a sacrifica cele mai intime sentimente, gata a servi de instrument pentru a ne distruge noi înşine, ca popor, ca naţionalitate. Acest protest nu’l adresăm nici eătră şeful statului nici eătră guvern, nici eătră camere, ne fiind nimic de aşteptat de la nici unul din aceste canalurî a puterei, unul, regele, stînd în impasibilitate, celelalte două fiind inţiate în fondu, originea lor fiind impură. Protestăm dar eătră ţară, cătră oamenii oneşti, liberi şi iubitori de binele public independent de credinţă şi de partid. Protestăm cătră ţară pentru ca aceste puţine cuvinte să servească în viitor, în timpuri mai demne şi mai fericite, spre a să infera memoria acelora care au calcat în picioare totul în ţara aceasta, care s’au făcut pănă şi spioniî şi executătoriî Românilor la serviciul Ungurilor. întrunirea de la Otel Traian întrunirea care a avut loc Sâmbătă sara la Otel Traian şi a căruia protest l-am publicat în fruntea ziarului, a fost una din cele maî impozante. Mai multe sute de cetăţeni ocupau sala, galeriele şi faţada oţelului. Era o mişcare extraordinară de lume. Cetăţenii de deosebite credinţi, pănă chiar şi colectivişti, să adunase împreună spre a protesta în contra actului infam comis de guvern. Pe la 8 oare adunarea aclamă de Preşedinte pe d-na Dim. Anghel, concetăţeanul nostru cunoscut prin independenţa caracterului său. Şedinţa să deschide. Cel întăi care ia cuvântul este d-na A. D. Holban care, deşi suferind, ţine ca să protesteze"" între cel întâi şi să înfiereze guvernul. D-sa să comită acest act de tradare, ceteşte rezumenul telegrafic din „Gazeta Germaniei“ în care să spune, că guvernul Roman a expulzat şesă Romă și pentru ca să păstreze bunele relaţii cu Austro-Ungaria !... Comentând articolul Gazete! Germaniei, d-na Holban arată în scurte cuvinte cum, cănd socotî că guvernul a comis ultima infamie, atunci una nouă mai mare surprinde pe toată lumea. D. Holban neputănd din cauză de boală să să intindă mai mult, după d-sa, d-nu Panu ia cuvântul. D-nu Panu arată cum măsura guvernului violează întăi constituţia. Aceasta nu face în privinţa drepturilor politice şi o calitate de Roman, nici o deosebire între Romanii originari din România Liberă şi între ceilalţi născuţi în celelalte ţări. Constituţia pe toţi îi numeşte Romani. Singura deosebire ce face este că cei întăi pot exercita drepturile politice de la vrsta de 21 de ani, fără nici o autorizaţie prealabilă, pe cand cel al doilea, adecă Romanii din celelalte ţări veniţi la noi, trebuesc să fie, prin un vot a Camenilor, autorizaţî a exercita acele drepturi politice pe care, de alminterea, le au prin sîngele şi origina lor. Deci guvernul a alungat nişte Români. D-nu Panu continuând, adauge, că pe lăngă constituţie s’a violat şi legea din 1881 aplicăndu-se această lege la şesă Romani pe cănd ea nu vizază şi nici poate viza decăt pe streinii pe care Constituţia îî designa la art. 7 şi 11. Vorbitorul trece apoi la critica faptului în sine. Măsura guvernului, a zis el, este criminală căci prin ea nu s’a lovit numai edificiul nostru politic pe care d-nu Brătianu îl dărâmă piatră cu piatră, s’a lovit edificiul nostru naţional, s’a calcat în picioare tot ce un popor are maî scump şi maî intim. :“Toată viaţa noastră încă din veacul trecut respiră acel sentiment de solidaritate frăţească între toţî Romanii sentiment care ne-a împins sa lucrăm, să ne agităm, să ajungem ce am ajuns. Toată literatura noastră, poezie, istorie, încercările de ştiinţă, totul este impregnat de ideia ca la nord, la apus, la răsărit, la sud chiar, avem fraţi de acelaşi sînge care ne privesc şi ne urmăresc mişcarea cu simpatie. Un schimb necontenit de idei, de persoane, de ajutoruri a avut loc de mult. Guvernul prin expulziunea alesă Romani din Transilvania a rupt lanţul acesta patriotic, el voeşte să sdrobească legăturele de singe, să facă din toţi Romanii nişte streini unii altora, ba chiar duşmani, să lese pe cei slabi la discreţia Ungurilor iar din noi ceilalţi să facă un popor de egoişti şi de laşi. Şî pentru ce ? Ce raţiuni puternice de stat a făcut pe guvernu ca să ia aseminea măsură ? Aice vorbitorul face o analiză asupra situaţiei, motiv a împins şi acum ca şi an.Eu vra domnu Brătianu a face expulziunea, acel motiv este dorinţa de a să mănţinea cu preţul ruşinei şi a dezonoare la putere ! D-nu Panu sfârşeşte zicând că un popor care rănd pe rănd cedează totul străinilor: mijloacele lui de bogăţie, porturile lui, demnitatea, pănă şi sentimentul de naţionalitate, acela este un popor perdut, el nu mai poate conserva decăt dispreţul duşmanilor lui. In acest bal ne-a adus dnu Brătianu. D-nu Hidescu ia cuvântul după d-nu Panu şi în câteva cuvinte energice stigmatizază fapta. D-sa între altele să zice: prin protestul nostru să nu ne adresăm la Palat căci nu există Palat, să ne adresăm la ţară. Apoi vorbind de legea de expulziune din 1881 arată că ea nu e aplicabilă Românilor şi roagă pe d-nu Mărzescu care a fost raportorul acelei legi să vină la Tribună şi să dea explicaţiele necesare. D-nu Mărzescu ia cuvântul. D-sa începe prin a face mustrări cetăţenilor adunaţi, care să mulţămesc numai a aplauda şi a să duce liniştiţi apoi pe acasă cănd sarcina lor ar fi să dovedească d-luî Brătianu, că ei nu vor tolera niciodată scandalurile ce să comit. Oratorul îşi aduce aminte cum acum 30 de ani, noi am priimit pe toţi refugiaţii Romani de dincolo de munţi şi domnii Romani de pe atunci, le-au dat demnităţi înalte în stat. Unul dintre eî, şeful mişcare! Transilvane de la 48, Simeon Barnuţ a prevăzut cu o luciditate admirabilă, cănd să discuta chestia principelui strein sau Roman, tot ceia ce videm