Lupta, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 94-105)

1885-09-11 / nr. 98

ANUL II. No. 98. abonamente Un an......................12 fr.­­ an.................. 7 . Pentru Străinătate Un an......................20 fr. ^fg an.......................11 .­­Administrația in Str. Podul­ Vechiu Casele Papadopol. ■A. a. sa. H3 2®s. lin număr 10 bani MEECURI 11 SEPTEM­VEE 1885 . «2 'SU ® ~W ® jjtj jfg_ -g-DIRECTOR POLITIC, €}. PANU ANENCHIRI Un rând în p. III. 30 b. Un rând în p. IV. 25 b. Un număr vechiu . 25 b. Manuscriptele nepubli­cate se vor arde. Iaşi 10 Septembre 1885 Publicăm ca articol de fond protestul pe care întrunirea de Sâmbătă, de la otel Traian, la a­­clamat prin mai multe sute de glasuri. Detaliele asupra acestei impozante întruniri se vor videa mai jos. Protest cătră ţară. Noi cetăţeni laşanî indignaţi de fapta ne­demnă a expulzăreî a­cesă Romînî originari din Transilvania stabiliţi în ţară de ani, ne’am în­trunit astă sară în 7 Septembre, în sala de la 0J­51 Traian şi după dezbateri urmate, am ho­tărî* a face şi a publica cătră concetăţenii no­ştri din întreaga ţară următoarea protestaţie. „ Protestăm în contra actului expulzăroa, fiind­că prin el guvernul a violat în mod neruşinat constituţia ţarei. Pactul nostru fundamental nu­meşte străini numai pe cei de limbă şi naţio­nalitate deosebită de a noastră, pe când pe fra­ţii noştrii de acelaşi sănge şi limbă din ori­ce ţară ea îi numeşte Romînî. Constituţia mai face încă o deosebire fundamentală prin faptul că la art. 7 ea dispune a se da străinilor care întru­nesc un număr de condiţii, drepturi politice, pe cănd prin art. 9 ea recunoaşte Romînilor­­din ori­ce stat asemenea drepturi că fiind înherente în sîngele şi originea lor şi numai pentru ca ei să poată exercita în ţară acele drepturi politice, numai pentru aceasta ea cere de la indcjjuuîrv cu iVtu.unuiHi-S Protestăm pentru că s’a aplicat celor şesă Romînî în mod arbitrar şi abusiv legea de ex­­pulziune din 1881. Această lege nu vizază decît pe străinii de singe şi de limbă, ea a fost în spiritul celor ce a votat-o, un mijloc, de a apara Românismul şi naţionalitatea, dar nu a lovi în Romînî. Atît textul căt şi spiritul acestei legi unde de la început şi pănă la sfârşit nu să vorbeşte decît de străini, este o protestare vie în contra înterpretării forţate şi de rea cre­dinţă pe care guvernul i-a dat-o. Protestăm în contra politicei de umilire şi de îngrosire a guvernului faţă cu una din puterile vecine în detrimentul bunelor relaţii cu celelalte, politică care de ani întregi îşi arată tristele ei rezultate cu ocazia celor mai mici incidente şi care de astă data, pune culme prin actul odios şi degradator comis de guvern, numai ca să com­placă străinilor. Protestăm în contra acestui guvern care prin expulzarea a­lesă Romînî a lovit în sentimen­­tele cele mai generoase şi mai nobile ale tutu­ror Romînilor, făcănduse el singur jandarmul şi călăul în serviciul duşmanilor naţionalităţei noa­stre şi contribuind prin actul său la ţinerea sub jug şi în suferinţă a câteva milioane din fraţii noştri. Protestăm în fine în contra guvernului, fiind­că prin atitutinea lui servilă, prin lipsa de patriotism, ne degradează în ochii lumei arătîn­­dune celorlalte popoare ca un popor de mişei, gata a sacrifica cele mai intime sentimente, gata a servi de instrument pentru a ne dis­truge noi înşine, ca popor, ca naţionalitate. Acest protest nu’l adresăm nici eătră şeful statului nici eătră guvern, nici eătră camere, ne fiind nimic de aşteptat de la nici unul din a­­ceste canalurî a puterei, unul, regele, stînd în impasibilitate, celelalte două fiind inţiate în fondu, originea lor fiind impură. Protestăm dar eătră ţară, cătră oamenii oneşti, liberi şi iu­bitori de binele public independent de credinţă şi de partid. Protestăm cătră ţară pentru ca a­ceste puţine cuvinte să servească în viitor, în timpuri mai demne şi mai fericite, spre a să infera memoria acelora care au calcat în pi­cioare totul în ţara aceasta, care s’au făcut pănă şi spioniî şi executătoriî Românilor la ser­viciul Ungurilor. întrunirea de la Otel Traian întrunirea care a avut loc Sâmbătă sara la Otel Traian şi a căruia protest l-am publicat în fruntea ziarului, a fost una din cele maî impo­zante. Mai multe sute de cetăţeni ocupau sala, galeriele şi faţada oţelului. Era o mişcare ex­traordinară de lume. Cetăţenii de deosebite cre­dinţi, pănă chiar şi colectivişti, să adunase îm­preună spre a protesta în contra actului infam comis de guvern. Pe la 8 oare adunarea aclamă de Preşedinte pe d-na Dim. Anghel, concetăţeanul nostru cu­noscut prin independenţa caracterului său. Şe­dinţa să deschide. Cel întăi care ia cuvântul este d-na A. D. Holban care, deşi suferind, ţine ca să protesteze"" între cel întâi şi să înfiereze guvernul. D-sa să comită acest act de tradare, ceteşte rezumen­­ul telegrafic din „Gazeta Germaniei“ în care să spune, că guvernul Roman a expulzat şesă Romă și pentru ca să păstreze bunele relaţii cu Austro-Ungaria !... Comentând articolul Gazete! Germaniei, d-na Holban arată în scurte cuvinte cum, cănd socotî că guvernul a comis ultima infamie, atunci una nouă mai mare sur­prinde pe toată lumea. D. Holban neputănd din cauză de boală să să intindă mai mult, după d-sa, d-nu Panu ia cuvântul. D-nu Panu arată cum măsura gu­vernului violează întăi constituţia. Aceasta nu face în privinţa drepturilor politice şi o calita­te­ de Roman, nici o deosebire între Romanii originari din România Liberă şi între ceilalţi născuţi în celelalte ţări. Constituţia pe toţi îi numeşte Romani. Singura deosebire ce face este că cei întăi pot exercita drepturile politice de la vr­sta de 21 de ani, fără nici o autorizaţie prealabilă, pe cand cel al doilea, adecă Romanii din celelalte ţări veniţi la noi, trebuesc să fie, prin un vot a Camenilor, autorizaţî a exercita acele drepturi politice pe care, de alminterea, le au prin sîngele şi origina lor. Deci guver­nul a alungat nişte Români. D-nu Panu continuând, adauge, că pe lăngă constituţie s’a violat şi legea din 1881 apli­­căndu-se această lege la şesă Romani pe cănd ea nu vizază şi nici poate viza decăt pe strei­nii pe care Constituţia îî designa la art. 7 şi 11. Vorbitorul trece apoi la critica faptului în sine. Măsura guvernului, a zis el, este crimi­nală căci prin ea nu s’a lovit numai edificiul nostru politic pe care d-nu Brătianu îl dărâmă piatră cu piatră, s’a lovit edificiul nostru na­ţional, s’a calcat în picioare tot ce un popor are maî scump şi maî intim. :­“­Toată viaţa noastră încă din veacul trecut respiră acel sentiment de solidaritate frăţească între toţî Romanii sentiment care ne-a împins sa lucrăm, să ne agităm, să ajungem ce am ajuns. Toată literatura noastră, poezie, istorie, încer­cările de ştiinţă, totul este impregnat de ideia ca la nord, la apus, la răsărit, la sud chiar, a­­vem fraţi de acelaşi sînge care ne privesc şi ne urmăresc mişcarea cu simpatie. Un schimb necontenit de idei, de persoane, de ajutoruri a avut loc de mult. Guvernul prin expulziunea a­lesă Romani din Transilvania a rupt lanţul acesta patriotic, el voeşte să sdrobească legăturele de singe, să facă din toţi Romanii nişte streini unii altora, ba chiar duşmani, să lese pe cei­­ slabi la discreţia Ungurilor iar din noi ceilalţi să facă un popor de egoişti şi de laşi. Şî pentru ce ? Ce raţiuni puternice de stat a făcut pe guvernu ca să ia aseminea măsură ? Aice vorbitorul face o analiză asupra situaţiei, motiv a împins şi acum ca şi an.E­u­ v­­ra domnu Brătianu a face expulziunea, acel mo­tiv este dorinţa de a să mănţinea cu preţul ruşinei şi a dezonoare­ la putere ! D-nu Panu sfârşeşte zicând că un popor care rănd pe rănd ce­dează totul străinilor: mijloacele lui de bogăţie, porturile lui, demnitatea, pănă şi sentimentul de naţionalitate, acela este un popor perdut, el nu mai poate conserva decăt dispreţul duşmanilor lui. In acest bal ne-a adus d­nu Brătianu. D-nu Hid­escu ia cuvântul după d-nu Panu şi în câteva cuvinte energice stigmatizază fapta. D-sa între altele să zice: prin protestul nostru să nu ne adresăm la Palat căci nu există Palat, să ne adresăm la ţară. Apoi vorbind de legea de expulziune din 1881 arată că ea nu e apli­cabilă Românilor şi roagă pe d-nu Mărzescu care a fost raportorul acelei legi să vină la Tri­bună şi să dea explicaţiele necesare. D-nu Mărzescu ia cuvântul. D-sa începe prin a face mustrări cetăţenilor adunaţi, care să mul­­ţămesc numai a aplauda şi a să duce liniştiţi apoi pe acasă cănd sarcina lor ar fi să dove­dească d-luî Brătianu, că ei nu vor tolera nici­odată scandalurile ce să comit. Oratorul îşi aduce aminte cum acum 30 de ani, noi am priimit pe toţi refugiaţii Romani de dincolo de munţi şi domnii Romani de pe atunci, le-au dat demnităţi înalte în stat. Unul dintre eî, şeful mişcare! Transilvane de la 48, Simeon Barnuţ a prevăzut cu o luciditate admirabilă, cănd să discuta chestia principelui strein sau Roman, tot ceia ce videm

Next