Lupta, iunie 1889 (Anul 6, nr. 847-871)
1889-06-30 / nr. 871
ANUL IV.SERIA III. No. 871. Un an Va an. 3 luni. Un an. V* an. 3 luni. ABONAMENTE: IN ŢARA IN STREIN AT ATE furnérul 15 Bani. 40lei 209 109 50leî 259 159 REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). IfiOlflA A UI VAI A BUCURESTI, VINERI si SÂMBĂTA 80-1 IUNIE 1889. ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia » IV, , . . . 25 bani „ Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei , — OM--• Pentru anunciurî a se adresa: In Itomfbia, la Agen ia Havas In Francia, Italia, Austro-dn^aria Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria precum şi sucursalele el Un immer vechili 5# Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). LATERALUL ORIGINA RE ULUI 0 istorie a Românilor DIFERENDUL ANOLO-DERIKAIV MINCINOASA LATERALII!... Este scandaloasă atitudinea d-lor laterali! Din acuzaţi cu drept cuvânt, încearcă a se face acuzatori, iar din oameni necorecţi şi necinstiţi în politică, umblă ca să se dea de modele de corectitudine !.. îndrăzneala lor merge mai departe, ei se dau de salvatori al situaţiei, al patriei, al globului, al universului!.. E lucru revoltător! Un Toni, adică o mediocritate necunoscută ţărei îndată ce treci bariera Socola sau Păcurarii de la Iaşi, un Toni care nu, poate avea de egal decât doar "pe Pătărlăgeanu de la Ploeşti, îndrăzneşte a ridica micul sau cap de reptilă şi a da lecţii de corectitudine lui D. Brătianu, care nu are altă vină decât că nu tratează cum se cuvine în gazeta sa „Naţiunea“ pe aceste furnici politice cari au părăsit moşmnoiul liberal, pentru a trece la cel conservator ! Am zis că îndrăzneala acestor zoofite politice e mare. In adevăr, ştiţi ce pretind d-nii laterali? Au curajul a spune că din grupul d-lui D. Brătianu majoritatea este cu el, şi merg chiar mai departe, el precizează, ei dau cifre, ei spun că 18 membrii au trecut la conservatori, şi numai 7 — 8 au rămas cu d. D. Brătianu ! Să admitem pentru moment că este aşa, întreb : de când oare numărul acopere incorectitudinea ? De când faptul că cei ce comit o vilenie sunt mai numeroşi decât cel ce se refuză de a o comite, constitue o virtute civică, o faptă morală ? Cu această stranie teorie ar urma că dacă din 100 de oameni ce locuesc un sat, 80 s’ar constitui în bandă de hoţi, hoţii nu ar fi cei 80 ci cei 20 cari au refuzat de a intra în cariera drumului mare?... Cum? In politică sau mai bine în intrigile şi meschinărieie politice, este destul ca majoritatea unui grup să comită o faptă rea pentru ca cei necinstiţi să fie minoritatea?... Aceasta este neauzit încă ! A trebuit ca o mediocritate umflată cum este d. Tzonel să conteze în un grup, pentru ca astfel de morală să fie în onoare! Dar sunt lucrurile măcar așa ? Este exactă afirmarea laterilor, adică că majoritatea grupului d-lui D. Brătianu a trecut la conservatori? Neadevăr patent. Din un grup de 24 de membrii numai vreo 10 au trecut la d. L. Catargiu, restul au rămas fideli vechiului drapel... Acesta este adevărul ! Provoc pe d-nii laterali să dea lista celor 18 despre caii ne vorbesc că au trecut la conservatori! Dacă ei au 18 partizani să le spună numele! Dar nu au să o facă, şi ştiţi de ce ? Fiindcă în momentul când ar îndrăzni să pronunţe nume, desminţirele ar curge ca ploaia , căci afară de câţiva neruşinaţi, cum e d. Tzoni şi alţi câţiva, în colo nici unul nu are tristul curagiu de a ţine limbagiul de lateral! Nici chiar Pătărlăgeanu de la Ploeşti! Tzoni este mai jos ca caracter şi ca lipsă de ruşine chiar de cât d. Pătărlăgeanu! Vă provoc deci, d-lor laterali, să daţi lista celor cari au declarat că să separă de d. D. Brătianu pentru a da sprijin guvernului d-lui L. Catargiu ! Vă aştept, pentru ca toată lumea să vadă de ce e capabil un individ ca Tzoni sau un altul de trampa acestui efemerid politic ! încă nu s’a văzut acest spectacol! S’a văzat dezerţiuni şi inlenii politice. In genere însă, dezertorii sunt modeşti, tăcuţi! Nu s’a văzut exemplul insolenţei la nişte oameni cari ţipă mai tare tocmai când comit actul cel mai ruşinos în politică, adică dezertarea, trădarea. Dar n'am sfârşit cu aceste triste personaje. Gr. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC - —- - -** * • - Agenţia Havas Petersburg, 10 Iulie. — Marele duce Petru a plecat la Cetinge pentru a se prezintă socrului şi soacrei sale, principele şi principesa Muntenegrului. Viena, 10 Iulie. — Delegaţiunea ungurească a adoptat bugetul armatei, creditele suplimentare şi creditul pentru provinciile ocupate Bosnia şi Herzegovina, pe baza raportului comisiunei armatei. In privinţa propunerei care cere ca armata să poarte titlul de imperială şi regală, d. Tisza, preşedinte al consiliului, a declarat că o atare modificare a avut loc în alte ramuri ale administraţiunei, nu în urma unei deciziuni legislative ci prin mijlocirea ministrului respectiv. Propunerea a fost retrasă. Propunerea prezintatâ de opoziţie şi care cere ca examenul ofiţerilor unguri să se facă în limba ungurească a fost de asemenea retrasă în urma discursurilor mal multor membrii din majoritate. — Eri s’a dat de către împăratul un prânz în onoarea membrilor delegaţiunilor. Au luat parte 30 membrii al delegaţiunel ungureşti, 30 din delegaţiunea austriacă, corniţele Taafe, d. Tisza, miniştrii comunei şi corniţele Szecheny. Petersburg, 11 Iulie.—Iactul Ţarewna având pe bord familia imperiala a aruncat ancora în faţa lui Abo şi a trebuit să ia în urmă direcţia de la Vest. Belgrad, 11 Iulie. — Ivirea câtorva bandiţi a dat, adversarilor guvernului actual ocazia de a răspândi ştiri alarmante, cari sunt fără temei. Guvernul a luat măsurile trebuincioase pentru a opera prinderea rău-făcătorilor. In acest scop, şi pentru a evita în viitor repetirea faptelor analoage, guvernul a ordonat ca al treilea ban al armatei să fie armat cu puşti vechi, ceea ce poate fi considerat ca fiind de asemenea în raport cu intenţia guvernului şerb de a stabili progresiv miliţia naţională. Toate acestea n’ar putea fi considerate ca alarmante. Viena, 11 Iulie. — Vorbind de explicarile date de guvernul şerb asupra înaxamării banului al treilea „Fremdenblatt“ zice că aceste explicaţiuni răspund cu atât mai mult dorinţei lumii întregi, cu cât svonurile asupra motivelor acestei înarmări deşteptaseră în ţările vecine şi mai cu seamă în Bulgaria o atenţiune serioasă. Decisiunea luată de guvernul şerb de a înăbuşi brigandagiul nu poate fi decât aprobată de întreaga lume. Ne putem îndoi cu toate astea că înarmarea banului al treilea ar fi un mijloc destul de eficace pentru a ajunge la resultatul de rit. Se întrebuinţează de ordinar în acest scop forţe militare încercate. Dispoziţiunile luate de guvernul şerb errobează pe deplin trebuinţa care devine din ce în ce mai urgentă de a se preocupa de condiţiunile interioare ale Seb01 spre a da liniştea ţării atât de mult oscitate de aşa schimbări mari. Paris, 11 Iulie. — Camera a adoptat proiectul de răscumpărarea telefoanelor. — Senatul a început ducaţiunea bugetului. — In cercurile parlamentare se crede că sesiunea se va închide Sâmbătă. — D. Carnot a primit în timpul dimineţei pe d. Delyannis. — După amiazî o delegaţiune a studenţilor greci din Paris, s’a dus la Hotelul continental pentru a ura bună-venire d-lui Delyannis. Acesta a mulţumit studenţilor şi le-a exprimat simpatiile sale pentru Francia. — Camera a discutat propunerea relativă la amnistie. Discuţiunea asupra primului articol a fost destul de zăpăcită. In sfârşit Camera a respins redacţiunea comisiunii care cupridea în amnistie şi pe greviştii osândiţi de la Decazeville, şi a adoptat redacţiunea guvernului care esclude din amnistie ,pe aceşti condamnaţi. • Discuţiunea va continua mâine. ORIGINA REULUI • ‘ • ’v 1 8. Ne mirăm cu toţii şi ne înspăimântăm adesea de proporţiile uriaşe pe cari le iau In societatea noastră politică dezerţiunile de la drapel şi de la credinţele politice, precum şi împerecherile monstruoase cari se operează în societatea noastră politică. Şi, de cele mai multe ori ne mărginim a lovi în indivizi decât să căutăm a curma originea acestui viţiu. In politica sunt două feluri de evoluţiuni şi de schimbare în prxieri : una cinstită şi permisă, care să săvârşeşte fără nici un profit material pentru cel ce o face şi care atârnă exclusiv de o modificare a convingerei ; a doua este evoluţiunea oamenilor fără de nici o convingere, cari schimbă partidele şi ideile pentru a căpăta mai multe foloase personale şi pentru a nu pierde oarecari situaţiuni preponderante. Prima evoluţiune o întâlnim mai ales la oamenii cari se ocupă cu seriozitate de problemele sociale şi politice şi cari nu pot rămâne staţionari atunci când ştiinţa face progrese şi prezintă dintr’o zi într’alta concluziuni deosebite unele de altele. Bărbaţii politici serioşi, cari nu sunt coprinşi de un fanatism orb şi ignorantesc pentru unele aparenţe fascinatoare, nu pot persista în eroare atunci când evidenţa ştiinţifică le impune o modificare a convingerii primitive. Spre pildă , un protecţionist înfocat, dacă la un moment dat ar constata că o modificare a relaţiilor economice cu străinatatea sa şi o dezvoltare neaşteptată a unor industrii în ţară, ar impune liber-schimbizmul, ar da o dovadă de o ignorenţă şi o îngustime ridicolă de vederi dacă, pentru plăcerea de a rămâne consecinţe, ar lucra în contra intereselor economice ale patriei sale şi ar închide ochii înaintea evidenţei. Dar mai sunt şi un alt soin de nestatornici politici, mai sunt şi acei lilieci cari nici o dată nu ’şi au îngreunat capul cu vre-o ideie şi cari fac politică precum un băcan face comerţ. Când d. N din liberal devine conservator pentru singurul cuvânt că aceştia din urmă ’l-au făgăduit un portofoliu, pe când cei d’întâi nu’i pot da unul şi când d. Z schimbă partidele de trei ori pe an după cum îşi închipuia că un partid sau altul e mai sigur de a rămâne la putere, aceasta nici că mai merită a se numi evoluţiune politică, ci trebue calificata pur şi simplu drept o conrupţiune politică. Oamenii aceştia au in totdeauna la îndemână o scuză pentru fapta lor necinstită : unii au sărit pârleazul politic pentru a împedica venirea la putere a unui partid mai periculos, altul nu are un guvern mai bun la îndemână şi de aceea susţine pe cel prezent, un al treilea se gândeşte la interesele superioare ale statului şi la soarta patriei care negreşit se află pe marginea prăpastiei. Numai aceea ce e nostim este că, în general, aceste aşa zise evoluţiuni, sunt întotdeauna recompensate prin instalări mai mult sau mai puţin somptuoase, în paragrafele bugetare. Şi în Anglia s-a întâmplat, cu câţiva ani în urmă, că un bărbat politic distins, lordul Derby, să cadă în complect dezacord cu partidul conservator din care făcea parte, şi să se retragă din cabinetul Salisbury, fiind în diverginţă asupra politicei orientale. Lordul Derby a trecut în rândurile partidului liberal a căruia politică exterioară o aproba pe deplin, dar când mai târziu, peste doi ani, d. Gladstone oferi un portofoliu lordului Derby, acesta zise : *nu, nu pot accepta o recompensă pentru trecerea mea în partidul liberal căci, în cazul acesta, lumea ar fi în drept să creadă că foloase mai mari arerate de liberali ’mi-au influenţat hotărârea». Aşa procedează bărbaţii politici serioşi; mai întâi nu operează o schimbare de atitudine şi de partid decât pe un motiv serios şi bine accentuat şi, al doilea, nu primesc situaţiuni importante în noul partid la care au trecut, a doua zi după ce au operat o evoluţiune. Dar la începutul acestui articol, am spus câ nestatorniciile noastre politice au un izvor ceva mai adânc decât îl judecăm. Ei bine, aceasta îmi râmâne să demonstrez. O ROBIE A ROMIILOR A apărut de curând trei volume dintr’o scriere întitulată :• Istoria generală a Românilor din amândouă Daciile de I. N. Şoimescu. Ea merge din timpurile cele mai vechi până la 1822, sfârşitul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. Iată motivul care a făcut pe autor să tipărească această scriere : ♦ Când am întreprins această importantă dar foarte dificilă lucrare, am «cedat mai mult unei imper’ioase necesităţi, am vrut să umplu mai mult un ’■gol foarte simţit pentru complectarea ’educaţiuneî naţionale a junimei noastre «studioase». Prin urmareşi-a propus să facă o carte didactică. E interesant să ştim aceasta pentru ca să nu-l judecăm decât din puntul de vedere din care a conceput d-lul scrierea. Ne spune în Introducere : «Am între«prins redactarea acestei istorii conform «unui plan cu totul nou, conform cu «logica şi cu natura faptelor prin cari a «trecut istoria noastră». Să ne aşteptăm dar la ceva cu totul nou.* * * Citind cartea d-lui Şoimescu găsim vechia sistema, vechiul mod de a expune şi judeca faptele ca, de pildă, în istoria bătrânului Laurian, care cel puţin îşi avea scuza câ a întreprins cel întâi o lucrare generală asupra istoriei noastre în nişte proporţiuni mai întinse (căci Aron Florian a scris de şi mai înainte, însă Istoria principatului Palachiei). D. D. Şoimescu ar voi ca lucrarrea d-sale să fie cartea de studiu pentru şcolarii de prin gimnazii şi licee*. Dar întrebe d-lui ce chin era pentru şcolarii cari trebuiau să înveţe după istoria lui Laurian. Acelaşi chin ar fi dacă, din nefericire, vreun profesor de istorie ar introduce cartea d-sale în şcoală. Ca să se vază cât se pricepe d. Şoimescu a lucra o carte pentru elevi, reproduc aci unrând din Introducere în care zice : «Am adoptat in scrierea acestei istorii sistemul didactic sau mai bine sistemul dogmatic». Sistemul didactic e tot una cu sistemul dogmatic. Dar bine, d-le. Șoimescu, cartea d-tale în trei volume nu se va putea da în altă clasă decât în cursul superior al liceului ? Şi vrei d-ta ca în clasa VII —unde după programele actuale se face istoria Românilor—ceea ce spune profesorul „să fie dogmă“ pentru şcolar ? Vrei d-ta sâ-l faci a crede câ istoria noastră este lămurită şi sigură ? Voeşti ca atunci când va citi undeva despre mulţimea chestiunelor îndoelnice ale istoriei, să fie pus In poziţie de a bănui capacitatea profesorului care mi-a spus că totul e sigur ? Iată la ce duce sistemul d-tale. Şi crezi câ aceasta este ceva cu totul nou ? Dar ar fi nefolositor să continuu discuţia pe acest teren. Să luăm volumele în mână. A le cerceta pe de a întregul ar fi să fac un curs de istorie a românilor, căci la fie care capitol se găsesc multe de obiectat. Voi prezenta însă în treacăt câte va exemple îndestulătoare ca să -şi facă oricine idee despre această carte şi ca valoare în sine şi ca operă didactică. Deschid volumul II la pag. 310. Este vorba despre domnia lui Mihai Viteazul la începutul ei. Ne spune că el chiama pe boeri şi le spune că ţira trebue să se ridice şi boerii odată răspund : „La armei da ! La arme !“ Aceasta e metodă de istorie, ca să pui dişeurî ca în dramele cele mai proaste ? Şi astfel e întregul sistem al d-lui Şoimescu. La pag. 351 pune un discurs pe carel-ar fi ţinut Mihaiu soldaţilor la bătălia de la Câlugăreni. Este un întreg exerciţiu de retorică care s’ar da ca subiect de compoziţie în clasa V liceală şi departe de aţi face vreo impresiune, te lasă rece, ba te face chiar să zâmbeşti, vezând sforăituri de felul acestora : „Ce suntem astăzi noi şi ţara noastră ? O naţiune liberă şi o ţară independentă, în care fiecare se bucură de libertatea, onoarea şi averea sa, recâştigate de la duşmanii noştrii prin vitejia braţului nostru.“ „Acum dar mai mult decât oricând să luptăm cu vitejie şi devotament* ş. a. D. Gion poate să fie mândru că şi-a găsit un adept care sa împărtâşiască teoriile. In sfârşit Mihaiu se repede la luptă : „El loveşte în dreapta şi în stânga, tac şi răstoarnă tot ce întâmpină...“ Iarăşi d. Gion. La pag. 356 este chestiunea dacă va veni sau nu ajutor lui Mihaiu şi iată ce zice autorul: „Sosi-va ea la timp ?!... Victoria crea a Românilor. Veni-va ea prea târziu ?! Neantul şi peireul..“ Acesta este sistemul cel nou al d-lui Şoimescu de a face istorie cu exclamări, cu semne de întrebare şi mirare şi cu o duzină de puncte. Apoi Mihaiu, repezindu se în luptă, zice soldaţilor : „Copil, acum ori niciodată să salvăm ţara“. D. Şoimescu nu se dă la o parte de a pune în lucrarea sa orice legendă s’a născut în imaginaţia poporului şi care are o tinctur-â poetică. Astfel e cunoscută poezia lui Bolintineanu, care se termina cu aceste versuri adresate de Mihaiu calului său în urma bătăliei de la Mirislau. El îi scoate frâul numai alb de spume Şi îi zice : liber mergi de acum în lume. Această idee care face atâta efect în poezia d-lui Bolintineanu, este dată ca adevăr istoric în cartea d-lui Şoimescu : «Mihai», plin de recunoştinţă pentru că îi scăpase viaţa, descălică după dânsul, îl măngâe şi îl sărută ca pe un bun şi devotat amic de care cată să se despartă. Lăsând în plină libertate armăsarul său, Mihaiu încăleca pe un altul.» La pagina 482 este de observat ceva foarte interesant. E vorba despre sfârșitul bătăliei de la Mirislav. După ce a dat drumul calului să uita îndărăt şi zice : «Sat de o mie de ori blestemat, eselamă el cu durere ! Tu vei rămâne pentru secoli martor al m femeirei mele. Ziua de 18 Septembre va sta în eternitate săpată pe maculata ta frunte. (Adică pe fruntea maculata a satului). In curs de atâţia ani de când am ridicat stindardul libertăţeî naţionale, tu am înfruntat mii de pericule, am sfărâmat nenumărate armii puternice, m’am încununat cu multe victorii strălucite. ’ Ţi-a fost dat ţie să vezi astăzi înclinând către apus steaua strălucitoare a vieţei mele ! Ţieţi-a fost dat să mă vezi părăsit pentru prima oară de zeul războiului ! Fii în etern blestemat !...» Poate fi ceva mai comic decât să ne închipuim ca Mihaiu, dupâ ce d’abia scăpase cu fuga, trecând râul în noi, să se opriască şi să ţie satului un discurs întreg ? N’avea altceva mai bun de făcut ? De sigur că d. Şoimescu a citit pe Mihaiu Viteazu a lui Bălcescu. Acolo după bătălia de la Mirislav este un aliniat care începe cu vorbele acestea : «Mirislav ! Mirislav ! Loc de peire, loc afurisit: Cât sânge eroic... etc.» şi care e una din paginele cele mai frumoase ale prozei române ; însă frumuseţea e tocmai în aceea că vorbele le spune autorul, nu Mihaiu. D. Şoimescu sau a fost aşa de naiv să crează că acele vorbe sunt rostite deMihaiu sau a vrut să se facă mai abitir decât Bâlcescu și să le pue în spinarea nefericitului erou. Cine a citit acele rânduri ale lui Bălcescu vede