Lupta, martie 1890 (Anul 7, nr. 1063-1089)
1890-03-26 / nr. 1085
ANUL VII.SERIA IV. NO. 1085. ABONAMENTE: IN TARA Un an.................................................................40 lei/a an....................................................................20 , 3 luni...............................................................10 . IN STREINATATE Un an....................................................................50 lei V* an............................................. 125 , 3 luni....................................................................15 , Numărul 15 Bani. * REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lem part), j DDIŢIA AHT AIA BUCUREŞTI LUNI şi MARTI 26—27 MARTIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia IV, „ „ . . 25 bani „ Inserţie şi reclame „ . „ . . 2 lei Pentru anunciuri a se adresa: In Romania, la Agenia Havas In Francia, Italia, Austro-lingiria si Anglia la Agenția Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum si sucursalele ei. Un număr vechii 150 Bani. & ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). ui^tate^politicp G. PANNI. .. '"'I'TUNIT^' FRAŢII LIBERALI FIZIONOMIA CAMEREI Întrunirea fraţilor liberali Discuţiunea budgetului IOAN (IHEREA CORPURILE LEGIUITOARE Fraţii liberali în Neruşinarea foştilor disidenţi a întrecut orice margine, ea nu poate avea alta măsură decât scoarţa groasă şi nodoroasă a sensibilităţei politice a unor politiciani ca d-nii Fleva, Pallade etc. Ca să poţi judeca de îndrăzneala actelor politice ale unui partid şi desfruntarea opţniuneî publice, uită-te să vezi cine conduce politica, ce fel de oameni sunt acei cari sunt corifeii şi îndrăzneala, cinismul vor avea o explicaţie naturală când vei afla de ce stofă şi de ce trampă sunt acei corifei. In chestia care ne preocupă, este destul să spunem că conducătorii politicei fostului grup D. Brătianu au fost şi sunt d-nii Fleva şi Pallade, pentru ca apoi nimenea să nu aibă dreptul de a să minuna de cinismul revoltător, de imoralitatea patentă a actului, de neruşinarea cu care acei domni au căutat şi au izbutit să tragă în noroiul colectivităţei pe câţiva oameni curaţi şi naivi. Acestor rastacuerî politici nu le era suficient ca actul unirei, actul forţei politice a grupului D. Brătianu să se consume. Atâta lucru era puţin pentru nişte oameni cu pielea groasă de ipopotamî în politică. Trebuia acestor rastacuerî scandalul în stradă, etalarea mizeriei politice in întruniri, mai trebuia acestor trişti sirî ca nu numai Bucureştul să asiste la actul de devergendagiu politic al lor, le trebuia provincia, aveau nevoe ca delegaţii din diferite judeţe să vină ca să vadă cu ochii spectacolul scârbos, să miroase odoarea mefitică a împreunăreî lor politice. Oamenilor fără simţul de ruşine le place,să se lăfuească în infecţiune, in destrăbălare, de acea nici că se putea ca d. Fleva şi Pallade să nu dorească a consuma actul odios în public, în o întrunire solemnă, în ochii ferei îmărmurite de atâta îndrăzneală. Căci mai la urmă s’ar fi putut consacra unirea cu uşele închise, fără vuet, fără etalare de cinism, aşa cum lucrurile ruşinoase comportă. Alţi oameni cari ar fi fost împinşi de împregiurărî ca să comită o necorectitudine politică, ar fi căutat să o făptuească cât să poate mai in taină, mai cu discreţie. Şi mărturisesc că aceasta a fost credinţa mea, când m’am convins că foştii disidenţi sunt hotărâţi să se unească. Şi dovadă că lucrul era aşa natural, e că d. D. Brătianu nu a avut curagiul să se prezinte în persoană şi să aibă un rol în această farsă ci, scuzându-se, a trimes din partea sa pe acei doi sicari politici, singuri în stare de a putea veni în primul contact cu colectiviştii, singuri cu sensibilitatea destul de tocită ca să nu roşească dând ochii cu I. Brătianu, cu Sturza, cu Nacu etc. Aceşti trădători ai ideeî disidente a s’au dus de au îngenuchiat înaintea colectiviştilor, s’aui dus de au cerut ertare, ca nişte sclavi umiliţi, lui Ion Brătianu* s’au prosternat la picioarele idolului cu picioare de nisip! Să lege de bine; altă soartă mai demnă nu meritau. Vom vedea cine are să’i urmeze, pentru a cunoaşte din ce stofă sunt şi cei-lalţi aderenţi ai d-luî D. Brătianu. Astăzi faptul este consumat. La colectivitatea veche s’a adaus elemente cari sunt perfect potrivite, perfect asimilabile. Astăzi în ţară, pe lângă concentraţii de la guvern, pe lângă conservatorii storşi de idei şi de vigoare, in faţa acestei lumi vechi politice, numai democraţia largă şi cinstită stă în picioare, numai ea este limanul tuturor desgustaţilor, tuturor deziluzionaţilor. Ştim că politicianii de toate nuanţele spumegă, ştiu că ne detestează şi ne înjură, noi însă despreţuim injuriele lor scârboase, noi suntem nesimţitori chiar la laude interesate şi păşim cu siguranţă şi cu fruntea senină pe calea cea mare a regenerărei politice, pe drumul cel larg al democraţiei. Furia vechilor partide este neputincioasă faţă cu convingerile noastre nestrămutate, faţă cu hotărârea ce am luat de a lupta, de a ne face datoria, în ciuda şi spre ruşinea tuturor invidioşilor, tuturor şarlatanilor. Gr. Jianu. ------—►-©•O-«------ SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Berlin, 5 Aprilie. «Nazional-Zeitung» preţueşte la 18 milioane mărci pe an sporirea cheltuelelor ce vor rezulta din noile proiecte militare. Paris, 5 Aprilie. D. Carnot a semnat decretul care numeşte pe D. Rihouard ministru la Lisabona. Se asigură că cu prilejul călătoriei președintelui în sudul Franciei un amiral italian re veni la Toulon să salute pe D. Carnot din partea regelui Italiei. Madrid, 6 Aprilie. Ministrul de resbel a declarat er la Senat că căpitanul general al Castiliei a fost însărcinat a face o anchetă în contra generalului Salzedo. Discuţia în cestiunea generalul Daban a continuat. D. Martinez Campos a blamat procedarea guvernului, recunoscând in acelaşi timp necesitatea menţinerea disciplinei (Aplauze). Copenhaga, 6 Aprilie. Starea prinţului Ton nu s’a schimbat; spre seară nişte friguri uşoare l-au apucat, dar noaptea a fost liniştită. Puterile se menţin. Cannes, 6 Aprilie. Împăratului Dom Pedro, e mai bine. Paris, 0 Aprilie. »Monitorul Oficial» publică un avis al ministerului marinei şi coloniilor care anunţa blocarea coastei Dahomeiului. Wasington, 6 Aprilie. Senatul a votat o propunere care prescrie examinarea la ieşirea din Statele Unite a cărnurilor de porc şi a slăninei sărate dacă legile ţării dedestinaţie o vor cere. Aceaşi propunere autorizează pe preşedintele a suspenda importul vitelor ca măsură preservativă în contra epizootiei. Berlin, 5 Aprilie. Un ordin imperial anunţă că, spre a complecta cadrele, gradele de ofiţer nu vor mai fi rezervate în viitor nobleţei ereditare, fiilor de ofiţeri şi de funcţionari; orice fiu de familie cinstită va putea fi admis în corpul ofiţerilor. împăratul ordonă şefilor de corpuri să provoace intrarea in serviciul militar a tinerilor apţi pentru gradele de ofiţeri, acelaşi ordin recomandă şefilor să impună subordonaţilor săi o viaţă simplă , să lucreze cu vigoare în potriva oricăreî tendinţe la lux, ce s’a întins în corpul ofiţerilor. Belgrad, 5 Aprilie. D. Dokici, radical, preceptor al Regelui, a fost desemnat pentru presidenţia consiliului de Stat, d. Vassilievicî (liberal) pentru vice-presidenţia. ---------------------------— Fizionomia Camerei Nimic, interesant în şedinţa de Sâmbătă. S’au desvoltat cateva" interpelări fără mare importanţă. Intre interpelatori a fost şi d. Ilariu Isvoranu. Nu ne vom „mai osteni a descrie fpoza”ce o ia deputatul Mehedinţilor, atunci când vorbeşte. E destul să spunemi că ochii îi sunt totd’auna îndreptaţi in cer, iar mânele fac mişcări "continue. . Interpelarea d-lui Isvoranu avea de obiect neregularităţile de la secţia comptabilităţei căilor ferate. D-sa "atacă în regulă pe funcţionarii acestei secţii, arătând că deşi sunt delmult în ţară, n’au învăţat nici limba română. Aceste zise a d-luî Isvoranu, provoacă indignarea patrioţilor, cari cer să se ia măsuri severe in contra nemţilor. D. ministru Al. Marghiloman, zice d. Isvoranu, numea zilele trecute pe aceşti străini, veterani. « — Ei bine d-lor, adaugă interpelatorul, vedeţi ce fel de veterani sunt aceşti domni. La auzul cuvântului de veteran d-na general Vlădescu începe a se agita şi cât pe aci era să ceară cuvântul pentru a protesta în contra cuvintelor d-luî Isvoranu. — Un veteran, zicea încet ministru de războiţi, trebue totd’a una respectat. — Nu e vorba de, veteranii din armată, răspunde un deputat ce sta lângă d. Vlădescu, ci de veteranii de la gară. — Ei atunci se schimbă chestiunea,zice ministru de războini. După ce termină d. Isvoranu, se dă cuvântul d-luî Iacob Fătu, pentru a’și des voi la interpelarea relativă la faptul că nu se construeşte la Bârlad un local pentru şcoala normală. D. Fătu are nenorocirea ca K. K. Toderiţă să-i răspundă ! — Nu trebue să mă interpelaţi zice Toderiţă-Minciună, adrţ.sându-se d-luî Fătu, căci vom construi şcoală. •— Când? întreabă un deputat. — Cu timpu, răspunde Toderiţă. Râsetele încep. K. Toderiţă continuă : La toamnă sper că vom da în licitaţiune şi construcţiunea universitâţei din Iaşi. Această trasă a lui Toderiţă provoacă cea mai mare ilaritate, ce a fost vre-o dată în Cameră. Dacă la toamnă a d-luî Catargiu provoca râsete colosale, vă închipuiţi ce a fost cu la toamna a lui Toderiţă, urmat şi de un sper. Mai mulţi deputaţi au făcut pariu că în urma acestor cuvinte a lui Todiriţă, universitatea din Iaşi n’are să se mai reconstruiască. Pe la orele 5 d. N. Filipescu face propunere ca să fie şedinţă publică şi Duminică. Această propunere este viu combătută de d. N. Ionescu pe mai multe motive, între cari cel mai principal motivul religios. — Aduceţi-vă aminte d-lor când veţi fi la urnă, că mâine sunt trei sărbători: Floriile, Blagoveşteniele şi Duminică, zice d. N. Ionescu in aplausele ortodocşilor. — Mâne, strigă un zeflemist, sămănâncă peşte! Propunerea d-lui Filipescu este respinsă. D. N. Ionescu face în urmă o propunere ca şedinţa să fie prelungită până la orele 7. Această propunere este de asemenea respinsă. Majoritatea este dezolată ! Se dă cuvântul d-lui I. Isvoranu pentru aşi desvolta a doua interpelare. Deputatul de la Mehedinţi zice că îşi va desvolta prima parte a interpelarei, rămânând că a doua să o desvolte Luni. La auzul acestora d. Al. Lahovari, care nu fusese prezent în Cameră, zice ca să-şi desvolte ambele părţi. — Nu e timp material răspunde d-luu Isvoranu. — Vom prelungi şedinţa, zice d. Al. Lahovari. — S’a pus la vot prelungirea şi s’a respins. La auzul acestora d. Al. Lahovari se înfurie şi începe a apostrofa majoritatea. — Camera va reveni asupra votului, spune d. Al. Labovari. — Propunem ca să se prelungească şedinţa până la 6 şi juni, zice d. I. Negruzzi. — Şedinţa publică Luni răspunde d. Pogor care presida. Deputaţii încep a rîde şi pleacă. -------------------------------------------- întrunirea „fraţilor liberali In sfârşit, aliaţii au arătat erî tot ce pot, tot ce posed în ţară, tot entusiazmul pe care ’1 pot provoca. Siguri fiindcă uniţi chiar, vor fi primiţi cu cea mai elocventă răceală de către populaţia Capitalei, dânşii ’şi-au adunat partizanii din toate unghiurile ţârei,şi-au concentrat până la cele mai înapoiate rezerve, au făcut un efort desperat ca să arate că sunt ceva, că pot ceva, că unirea lor înseamnă ceva. De la Craiova vagoane întregi au fost pornite înspre Bucureşti, Simulescu a sosit de la Vâlcea cu alte vagoane, de prin cele-l’alte oraşe colectivist, şi disidenţii au năvălit, pe socoteala clubului cu mic cu mare. Şi ast-fel s’au putut numera şi ’i-am pututnumâra şi noi. In toată ţara aceasta de 5 milioana de suflete, sunt o mie de colectivişti moî şi vechi, o mie de oameni cari aprobă unirea disidenţilor cu colectiviştii. Rare ori, însă, s’a văzut o răceală mai semnificativă, o lipsă de entusiasm mai expresivă, o apatie mai generală. Procesiunea lor pe stradă nu semăna de loc cu o manifestaţie încălzită de veselie, ci semăna cu un convoifi funebru, părea că se duce un mort la ultima’i locuinţă. Şi într’adevăr, s’a înmormântată ceva erî, s’a înmormântat reputaţia foştilor disidenţi, s’a înmormântat raza de speranţă a puţinilor liberali cinstiţi, rămaşi pe din afară de ruşinoasa unire. Nici o dată până erî n’am văzut o manifestaţie politică organizată cu atâta aparat să facă un atât de dureros fiasco- Şi când te gândeşti că, ca număr, oamenii aceştia, adunaţi din toate colţurile ţărei, nu ereau puţini, putem calcula imensitatea răcelei cu care actul lor a fost primit de către opinia publică şi cum neonestitatea şi nestatornicia politică sintetizate sunt executate fara de milă de către publicul cel mare, de către cei cari nu pot încăpea în strâmtul cadru al coteriilor. Punctul important era aci: trebuia ştiut dacă alianţa lor nedemnă, care insultă simţul public, care seamănă cu neruşinarea publică a unor femei ce nu mai pot pierde nimic, va primi aprobarea lumei. Punctul acesta este lămurit acuma şi lecuimea a fost meritată. * Socotim că fragilul şi zvăpăiatul d. Fleva, făcând comparaţie între manifestaţia ce şi-a făcut poporul Capitalei în ziua estrei sale din Văcăreşti, şi manifestaţia de erî, va fi tras concluzia cea adevărată şi cea tristăje pentru d-sa. Despre discursurile rostite de unii energumeni vulgari, nici n’ar trebui să pomenim, căci oameni ca d. Fleva nu posedă valoarea cuvintelor pentru a şti să le întrebuinţeze ca rost. Intre altele, pseudo-tribunul a spus că «este o ruşine pentru Iaşi să aibă un reprezentant ca Panu». Dacă d. Fleva ar şti ce însemnează ruşinea, dacă obrazul său, plin de experienţe neplăcute, ar mai fi în stare să roşească, vorba sa ar putea fi discutată, dar când în întreaga lui viaţă politică n’a făcut de cât să se scuipe cu lumea şi la urmă să lingă un dea scuipat;dar când pasiunea lui cea mai mare a fost de a cutreera stradele oraşelor în cârca agenţilor electorali, ca cel din urmă păpuşar de bâlciu ; dar când omul acesta n’are de cât gură fără să aibă cap, cine ’şi mai poate pierde vremea să discute ce spune şi ce face. Răzbunarea tuturor oamenilor înjuraţi astăzi de către d. Fleva este că însuşi aceia ale căror tălpi le linge astăzi, că colectiviştii îl tratează după cum merită şi între ei, precum faceau la otel de France, îl gratificau cu epitete fără parfum dar meritate. Despre d. Palade, un alt înjurător al d-lui Panu, ce să mai spunem? Acest burdu sec, acest strigător epileptic și nul, care ’și ia aere de matador, e prea ridicul pentru a fi luat un serios. Nu e nimic mai mult decât o secătură care este tot atât de înfumurat pe cât e de borţos, şi care nu visează la altceva decât a fi ministru?? Această nulitate ridiculă îşi permite să dea lecţiuni de politică! Ce secătură! Discuţiunea bugetului Domnule director, Trebuind a pleca imediat din Bucureşti, n’am putut răspunde criticei injuste ce ziarul Indépendance roumaine a crezut oportun a face celor de mine espuse în discuţiunea generală urmată în Cameră cu ocazia prezentărei budgetului cheltuelilor ministerului de finance. Reîntors în Capitală daţi-mi voe d-le directore ca, răspunzând Independenţei române,să desvelesc prin ziarul dv o chestiune ce interesează în cel mai înalt grad pe cetăţenii şi contribuabili, acestei ţări, cari nu toţi înţeleg limba scrisă a acelui ziar. Mai intuiu să circumscriem bine cestiunea, în limitele ei, spre a putea face un răspuns clar şi obiectiv. Care era deci teza cuvântăreî mele înaintea parlamentului ca şi scopul ce m’a determinat a intra în discuţiunea cheltuelilor ministerului de finanţe? Iată ceea ce caut mai intuiu a preciza şi aceasta voia face-o în câteva cuvinte. Mi-am propus d-te directore, a demonstra, înaintea reprezentaţiuneî ţarei, că cheltuelile ce se întrebuinţează cu strîngerea veniturilor Statului sunt în disproporţie mare în raport cu venitul net ce rămâne ca sumă disponibilă pentru a face faţă la toate nevoile ţărei. Ca consecinţă am dedus ca în loc de a ne gândi la crearea de nnoî resurse prin nnoî impuneri a contribuabilor e de preferat procurarea mijloacelor pentru Stat din economiile ce se pot face la cheltueli şi creşterea în proporţie a veniturilor Statului, fără înfiinţarea de nnoî impozite. Pentru obţinerea acestui rezultat, e neapărată necesitatea revizuirea impozitelor noastre (despre care mi-am rezervat dreptul a vorbi cu altă ocaziune) şi schimbarea sistemului de percepţiune şi administrare a veniturilor Statului, cari sunt prea cotişitoare. Vorbind apoi de monopoluri, în parte am demonstrat cât sunt de oneroase cheltuelile în raport cu veniturile şi am emis desideratul ca Statul să renunţe la concentrarea în administraţiunea sa a tuturor afacerilor celor mai productive. Aceasta pentru motivele: intuia că Statul e rău administrator şi al doilea că prin mijlocul absorbţiunei de către el a afacerilor celor mai importante ucide iniţiativa privată şi ameninţă cumplit libertăţile noastre publice, prin înmulţirea funcţionarilor şi aservirea cetăţeanului. L’Independence Roumaine pretinde că în desvelirea ideilor mele mam servit de cifre fantastice, că am urcat în mod imaginar la 40 milioane cheltuelile Statului, reducând veniturile la 111 milioane. Recunaște însă că dacă faptul ar fi adevărat atunci el ar fi îngrijitor. Bazează combaterea pe cifrele spuse de d. ministru de finanțe că nu se cheltuesc decât 6 milioane pentru perceperea veniturilor şi că nedrept am pus cheltuelile drumurilor de fier ca cheltueli în perceperea veniturilor, de asemenea că fără cuvânt am trecut cheltuelile reprezentaţiuneî naţionale, ale curţeî de compturî ca cheltueli în strângerea veniturilor. Aceste sunt în substanţă argumentele ziaruluiIndependance Roumaine» ce îmi propun a le refuta. Să analizăm clar chestiunea și s’o ilustrăm cu cifre ce decurg din date positive în afară de orice suspiciune. Mă văd silit pentru acest scop d-le director, a face această desvoltare prin publicitate pentru că în parlament discuţiunea bugetelor precum se face anul acesta e o crudă parodie a unor discuţiuni contradictorii serioase, precum se obişnuesc în alte parlamente şi ,după cum comportă importanţa materiei. A expune un orator ideile sale şi fără a li se răspunde a se închide discuţiunea, înţelegeţi bine că aceasta nu poate fi numită o discuţiune serioasă şi nu poate fi ridicată la înălţimea teorielor