Lupta, martie 1890 (Anul 7, nr. 1063-1089)

1890-03-26 / nr. 1085

ANUL VII.­­SERIA IV. NO. 1085. ABONAMENTE: IN TARA Un an.................................................................40 lei­­/a an....................................................................20 , 3 luni...............................................................10 . IN STREINATATE Un an....................................................................50 lei V* an............................................. 125 , 3 luni....................................................................15 , Numărul 15 Bani. * REDACŢIA­­ Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lem part), j DDIŢIA AHT AI­A BUCUREŞTI LUNI şi MARTI 26—27 MARTIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia­­ IV, „ „ . . 25 bani „ Inserţie şi reclame „ . „ . . 2 lei Pentru anunciuri a se adresa: In Romania, la Ag­en­ia Havas In Francia, Italia, Austro-lingi­ria si An­­glia la Agenția Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum si sucursalele ei. Un număr vechii 1­50 Bani. & ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). ui^tate^politicp G. PANNI. .. '"'I'TUNIT^' FRAŢII LIBERALI FIZIONOMIA CAMEREI Întrunirea fraţilor liberali Discuţiunea budgetului IOAN (IHEREA CORPURILE LEGIUITOARE Fraţii liberali în Neruşinarea foştilor disidenţi a în­trecut ori­ce margine, ea nu poate avea alta măsură de­cât scoarţa groasă şi nodoroasă a sensibilităţei politice a unor politiciani ca d-nii Fleva, Pal­lade etc. Ca să poţi judeca de îndrăzneala actelor politice ale unui partid şi de­sfruntarea opţniuneî publice, uită-te să vezi cine conduce politica, ce fel de oameni sunt acei cari sunt corifeii şi îndrăzneala, cinismul vor avea o explicaţie naturală când vei afla de ce stofă şi de ce trampă sunt acei corifei. In chestia care ne preocupă, este destul să spunem că conducătorii po­liticei fostului grup D. Brătianu au fost şi sunt d-nii Fleva şi Pallade, pentru ca apoi nimenea să nu aibă dreptul de a să minuna de cinis­mul revoltător, de imoralitatea pa­tentă a actului, de neruşinarea cu care acei domni au căutat şi au iz­butit să tragă în noroiul colectivită­­ţei pe câţi­va oameni curaţi şi naivi. Acestor rastacuerî politici nu le era suficient ca actul unirei, actul forţei politice a grupului D. Brătianu să se consume. Atâta lucru era puţin pen­tru nişte oameni cu pielea groasă de ipopotamî în politică. Trebuia acestor rastacuerî scan­dalul în stradă, etalarea mizeriei po­litice in întruniri, mai trebuia a­­cestor trişti sirî ca nu numai Bu­­cureştul să asiste la actul de dever­­gendagiu politic al lor, le trebuia provincia, aveau nevoe ca delegaţii din diferite judeţe să vină ca să vadă cu ochii spectacolul scârbos, să miroase odoarea mefitică a împreu­­năreî lor politice. Oamenilor fără simţul de ruşine le­ place,să se lăfuească în infecţiune, in destrăbălare, de acea nici că se putea ca d. Fleva şi Pallade să nu dorească a consuma actul odios în public, în o întrunire solemnă, în ochii ferei îmărmurite de atâta în­drăzneală. Căci mai la urmă s’ar fi putut consacra unirea cu uşele închise, fără vuet, fără etalare de cinism, aşa cum lucrurile ruşinoase comportă. Alţi oameni cari ar fi fost împinşi de împregiurărî ca să comită o neco­­rectitudine politică, ar fi căutat să o făptuească cât să poate mai in taină, mai cu discreţie. Şi mărturisesc că aceasta a fost credinţa mea, când m’am convins că foştii disidenţi sunt hotărâţi să se u­­nească. Şi dovadă că lucrul era aşa natural, e că d. D. Brătianu nu a avut curagiul să se prezinte în per­soană şi să aibă un rol în această farsă ci, scuzându-se, a trimes din partea sa pe acei doi sicari politici, singuri în stare de a putea veni în primul contact cu colectiviştii, sin­guri cu sensibilitatea destul de tocită ca să nu roşească dând ochii cu I. Brătianu, cu Sturza, cu Nacu etc. Aceşti trădători ai ideeî disidente a s’au­ dus de au îngenuchiat înaintea colectiviştilor, s’aui dus de au cerut ertare, ca nişte sclavi umiliţi, lui Ion Brătianu* s’au­ prosternat la picioarele idolului cu picioare de nisip! Să le­ge de bine; altă soartă mai demnă nu meritau. Vom vedea cine are să’i urmeze, pentru a cunoaşte din ce stofă sunt şi cei-l­alţi aderenţi ai d-luî D. Brătianu. Astă­zi faptul este consumat. La colectivitatea veche s’a adaus elemente cari sunt perfect potrivite, perfect asimilabile. Astăzi în ţară, pe lângă concen­traţii de la guvern, pe lângă conser­vatorii storşi de idei şi de vig­oare, in faţa acestei lumi vechi politice, numai democraţia largă şi cinstită stă în picioare, numai ea este lima­nul tuturor desgustaţilor, tuturor de­ziluzionaţilor. Ştim­ că politicianii de toate nuan­ţele spumegă, ştiu că ne detestează şi ne înjură, noi însă despreţuim injuriele lor scârboase, noi suntem nesimţitori chiar la laude interesate şi păşim cu siguranţă şi cu fruntea senină pe calea cea mare a regene­­rărei politice, pe drumul cel larg al democraţiei. Furia vechilor partide este nepu­tincioasă faţă cu convingerile noastre nestrămutate, faţă cu hotărârea ce am luat de a lupta, de a ne face da­toria, în ciuda şi spre ruşinea tuturor invidioşilor, tuturor şarlatanilor. Gr. Jianu. ------—►-©•O-«------­ SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Berlin, 5 Aprilie. «Nazional-Zeitung» preţueşte la 18 milioane mărci pe an sporirea cheltue­­lelor ce vor rezulta d­in noile proiecte militare. Paris, 5 Aprilie. D. Carnot a semnat decretul care nu­meşte pe D. Rihouard ministru la Li­sabona. Se asigură că cu prilejul călătoriei președintelui în sudul Franciei un ami­ral italian re veni la Toulon să salute pe D. Carnot din partea regelui Italiei. Madrid, 6 Aprilie. Ministrul de resbel a declarat er­ la Senat că căpitanul general al Castiliei a fost însărcinat a face o anchetă în contra generalului Salzedo. Discuţia în cestiunea generalul Daban a continuat. D. Martinez Campos a blamat procedarea guvernului, recunoscând in acelaşi timp necesitatea menţinerea dis­ciplinei (Aplauze). Copenhaga, 6 Aprilie. Starea prinţului Ton nu s’a schimbat; spre seară nişte friguri uşoare l-au a­­pucat, dar noaptea a fost liniştită. Pu­terile se menţin. Cannes, 6 Aprilie. Împăratului Dom Pedro, e mai bine. Paris, 0 Aprilie. »Monitorul Oficial» publică un avis al ministerului marinei şi coloniilor care anunţa blocarea coastei Dahomeiului. Wasington, 6 Aprilie. Senatul a votat o propunere care pres­crie examinarea la ieşirea din Statele­ Unite a cărnurilor de porc şi a slăninei sărate dacă legile ţării de­­destinaţie o vor cere. Aceaşi propunere autorizează pe pre­şedintele a suspenda importul vitelor ca măsură preservativă în contra epizootiei. Berlin, 5 Aprilie. Un ordin imperial anunţă că, spre a com­plecta cadrele, gradele de ofiţer nu vor mai fi rezervate în viitor nobleţei ereditare, fiilor de ofiţeri şi de funcţionari; ori­ce fiu de familie cinstită va putea fi admis în corpul ofiţerilor. împăratul ordonă şefilor de corpuri să provoace intrarea in serviciul militar a tinerilor apţi pen­tru gradele de ofiţeri, acelaşi ordin re­comandă şefilor să impună subordonaţi­­lor săi o viaţă simplă , să lucreze cu vigoare în potriva ori­căreî tendinţe la lux, ce s’a întins în corpul ofiţerilor. Belgrad, 5 Aprilie. D. Dokici, radical, preceptor al Rege­lui, a fost desemnat pentru presidenţia consiliului de Stat, d. Vassilievicî (libe­ral) pentru vice-presidenţia. ---------------------------— Fizionomia Camerei Nimic, interesant în­­ şedinţa de Sâm­bătă. S’au des­vol­tat cate­va" interpelări fără mare importanţă. Intre interpelatori a fost şi d. Ilariu Isvoranu. Nu ne vom­ „mai osteni a des­crie fpoza”ce­ o ia deputatul Mehedin­ţilor, atunci când vorbeşte. E destul să spunem­i că ochii îi sunt tot­d’a­una îndreptaţi in cer, iar mânele fac mişcări "continue. . Interpelarea d-lui Isvoranu avea de obiect neregularităţile de la secţia comp­­tabilităţei căilor ferate. D-sa "atacă în regulă pe funcţionarii acestei secţii, ară­tând că de­şi sunt delmult în ţară, n’au învăţat nici limba română. Aceste zise a d-luî Isvoranu, provoacă indignarea patrioţilor, cari cer să se ia măsuri severe in contra nemţilor. D. ministru Al. Marghiloman, zice d. Isvoranu, numea zilele trecute pe aceşti străini, veterani. « — Ei bine d-lor, adaugă interpelato­­rul, vedeţi ce fel de veterani sunt aceşti domni. La auzul cuvântului de veteran d-na general Vlădescu începe a se agita şi cât pe aci era să ceară cuvântul pentru a protesta în contra cuvintelor d-luî Isvoranu. — Un veteran, zicea încet ministru de războiţi, trebue tot­d’a­ una respectat. — Nu e vorba de, veteranii din ar­mată, răspunde un deputat ce sta lângă d. Vlădescu, ci de veteranii de la gară. — Ei atunci se schimbă chestiu­nea,zice ministru de războini. După ce termină d. Isvoranu, se dă cuvântul d-luî Iacob Fătu, pentru a’și des voi la interpelarea relativă la faptul că nu se construeşte la Bârlad un local pentru şcoala normală. D. Fătu are nenorocirea ca K. K. To­­deriţă să-i răspundă ! — Nu trebue să mă interpelaţi zice Toderiţă-Minciună, adrţ.sându-se d-luî Fătu, căci vom construi şcoală. •— Când? întreabă un deputat. — Cu timpu, răspunde Toderiţă. Râsetele încep. K. Toderiţă continuă : La toamnă sper că vom da în licitaţiune şi construc­­ţiunea­ uni­versi­tâţei din Iaşi­. Această trasă a lui Toderiţă provoacă cea mai mare ilaritate, ce a fost vre-o dată în Cameră. Dacă la toamnă a d-luî­ Catargiu pro­voca râsete colosale, vă închipuiţi ce a fost cu la toamna a lui Toderiţă,­ urmat şi de un sper. Mai mulţi deputaţi au făcut pariu că în urma acestor cuvinte a lui Todiriţă, universitatea din Iaşi n’are să se mai reconstruiască. Pe la orele 5 d. N. Filipescu face pro­punere ca să fie şedinţă publică şi Du­minică. Această propunere este viu combătută de d. N. Ionescu pe mai multe motive, între cari cel mai principal motivul re­ligios. — Aduceţi-vă aminte d-lor când veţi fi la urnă, că mâine sunt trei sărbători: Floriile, Blagoveşteniele şi Duminică, zice d. N. Ionescu in aplausele ortodocşilor. — Mâne, strigă un zeflemist, să­­mă­nâncă peşte! Propunerea d-lui Filipescu este res­pinsă. D. N. Ionescu face în urmă o propu­nere ca şedinţa să fie prelungită până la orele 7. Această propunere este de asemenea respinsă. Majoritatea este dezolată ! Se dă cuvântul d-lui I. Isvoranu pen­tru aşi desvolta a doua interpelare. Deputatul de la Mehedinţi zice că îşi va desvolta prima parte a interpelarei, rămânând că a doua să o desvolte Luni. La auzul acestora d. Al. Lahovari, care nu fusese prezent în Cameră, zice ca să-şi desvolte ambele părţi. — Nu e timp material răspunde d-luu Isvoranu. — Vom prelungi şedinţa, zice d. Al. Lahovari. — S’a pus la vot prelungirea şi s’a respins. La auzul acestora d. Al. Lahovari se înfurie şi începe a apostrofa majoritatea. — Camera va reveni asupra votului, spune d. Al. Labovari. — Propunem ca să se prelungească şedinţa până la 6 şi juni, zice d. I. Ne­­gruzzi. — Şedinţa publică Luni răspunde d. Pogor care presida. Deputaţii încep a rîde şi pleacă. --------------------------------------------­ întrunirea „fraţilor liberali In sfârşit, aliaţii au arătat erî tot ce pot, tot ce posed în ţară, tot entusiaz­­mul pe care ’1 pot provoca. Siguri fiind­că uniţi chiar, vor fi pri­miţi cu cea mai elocventă răceală de către populaţia Capitalei, dânşii ’şi-au adunat partizanii din toate unghiurile ţârei,­­şi-au concentrat până la cele mai înapoiate rezerve, au făcut un efort des­­perat ca să arate că sunt ceva, că pot ceva, că unirea lor înseamnă ceva. De la Craiova vagoane întregi au fost pornite în­spre Bucureşti, Simulescu a sosit de la Vâlcea cu alte vagoane, de prin cele-l’alte oraşe colectivist, şi disi­denţii au năvălit, pe socoteala clubului cu mic cu mare. Şi ast-fel s’au putut numera şi ’i-am putut­­numâra şi noi. In toată ţara a­­ceasta de 5 milioana de suflete, sunt o mie de colectivişti m­oî şi vechi, o mie de oameni cari aprobă unirea disiden­ţilor cu colectiviştii. Rare ori, însă, s’a văzut o răceală mai semnificativă, o lipsă de entusiasm mai expresivă, o apatie mai generală. Procesiunea lor pe stradă nu semăna de loc cu o manifestaţie încălzită de veselie, ci semăna cu un convoifi fune­bru, părea că se duce un mort la ulti­­ma’i locuinţă. Şi într’adevăr, s’a înmor­mântată ceva erî, s’a înmormântat re­­putaţia foştilor disidenţi, s’a înmormân­tat raza de speranţă a puţinilor liberali cinstiţi, rămaşi pe din afară de ruşinoa­sa unire. Nici o dată până erî n’am văzut o manifestaţie politică organizată cu atâta aparat să facă un atât de dureros fiasco- Şi când te gândeşti că, ca număr, oa­menii aceştia, adunaţi din toate colţurile ţărei, nu ereau puţini, putem calcula imensitatea răcelei cu care actul lor a fost primit de către opinia publică şi cum neonestitatea şi nestatornicia poli­tică sintetizate sunt executate fara de milă de către publicul cel mare, de că­tre cei cari nu pot încăpea în strâmtul cadru al coteriilor. Punctul important era aci: trebuia ştiut dacă alianţa lor nedemnă, care insultă simţul public, care seamănă cu neru­şinarea publică a unor femei ce nu mai pot pierde nimic, va primi aprobarea lumei. Punctul acesta este lămurit acuma şi lecu­imea a fost meritată. * Socotim că fragilul şi zvăpăiatul d. Fleva, făcând comparaţie între manifes­taţia ce şi-a făcut poporul Capitalei în ziua estrei sale din Văcăreşti, şi mani­­festaţia de erî, va fi tras concluzia cea adevărată şi cea tristăje pentru d-sa. Despre discursurile rostite de unii ener­gumeni vulgari, nici n’ar trebui să pome­nim, căci oameni ca d. Fleva nu posedă valoarea cuvintelor pentru a şti să le întrebuinţeze ca rost. Intre altele, pseudo-tribunul a spus că «este o ruşine pentru Iaşi să aibă un reprezentant ca Panu». Dacă d. Fleva ar şti ce însemnează ru­şinea, dacă obrazul său, plin de experien­ţe neplăcute, ar mai fi în stare să roşeas­că, vorba sa ar putea fi discutată, dar când în întreaga lui viaţă politică n’a făcut de cât să se scuipe cu lumea şi la urmă să lin­gă un dea scuipat;­dar când pasiunea lui cea mai mare a fost de a cutreera stradele oraşelor în cârca agenţilor electorali, ca cel din urmă păpuşar de bâlciu ; dar când omul acesta n’are de cât gură fără să aibă cap, cine ’şi mai poate pierde vre­mea să discute ce spune şi ce face. Răzbunarea tuturor oamenilor înjuraţi astăzi de către d. Fleva este că însuşi aceia ale căror tălpi le linge astăzi, că colectiviştii îl tratează după cum merită şi între ei, precum faceau la otel de France, îl gratificau cu epitete fără par­fum dar meritate. Despre d. Palade, un alt înjurător al d-lui Panu­, ce să mai spunem? Acest burdu sec, acest strigător epileptic și nul, care ’și ia aere de matador, e prea ridicul pentru a fi luat un serios. Nu e nimic mai mult de­cât o secătură care este tot atât de înfumurat pe cât e de bor­­ţos, şi care nu visează la alt­ceva de­cât a fi ministru­­?­? Această nulitate ridiculă îşi permite să dea lecţiuni de politică! Ce secătură! Discuţiunea bugetului Domnule director, Trebuind a pleca imediat din Bucu­reşti, n’am putut răspunde criticei injuste ce ziarul Indépendance roumaine a cre­zut oportun a face celor de mine es­­puse în discuţiunea generală urmată în Cameră cu ocazia prezentărei budgetului cheltuelilor ministerului de finance. Re­întors în Capitală daţi-mi voe d-le di­­rectore ca, răspunzând Independenţei române,­­să desvelesc prin ziarul d­v o chestiune ce interesează în cel mai înalt grad pe cetăţenii şi contribuabili, acestei ţări, cari nu toţi înţeleg limba scrisă a acelui ziar. Mai intuiu să circumscriem bine ces­tiunea, în limitele ei, spre a putea face un răspuns clar şi obiectiv. Care era deci teza cuvântăreî mele înaintea par­lamentului ca şi scopul ce m’a deter­minat a intra în discuţiunea cheltuelilor ministerului de finanţe? Iată ceea ce caut mai intuiu a preciza şi aceasta voia face-o în câte­va cuvinte. Mi-am propus d-te directore, a demon­stra, înaintea reprezentaţiuneî ţarei, că cheltuelile ce se întrebuinţează cu strîn­­gerea veniturilor Statului sunt în dispro­porţie mare în raport cu venitul net ce rămâne ca sumă disponibilă pentru a face faţă la toate nevoile ţărei. Ca con­secinţă am dedus ca în loc de a ne gândi la crearea de nnoî resurse prin nnoî impuneri a contribuabilor e de preferat procurarea mijloacelor pentru Stat din economiile ce se pot face la cheltueli şi creşterea în proporţie a veniturilor Sta­tului, fără înfiinţarea de nnoî impozite. Pentru obţinerea acestui rezultat, e nea­părată necesitatea revizuirea impozitelor noastre (despre care mi-am rezervat dreptul a vorbi cu altă ocaziune) şi schim­barea sistemului de percepţiune şi ad­ministrare a veniturilor Statului, cari sunt prea cotişitoare. Vorbind apoi de monopoluri, în parte am demonstrat cât sunt de oneroase cheltuelile în raport cu veniturile şi am emis desideratul ca Statul să renunţe la concentrarea în ad­­ministraţiunea sa a tuturor afacerilor ce­lor mai productive. Aceasta pentru motivele: intuia­ că Statul e rău administrator şi al doilea că prin mijlocul absorbţiunei de către el a afacerilor celor mai importante u­­cide iniţiativa privată şi ameninţă cum­plit libertăţile noastre publice, prin în­mulţirea funcţionarilor şi aservirea ce­tăţeanului. L’Independence Roumaine pretinde că în desvelirea ideilor mele mam servit de cifre fantastice, că am urcat în mod imaginar la 40 milioane cheltuelile Sta­tului, reducând veniturile la 111 mili­oane. Recunaște însă că dacă faptul ar fi adevărat atunci el ar fi îngrijitor. Ba­zează combaterea pe cifrele spuse de d. ministru de finanțe că nu se ch­eltu­­esc de­cât 6 milioane pentru percepe­rea veniturilor şi că nedrept am pus cheltuelile drumurilor de fier ca chel­tueli în perceperea veniturilor, de ase­menea că fără cuvânt am trecut chel­tuelile reprezentaţiuneî naţionale, ale cur­­ţeî de compturî ca cheltueli în strânge­rea veniturilor. Aceste sunt în substanţă argumentele ziaruluiIndependance Roumaine» ce îmi propun a le refuta. Să analizăm clar ches­­tiunea și s’o ilustrăm cu cifre ce decurg din date positive în afară de ori­ce sus­piciune. Mă văd silit pentru acest scop d-le director, a face această desvoltare prin publicitate pentru că în parlament dis­cuţiunea bugetelor precum se face anul acesta e o crudă parodie a unor dis­­cuţiuni contradictorii serioase, precum se obişnuesc în alte parlamente şi ,după cum comportă importanţa materiei. A expune un orator ideile sale şi fără a li se răspunde a se închide discuţiu­nea, înţelegeţi bine că aceasta nu poate fi numită o discuţiune serioasă şi nu poate fi ridicată la înălţimea teorielor

Next