Lupta, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 1529-1551)

1891-10-09 / nr. 1533

. . 4~ ANUL Yin.­No. 1533 ABONAMENTE, IN TARI U ......................... Seaee tum........................................... Trei luul.............................................. Pentru înrețitori pe an au ... IN­­TEEINETATE Cu an................................................... Sea*« luni.............................................. Trei luni ......................................... SMUIERUL 15 SÂN! REDACȚIA: Strada Academiei, 19, (Casa Mercusi) Director politic: G* PAHU 40 lei 20 . 10 . 30 . 50 lei 25 . 15 . 1 ' 1 mBm $$»£• ■' me?*­­ . ■ E3DITXXNI .A. DOXIA MERCURI 9 OCTOMBRIE 1891 ANUNCIURI: Pe pagina III 50 litere corpul 7 . . IV •i­n • ■ • Inserţie şi reclame . .... . 1 leă luni 25 bani „ 2 lei Pentru ananem­ul a se adresa:­om&nia la „Agenţia Havaii“, t jWscia, italia, Austro-Ungaria ţi Anglia la Agenţia ifevas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum *­alele el. ; Uj^NOiER VECHIU 50 BÂN! ^iMlNISTRATIA: Strada Academiei, 19, (Casa Mercuri) Politica nemţească şi politica naţională Ispita lui Sysiplis Nouă infamie militară Re­s­mediere şcoalei rurale O cerere dreaptă Fiziografia d-lor Negreanu şi Berget Plutarch. Vieţele paralele Cravatele Albe Politica Nemţească şi POLITICA NAŢIONALA Faptul că, de zece ani aproape, re­gele Carol a subordonat politica ţărei intereselor Austro-Ungare, este de o gravitate mult mai mare când con­sideră cine­va chestia Românismului în totalitate şi viitorul rasei noastre. Să nu uităm un lucru, că viitorul statului independent Român este în strânsă legătură cu soarta celor­ l’alţî români din monarhiele vecine şi că în mijlocul popoarelor de rasă şi interese străine, dacă avem un vii­tor, este numai în cazul când noi ne vom sprijini pe cei l’alţî fraţi ai noştri­ şi el pe noi. Unii îşi în­­chipuesc că dacă dorim introlocarea sa, cel puţin o înţelegere intimă a tuturor elementelor româneşti este pentru un fel de glorială, este pen­tru o ambiţie deşartă, ca să zicem că suntem un popor mare. Eroare. ISlumorul este condiţia primă a ec­­sistenţeî şi a desvoltăreî unui popor. Fără numer, fără masse adânci şi întinse civilizaţia, cultura, etc. nu poate scăpa pe popoare de peire. Am nevoe să insist asupra aces­tui evident adevĕr ? D’apoi prin­ ce Rusia joacă un rol aşa de mare în concertul unor popoare mult mai civilizate de­cât ea, dacă nu prin numer ? Dar la ce să reduce în de­finitiv eghemonia Germană, dacă nu numeralul celui mare, care face din Germania al doilea popor din Eu­ropa ? Franţa, cu toate sforţările ei eroice, cu greu­ va putea recăpăta rolul prim, şi ştiţi de ce între altele ? Fiind­că prin populaţia el este abia a­­ ţară din Europa şi nu va trece mult şi Italia, Anglia chiar o vor întrece. Să nu uităm că dacă la în­ceputul veacului Franţa a jucat un rol aşa de preponderant, aceasta, între altele, să d­atoreşte faptului că, după Rusia, ea era a doua putere numerică europeană compactă şi ci­mentată. Fiind aşa, pentru ori­ce patriot luminat, elementul român care tră­­eşte dincolo de frontierile noastre trebue să fie obiectul de solicitudine cel mai preţios, căci numai graţie acelui element avem şansa de a zice în viitor că suntem un popor nu­meros şi mare, condiţie esenţială, o mai repet, a ori­cărei activităţi şi viaţă. Din acest punt de vedere alianţa servilă cu Austro-Ungaria, alianţă implicând depistarea noastră de la ori­ce interes pentru populaţiele ro­mâneşti din acel imperiu, a fost şi este o crimă. Trebue să aibă cine­va o minte foarte obtuză, un gust de politică cu rezultate foarte meschine pentru ca să se dedea la ast­fel de politică. In adevăr, fie­care știe că cea mai mare massă de Români o­­cupă mai multe provincii din im­periul Austro-Ungar: Transilvania, Bucovina, Crişiana, Temisiana etc. Singură Basarabia este­­ izolată în cellalt imperiu vecin. Dar ia să discutăm mai departe. Este o mare asemănare în situaţia României cu acea a Italiei, în ceea ce priveşte natura politicei exterioare şi, lucru curios, amândouă aceste ţări, gravitând în jurul imperiilor centrale, comit cea mai mare gre­şeală, pentru a nu zice un cuvânt mai tare. Italia, ca şi România, are de re­vendicat de la Austro-Ungaria bucăţi de teritoriu şi populaţii cari au fost deslipite de patrie numai cu forţa, plus alte elemente de aceaşi rasă. Aşa, Italia are la doi paşi de ea Triestul Italian precum şi o bună parte din litoralul mediteranen­ austriac. Am a­­mintit mai sus ţările locuite de Ro­mâni din imperiul Austro-Ungar. Lăsăm de­o­cam­dată de-o parte faptul care face asemănarea acestor două ţări şi mai mare, anume: că a­­mândouă au în ace­aşi timp reven­dicări de făcut şi de la cei­lalţi doi vecini, Italia de la Franţa, România de la Rusia. Asupra acestui fapt voi­ reveni pe larg. Ei bine, prin faptul că Italia şi România s’au înhămat la carul Habs­­burgian, amîndouă aceste ţări sunt destinate a renunţa la aspiraţiile lor legitime şi naţionale în ceea ce pri­veşte populaţiele din Austo-Ungaria. Ba mai mult, dând sprijinul lor şubredei monarchal Habsburg­­ene, Italia şi România contribuesc în mod direct în a menţine în sclavie popu­laţii rupte din sînul lor şi a amîna tot mai mult ora lichidaţiei generale. Interesul Austro-Ungariei în tripla alianţă alăturea cu Italia şi pe de lături cu România este vădit. Monar­hia Habsburgienă nu are nemic de re­vendicat, scopul şi unica sa ţintă este de a păstra ceea ce prin fraudă sau violenţă a căpătat. Dar întreb: care poate fi interesul Italiei intrînd în tripla alianţă ? Care poate fi acela al României ? Aceste ţări au totul pe revendicat de la Austro-Maghiari, iar situaţia lor de amici subalterni îi face de a nu ridica nici o pretenţie, din contră. Ştiu ce poate să mi se răspundă, anume, că atât Italia cât şi Româ­nia pot, cu politica ce fac, câştiga din alte părţi teritorii şi populaţii cari le-a aparţinut. Aşa, Italia poate spera Nitza şi Savoia, iar România basa­rabia. Vom discuta îndată aceste spe­ranţe cari sunt mult mai iluzorii cu privire la Franţa şi la Rusia, de­cât acele ce să pot hrăni relativ la re­vendicările faţă cu Austria. De­o­cam­dată zic: este sau nu adevărat că în vederea unui profit foarte aleator şi îndepărtat Italia şi România sa­crifică interesele naţionale reale şi actuale pe care le are în monarhia Austro-Ungară ? Este adevărat că din cauza unei politici de amici în­şelaţi faţă cu Austo-Ungaria, Italia şi România sunt nevoite ca să re­nunţe la politica lor naţională cu privire la toate populaţiile de sânge din acel imperiu ? Dacă da, şi ni­menea nu poate nega acest adevăr, apoi ştiţi ce urmează ? Urmează că cu politica pe care o combat avan­tagjele nu se văd de loc, dezavanta­­­jele însă sunt strigătoare. Aşa, nu ştiu, voi­ discuta mai târziu­, daca Italia va lua Nitza şi daca România va lua Basarabia, aceasta este o pro­blemă a viitorului. Ceea ce ştiu şi este sigur este, că cu o as­t­fel de po­litică Italia va perde definitiv Tries­tul, iar noi vom perde până şi spe­ranţa de a căpăta Bucovina şi de a ne apropia Transilvania etc. Purta­rea de fraţi vitregi faţă cu cel mai numeroşi contingent al noştri­ este vădită, este chiar revoltătoare. Pur­tarea cea mai târîtoare faţă cu spo­liatorul nostru secular, este iarăşi patentă. Iată ce să vede clar şi i­­mediat ca resultat al politicei Italiei şi în special a noastre de ani. Cine să face forţe să -mi arate alt­ceva, să bine­voiască să se încerce. Să ve­dem cine este în stare ca să arate, că cu politica pe care o facem noi ne-am apropiat măcar cu o unghie de ţelul de a relua Basarabia. Să vedem cine poate să dovedească, că dacă am sacrificat cu politica rege­lui Carol milioane de Români, în schimb suntem pe punctul de a pune mâna pe un alt milion de Români din Basarabia! Ne îndepărtăm de voe şi în mod criminal de milioane de fraţi, şi nu putem de a ni atinge măcar degetul cel mic al Basarabea­nului de pe cel­alt mal al Prutului. Iată ce practică şi patriotică po­litică a introdus Carol germanul în ţară românească. Acest lucru îl zic şi faţă cu Ru­sia. Dacă noi ne-am arunca în po­litica rusească şi am fi sateliţii ace­lui imperiu, în scopul îndepărtat de a căpăta Bucovina şi Transilvania şi dacă am face acest lucru fără ca mă­car să cerem îmbunătăţirea soartei Basarabenilor, după cum cu politica actuală austriacă am sacrificat pe Românii de peste munţi, ei bine! ne-am face tot aşa de vinovaţi faţă cu Basarabenii, după cum guvernanţii noştri s’au făcut faţă cu Bucovinenii şi Românii din Ungaria. Căci si­tuaţia este identică. Nouă, înainte de o acţiune decisivă, ne este absolut nepermis de a ne apropia fie de Ru­sia, fie de Austria, şi prin aceasta a sacrifica aspiraţiele noastre legi­time fie de la Prut, fie de la Carpaţi. Şi o mai repet, numai în un caz, făcând abstracţie de cele­l­alte împre­­giurări politice, ne-ar fi permis, româ­neşte vorbind, a ne apropia de o putere sau alta, când, în schimbul concursu­lui nostru, pe lângă revendicări mai fundamentale cu privire la unul din imperii, am căpăta pentru fraţii lo­cuitori ln imperiul amic, o uşurare a soartei lor, o îmbunătăţire a poziţiei lor politice. De la Ruşi, în momen­tul de faţă, nu putem nimic pretinde în această privinţă, căci le-am ară­tat duşmănie. Dar de la Austro-Un­garia nu suntem datori a cere o îm­bunătăţire serioasă a soartei Româ­nilor? Politicianul austrofili cerut’a? De loc. Din contra, o mai repet, în aceşti 10 ani din urmă situaţia Ro­­nilor din monarchia Maghiaro-aus­­triacă a devenit mai detestabilă, iar regele Carol, cu colectiviştii în frunte, a­ servit Românilor de dincolo nu de apărători ci de apăsători, iar pe teritoriul liber de geandarmi şi de spioni. Dar ia să vin la obiecţiunele ce să fac contra acestei politice ade­vărat naţionale. O . 3P­A.TSTXT. A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 care face cele mai mari eforturi pentru a­­-şi afirma pretinsa-i misiune culturală în Orient şi înmulţirea rasei sale. Ne mai pri­veşte viaţa lor internă, fiind­că sub violenţa şi despotica lor stăpânire se află trei mi­lioane de români, cari zilnic sunt amenin­ţaţi in existenţa lor naţională şi cari, fiind în conştiinţa inferiorităţii lor materiale, tre­bue să opună o colosală forţă de resistenţă în potriva tendinţelor de desnaţionalizare ale stăpânitorilor lor. Pe toate terenele vieţii publice, sociale şi economice ungurii au întreprins o luptă titanică de exterminare în contra români­lor. Devisa lor pare a fi : Să reducem pe români la ultima expresie a mizeriei şi apoi să ne scoborâm la dânşii, să’l miluim, să­­’i maghiarizăm şi să ’l ridicăm la acelaşi nivel cu noi. Şi să nu se crează că numai pătura şovinistă a ungurilor lucrează in a­­cest sens, cu atât mai vârtos că astă­zi a­­nevoie găseşti un ungur care să nu fie cu­prins cu desăvârşire de mania şovinismului. Guvern, partide, societate, administraţie şi justiţie n’are de­cât acest ideal. Să luăm de pildă Kultur egyletul, socie­tatea lor de magherizare din Transilvania. Abia de şeapte ani înfiinţată cu un mare sgomot şi această societate dispune azi de un capital de un milion de florini şi de un venit curat, din taxele membrilor, de 20 mii de florini. Procentele capitalului şi tre­­sele anuale dă un venit de 150.000 florini anual. Acest venit se întrebuinţează pentru înfiiinţarea de aziluri de copii şi şcoli ru­rale ungureşti prin comunele locuite de ro­mâni. Guvernul dă o subvenţie anuală a­­cesteî societăţi şi o sprijineşte în toate ac­ţiunile eî agresive în contra românilor. In Budapesta s’a înfiinţat acum câte­va zile o societate de maghiarizare de către scriitorii şi deputaţii cei mai distinşi. Sta­tutele acestei societăţi presintă un interes deosebit şi pune in evidenţă spiritul public unguresc, de aceia reproducem câte­va ar­ticole din statute : „1) Reuniunea va stărui, ca pretutindeni, în localuri publice şi în cercul familiar, să se vorbească numai ungureşte. „2) Acasă şi ia cafenele să se citească şi să se procure numai ziare ungare. „3) Publicul să meargă a’şi petrece nu­mai acolo, unde aud arta maghiară, unde sunt salutaţi şi serviţi pe ungureşte. „4) Să se facă comande numai la indus­triaşi maghiari, să se sprijinească numai industria şi industriaşii maghiari patriotici faţă cu străinii, cari nu voesc să se ma­­ghiariseze. *5) Să se cumpere numai în prăvălii maghiare, dar cine pune deasupra prăvă­liei sale firmă germană, la acela membrii reuniunii de maghiari care să nu intre; cine trimite Maghiarilor anunţuri, scrisori, inserate şi conturi germane, de la acela Maghiarii să nu mai cumpere nimic. :6) Membrii reuniunii vor lucra în spi­rit patriotic/ naţional în politică, în muni­cipalitate, in biserică, in reuniuni, în so­cietăţi pe acţii şi pretutindenea, unde po­­ziţia şi influenţa le deschide teren pentru a întări stăpânirea limbii maghiare în viaţa socială a capitalei maghiare.“ Şi în fruntea acestei societăţi stau şefu­i tuturor partidelor politice ungureşti, aris­tocraţii cei mai bogaţi, bancherii, comer­cianţii engresişti, scriitorii, ete. Şi ca încoronare a acestei societăţi, co­rniţele Apponyi, şeful conservatorilor un­guri, a declarat în şedinţa de Sâmbătă a Camerei ungureşti că schimbă eticheta par­tidului său şi va lua numele de partid na­ţional. In aceaşi şedinţă d. Apponyi, a schi­ţat programul partidului naţional şi a zis: unul din punctele de căpetenie ale progra­mului partidului este, că nu admitem nici o grupare aparte a naţionalităţilor, adică nu recunoaştem individualitatea naţională a românilor, sârbilor, ete. Dacă naţionali­tăţile vor să ia parte în viaţa publică a Statului, nu au de­cât să intre în partidele noastre ungureşti. La acest punct al programului, minis­trul Szilagyi, în numele guvernului, a de­clarat, că această idee a fost adoptată în programul partidului liberal în 1881 şi de atunci guvernul nu încetează de a lucra in acest sens. Sub beneficiu de inventar luăm act de toate aceste și mâine vom reveni pentru a arăta cam­ sunt armele de apărare ale Ro­mânilor în potriva politicei agresive a un­gurilor. N­u ned­. Ispita lui Spirus Sub beneficiu de inventar luăm act de toate sforţările ungurilor de a -şi realiza idealul lor de stat naţional maghiar. Entu­­siasmul, şovinismul, patriotismul şi activi­tatea vecinilor noştri unguri trebue să ne intereseze mai de aproape din două motive. Intuiț, avem înaintea noastră un exemplu de patriotism dezinteresat şi un popor mic, foarte mic la număr, străin de rasa şi de ginţele europene, care de o miie de ani există şi se desvoltă în inima Europei şi Nouă infamie militară Credeţi că s’a sfârşit cu scanda­lurile, cu nedreptăţile şi cu baş-buzu­­ciile din armată? Vă înşelaţi amar­nic. Emil de Girardin avea câte o idee pe zi, iar în armată trebuie să se comită cel puţin o intebitate pe ceas. Căci un bun şef militar care se respectă, de îndată ce ’l-ar trece o zi fără să îndeplinească o ne­dreptate, ar putea exclama ca acel împărat Roman : „Iată o zi pierdută“. In această ordine de idei iată ce nouă monstruozitate ni se comunică: Este cunoscut procesul Montesi. In acest proces am figurat ca acu­zaţi şi două sergenţi, Gheorghe Nico­­lau şi loan Nicolescu, cari şi dânşii au fost achitaţi de jurid. Graţie jus­tiţiei civile, oamenii aceştia au putut scăpa de puşcărie, dar odată ajunşi la cazarmă lucrurile s’au schimbat. Pentru domnii militari justiţia civilă nu face două parale şi deci sergenţii cei douî trebuiau să primească o pe­deapsă. Din acest motiv, îndată ce s’au întors la corp, bieților sergenți a început să li se facă fel de fel de mizerii, din care pricină d. maior în retragere Nicolau, tatăl sergentu­lui Nicolad, rugă pe d. general Cer­nat ca să hotărască mutarea fiului sed în alt corp. D. general consimţi şi ordinul de permutare fu semnat pe ziua de 1 Octombre. Dar Catonilor şi puritanilor de la fortificaţiunî le trebuiau victime cu ori­ce preţ, adevăraţii gheşeftari do­reau să ’şî răzbune pe bieţii inferiori fără glas în oştire. Şi ast­fel, Sâm­bătă 5 curent, sergenţii Gheorghe Nicolau şi Ioan Nicolescu au f­ost degradaţi, pentru motivul că advocaţii lor, la timpul judecarea procesului Scobi­­test, ar fi afirmat că ofi­ţerii iar nu sergenţii au vândut nişte boloboace. A­­poi aceşti sergenţi degradaţi au fost permutaţi. D. Colonel Argentoianu, faimosul d. Colonel Argentoianu, directorul fortificaţiunilor, a aprobat această de­gradare, sub cuvânt că vorbele advocatului constituiau o insultă a inferiorului la a­­dresa superiorului!!?!! Oameni buni, nu râdeţi, căci lu­crul este adevărat, de o mie de ori adevărat. Da, s’a găsit un cap de militar superior care să osândească la degradare pe două sergenţi, fiind că advocaţii lor au afirmat un fapt neplăcut pentru ofiţeri. Da, se află în momentul acesta, în România şi la sfârşitul veacului al 19-lea, oa­meni cu instrucţie, coloneii de stat­­major, cari să osândească pe un om pentru cuvintele rostite de un altul. Pentru numele lui Dumnezei d­­lor miniştrii, d-lor deputaţi şi sena­tori, reformaţi legile militare, schim­baţi raporturile dintre inferiori şi su­periori, luaţi puterea din mâna cre­tinilor şi a sălbaticilor, scăpaţi ser­­m­ană oştime de focul şi de para celor năuci la cap şi veninoşi la i­­nimă, de flagelul celor ursiţi nu pen­­tru galoane şi pentru comandamente, dar pentru temniţă ori pentru balamuc. Faceţi o dată dreptate şi faceţi-o repede şi deplină, dacă nu vreţi să îşi iasă lumea din sărite, şi să fiţi privitori la întâmplări sângeroase. Suprimaţi din oştire pe zmintiţi şi pe călăi. Constantin C. Bacalbaşa.

Next