Lupta, februarie 1892 (Anul 9, nr. 1624-1649)
1892-02-14 / nr. 1636
ANUL IX.No. 1636 ABONAMENTE DIN ȚARĂ On an..................................................... Seaso mm................................................ Trei lani............................................ Pentru învățători pr an sa.................... IN străin statistiu........................................... luni...............................................reî lun! ............................................ NUMERUL 1E BĂNI EDIŢIA A DOUA REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale* (Casele Karageorgevici) Pasagiul 40 le! ap . K: 50 lei 25 : 15 . VINERI, 14 FEBRUARIE 18:2 ANUNCIUPJ s Pe pagina III 30 litere corpul 7 ... 1 lefi linie n n IV , n ... 25 bani „ Inserţie ţi reclame 0 ■„ ... 2 lei „ ammciQPÎ a se adrţws: 1» „Agenţia Hava»“, Italia, Austro - Ungaria ţi Anglia 1# 8, Place de la Bourse, Paris, precum el. NUEVER VECHIU 60 BANI ADMINISTRAŢIA, ,Băncei Naţionale“ (Casele Karageorgevior) Gaşca? Informaţii exterioare Balotagiul col. I de Senat O lămurire Din Galaţi De la Conservator Nuvelă Informaţii diverse Civilisaţia GAŞCA?... Două colegii electoraleîn țară, colegiile cele mai instruite, colegiile profesorilor universitari au tras guvernului o lecţie simţitoare. Aceste colegii au ales, cu aproape unanimitatea voturilor, pe doi adversari ai guvernului. Permițându-ne să semnalăm acest serios eşec al guvernului, Constituţionalul de a doua zi scrie : „ Lupta se bucură de succesul opoziţiunei în colegiile universitare. Iată că organul radical a început să laude colegiile restrânse. In curând o vom vedea apărând toate gaşcele “. Scurt şi lămurit, fiindcă două nenorocite colegii n’aul voit să se supuie presiunelor şi corupţiunei guvernamentale, fiindcă vreo 70 profesori universitari au votat fără teamă de Baboi şi Folestină, iată colegiile universităţilor devenite găşci. Dar ia să ne lămurim. Mai întâiu, când Lupta a lăudat atitudinea colegiilor senatoriale universitare, n’a făcut întru nimic apologia colegiilor restrânse, căci, în cazul acesta ar fi trebuit să facem apologia tutulor colegiilor de Cameră şi de Senat, cari toate sunt colegii restrânse. Apoi, ținta noastră a fost alta căci noi am spus : „Iată două colegii în ţară unde guvernul nu putea trimite bătăuşi şi de unde a eşit zdrobit, neîndrăznind nici să propue candidaţi.“ Prin urmare, nu dorinţa de a susţine colegiile restrânse ne-a dictat aceste rânduri, ci intenţiunea de a dovedi elocvent cum că guvernul conservator nu are simpatii în lumea cultă şi că unde nu poate întrebuinţa bandele armate, bâta, corupţia şi chinorosul, nici vorbă de succes nu poate fi pentru dânsul. Unde vede Contituţionalul o laudă în favoarea colegiilor restrînse ? Poate vede lauda în afirmarea noastră că cele două colegii universitare sunt cele mai culte din ţară ? Se poate, dar aşi dori mult să ne dovedească contrariul ziarul guvernamental. Şi apoi, dacă e vorba să alegem între mai multe neamuri de colegii restrînse, de ce nu am alege pe acelea cari au dat întotdeauna dovezi de independenţă ? Când Constituţionalul aruncă cu dispreţ epitetul de gaşcă profesorilor universitari, dînsul uită că colegiilegaşcă sunt o instituţiune eminamente conservatoare. Constituţionalul uită că patronii săi, că toţi conservatorii laolaltă au combătut ultima revizuire a Constituţiunei şi că au susţinut colegiile încă şi mal restrînse de cât le avem, adică nişte găşci şi mal autentice. Şi apoi n’avem în ţară alte colegii şi mai mici, adică alte găşci cu mult mai periculoase ? Să examinăm cifrele. D. Al. Orescu, s’a ales senator al Universităţei de Bucureşti, cu 44 de voturi, pe când la Vaslui, de exemplu, ambii senatori aleşi la colegiul I, au obţinut, unul 43 voturi şi cel lalt 39 ; la Fălciu senatorii colegiului I au fost aleşi cu câte 46 voturi. La Neamţu de asemenea , la Tecuciu au dobândit 34 şi aşa mai departe. Unde găsim găscile, onorabili foşti junimişti ! Căci, mai la urmă, prefer o gaşcă compusă din oameni culţi şi independenţi, unor gaşce inculte şi prea plecate sub călcâiele zapciilor. Cu prilejul acestei discuţiuni am constatat, încă odată, lipsa de respect ce o profesează d-nii conservatori pentru adversarii lor. In timpul alegerilor ,i-au tratat cu ghionturi, cu înjurături şi le-au uns faţa cu chinoros ; după alegeri le asvârlă în faţă insulte. Ce elită socială ! Const. C. Bacalbaşa A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Criza în Franţa (Prin fir telegrafic) Paris, 24 Fevruarie.— Se asigură că d. Rouvier a acceptat misiunea de a forma cabinetul, care se va compune, in cazul când negocierile ar reuşi, din d-nii Rouvier, preşidenţia şi finanţele, Freycinet, resbelul, Ribot, afacerile streine ; Constans interne şi culte; Dévelle, agricultură ; Burdeau, instrucţie publică; Raynal, marina; Felix Faure, lucrările publice; Roche, comerţul; Loubet, justiţie; Etienne, sub-secretar de Stat al Coloniilor. Pe de altă parte se pretinde că în faţa obiecţiunilor d-lui Freycinet, d. Ribot ar fi făcut şi el alte obiecţiuni. D. Rouvier va merge mâine la Eliseu, răspunsul său va fi negativ pentru că pune cel mai mare preţ la menţinerea d-lui Ribot la afacerile străine, spre a dovedi că orientarea politicei exterioare a Franciei nu va suferi nici o modificare. Cabinetul indicat, care este pe cale de a se forma, va declara Camerei că negociările cu Roma nu au avut nici decum caracterul ce li s’a atribuit de oarecare ziare; el va proba prin documente că ministerul Freycinet nu a părăsit niciodată apărarea intereselor de Stat. * * „Agenta Havas“ desminte știrea după care d. de Rotschil ar fi fost primit de d. Carnot și că ar fi insistat pentru ca d. Rouvier să fiă însărcinat cu formarea noului cabinet. * * # In coloaniile Camerei radicalii primesc rău lista ministerială indicată maî sus. — dreapta din contra se arată satisfăcută. Ziarele oportuniste şi conservatoare şi câteva radicale consideră combinaţia lui Rouvier cu cea mai mare parte a foştilor miniştrii, ca favorabilă. ---------safe—-------- Magiile Gol. I de Senat Bacău înscrişi 150.—Votanţi 108.—anulate 6 D. T. Rafailă.... guv. 67 ales „ V. Tătaru..... op. 35 Botoşani Înscrişi 185.—Votanţi 128.—Anulate 4 D. I. Ciolac...... guv. 79 ales „ I. Arapu.... op. 45 Gorj Înscrişi 150. —Votanţi.—anulate 5 D. dr. D. Culcer op. 49 ales ,, dr. I. Frumușanu guv. 46 Sil Futila înscriși 206.—Votanți 143 D. P. Tufelcică guv. 78 ales » Gh. Orleanu 65 Roman înscrişi 113.—Votanţi 52.—Anulare 4 D. I. Stroescu guv. 48 ales Romanaţi înscrişi 173.—Votanţi 127 D. N. B. Locusteanu opoz. 64 ales » G. Brătăşanu guv. 63 Suceava înscrişi 79.—Votanţi 62 Tecuciu Valy Angel guv Theod I. Tatos » Em. Morţun C. Ghiţescu opoz. 34 ales 31 „ 27 21 înscrişi 96.—Votanţi 64.—Anulare 6 A. Cincu guv. 36 ales An. Papadopol C. D. A. Sturdza Tache Anastasiu ›› opoz. ‹› 34 24 22 ---------------------- - - O LĂMURIRE Un prieten de idei ne trimite spre publicare următorul articol : Pentru a fi de spirit, un ziar guvernamental socoate nimerit a aduce aminte că d. Panu, care a numit totdeauna Senatul „o adunătură de ramoliţi“, figurează în Parlament ca reprezentantul colegiului II de Senat din Iaşi. Nu pentru a polemiza cu «Timpul », care, ca tot ce-i suflare guvernamentală, a arătat, cu prilejul alegerilor, o rea credinţă ce î ţi urcă sângele în faţă de indignare, scriu aceste rânduri, ci pentru respectul de opinia publică dispusă poate, prin insinuaţii şoptite la ureche, să vadă în purtarea d-luî Panu cea mai flagrantă contrazicere, căci «Timpul» nu uită a adăugi că-i pare, că d. Panu a cerut şi desfiinţarea Senatului. Dacă cineva crede că d. Panu cere, împreună cu toţi democraţii, desfiinţarea Senatului ca un scop, se înşală amarnic. Desfiinţarea Senatului, ca şi votul universal, ca întreaga activitate politică a radicalilor, este un mijloc pentru democratizarea instituţiunilor, un început de punere în practică a acelor măsuri, ce vor sluji la ajungerea altui obiectiv ca scop, la egalizarea condiţiilor economice între clasele muncitoare, pe deprinderea spiritului public cu îndrumarea spre progresul social şi politic, preludiul progresului economic, singurul putincios a sfărâma nedreptăţile ce lovesc pe muncitorii cu braţele. Pe ce cale vrea „Timpul“ să lupte d. Panu pentru ajungerea acestui progres politic, ca mijloc pentru un scop mai îndepărtat ? Cum să contribuiască la ajutorarea claselor sărace asuprite ? Prin jurnal ? Cine va avea îndrăzneala să afirme că d. Panu, ca nimeni altul, nuşi-a făcut datoria pe această cale ? Conservatorii de ce se ţin la putere ? Chipurile, nu pentru a ’şi făptui oarecare idei ? Şi la aceasta nu se ajunge pe calea Parlamentului ? Uşurarea — scop imediat a activităţei d-lui Panu — politică şi, pe cât de posibil, economică, a sarcinilor cetăţeanului, nu purcede de la Cameră şi Senat ? Dacă şeful radicalilor nu a putut — fiecare ştie pricina — pătrunde în Cameră, rezultă numaidecât că nu trebue să participe la lucrările Senatului ? Nu are aceiaşi raţiune de a fi acolo d. Panu, ca şi guvernul conservator ? A numit Senatul o adunătură de ramoliţi ? D’apoi nu avea dreptate ? Observe cineva activitatea de ani a Senatului român, şi va obţine încredinţarea că n’ar putea boteza altfel pe nişte oameni, cari, trecând în secţii, nu mai vin în şedinţă publică, cari se sustrag de la munca serioasă, cari fac deci operă de oameni greoi cu creierul. Fiindcă, înţeleg absentările datorite întâmplărilor neprevăzute ; dar a absenta, în masă, din sistem, a trece mereu în secţii, şi a nu se cunoaşte de loc produsul activităţei atâtor ore şi zile, aşa de bine plătite, de muncă în secţiuni, e prea-prea. In cât senatorii, mai totd’auna, cu tare puţine excepţii, au cam meritat calificativul acesta. Dar dacă nu ’şi fac, din diferite motive, alţii datoria, e o raţiune ca eu, om de idei şi acţiune, să nu caut a mă bucura de singurul loc, pentru mine, spre a continua propagarea principiilor ce fac crezul meu politico-economic ? Pare că nu -şi dă seama timpul de importanţa răspândirei ideilor de la tribuna Camerei sau Senatului. Şi chiar dacă ar face d. Parn puţin progres sub acest raport, rămâne un mare avantagiu: prezenţa în Senat a unui adversar luminat, de care guvernul face nu puţin caz. Cauza opoziţionistă cel puţin, dacă nu şi cauza radicală, câştigă mult prin senatorul Panu. Nu ar fi fost o copilărie să prevadă d-sa reuşita alegerei la Senat, şi, pentru motivul că nui-a plăcut cum au lucrat senatorii până acum, să se mulţumească cu şansa îndoelnică a balotagiului colegiului al II de Cameră ? A cerut desfiinţarea Senatului ? Adevărat, dar dacă nu s-a desfiinţat, şi îmi oferă un bun mediu devenirea, pe cale de amendamente măcar, în ajutorul celor năpăstuiţi, nu ar fi râs conservatorii să stau la o parte, slăbind opoziţia parlamentară şi refuzând cu intenţie a contribui cu puterile mele la tendinţa de îmbunătăţire a muncitorilor de orice soia şi grad? Pe câtă vreme Senatul există încă, sunt dator, pentru ajungerea obiectivului meu politic şi economic, să me slujesc şi de această instituţie, pe care în principiu nu o admit. Altmintrelea se ajunge la rezultate absurde. Aşa, iată lumea ştie că, în principiu, d. Panu e, ca foarte mulţi, în contra regalităţei; şi totuşi d-sa admite momentan, ca utilitate actuală, dinastia străină, fiind o necesitate mai puţin rea decât o dinastie pământeană. D. Panu, republican de convingeri, a făcut acu 2 ani un contra proect de răspuns la mesagiul regelui Carol. Contrazicerea de loc, ce servesc şi de această cale pentru ajungerea scopurilor mele , e o instituţie legiferată, de care, în raporturile zilnice ca deputat sau senator, nu poţi face abstracţie. D. Panu e ateu, şi nu stă de loc la îndoială, şi cu dreptul, a cere îmbunătăţirea soartei clerului, ca oricărei specii de funcţionari al Statului. D. Maiorescu, de aceleaşi convingeri filosofice, şi-a călcat aşa de mult credinţele intime încât a dat, prin proectul său, instrucţia rurală pe mâna preoţilor. D. Panu e contra regimului censitar electoral, şi i se poate reproşa că se supune la judecata unui asemenea sistem ? Nu trebue să te slujeşti de mijloacele pe cari le ai la îndemână ? D-sa, continuând activitatea radicală, va contribui la deşteptarea spiritului public în acel sens, ca nedreptatea împărţire în colegii să apară evidentă pentru cei mai mulţi, şi atunci, adecă când programul radical se va apropia de începuturi de realizare, d. Panu nu va mai face apel la colegii senatoriale, a căror roluri se vor apropia de zero, până va dispare. Dar până atuncea ? Conservatorii ar aplauda să se muncească d. Panu cu răspândirea ideilor numai prin „Lupta". D. Panu e în contra şi a acelor microbi gazetari, cari infectează atmosfera cu prezenţa lor. Şi totuşi, nu e nevoit să le citească proza, adesea să le răspundă pentru a respinge fel de fel de acuzaţii, una mai stupidă decât alta? Se cheamă aceasta contrazicere? Dar boerii, patronii „Timpului,“ adecă ved el cu ochi buni propăşirea democraţiei, care-i va arunca în prăpastie, şi nu asurzesc lumea cu invocaţiile lor la democraţie? Afară de d. Catargiu, care e conservator cu sentimente liberale, ceilalţi guvernanţi nu-s conservatori democraţi’! Nu se supune, murmurând, d. Lahovari curentului existent de democraţie ? E neputinţa omului de a lupta cu tot acea ce -l înconjoară, nu admiteţi aceasta şi cu d. Panu? E contra senatului, dar ce voiţi să facă, dacă toată lumea e pentru? Concluzia? Intrucât, graţie prăpăstiilor comise, cu neobrăzare, de administraţia şi poliţia din Iaşi, d. Panu nu s a putut alege la Cameră, alegerea d-sale la Senat, departe, după cum am arătat, de a constitui o contrazicere în purtarea sa politică, are mai multe avantaje: îl răzbună de mişelia ingerinţelor de sus şi de nedreptatea, repetată, a colegiului al 21ea de Cameră, îl scuteşte de neplăcerea şi pericolul de a lupta, până şi cu braţele, în contra unul Sandu Rîşcanu, în fine dă parlamentului român un om capabil, pregătit să descoase ideile guvernamentalilor, pe care-l stăpânea, constatând lipsa unui singur orator liberal în Cameră, marea grijă că nu va avea cine să le discute. Tulcea, 1892 Fevruarie 7. Din Galaţi Acum în linişte să descriem alegerile făcute de conservatori, astfel ca să înceteze lauda stâlpilor sindicatului de exploatare politică-financiară din localitate. Aceşti oameni au îndrăzneala să spue cum că au făcut alegeri libere, că aşa libertate nu s’a mai văzut în Galaţi şi eu adaog de pe vremea când Genu Lascarache a mai fost prim-ministru. Dar cum am zis, de la început, voi desfăşura faptele fără părtinire şi cititorii vor judeca îndrăzneala stăpânilor noştri. Preparativele luptei Conservatorii din 1892 sunt oameni ai progresului, spre a dovedi acest lucru au pus in practică cele maî noi invenţii şi descoperiri după care se pot face alegerile. Mai întâi, s’a însărcinat Conu Gogu Robescu cu direcţia supremă, şi s’a ales un comitet executiv compus din d-nii Ion Georgescu, Ion Gheorghiu, Zalmăneanu, Luca lonescu, Pieptănaru, Casă-nouă, Sânge-Alb, şi Tâmpău. Acest comitet a luat în desbatere şi cercetare toate sistemele electorale şi a admis a se face un compromis între sistemul naţional brevetat sub marca Lascar Catargiu şi sistemul englezesc brevetat sub marca Tache lonescu şi care se spune că a dat roade bune la Craiova. Majoritatea comitetului fiind naţionalistă a fost pentru sistemul Lascăr Catargiu dar a predominat părerea d-lui Robescu, care este om de progres.