Lupta, februarie 1892 (Anul 9, nr. 1624-1649)

1892-02-14 / nr. 1636

ANUL IX.­No. 1636 ABONAMENTE D­­IN ȚARĂ On an..................................................... Seaso mm................................................ Trei lani............................................ Pentru învățători pr an sa.................... IN străin statis­tiu........................................... luni...............................................­­reî lun! ............................................ NUMERUL 1E BĂNI EDIŢIA A DOUA REDACŢIA: Pasagiul „Băncei Naţionale* (Casele Karageorgevici) Pasagiul 40 le! ap . K: 50 lei 25 : 15 . VINERI, 14 FEBRUARIE 18:2 ANUNCIUPJ s Pe pagina III 30 litere corpul 7 ... 1 lefi linie n n IV , n ... 25 bani „ Inserţie ţi reclame 0 ■„ ... 2 lei „ ammciQPÎ a se adrţws: 1» „Agenţia Hava»“, Italia, Austro - Ungaria ţi Anglia 1# 8, Place de la Bourse, Paris, precum el. NUEVER VECHIU 60 BANI ADMINISTRAŢIA, ,Băncei Naţionale“ (Casele Karageorgevior) Gaşca? Informaţii exterioare Balotagiul col. I de Senat O lămurire Din Galaţi De la Conservator Nuvelă Informaţii diverse Civilisaţia GAŞCA?... Două colegii electorale­­în țară, colegiile cele mai instruite, colegiile profesorilor universitari au tras gu­vernului o lecţie simţitoare. Aceste colegii au ales, cu aproape unani­mitatea voturilor, pe doi adversari ai guvernului. Permițându-ne să semnalăm acest serios eşec al guvernului, Constitu­ţionalul de a doua zi scrie : „ Lupta se bucură de succesul opoziţiunei în colegiile universitare. Iată că orga­nul radical a început să laude cole­giile restrânse. In curând o vom ve­dea apărând toate gaşcele “. Scurt şi lămurit, fiind­că două ne­norocite colegii n’aul voit să se su­­puie presiunelor şi corupţiunei gu­vernamentale, fiind­că vre­o 70 pro­fesori universitari au­ votat fără teamă de Baboi şi Folestină, iată colegiile universităţilor devenite găşci. Dar ia să ne lămurim. Mai întâiu­, când Lupta a lăudat atitudinea colegiilor senatoriale uni­­versitare, n’a făcut întru nimic apo­logia colegiilor restrânse, căci, în cazul acesta ar fi trebuit să facem apologia tutulor colegiilor de Cameră şi de Senat, cari toate sunt colegii restrânse. Apoi, ținta noastră a fost alta căci noi am spus : „Iată două co­legii în ţară unde guvernul nu pu­tea trimite bătăuşi şi de unde a e­­şit zdrobit, neîndrăznind nici să pro­­pue candidaţi.“ Prin urmare, nu dorinţa de a sus­ţine colegiile restrânse ne-a dictat aceste rânduri, ci intenţiunea de a dovedi elocvent cum că guvernul conservator nu are simpatii în lu­mea cultă şi că unde nu poate în­trebuinţa bandele arm­ate, bâta, co­rupţia şi chinorosul, nici vorbă de succes nu poate fi pentru dânsul. Unde vede Contituţionalul o laudă în favoarea colegiilor restrînse ? Poate vede lauda în afirmarea noastră că cele două colegii universitare sunt cele mai culte din ţară ? Se poate, dar aşi dori mult să ne dovedească contrariul ziarul guvernamental. Şi apoi, dacă e vorba să alegem între mai multe neamuri de colegii res­trînse, de ce nu am alege pe acelea cari au­ dat în­tot­dea­una dovezi de independenţă ? Când Constituţionalul aruncă cu dispreţ epitetul de gaşcă profesorilor universitari, dînsul uită că colegiile­­gaşcă sunt o instituţiune eminamente conservatoare. Constituţionalul uită că patronii săi, că toţi conservatorii la­o­laltă au­ combătut ultima revizuire a Constituţiunei şi că au susţinut co­legiile încă şi mal restrînse de cât le avem, adică nişte găşci şi mal au­tentice. Şi apoi n’avem în ţară alte cole­gii şi mai mici, adică alte găşci cu mult mai periculoase ? Să examinăm cifrele. D. Al. Orescu, s’a ales se­nator al Universităţei de Bucureşti, cu 44 de voturi, pe când la Va­­slui­, de exemplu, ambii senatori a­­leşi la colegiul I, au obţinut, unul 43 voturi şi cel­ l­alt 39 ; la Fălciu­ senatorii colegiului I au fost aleşi cu câte 46 voturi. La Neamţu de asemenea , la Tecuciu au dobândit 34 şi aşa mai departe. Unde găsim găscile, onorabili foşti junimişti ! Căci, mai la urmă, prefer o gaşcă compusă din oameni culţi şi inde­pendenţi, unor gaşce inculte şi prea plecate sub călcâiele zapciilor. Cu prilejul acestei discuţiuni am constatat, încă odată, lipsa de res­pect ce o profesează d-nii conserva­tori pentru adversarii lor. In timpul alegerilor ,i-au­ tratat cu ghionturi, cu înjurături şi le-au uns faţa cu chinoros ; după alegeri le asvârlă în faţă insulte. Ce elită socială ! Const. C. Bacalbaşa A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Criza în Franţa (Prin fir telegrafic) Paris, 24 Fevruarie.— Se asigură că d. Rouvier a acceptat misiunea de a forma cabinetul, care se va compune, in cazul când negocierile ar reuşi, din d-nii Rouvier, preşidenţia şi finanţele, Freycinet, resbelul, Ribot, afacerile streine ; Constans interne şi culte; Dévelle, agricultură ; Burdeau, in­strucţie publică; Raynal, marina; Felix Faure, lucrările publice; Roche, comerţul; Loubet, justiţie; Etienne, sub-secretar de Stat al Coloniilor. Pe de altă parte se pretinde că în faţa obiecţiunilor d-lui Freycinet, d. Ribot ar fi făcut şi el alte obiecţiuni. D. Rouvier va merge mâine la Eliseu, răspunsul său va fi negativ pentru că pune cel mai mare preţ la menţinerea d-lui Ri­bot la afacerile străine, spre a dovedi că orientarea politicei exterioare a Franciei nu va suferi nici o modificare. Cabinetul indicat, care este pe cale de a se forma, va declara Camerei că nego­­ciările cu Roma nu au avut nici de­cum caracterul ce li s’a atribuit de oare­care ziare; el va proba prin documente că mi­nisterul Freycinet nu a părăsit nici­odată apărarea intereselor de Stat. * * „Agent­a Havas“ desminte știrea după care d. de Rotschil ar fi fost primit de d. Carnot și că ar fi insistat pentru ca d. Rouvier să fiă însărcinat cu formarea nou­lui cabinet. * * # In coloaniile Camerei radicalii primesc rău lista ministerială indicată maî sus. — dreapta din contra se arată satisfăcută. Ziarele oportuniste şi conservatoare şi câte­va radicale consideră combinaţia lui Rouvier cu cea mai mare parte a foştilor miniştrii, ca favorabilă. ---------safe—--------­ Magiile Gol. I de Senat Bacău înscrişi 150.—Votanţi 108.—anulate 6 D. T. Rafailă.... guv. 67 ales „ V. Tătaru..... op. 35 Botoşani Înscrişi 185.—Votanţi 128.—Anulate 4 D. I. Ciolac...... guv. 79 ales „ I. Arapu.... op. 45 Gorj Înscrişi 150. —Votanţi.—anulate 5 D. dr. D. Culcer op. 49 ales ,, dr. I. Frumușanu guv. 46 Sil Futila înscriși 206.—Votanți 143 D. P. Tufelcică guv. 78 ales » Gh. Orleanu 65 Roman înscrişi 113.—Votanţi 52.—Anulare 4 D. I. Stroescu guv. 48 ales Romanaţi înscrişi 173.—Votanţi 127 D. N. B. Locusteanu opoz. 64 ales » G. Brătăşanu guv. 63 Suceava înscrişi 79.—Votanţi 62 Tecuciu Valy Angel guv Theod I. Tatos » Em. Morţun C. Ghiţescu opoz. 34 ales 31 „ 27 21 înscrişi 96.—Votanţi 64.—Anulare 6 A. Cincu guv. 36 ales An. Papadopol C. D. A. Sturdza Tache Anastasiu ›› opoz. ‹› 34 24 22 ---------------------- - - O LĂMURIRE Un prieten de idei ne trimite spre pu­blicare următorul articol : Pentru a fi de spirit, un ziar gu­vernamental socoate nimerit a aduce aminte că d. Panu, care a numit tot­dea­una Senatul „o adunătură de ramoliţi“, figurează în Parlament ca reprezentantul colegiului II de Se­nat din Iaşi. Nu pentru a polemiza cu «Tim­pul », care, ca tot ce-i suflare gu­vernamentală, a arătat, cu prilejul alegerilor, o rea credinţă ce î ţi urcă sângele în faţă de indignare, scriu aceste rânduri, ci pentru respectul de opinia publică dispusă poate, prin insinuaţii şoptite la ureche, să vadă în purtarea d-luî Panu cea mai flagrantă contrazicere, căci «Tim­pul» nu uită a adăugi că-i pare, că d. Panu a cerut şi desfiinţarea Senatului. Dacă cine­va crede că d. Panu cere, împreună cu toţi democraţii, desfiinţarea Senatului ca un scop, se înşală amarnic. Desfiinţarea Se­natului, ca şi votul universal, ca întreaga activitate politică a radi­calilor, este un mijloc pentru de­mocratizarea instituţiunilor, un înce­­put de punere în practică a acelor măsuri, ce vor sluji la ajungerea altui obiectiv ca scop, la egaliza­rea condiţiilor economice între cla­sele muncitoare, pe deprinderea spiritului public cu îndrumarea spre progresul social şi politic, preludiul progresului economic, singurul pu­­tincios a sfărâma nedreptăţile ce lovesc pe muncitorii cu braţele. Pe ce cale vrea „Timpul“ să lupte d. Panu pentru ajungerea acestui progres politic, ca mijloc pentru un scop mai îndepărtat ? Cum să con­­tribuiască la ajutorarea claselor să­race asuprite ? Prin jurnal ? Cine va avea îndrăzneala să afirme că d. Panu, ca nimeni altul, nu­­şi-a făcut datoria pe această cale ? Con­servatorii de ce se ţin la putere ? Chipurile, nu pentru a ’şi făptui oare­care idei ? Şi la aceasta nu se ajunge pe calea Parlamentului ? Uşu­rarea — scop imediat a activităţei d-lui Panu — politică şi, pe cât de posibil, economică, a sarcinilor cetă­ţeanului, nu purcede de la Cameră şi Senat ? Dacă şeful radicalilor nu a putut — fie­care ştie pricina — pătrunde în Cameră, rezultă numai­de­cât că nu trebue să participe la lucrările Senatului ? Nu are aceiaşi raţiune de a fi acolo d. Panu, ca şi guvernul conservator ? A numit Se­natul o adunătură de ramoliţi ? D’a­­poi nu avea dreptate ? Observe ci­­ne­va activitatea de ani a Senatu­lui român, şi va obţine încredinţa­rea că n’ar putea boteza alt­fel pe nişte oameni, cari, trecând în secţii, nu mai vin în şedinţă publică, cari se sustrag de la munca serioasă, cari fac deci operă de oameni greoi cu creierul. Fiind­că, înţeleg absen­­tările datorite întâmplărilor nepre­­văzute ; dar a absenta, în masă, din sistem, a trece mereu în secţii, şi a nu se cunoaşte de loc produsul ac­­tivităţei atâtor ore şi zile, aşa de bine plătite, de muncă în secţiuni, e prea-prea. In cât senatorii, mai tot­d’a­una, cu tare puţine excepţii, au cam meritat calificativul acesta. Dar dacă nu ’şi fac, din diferite motive, alţii datoria, e o raţiune ca eu, om de idei şi acţiune, să nu caut a mă bucura de singurul loc, pentru mine, spre a continua pro­pagarea principiilor ce fac crezul meu politico-economic ? Pare că nu -şi dă seama timpul de importanţa răspândirei ideilor de la tribuna Ca­merei sau Senatului. Şi chiar dacă ar face d. Parn puţin progres sub acest raport, rămâne un mare avan­­tagiu: prezenţa în Senat a unui ad­versar luminat, de care guvernul face nu puţin caz. Cauza opoziţio­nistă cel puţin, dacă nu şi cauza radicală, câştigă mult prin senato­rul Panu. Nu ar fi fost o copilărie să prevadă d-sa reuşita alegerei la Senat, şi, pentru motivul că nu­­i-a plăcut cum au lucrat senatorii până acum, să se mulţumească cu şansa în­­doelnică a balotagiului colegiului al II de Cameră ? A cerut desfiinţarea Senatului ? Adevărat, dar dacă nu s-a desfiin­ţat, şi îmi oferă un bun mediu de­venirea, pe cale de amendamente măcar, în ajutorul celor năpăstuiţi, nu ar fi râs conservatorii să stau la o parte, slăbind opoziţia parla­mentară şi refuzând cu intenţie a contribui cu puterile mele la ten­dinţa de îmbunătăţire a muncitori­lor de ori­ce soia şi grad? Pe câtă vreme Senatul există încă, sunt da­tor, pentru ajungerea obiectivului meu politic şi economic, să me slu­jesc şi de această instituţie, pe care în principiu nu o admit. Altmintrelea se ajunge la rezul­tate absurde. Aşa, iată lumea ştie că, în principiu, d. Panu e, ca foarte mulţi, în contra regalităţei; şi to­tuşi d-sa admite momentan, ca uti­litate actuală, dinastia străină, fiind o necesitate mai puţin rea de­cât o dinastie pământeană. D. Panu, republican de convin­geri, a făcut acu 2 ani un contra proect de răspuns la mesagiul rege­lui Carol. Contrazicere­a de loc, ce servesc şi de această cale pentru a­­jungerea scopurilor mele , e o insti­tuţie legiferată, de care, în raportu­rile zilnice ca deputat sau senator, nu poţi face abstracţie. D. Panu e ateu, şi nu stă de loc la îndoială, şi cu dreptul, a cere îm­bunătăţirea soartei clerului, ca ori­cărei specii de funcţionari al Statu­lui. D. Maiorescu, de aceleaşi con­vingeri filosofice, şi-a călcat aşa de mult credinţele intime în­cât a dat, prin proectul său, instrucţia rurală pe mâna preoţilor. D. Panu e contra regimului cen­­sitar electoral, şi i se poate reproşa că se supune la judecata unui ase­menea sistem ? Nu trebue să te slu­jeşti de mijloacele pe cari le ai la îndemână ? D-sa, continuând activi­tatea radicală, va contribui la deş­teptarea spiritului public în acel sens, ca nedreptatea împărţire­ în colegii să apară evidentă pentru cei mai mulţi, şi atunci, adecă când progra­mul radical se va apropia de înce­puturi de realizare, d. Panu nu va mai face apel la colegii senatoriale, a căror roluri se vor apropia de zero, până va dispare. Dar până atuncea ? Conservatorii ar aplauda să se mun­cească d. Panu cu răspândirea idei­lor numai prin „Lupta". D. Panu e în contra şi a acelor microbi gazetari, cari infectează at­mosfera cu prezenţa lor. Şi totuşi, nu e nevoit să le citească proza, a­­desea să le răspundă pentru a res­pinge fel de fel de acuzaţii, una mai stupidă de­cât alta? Se cheamă a­­ceasta contrazicere? Dar boerii, patronii „Timpului,“ adecă ved el cu ochi buni propăşi­rea democraţiei, care-i va arunca în prăpastie, şi nu asurzesc lumea cu invocaţiile lor la democraţie? Afară de d. Catargiu, care e conservator cu sentimente liberale, ceilalţi gu­vernanţi nu-s conservatori­ demo­­craţi’! Nu se supune, murmurând, d. Lahovari curentului existent de democraţie ? E neputinţa omului de a lupta cu tot acea ce -l înconjoară, nu admiteţi aceasta şi cu d. Panu? E contra senatului, dar ce voiţi să facă, dacă toată lumea e pentru? Concluzia? Intru­cât, graţie pră­­păstiilor comise, cu neobrăzare, de administraţia şi poliţia din Iaşi, d. Panu nu s a putut alege la Cameră, alegerea d-sale la Senat, departe, după cum am arătat, de a constitui o contrazicere în purtarea sa politică, are mai multe avantaje: îl răzbună de mişelia ingerinţelor de sus şi de nedreptatea, repetată, a colegiului al 21ea de Cameră, îl scuteşte de ne­plăcerea şi pericolul de a lupta, până şi cu braţele, în contra unul Sandu Rîşcanu, în fine dă parlamentului român un om capabil, pregătit să descoase ideile guvernamentalilor, pe care-l stăpânea, constatând lipsa u­­nui singur orator liberal în Cameră, marea grijă că nu va avea cine să le discute. Tulcea, 1892 Fevruarie 7. Din Galaţi Acum în linişte să descriem alegerile fă­cute de conservatori, ast­fel ca să înceteze lauda stâlpilor sindicatului de exploatare poli­tică-financiară din localitate. Aceşti oameni au îndrăzneala să spue cum că au făcut alegeri libere, că aşa li­bertate nu s’a mai văzut în Galaţi şi eu adaog de pe vremea când Genu Lascarache a mai fost prim-ministru. Dar cum am zis, de la început, voi­ des­făşura faptele fără părtinire şi cititorii vor judeca îndrăzneala stăpânilor noştri. Preparativele luptei Conservatorii din 1892 sunt oameni ai progresului, spre a dovedi acest lucru au pus in practică cele maî n­oi invenţii şi descoperiri după care se pot face alegerile. Mai întâi­, s’a însărcinat Conu Gogu Ro­­bescu cu direcţia supremă, şi s’a ales un comitet executiv compus din d-nii Ion Geor­­gescu, Ion Gheorghiu, Zalmăneanu, Luca lonescu, Pieptănaru, Casă-nouă, Sânge-Alb, şi Tâmpău. Acest comitet a luat în desba­­tere şi cercetare toate sistemele electorale şi a admis a se face un compromis între sistemul naţional brevetat sub marca Las­car Catargiu şi sistemul englezesc brevetat sub marca Tache lonescu şi care se spune că a dat roade bune la Craiova. Majorita­tea comitetului fiind naţionalistă a fost pen­tru sistemul Lascăr Catargiu dar a predo­minat părerea d-lui Robescu, care este om de progres.

Next