Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)
2019-02-14 / nr. 7
SERIE NOUĂ -1438 • ANUL LXII • 14 FEBRUARIE 2019 • 16 PAGINI • 2,5 Nr. 7 (3188) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Я [UNK] [UNK] 5 948427 000157 TERMENUL DE REVOLUȚIE INDUSTRIALA a fost popularizat pentru prima oară de economistul englez Arnold Toynbee (1852-1883) pentru a descrie dezvoltarea economică a Marii Britanii între 1760 și 1840. Nici prima revoluție industrială nu a fost scutită de reproșuri, dincolo de pasul uriaș pe care l-a reprezentat, în primul rând un impact negativ asupra mediului. Creșterea populației și a condițiilor de trai au dus la sărăcirea resurselor naturale. Folosirea chimicalelor și a combustibilului fosil în fabrici a dus la creșterea exponențială a poluării aerului și a apei. A Doua Revoluție a demarat în 1870, o dată cu folosirea electricității în producția de masă, iar A Treia Revoluție Industrială a folosit electronica și tehnologia informației pentru a automatiza producția, din 1969 și până azi. A Patra Revoluție Industrială, prescurtată de unii analiști Industria 4.0, este o revoluție a rețelelor, platformelor și tehnologiei digitale. Potrivit profesorului universitar Klaus Schwab, fondatorul și directorul executiv al Forumului Economic Mondial, acest fenomen „estompează limitele dintre sferele fizică, digitală și biologică”. Așa cum au existat reproșuri față de Prima Revoluție Industrială, și în cazul „Industria 4.0” se nasc rezerve, fiind amintite, pe lângă reușite, și riscurile pentru societatea umană. Mai ales că în noua Industrie un rol esențial și revoluționar îl are Inteligența Artificială (IA). Astfel, la capitolul „reușite” se vorbește despre faptul că „viitorul le aparține oamenilor care, cu ajutorul inteligenței artificiale vor ajunge să rezolve toate enigmele Terrei și ale Universului, în acest fel omul asigurându-și chiar nemurirea”. La capitolul „riscuri” se află cei care „avertizează cu privire la pericolul «trezirii» unei su- 07 Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă 5 alimente care accentuează stările depresive Dosarele frumuseții Jibraz catifelat, luminos, lipsit de riduri MALADII ale coloanei vertebrale perconștiințe artificiale care ar putea ajunge să fie animată de propriile scopuri, iar proliferarea speciei umane ar putea să nu fie unul dintre aceste scopuri”. Ce este inteligența artificială? Informaticianul american John McCarthy definea în 1955 inteligența artificială ca fiind „o mașină care se comporta într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”. Numai că azi vedem că putem vorbi de aparate sau dispozitive create de om, programate de om și ating unele obiective fixate de om. HAL9000, supercomputerul din filmul 2001: Odiseea spațială imaginat de Arthur C. Clarke, era o astfel de „mașinărie”. Până la un computer neuronal, nerealizat deocamdată, avem azi secretare digitale (SSRI) și mașini autonome, care se conduc singure, precum și o mulțime de alte aplicații care îmbină lumea digitală cu cea fizică, de la roboții industriali care au capacitatea de a-și perfecționa modul în care îndeplinesc unele sarcini, până la algoritmii Google, sau ai altor motoare de căutare pe internet și până la sistemele „care controlează automat încălzirea, aerisirea sau luminozitatea unei clădiri de birouri, în scopul optimizării consumului și scăderi amprentei sale de carbon”. Intr-un studiu transmis de Agerpres se mai vorbește și despre inteligența artificială cunoscută drept IA slab care este concepută „pentru a putea realiza o sarcină simplă (de exemplu, doar să realizeze recunoașteri faciale, sau să caute rezultate pe internet relevante pentru anumiți termeni introduși în moto ve unde apar riscurile? Dar dacă speranțele sunt atât de mari și beneficiile atât de complexe, atunci când slabă sau tare? In această fază a cercetărilor, „obiectivul de a menține un impact benefic al IA asupra societății motivează cercetarea în mai multe domenii, de la economie și drept până la subiecte tehnice așa cum sunt verificarea, validarea, securitatea și controlul”. Micile „accidente”, atunci când e vorba despre virusarea laptopului, pot fi trecute cu vederea, dimensiunea riscurilor capătă o cu totul altă magnitudine în momentul în care apare o problemă cu sistemul IA care-ți conduce automobilul, avionul în care te afli, sau stimulatorul cardiac, sau chiar aparatele casnice interconectate. Ca să nu mai vorbim despre posibilitatea apariției unei curse a înarmării cu armament de distrugere în masă, total autonom. Pe termen lung, problemele devin și mai acute, mai ales în cazul „realizării așa-numitei IA tare, când aceasta va deveni mai puternică decât inteligența oamenilor la orice sarcină cognitivă”. Chiar din 1965, matematicianul britanic I.J. Good atrăgea atenția că „o IA tare s-ar putea rescrie singur, îmbunătățind, extrapolând sau pur și simplu renunțând la anumite atribute ce i-au fost fixate de programatorii umani inițiali. Un astfel de IA ar avea o dezvoltare exponențială care ar lăsa foarte rapid inteligența umană cu mult în urmă - iar aici este vorba despre diferențe de ordin calitativ și cantitativ enorme, similare celor existente între inteligența umană și câini, spre exemplu”. Cu alte cuvinte, IA ar scăpa de sub controlul Inteligenței naturale. E drept, spunea cercetătorul, „dezvoltarea unor noi tehnologii revoluționare, așa cum este o superinteligență artificială, ne poate ajuta să eradicăm războiul, boala, sărăcia, chiar mortalitatea, și astfel obținerea unei IA tari ar putea fi cel mai important eveniment din istoria omenirii, semnalând o schimbare de paradigmă completă față de trecut”. Dar, sunt de părere alți experți, „o astfel de nouă revoluție tehnologică ar putea fi și ultima pentru specia umană, dacă nu vom reuși să ne asigurăm că obiectivele urmate de IA nu vor fi întotdeauna aceleași cu obiectivele omenirii. Cumva va trebui să ne asigurăm de acest lucru înainte ca LA tare să devină o superinteligență”. în această dilemă se zbate lumea științifică: va exista cu adevărat, vreodată, o IA tare sau dacă va apărea va fi ea, în mod garantat, benefică sau, dimpotrivă, va însemna, cu certitudine, sfârșitul omenirii? în fond, metafora calului troian e valabilă și azi: o manevră ingenioasă, revoluționară, s-a dovedit capabilă să aducă moarte. La fel ca bomba atomică de la Hiroshima, în justificarea morții, se aduc întotdeauna motivații pozitive. ERA DIGITALA CARE A DEBUTAT IN URMA CU MAI BINE DE PATRU DECENII A TRECUT LA URMĂTORUL NIVEL: A PATRA REVOLUȚIE INDUSTRIALĂ. ACTORUL PRINCIPAL ACESTEIA, ASA CUM MOTORUL CU ABUR A FOST PENTRU PRIMA REVOLUȚIE INDUSTRIALĂ A OMENIRII, ESTE ASTĂZI INTELIGENTA ARTIFICIALĂ. » » rol de căutare sau să conducă un autoturism)”. « Pentru viitor, dorința cercetătorilor din domeniul informaticii este însă de a obține așa-numitul IA tare. „Dacă IA-ul slab este conceput să depășească performanțele umane în sarcini specifice, cum ar fi la jocul de șah sau Go sau în rezolvarea unor ecuații, IA-ul tare, dotat cu capacitatea de auto-învâțare, ar urma să depășească omul în orice sarcină cognitivă”. GEORGE CUȘNARENCU