Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)

2019-02-14 / nr. 7

SERIE NOUĂ -1438 • ANUL LXII • 14 FEBRUARIE 2019 • 16 PAGINI • 2,5 Nr. 7 (3188) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Я [UNK] [UNK] 5 948427 000157 T­ERMENUL DE REVOLU­ȚIE INDUSTRIALA a fost popularizat pentru pri­ma oară de economistul englez Arnold Toynbee (1852-1883) pentru a descrie dezvoltarea economică a Marii Britanii între 1760 și 1840. Nici prima revoluție indus­trială nu a fost scutită de repro­șuri, dincolo de pasul uriaș pe care l-a reprezentat, în primul rând un impact negativ asupra mediului. Creșterea populației și a condițiilor de trai au dus la sărăcirea resurselor naturale. Folosirea chimicalelor și a com­bustibilului fosil în fabrici a dus la creșterea exponențială a po­luării aerului și a apei. A Doua Revoluție a demarat în 1870, o dată cu folosirea elec­tricității în producția de masă, iar A Treia Revoluție Industrială a folosit electronica și tehnologia informației pentru a automatiza producția, din 1969 și până azi. A Patra Revoluție Industria­lă, prescurtată de unii analiști Industria 4.0, este o revoluție a rețelelor, platformelor și tehno­logiei digitale. Potrivit profesorului univer­sitar Klaus Schwab, fondatorul și directorul executiv al Foru­mului Economic Mondial, acest fenomen „estompează limitele dintre sferele fizică, digitală și biologică”. Așa cum au existat reproșuri față de Prima Revoluție Indus­trială, și în cazul „Industria 4.0” se nasc rezerve, fiind amintite, pe lângă reușite, și riscurile pen­tru societatea umană. Mai ales că în noua Industrie un rol esen­țial și revoluționar îl are Inteli­gența Artificială (IA). Astfel, la capitolul „reușite” se vorbește despre faptul că „vi­itorul le aparține oamenilor ca­re, cu ajutorul inteligenței artifi­ciale vor ajunge să rezolve toate enigmele Terrei și ale Univer­sului, în acest fel omul asigurân­­du-și chiar nemurirea”. La capitolul „riscuri” se află cei care „avertizează cu privire la pericolul «trezirii» unei su- 07 Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă 5 alimente care accentuează stările depresive Dosarele frumuseții Jibraz catifelat, luminos, lipsit de riduri MALADII ale coloanei vertebrale perconștiințe artificiale care ar putea ajunge să fie animată de propriile scopuri, iar prolifera­rea speciei umane ar putea să nu fie unul dintre aceste scopuri”. Ce este inteligența artificială? Informaticianul american John McCarthy definea în 1955 inte­ligența artificială ca fiind „o ma­șină care se comporta într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”. Numai că azi vedem că putem vorbi de aparate sau dis­pozitive create de om, progra­mate de om și ating unele obiec­tive fixate de om. HAL9000, su­­percomputerul din filmul 2001: Odiseea spațială imaginat de Arthur C. Clarke, era o astfel de „mașinărie”. Până la un computer neuro­nal, nerealizat deocamdată, a­­vem azi secretare digitale (SSRI) și mașini autonome, care se con­duc singure, precum și o mulți­me de alte aplicații care îmbină lumea digitală cu cea fizică, de la roboții industriali care au ca­pacitatea de a-și perfecționa mo­dul în care îndeplinesc unele sar­cini, până la algoritmii Google, sau ai altor motoare de căutare pe internet și până la sistemele „care controlează automat încăl­zirea, aerisirea sau luminozita­tea unei clădiri de birouri, în scopul optimizării consumului și scăderi amprentei sale de car­bon”. Intr-un studiu transmis de Agerpres se mai vorbește și des­pre inteligența artificială cunos­cută drept IA slab care este con­cepută „pentru a putea realiza o sarcină simplă (de exemplu, doar să realizeze recunoașteri faciale, sau să caute rezultate pe internet relevante pentru anu­miți termeni introduși în moto­­ ve unde apar riscurile? Dar dacă speranțele sunt atât de mari și beneficiile atât de complexe, atunci când slabă sau tare? In această fază a cercetărilor, „obiectivul de a menține un impact benefic al IA asupra societății motivează cer­cetarea în mai multe domenii, de la economie și drept până la subiecte tehnice așa cum sunt verificarea, validarea, securita­tea și controlul”. Micile „acci­dente”, atunci când e vorba des­pre virusarea laptopului, pot fi trecute cu vederea, dimensiunea riscurilor capătă o cu totul altă magnitudine în momentul în ca­re apare o problemă cu sistemul IA care-ți conduce automobilul, avionul în care te afli, sau sti­mulatorul cardiac, sau chiar aparatele casnice interconectate. Ca să nu mai vorbim despre po­sibilitatea apariției unei curse a înarmării cu armament de dis­trugere în masă, total autonom. Pe termen lung, problemele devin și mai acute, mai ales în cazul „realizării așa-numitei IA tare, când aceasta va deveni mai puternică decât inteligența oame­nilor la orice sarcină cognitivă”. Chiar din 1965, matemati­cianul britanic I.J. Good atrăgea atenția că „o IA tare s-ar putea rescrie singur, îmbunătățind, extrapolând sau pur și simplu renunțând la anumite atribute ce i-au fost fixate de programatorii umani inițiali. Un astfel de IA ar avea o dezvoltare exponențială care ar lăsa foarte rapid inteli­gența umană cu mult în urmă - iar aici este vorba despre dife­rențe de ordin calitativ și canti­tativ enorme, similare celor existente între inteligența uma­nă și câini, spre exemplu”. Cu alte cuvinte, IA ar scăpa de sub controlul Inteligenței naturale. E drept, spunea cercetătorul, „dezvoltarea unor noi tehnolo­gii revoluționare, așa cum este o superinteligență artificială, ne poate ajuta să eradicăm războ­iul, boala, sărăcia, chiar mortali­tatea, și astfel obținerea unei IA tari ar putea fi cel mai important eveniment din istoria omenirii, semnalând o schimbare de para­digmă completă față de trecut”. Dar, sunt de părere alți ex­perți, „o astfel de nouă revoluție tehnologică ar putea fi și ultima pentru specia umană, dacă nu vom reuși să ne asigurăm că obiectivele urmate de IA nu vor fi întotdeauna aceleași cu obiec­tivele omenirii. Cumva va tre­bui să ne asigurăm de acest lu­cru înainte ca LA tare să devină o superinteligență”. în această dilemă se zbate lumea științifică: va exista cu adevărat, vreodată, o IA tare sau dacă va apărea va fi ea, în mod garantat, benefică sau, dimpotri­vă, va însemna, cu certitudine, sfârșitul omenirii? în fond, metafora calului troian e valabilă și azi: o manevră ingenioasă, revo­luționară, s-a dovedit ca­pabilă să aducă moarte. La fel ca bomba atomică de la Hiroshima, în justificarea morții, se aduc întotdea­una motivații pozitive. ERA DIGITALA CARE A DEBUTAT IN URMA CU MAI BINE DE PATRU DECENII A TRECUT LA URMĂTORUL NIVEL: A PATRA REVOLUȚIE INDUSTRIALĂ. ACTORUL PRINCIP­AL ACESTEIA, ASA CUM MOTORUL CU ABUR A FOST PENTRU PRIMA REVOLUȚIE INDUSTRIALĂ A OMENIRII, ESTE ASTĂZI INTELIGENTA ARTIFICIALĂ. » » rol de căutare sau să conducă un autoturism)”. « Pentru viitor, dorința cerce­tătorilor din domeniul informa­ticii este însă de a obține așa-nu­­mitul IA tare. „Dacă IA-ul slab este conceput să depășească performanțele umane în sarcini specifice, cum ar fi la jocul de șah sau Go sau în rezolvarea unor ecuații, IA-ul tare, dotat cu capacitatea de auto-învâțare, ar urma să depășească omul în orice sarcină cognitivă”. GEORGE CUȘNARENCU

Next