Milcovul, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 148-221)

1970-02-14 / nr. 183

Sîmbată 14 februarie Mozaic In localitatea climaterică Pontresina există un club spor­tiv exclusiv: „Clubul 8847“. Este admis ca membru cel care intr-o zi, între orele 8,30—16, reușește să facă 12 curse cu schiurile sau bobul și un marș pînă la vîrful Piz Lagat. Cu aceste performante vilegiaturistul respectiv va fi cucerit echivalentele unei alti­tudini de 8847 m — exact înăl­țimea vîrfului Everest. Un a­­vantaj oferit membrilor clu­bului: pînă la ora 9 dimineața, ei sunt transportați gratuit cu telefericul pînă la Piz Lagalle. \ PERSPECTIVELE ANULUI 2000 Cei ce au avut prilejul să se plimbe pe sub marile arcade acoperite cu sticlă, cum sunt cele din Milano, cu­nosc avantajele străzilor acoperite, deasupra cărora se află restaurante și se organizează expoziții. Păstrînd în minte această imagine, ar fi lesne de închipuit cum ar arăta un oraș acoperit cu o cupolă uriașă, în care ferestrele ar putea rămîne deschise în tot cursul anului și în ale cărui gră­dini florile ar putea crește într-o at­mosferă purificată de praful zilnic. Ar mai avea și alte argumente con­vingătoare în favoarea orașelor aco­perite cu asemenea cupole. De pildă, nu există o metodă prin care să se irosească mai multă energie pentru încălzire și răcire decît sistemul folosit la New York și alte orașe ale lumii cu numeroasele lor zgîrie-nori. O cupolă deasupra cartierului Manhattan ar reduce de cincizeci de ori pierderile de energie. Ar fi suficientă, în acest sens, o emisferă cu diametrul de 3 200 m și înălțimea centrului de 1 600 m. In multe orașe mari, printre care și New York, în timpul ploilor apa se scurge de pe clădiri pe străzi, apoi în canale și se amestecă cu apele reziduale. Și cu toate că asupra acestor orașe se abat, în timpul verii, ploi torențiale, majoritatea suferă de o lipsă acută de apă. Cupolele de deasupra orașelor ar permite ca apa, provenită din zăpezi și ploi, să se scurgă prin tuburi speciale în canalele colectoare, ce s-ar afla la baza emisferelor, fără să se amestece cu impuritățile străzilor și cu apele reziduale. De aici, apa ar fi condusă în rezervoare de acumulare speciala N­ ar exista o problemă în ce privește înălțimea cupolelor, care ar putea fi făcută suficient de mare pentru ca gravitația terestră să acționeze ca o pompă, orientînd apa spre rezervoarele de acumulare; în același timp, acestea ar împiedica vid­erea aerului cu vapori și fum. Calculele efectuate în vederea construirii unei asemenea cupole dea­supra cartierului Manhattan arată că unele elemente de construcție ar fi invizibile chiar de la distanța de 30 m, materialul folosit fiind unul transpa­rent — sticlă aluminizată, armată cu sîrmă. O asemenea cupolă de protecție ar elimina toate zgomotele avioa­nelor cu reacție care zboară deasupra orașului. Intrucît trei sferturi din planeta noastră reprezintă apă, s-a pus de mult problema folosirii acestor întinderi aparent nelocuibile, în scopuri urbanistice. Nu peste multă vreme vor apare pe oceane orașe plutitoare atît de puțin distanțate încît să se poată ajunge de la unul la altul cu cele mai simple ambarcațiuni. Vom auzi în curînd de orașe sferice închise, orașe subterane, orașe suspendate în aer, orașe cosmice etc. Dar înainte de a realiza asemenea visuri va fi necesar să se studieze aspectele­ comunicațiilor interurbane și internaționale, inclusiv cele aeriene, de care se va ține seamă, în primul rînd, în momentul proiectării viitoa­relor orașe. Art. Buckminister Fuller (După „Thirek") Cupola - o soluție pentru urbanismul viitorului „Pentru transportul aerian cu avi­oanele gigant ale anilor viitori este nevoie de hoteluri pe măsura aces­tora*; au apreciat specialiștii com­paniilor aeriene „Air France", „BOAD* și „BEA* (Anglia), „Ali­talia* (Italia), „Lufthansa" (R.F. a Germaniei) și „Schsair* (Elveția), care au hotărît în acest sens să con­struiască în comun hoteluri cu 300—500 de camere, pentru cei 400 de pasageri ai fiecărui „gigant al aerului" de tip „Boeing­ 747". Pînă în 1975 se prevede construirea unor asemenea hoteluri la Paris (două), la Londra (două) , la Roma, Zürich, Frankfurt și München (cîte unul). Valoarea totală a acestor investiții se ridică la 50 milioane de dolari. Deși are numai 44 ani, Konstantin Maslov este veteran din cel de-al doilea război mondial. La 17 ani a fost înrolat într-un batalion de vînă­­tori și a primit „botezul focului", cum se spune, pe frontul japonez. Mare îi fu mirarea cînd într-o zi pri­mi o scrisoare dintr-un sat ucrainian prin care mama lui era înștiințată că el, Konstantin Maslov, se află înmormîntat într-o groapă comună în satul Ivan Gorod. își reaminti întreaga odisee : în decembrie 1943, în timpul luptelor de lîngă acel sat a fost rănit atît de grav încît nu i s-a putut scoate mantaua și a fost acoperit în drum spre spital cu man­taua unui camarad. Aici, persona­lul medical aruncînd mantaua cu actele, l-a trecut pe lista morților. La Saint-Cloud, într-un adevărat templu cu pereții tapetați în roșu, în fața unei înalte curți, cu togi albas­tre, debutanții cu panglica ordinului la gît pufăie regulat din pipe, parcă, într-un fumat fără sfîrșit pînă cînd, obosiți, își golesc pipa de cenușă plecînd capul în jos în strigătele­le „Ura !" ale asistentei. Este cere­monialul de intrare în „Ordinul ma­eștrilor fumatului de pipă". Fondat în secolul XVIII în Prusia de către Frederic cel Mare, ritualul a fost re­luat în 1966 la Saint-Cloud și con­freria de aici numără 30 de membri care se recunosc printr-o insignă pe care o poartă la butonieră. Și nu oricine poate deveni membru al con­freriei ci numai cei selecționați de „marele maestru” în urma unor an­chete riguroase. Judecătorul Saul Epton din Chi­cago a fost constrîns să restituie... ciocanul de lemn cu care păstra li­niștea în sala de judecată, pe care îl primise din partea unui grup de tineri intitulat „Banda Comancher­­ilor”. Intre timp se constatase că ciocanul fusese... furat de la un tri­bunal din Chicago . Se pare că 1969 este anul in care personalul Gasei Albe a fost cel mai mult „apreciat" de... hoți. La întoarcerea din vizita pe care a în­treprins-o în Europa, împreună cu președintele Nixon, secretara aces­tuia a constatat că în lipsa ei a fost „vizitată* de niște „prieteni* care îl luaseră ca „amintire" desigur, toate bijuteriile și obiectele de va­loare pe care le avea în apartament. Paguba se cifrează la o sumă de or­dinul zecilor de mii de dolari. La scurt timp un consilier prezidențial a fost victima unui furt în timp ce participa la o conferință privitoare la... criminalitate. Ultima victimă de la Casa Albă este purtătorul de cuvînt Ronald Ziegler. Din apartamentul acestuia s-au furat cele două televizoare pe care le avea. Cine va fi următoarea victimă ? Armata franceză a primit nume­roase cereri din partea diverselor orașe ale țării pentru a oferi cai­ necesari sărbătoririi centenarului luptelor din timpul războiului 1870—1871. Armate ezită: ea nu are nici caii necesari și nu dispune nici de cre­d dlte suficiente. Anul trecut, fanfa­rele și participarea la lupta împo­triva mareei negre au costat-o 1200 milioane de franci. Ministerul de resort analizează în prezent posibilitatea aplicării unor tarife pentru serviciile armatei „la prețul de cost" . Un avocat din San Francisco caută trei femei pentru a le împărți moș­tenirea bogătașului John Hartman. Defunctul le-a cerut pe toate trei cîndva în căsătorie, toate trei refu­­zîndu-l. Le-a făcut moștenitoare „în semn de recunoștință pentru pacea pe ca­re a gustat-o rămînînd celibatar". Acum 21 de ani, Pamela Wells s-a născut în fața locuinței mamei sale la Topeka (Kansas) într-un automobil pe care aceasta îl împru­mutase de la fratele său. Recent, tot la Topeka, Pamela a născut și ea o fetiță la automobilul împrumutat de la... fratele său pen­tru a merge la spital. liffT^HUklHfíll Floarea de piatră — simbol al naște­rii vieții pe rui­nele incendiilor — în memoria celor 700 000 de victime ale lagărelor din Jasenovac, Croa­ția. (R.S.F. Iugo­slavia). In urma unor cercetări mi­nuțioase, specialiști napolitani au ajuns la concluzia că in­ventatorul macaroanelor este un anume Marco Aroni, pose­sorul unei circiumioare de lin­gă Neapole, în secolul al XVIII-lea. Tăițeii de toate ti­purile și formele erau încă de pe atunci una din mîncărurile îndrăgite ale italienilor. Marco dădea produselor sale cele mai năstrușnice denumiri: „Ure­chile cățelului”, „Buclele po­pii“. Odată, fiica lui Aroni se juca cu un aluat, răsucind din el tubulețe lungi și subțiri, și în­­tinzîndu-le apoi pe o fringhie de rufe. De aici lui Aroni i-a venit ideea să facă ceea ce azi denumim macaroane. Gospo­darul inventiv a gătit bețișoa­­rele de aluat, le-a adăugat un sos special de tomate și le-a oferit clienților. Consumatorii au fost în extaz. Circiuma lui Marco Aroni a devenit unul din localurile preferate ale na­­politanilor. La o mîncare bună, un preț bun, și-a spus Aroni și a trecut la acțiune. După puțin timp, avea să ia naștere prima fabrică de macaroane din lume. Medicină POATE COMBATE OXIGENUL SENILITATEA ? Senilitatea pacienților în vîrstă a fost ameliorată cu ajutorul unei te­rapii implicînd oxigen sub înaltă presiune. Rezultatele terapiei arată o scădere însemnată a simptomelor senilității, judecind după comportarea de fiecare zi a pacienților și testele lor de inteligentă. Terapia, realizată pentru prima oa­ră de medici ai Universității de Stat din New York și unui spital din Buff­alo, constă pur și simplu din inspi­­rarea de oxigen pur într-o cameră de înaltă presiune. Dacă beneficiile tratamentului se vor dovedi de durată, el ar putea fi folositor nu numai pentru persoanele senile, dar și pentru orice persoană trecută de vîrsta de 19 ani, atunci cînd memoria începe să cedeze. Pînă acum la Buffalo au fost tratați numai 13 pacienți, în medie de 68 ani, cu semne de senilitate. Timp de peste două săptămîni, pacienții au petrecut cam 30 perioade de cîte o oră și ju­mătate inspirînd oxigen. Rezultatele au consemnat ameliorări simțitoare ale funcțiunilor intelectuale și paci­enții înșiși au declarat că memoria lor este mai bună. Cu un al doilea lot de pacienți, experiența a fost efec­tuată, înlocuindu-se oxigenul cu aer. La acești pacienți, rezultatele nu au arătat nici o ameliorare față de sta­rea dinainte. Piscul Zugspitze se prezintă astăzi ca un orășel construit în stincă. Tehnica și turismul de n­asă au cucerit cel mai înalt munte al Republicii Federale a Germaniei Rachete cu motoare ionice O știre de presă, laconică, anunța că a fost lansat un satelit de tip „Sert“. Lansar­ea s-a făcut cu ajutorul unei rachete cu motor ionic; într-o epocă în care omul a pășit pe suprafața Sele­­nei, mulți ar fi tentați să nu dea im­portanță unei știri de genul celei de mai sus. Cu toate acestea, ea prezintă un interes deosebit. Nu prin faptul că menționează lansarea unui nou satelit, ci prin aceea că pentru aceasta a fost folosită o rachetă cu motor ionic, în ultimii 13 ani, lumea a asistat la uriașul salt făcut în domeniul cuceri­rii spațiului cosmic. Alături de dezvol­tAI­IÎKfi­carea tehnicii și tehnologiei de fabri­care a cabinelor spațiale și a rache­telor purtătoare, un rol important, în această perioadă, l-a jucat punerea la punct a motoarelor capabile să trans­porte oameni și aparataj dincolo de granița gravitației terestre. Cu toate acestea, potrivit afirmațiilor unor savanți reputați, nu vor putea fi fă­cuți pași importanți în domeniul cuce­ririi Universului pînă cînd nu va fi construit un motor care să folosească o cantitate cit mai mică de combusti­bil. Și aceasta pentru că sporirea can­tității de combustibil în rezervoarele rachetei purtătoare duce, implicit, la sporirea dificultăților de ordin teh­nic privitoare la realizarea lansării și a revenirii pe Terra. In plus, o rachetă de genul celor­ folosite pînă în prezent este mult presa costisitoare pentru a putea fi folosită în călătorii interpla­netare. Nu plutini sunt acei care își pun deja întrebări în legătură cu eco­nomicitatea­­ zborurilor spațiale de pînă acum. Se pare că o soluție a acestei probleme ar putea să o con­stituie rachetele purtătoare echipate cu motoare finice. Capabile să dezvol­te energii def multe ori mai mari decât cele echipate cu motoare acționate cu combustibili /„clasici", rachetele cu mo­toare ionice prezintă, deocamdată, dezavantajul de a nu putea funcționa decit în condițiile vidului cosmic. La recentele masări pe orbită cu ajutorul unor astfel de rachete s-a recurs la un artificii tehnic — pentru străba­terea atmosferei au fost folosite ra­chete de tipul „Atlas-Agena", iar după aceea au­ fost puse în funcțiune rache­tele cu motor ionic. Succesele înre­gistrate îi îndreptățesc pe creatorii acestora să creadă în reușita punerii lor în elaloatare pe scară largă. Ală­turi de avantajele energetice pe care le prezintă față de rachetele purtă­toare „clasice", noul tip de rachete se dovedește a fi preferabil chiar și ce­lor acționate de energia nucleară. Iată de ce, nu puțini sunt aceia care apre­ciază c­a racheta cu motor ionic are multiple șanse de a deveni partea motrice a viitoarelor vehicule spațiale. E. I. FILME ROMÂNEȘTI ORIZONTAL: 1. Film istoric în regia lui Ser­giu Nicolaescu: — Titlul unui alt film istoric, rea­lizat de Mircea Drăgan ; 2. iubita tânărului chi­rurg Tudor din filmul „A fost prietenul meu”, — „...slăbiciunilor", film re­prezentând ecranizarea schiței cu același titlu din creația lui I. L. Ca­­ragiale — Exclamație; 3. Acord final I — Film românesc, realizat după un roman de Titus Popo­­vici — Luptătorul comu­nist ilegalist din filmul „Valurile Dunării”; 4. Ti­nera învățătoare din fil­mul „A fost prietenul meu" — Fîșie de teren ; 5. Rîu în Uliricum fant.­ — Celebru actor ita­lian, interpretul împăra­tului Traian din filmul „Columna”; 6. Comună în județul Hunedoara — Varietate de mere — Se­cure­­ ;• 7. „...spre lună“, film realizat de Ion Po­­pescu-Gopo — Capul lui Piersic­ — Cea mai mare arteră a corpului (pl.); 8. Grație — O anumită... pasăre; 9. Nicolae (pop.) — Spatele canoei 1 — Eroina filmului „Dincolo de brazi”; 10. ...Tome­scu, interpreta Tincuței în fil­mul „Pe răspunderea mea­* — Monedă roma­nă ; 11. Odgon lung cu care se trage un vas în susul apei — Scriitor ro­mân coautor al scenariu­lui filmului „Lupeni 29” — Vulcan sicilian; 12. Oraș în Norvegia — „...spînzuraților“, film rea­lizat de Liviu Ciulei. VERTICAL; 1. Inter­pret al unor roluri prin­cipale în filmele „Alo ?... ...Ați greșit numărul”, „Dragoste la zero gra­de“, „Subteranul” etc. — Interpretul lui Decebal din filmele „Dacii” și „Columna“; 2. Soția lui Tiberius din filmul „Co­lumna” — ...Moga, cîntă­­reață care a interpretat cu mult succes o melo­die satirică în filmul „D-ale carnavalului“ ; 3. Precum — Sunt (pop.) — Interpreta Ilenei din fil­mul „Pădurea spînzurați­­lor” ; 4. Pense 1 — Per­sonaj feminin din filmul „Columna“­ — Pană de despicat lemne ; 5. Eroi­nă din filmul „Dragoste lungă de o seară”, inter­pretată de Ilinca Tomo­­roveanu — Șarpe uriaș; 6. Acute I — Titlul unui film românesc de aven­turi ; 7. întemeietor și șef al unui stat în orîn­­duirea feudală — Căma­șă rustică — Oază în Sa­hara ; 8. Localitate în Japonia — Ochi de lanț — Avocat (abr.) — îm­preună ; 9. Leu­l — Eroul central din filmul „Balul de lim­­ită seara“, inter­pretat de Sebastian Pa­paiani—„...de lângă tine”, (neart.); 10. Posteriori — Este lăturat aici; 11. Prefix pentru ureche — Are guturai (fem.); 12. „Steaua fără..." — Titlul unui film realizat după un roman de Titus Po­povici (neart.); 13......Pro­tar”, denumirea filmului realizat după piesa „Ul­tima oră“ de Mihail Se­bastian — „In... la noi”, titlul unuia din primele Ulme ale noii noastre ci­nematografii. Cuvinte rare : EAS, API, IIS, A­AS, AID, OTA, OTI. Adam STOICA MILCOVUL pag. 3 Monumentele Nubiei Nubia, ținut cu rezonanțe de legen­dă și limite neprecise, întins de la este la vest între țărmul muntos al Mării Roșii și prelungirile pustiului Saharei, iar de la nord la sud, între cea de-a doua și cea de-a șasea cata­ractă a Nilului, era de mult cunoscută prin numeroasele construcții pe care vechi egipteni le ridicaseră, dăltuind stînca în preajma fluviului. Paterni­tatea operelor de artă existente aici era bine stabilită, dar numai în ce privește exemplarele descoperite pînă în ultimul deceniu, afirmă azi specia­liștii, începînd din anul 1959, din zone vaste ale Nubiei, care urmau a fi inundate ca rezultat al marilor lucrări hidroenergetice de pe Nil, au început, la apelul U.N.E.S.G.O., intense cerce­tări arheologice menite a salva ceea ce ar fi putut fi pierdut pentru știință pentru totdeauna. La campanie au par­ticipat zeci de expediții din întreaga lume, între care și o expediție polo­neză. Aceasta din urmă a avut șansa să descopere o serie de picturi murale, care au stat la baza a ceea ce presa vremii a numit „Miracolul de la Faras”. Frescele salvate au fost ex­puse pentru prima oară, sub auspiciile U.N.E.S.C.O., la Varșovia, și, în curînd au devenit cunoscute în lumea întrea­gă. Totodată, a început să se contu­reze o așa-numită „Problemă nabi­­niană". Intr-adevăr, materialele arheologice descoperite în cursul campaniei erau de o asemenea bogăție, incit depășeau sfera egiptologiei, hoptologiei, etno­logiei Sudanului și antropologiei afri­cane, în general. Pentru a ușura cer­cetările, a fost creat ulterior un co­mitet științific, care a primit sarcina să elaboreze în decurs de trei ani o enciclopedie concentrată privind arta nubiană. Sediul acestui centru de stu­dii a fost stabilit la Varșovia, în ca­drul secției de arheologie meditera­neană a Academiei Poloneze de Ști­ințe. In prezent, cercetătorii polonezi des­fășoară cea de-a șasea campanie ar­heologică în Nubia. Campaniile tre­cute s-au soldat cu descoperiri valo­roase și încurajatoare. Astfel, în anul 1964 a fost descoperit un templu mo­numental cu numeroase coloane, con­servat în foarte bună stare. Au mai fost scoase la lumină numeroase obi­ecte destinate culturii, între care ori­ginale cădelnițe din bronz, gratii pen­tru ferestre, lucrate artistic, și alte mărturii ale unor civilizații prestigi­oase. Acum, expediția poloneză a dat de urma palatului unui suveran, care în perioada islamică, respectiv după secolul al XIV-lea al erei noastre, a fost prefăcut în moschee. Oamenii de știință așteaptă ca noile descoperiri care vor surveni aici și în alte părți ale Nubiei să clarifice tot mai deplin configurația civilizaților din acest vast ținut al Africii. V. F. LA SFIRȘIT DE SAPTAMINA ANECDOTE CROITORUL și clientul — Poftiți nota dv. de plată. Nu mai pot aștepta. Mi­ne am scadența la o poliță. — D-ta ești cel puțin ciudat. Faci datorii și pretinzi să ți le plătesc eu. ★ — Care e diferența între Dante Alighieri și un hangiu? întreabă un cetățean pe prietenul său. Acesta 11 răspunde: — Dante a făcut versuri divine, iar hangiul face... vinuri diverse. ★ CHIRURGUL: — Iertați-mă dacă o să vă supăr, dar aș dori ca plata să se facă anticipat. Pacientul: — Nu e prea elegant din partea dv. Chirurgul: — Știu, dar, vedeți, aceasta e o operație care n-a reușit niciodată. * UN pacient curajos — Doriți să vă facem o mică injecție pentru a nu simți durerea în timpul operației ? — Nu, mulțumesc. Nimic special. Nu dau doi bani pe cocaină, eter sau ceva asemănător. Scoateți dintele fără atîtea mofturi. — Mă simt fericit cu un astfel de pacient, domnule. Nu se întîmplă des să avem parte de așa curajoși. Luați foc. — O clipă. Nu am venit pentru mine, ci pen­tru soția mea, care așteaptă în hol. # REFLECȚIE — Eh, cum o duce soacra dumitale? — Sărmana! Acum o lună s-a întors de la mare, iar mai deunăzi a decedat. — Deci, spune medicul, după un moment de reflecție, cura de băi nu-și face efectul decît după un anumit timp.★ REMEDIU Medicul: — l-ați pus termometrul? Pacientul. Da, doctore, îl are de alaltăieri pas, dar continuă să tușească. Mi-a spus inima aseară Auzi, dragă Mărioară. Mi-a spus inima aseară Că tu ai prea mult habar De localul „Cafe-bar“, Zi de zi te văd acolo, însoțită sau in solo, Cu țigara prinsă-n clește Și-ntre zlinți ca-ntr-un clește, Pari mereu în mare grabă, Dar cu timpul uiți de treabă Și-mi dai ghiont să fiu atent Cu cafea, coniac și „Kent”. Și-ai în tine, Mărioară, Inimă — mulaj de ceară ; Te-ai „refugiat“ de-acasă Cu pretenții de... mireasă. Mi-a spus inima aseară Că pînă la primăvară O să am căldură-n bloc Numai dacă suflu-n foc. Am, ce-i drept, calorilor, Da-i pe post de... frigider Și mă rog de el mereu Ca de bunul dumnezeu. Mi-a spus inima aseară. Poate num-așa-ntr-o doară, C-o s- am televizor Cu imagini și sonor Când o face plopul pere Și răchita micși mele . Tele-enciclopedie. Mi-a mancat mai mult de-o mie Reparindu-1 la Focșani. Păi de unde-arâia bani ?... Biata inimioara mea, Tare mult s-ar bucura Dacă n-ar vedea pe stradă Munți și dealuri de zăpadă, Ghiață-n care trecătorul Și-a rupt griul și piciorul... Vai, săraca inimioară Cite mi-ar fi spus aseară, Dar s-a luat , a, știu de ce, De un club — U.J.C.M. S-a stricat tavanul iară Și-ncă n-a plouat­ afară . Picuri­le cad rebele Și te-ntreabă de umbrele. Dacă n-ai balon și barcă Te îneci, te udă leoarcă... Mi-a spus inima aseară. Că mașina „Centru-Gară"* N-o să vină încărcată Și cu pană la o roată. Și mi-a spus tot ea, aseară. Că n-o să mai merg pe scară Și-o să pot să scot bilet. Chiar dac-o să stau „pachet"... Mi-a spus un secret aseară Inima — migdală-amară: Toate cele consemnate Or să meargă ca pe... toate. Emil STANCIU ! Fără cuvinte Memorialistul învățăm copilul să meargă

Next