Milcovul, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 298-375)

1970-09-16 / nr. 363

k I MILCOVUL pag. 29 OCHIUL lllllllllllllllllil /MAGIC De ceea ce s-a temut... Sunt întîmplări, care vin să ilustreze condiția meschină din care derivă, între altele, ne­șansa amatorilor de chilipiruri. Iată, un caz. Recent, un tînăr cu apucături dubioase, Valeriu A­­postol, vine la gestionara Viori­ca Ghindar, de la bufetul „Cer­dac", căreia îi oferă în schimbul sumei de 270 lei, un aparat de radio portabil. Proveniența ? Fu­rat, însă, gestionara în ca­uză, tentată de prețul de­rizoriu cu care ii fusese oferit „chilipirul" nu și-a făcut griji. „Nici măcar nu m-am gîndit", spune. Se poate. S-o fi temut să nu-i scape chili­pirul printre degete. Dar de ce­ea ce s-a temut , de aceea nu a scăpat, căci pînă la urmă, ,,a­­facerea" a fost reglată după le­gile, uneori implacabile, ale e­­chității sociale : autorul furtu­lui va răspunde în fața justiției, iar gestionara amatoare de pro­fit a pierdut și banii, și apara­tul. Un scandal la hotel în noaptea de duminică spre luni, locatarii Hotelului nr.1 au fost treziți brusc de expre­siile licențioase, pe care un in­divid, în stare de ebrietate, le profera la adresa unei femei. De fapt, ce se întîmplase ? Tă­­nase Seciu din Focșani — așa se numește cel în cauză — după ce chefuise mai înainte cu o fe­meie, ce se lăsase acostată pe stradă, a ajuns la hotel unde, spre surprinderea lui l-a... în­locuit cu altul. Conduita femeii l-a scandalizat așa de tare, ii­cit, cuprins de indignare, văr­­sînd un torent de amenințări și sudălmi la adresa femeii, a a­­juns să trezească locatarii ho­telului, adică să „tranșeze" con­flictul după optica minții sale îmbibate cu alcool, însă, acum, totul va fi tranșat după alte re­guli. Asemenea fapte constituie provocare de scandal intr-un local public, pedepsite de instan­ță pe măsura gravității lor. Nu de altceva, dar după un așa scandal, cîteva luni de... medi­tație intr-un loc sigur, sînt in­dicate. Rubrică redactată de Mircea LAZAR PAȘI PE MAPAMOND (Urmare din pag. 1) gîndesc tot mai serios la mijloacele cu care m-aș putea apăra de ei. După multe șovăieli, am cedat și am ascul­tat sfaturile care mă îndemnau să fiu prevăzător. Spre mai multă siguranță am folosit o cușcă metalică, pe care am schițat-o eu și au construit-o mun­citorii italieni, in cîteva zile. Este un cilindru din beton armat gros, lat de 1 m și lung de 2 m, avînd între gratit o distantă de cca 20 cm. In această cușcă puteam să stau complet culcat cu înotătoare la picioare și un aparat fotografic în mină. Se intra printr-o ușă de la unul din capete, într-o zi, am încărcat cușca în jeep și am pornit la drum împreună cu al­pinistul Louis Thormes și băștinașul Molizele. Ne-am îndreptat spre satul M. de pe coasta de vest a lacului Tan­­ganica. După cum îmi spusese oceano­­graful Capard, urma să găsesc o apă extrem de limpede și cei mai mulți crocodili. în apropiere de locul unde se varsă Ruzizi am ajuns în partea­­ de nord a lacului Tanganica, apoi am trecut printr-o minunată corniză pe panta stîncoasă la numai cițiva pași de apa cristalină. După aceea, drumul se în­­depărta de țărm, străbătînd cîteva mici șiruri de munți, intîlnindu-se din nou cu lacul, dar la 300 km mai spre sud, în apropiere de Alberville, centrul a­­cestei regiuni. Aici, ca aproape în toa­te locurile unde s-au instalat albii, fru­musețea peisajului a fost distrusă. (Va urma) ralității care va sublinia edifi­ciul capitalist însuși. Aceste stări de lucruri au găsit în cei doi autori dramatici cei mai au­tentici interpreți și uneori cei mai aspri judecători. că observațiile sale sunt, în ge­nere, mai juste și mai serioase ca la Dumas. Cea mai de sea­mă piesă a sa este „GINERELE DOMNULUI POIRIER" (1854) — tradusă în românește la Du­ Dacă socotim realismul cri­tic ca o metodă de creație nu-l putem limita strict, deoarece se continuă, cu unele nuanțe, pî­nă în timpul nostru. Dacă însă considerăm realismul critic ca un curent, credem că jumăta­tea a doua a secolului al XIX-lea este epoca în care el a constituit forma de artă cea mai caracteristică și dominantă. Epoca în care asistăm la o producție bogată a teatrului re­alist-critic în Franța este 1848— 1871. Aceste limite sînt departe de a se absolutiza, întrucît e­­xistă opere realist-critice care nu se încadrează între aceste date. într-adevăr, înainte de 1848 apare în Franța marea o­­peră realist-critică a lui Balzac. Piesa sa „Mercadet" cunoscută publicului datorită unui specta­col televizat, este o piesă rea­listă de mare adîncime. Sunt re­date speculațiile fără scrupule care îmbogățesc pe un banchet prin mijloacele cele mai con­damnabile. Adevăratul teatru realist-cri­tic francez, acela care ne dă și măsura, și limitele lui, îl oferă opera celor doi mari dramaturgi din timpul Imperiului al II-lea : DUMAS-fiul și AUGIER. Acești autori își încep activitatea lor dramatică în mijlocul secolului al XIX-lea, cînd se manifestă primele efecte ale instaurării capitalismului. Aceste efecte se fac simțite și în viața­ de familie, și în concepția generală despre viață, printr-o febră de petre­ceri, care este rezultatul îmbo­gățirii rapide a oamenilor de a­­faceri și care antrenează apoi întreaga societate înstărită. Din acest complex de fapte va de­curge o mare scindare a une­ însemnări culturale DRAMATURGUL EMILE AUGIER (150 DE ANI DE LA NAȘTERE) Teatrul lui EMILE AUGIER (născut la 17 septembrie 1820) are ca unică preocupare criti­ca stărilor din societatea con­temporană și se poate spune Mitru Stăncescu în 1896 — în care se pune problema rapor­turilor dintre burghezie și no­bilime. Augier arată că în secolul al XIX-lea nobilimea a pierdut orice rol conducător în societa­te, că e o clasă parazitară, care se prevalează inutil de privile­­gii deloc justificate, demascîn­­du-i ridicolul, vanitatea. „GU­ERIN, NOTARUL“ (tradus în românește de Al. Brătescu- Voinești în 1909) este o piesă solid construită, care atacă tendința de acumulare excesi­vă a burgheziei. Parlamenta­rismul burghez a fost atacat într-o piesă celebră, „NERUȘI­NAȚII", iar presa burgheză, în „FIUL LUI GIBOYER“. In „LEII ȘI VULPILE" este re­dată lupta acerbă dintre ma­rea finanța și înaltul cler pen­tru cucerirea pozițiilor econo­mice și politice. Preocupat să întărească — prin scrisul său — ordinea bur­gheză, Augier nu a putut ve­dea grava problemă a societății — raporturile dintre capital și proletariat. Totuși, teatrul lui Augier este important mai ales în ce pri­vește construcția romantică. El, alături de Dumas-fiul, îmbină în chipul cel mai natural comicul cu tragicul, fuziune care rămî­­ne o bună realizare a dramei burgheze, pe care Diderot nu reușise s-o realizeze, deși ela­borase atît de bine teoria ei. Din punct de vedere al con­strucției dramatice, piesa este bine făcută, adică fiecare mo­ment este urmarea logică a celor precedente, iar deznodă­­mintul, un rezultat firesc al acțiunii, iată citeva argumente care ne determină să-l evo­căm pe dramaturgul francez EMILE AUGIER. George GENOIU Frumusețea aspră a Vrancei montane Foto , N. MOLDOVEANU Accidente ale tratamentului cu antibiotice Antibioticele sînt substanțe de ori­gine biologică sau de natură chimică cu acțiune antimicrobiană. Antibioti­cele, extrem de numeroase, sunt folo­site astăzi pe scară largă, atît la indi­cația medicului, cit și fără recomanda­rea acestuia. Pentru instituirea unui tratament ra­țional cu antibiotice este necesar să se parcurgă o serie de etape obligato­­­rii ca: stabilirea cit mai precisă a diag­nosticului, aprecierea oportunității an­­tibioticoterapiei, alegerea antibioticu­lui adecvat maladiei și, în sfîrșit, sta­bilirea schemei terapeutice. Folosirea irațională, în doze mari, a acestor medicamente, fără indicația medicului, periclitează sănătatea bol­navului, creind, în același timp, o a­­gravare a bolii de care acesta suferă deja, în ce constă pericolul folosirii nera­­ționale a antibioticelor? în primul rînd, folosirea fără discernămînt a a­­cestor medicamente duce la selecta­rea de tulpini microbiene rezistente, fie numai față de antibioticele uzuale, fie față de toate antibioticele. Apoi, în urma administrării de anti­biotice, pot surveni numeroase efecte secundare nefavorabile, de intensitate și gravitate variabile. Parte din aceste accidente sunt inevitabile, dar în cele mai multe situații, ele pot fi preîntîm­­pinate sau atenuate. Cele mai frecvente efecte secun­dare ale tratamentului cu antibio­tice sunt următoarele : fenomene de intoleranță locală, adică intoleranța gastrică (la tetraciclină și sulfami­­de), dureri la locul de injecție (in cazul penicilinelor), flebite, în ca­zul administrării repetate pe cale intravenoasă, paralizii sau encefa­lopatie convulsivantă, după introdu­cerea sulfamidelor sau a unor doze prea mari de penicilină în canalul rahidian etc. Efecte toxice acute sau cronice Medicul vă sfătuiește (în tratamente prelungite) foarte variate, dintre care amintim: efect ototoxic (surditate definitivă sau sindrom vestibular), efect nefrotoxic (insuficiență renală acută sau cro­nică); efect hepatotoxic (icter); e­­fect neurotoxic (polinevrite, encefa­lopatii) etc. De asemenea, mai pot apărea perturbări biologice, constînd din dismicrobisme (stomatită postan­­tibiotică sau enterocolită stafilococi­­că), carențe vitaminice, sau agrava­rea inițială a unor infecții, printr-o elim­inare brutală de endotoxine bacteriene. Sensibilizarea la antibiotice repre­zintă cel mai grav pericol al trata­mentului cu acest gen de medica­mente. Apare de obicei după medi­camente, care au sau au avut cea mai largă utilizare (penicilina, strep­­tomicina și sulfamidele). Aspectele clinice ale sensibilizării la antibiotice sunt multiple (febră medicamentoasă, urticarie, dermatoze profesionale de contact, conjunctivi­te, rinite, astm bronșic). Cel mai dra­matic accident rămîne însă șocul a­­nafilactic. Șocul anafilactic survine brutal, de la 15 secunde pînă la cinci minute, după injectarea antibioticului, cu stare de rău general, agitație, spasm bronșic și laringian, uneori criză de asfixie, palpitații și instalarea rapidă a colapsului (cianoză, răcirea extre­mităților, prăbușirea tensională), în astfel de situații, trebuie luate mă­­suri cu maximă rapiditate, iar dacă tratamentul este aplicat imediat și energic, marea majoritate a bolnavi­lor pot fi salvați. Din această cauză, tratamentul cu antibiotice trebuie aplicat numai la indicația mediculului curant și res­­pectîndu-se cu strictețe schema te­rapeutică prescrisă. Dr. Victor POTOP, medio specialist interne REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA: Focșani strada Mihail Kogălniceanu nr 7 tem­m­ane 15­79; 30 35; 2174; 20­98 „BANUIALA“ Anul 1900. Tramvaie cu cai, voalete, cavaleriști, turnul Eiffel, pompieri, o sală de tribunal, unde se judecă mai ales violurile și tentativele soțiilor în­șelate, hotărîte a-și pedepsi bărbații. Gabrielle (Rosemary Harris), fru­moasă și tînără încă, după cei 9 ani de căsnicie cu domnul Chandebisse (Rex Harrison) se simte — cel puțin — contrariată de faptul că soțul său o neglijează în ultimul timp. Și, cum în astfel de situații, cele mai nimerite sînt sfaturile celei mai apropiate prie­tene, tată­le, Gabrielle și Suzanne, complotînd într-o cochetă cafenea pa­riziană, și comandînd, după lungi dez­bateri chelnerului înmărmurit, o mapă cu hîrtie mov și o sticluță cu par­fum. în fine, pentru ca totul să se des­fășoare conform regulilor clasice ale comediilor, în film mai există un sud­­american gelos, soțul Suzanei, un prieten — foarte bun ! — al domnului Chandelisse și îndrăgostit conform tradiției, de soția acestuia, o cameris­tă drăguță și sprințară, îndrăgostită — iremediabil! — de... dragoste, și un bețiv jovial, portar al unuia din nenu­măratele hoteluri care există în Pa­ris. Conflictul propriu-zis al filmului se declanșează în momentul în care Ga­brielle, care deja bănuiește ceva, (fără să știe însă nici ea ce anume), primește intr-un pachet,­­expediat de la hotelul „Cocoșul de aur" — I) bre­telele dăruite de dînsa soțului său . Urmează o intrigă, nu tot atît de originală pe cit de complicată, dar care se bucură de avantajele unor gag-uri reușite, și a unui comic de si­tuații și de limbaj savuros. Și pen­tru ca încurcătura și spaima eroilor pe de o parte și amuzamentul specta­torilor, pe de altă parte, să fie com­plete, inimitabilul Rex Harrison apare intr-un rol dublu — cel al domnului Chandebisse, și cel al lui Poche, por­tarul de la „Cocoșul de aur", iar ar­mata își demonstrează — pentru a câta oară în istorie ? — importantul rol pe care-l are în menținerea ordi­nei și a liniștei publice! Ca orice comedie care se respectă, filmul se termină cu un happy general, în urma căruia toată lumea, eroi, interpreți, spectatori, rămîn mulțumiți. Spectatorii se mai bucură însă, de un avantaj în plus, acela al unei bune dispoziții, care devine generală, după 90 de minute de rîs și amuzament. Căci, acesta este scopul comediei „Bănuiala" și el se realizează pe de­­plin. „Bănuiala" este un film clar, sim­plu, în care personajele spun ceea ce gîndesc, și nu ceea ce își închipuie că așteaptă ceilalți să gîndească, și ac­ționează la fel, și simt la fel. în fil­mul „Bănuiala", eroii sînt oameni o­­bișnuiți care suferă — atunci cînd o fac — fără a-și transforma situația în­tr-o tragedie incomensurabilă, și se bu­­cură — simplu și nesofisticat — de bucuria dragostei. Și mai știu să plîn­­gă, deși n-o fac prea des, și mai știu să rîdă, cu plăcere, cu haz, ru de fiețe, de alții sau de ei, dar să rîdă, așa cum ar trebui să rîdă fiecare spectator care se duce să vadă filmul. Anca DONCILA MEMENTO MEMENTO MEMENTO MEMENTO MEMENTO tv MIERCURI 16 SEPTEMBRIE PROGRAMUL I 16.00 Deschiderea emisiunii. Fotbal: Dinamo București — P.A.O.K. Salonic, în cadrul com­petiției „Cupa europeană a ora­­șelor-tîrguri”. 17.50 Microavanpremieră. 18.00 Momente folclorice. 18.30 Cabinet economic Tv. 19.15 Anunțuri — publicitate. 19.20 „1­001 de seri“. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Baletul „Lacul lebedelor“. Actul I. 20.50 Cronica literară. 21.05 Balet, actul II. 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.15 Balet, actul III. 23.00 închiderea emisiunii. JOI 17 SEPTEMBRIE PROGRAMUL I 17.30 Emisiune în limba maghiară. 18.00 Recitalul flautistului Jean-Pierre Rampal. 18.45 Cadran internațional. 19.15 Anunțuri — publicitate. 19.20 „1­001 de seri“. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Film serial : „Noile aventuri ale lui Huckleberry Finn”. 20.30 Rapsodia română. Horă la Prislop. 20.50 Teatru scurt. „Faleza“. 21.20 Poșta Tv. 21.30 Film artistic. „De unul singur“. 22.55 Telejurnalul de noapte. 23.10 închiderea emisiunii programu­lui I, radio MIERCURI 16 SEPTEMBRIE PROGRAMUL 1­5.05— 6.00 Muzica dimineții. 6.05— 9.30 Muzică și actualități. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9.30 Viața cărților. 10.10 Curs de limba germană. 10.30 Vreau să știu. 11.05 Pentru prietenii muzicii corale. 11.30 De toate pentru toți... turiștii. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Toamna... în avanpremieră — muzică ușoară. 12.25 Știința la zi. 12.30 întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.22 Din creația lui Ion Vasilescu. 13.45 Orchestra de muzică populară a Ansamblului artistic al U.G.S.R., dirijor Paraschiv Oprea. 14.00 Serial radiofonic pentru tinerii as­cultători. „întîmplările neobișnu­ite ale lui Gruia Grozovanu” de Dumitru Almaș. 14.30 Dansuri din opere. 14.50 Formația de fluierași a Căminului cultural din Hîrtoape — Iași. 15.00 Concursul și Festivalul internațio­nal „George Enescu“. 45.30 Muzică populară. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.20 Muzică ușoară. 16.30 Consultație juridică. Răspunsuri la scrisorile ascultătorilor. 16.40 Arii din operete interpretate de Cleopatra Melidoneanu și Con­stantin Dumitrescu. 17.05 Antena tineretului. 17.30 Diptece și jocuri populare. 18.03 Știință, tehnică, fantezie. 18.30 Șlagărele anului 1970. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Buchet de melodii populare. 20.05 Tableta de seară. 20.10 Microrecital Roberto Carlos. 20.20 Argheziană. „Stupul lor“. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Secolul XX în corespondența oa­menilor de seamă. 21.20 Muzică ușoară interpretată la sa­xofon. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solista serii : Doina Badea. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. 22.30 Prima iubire — muzică țigoqră, 23.00 Pentru magnetofonul dv. : cintă Timi Yuro și Claude François. 23.30 Discul în foileton — muzică u­­șoară. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. A JL cinema MIERCURI 16 SEPTEMBRIE Cinema UNIREA Focșani — „Întoar­cerea doctorului Mabuse“. Cinema FLAGARA Focșani — „Bă­nuiala". Cinema POPULAR Adjud — „Veri­ficat : nu există mine“. Cinema LUMINA Mărășești peratiunea Belgrad“. Cinema POPULAR Pand­u sări și ogari“. Cinema VICTORIA Odobești „Noaptea cu ceată“. N.R. Ziarul nu-și asumă răspunderea față de eventualele schimbări în pro­gram. „Pă- Miercuri 16 septembrie 1970 ÎNSEMNĂRI T. V. Concursul și Festivalul interna­țional „George Enescu“ Acest eveniment remarcabil ajuns le cea de a V-a ediție, care atrage interpreți și ansambluri muzicale de pretutindeni a devenit un prilej foarte nimerit pentru televiziune de a face o largă popularitate operei enesciene și de a prezenta marelui public pe virtuoșii interpreți, invitați ai festi­valului. încă din prima seară, televiziunea a transmis concertul inaugural în ca­drul căruia Filarmonica bucureșteană, dirijată de Mihai Brediceanu, a pre­zentat Simfonia a 111-a. Corul și or­chestra au redat caldul mesaj enesci­­an, generozitatea vieții, eroismul lup­tei cu întunericul. După cum se știe, Simfonia a II-a a fost prezentată ini­țial ca un omagiu adus eroismului ro­mânesc din vremurile primului război mondial. (O fotografie ni-l prezintă pe Enescu printre ostașii de pe frontul Mărăști-Mărășești-Oituz). Concertul inaugural poartă și o semnificație actuală. Partitura enes­­ciană o putem asimila ca un mesaj de prietenie și pace pe care România îl trimite prin muzică, lumii întregi: „Menirea sfintă a muzicii — spunea George Enescu — este s-apropie ini­mile într-o caldă înfrățire“, încă, din primele seri. Festivalul a debutat cu soliști de virtuozitate: Re­citalul violonistului mexican HENRYK SZERYNG (la pian austriacul RU­DOLF BUCHBINDER) — elev al ma­relui muzician român — desfășurat, intr-un climat de poezie sonoră extra­ordinară, a atins cele mai desăvîrșite nuanțe. După cum afirmă majoritatea muzicologilor, SZERYNG are geniul afinității pentru muzica de sorgintă folclorică. Executînd sonata In mi be­mol, op. 12, nr. 3 de Beethoven, vio­lonistul mexican, prin severitatea vi­ziunii în execuție, realizează o auten­tică emoție puternic tensionată. Un interpret greu de egalat s-a dovedit și în Brahms (Scherzo). Filarmonica bucureșteană, dirijată de Mircea Basarab, a susținut un rigu­ros acompaniament „Concertului în la major“ de Grieg, susținut la pian de GYÖRGY CZIFFRA, muzician care se bucură de maxime elogii din par­tea criticilor muzicali. Cronicarul zi­arului londonez „Sunday Times" scria că se îndoiește de faptul că „Bussoni sau chiar Liszt însuși au cîntat vreo­dată mai impresionant“. în interpre­tarea sa Concertul lui Grieg nu a fost o epopee eroică — cum îl definea Dinu Lipatti — cia căpătat accente de poezie. Printr-o transm­isiune de la Opera română din București, am avut prile­jul să urmărim „Preludiu simfonia“ de Ion Dumitrescu (Regia și coregrafia Vasile Marcu. Soliști: Magdalena Popa, Amata Checiulescu) și „La Piață“ de Mihail Jora (Regia și coregrafia­ Tilde Urseanu). Ne-a fost sugerată o atmosferă de tonuri calde, luminoase, intr-o seară de dans cult românesc. Prezentînd un repertoriu vast, în care anumite formule instrumentale se alternează, pe diferite grupări tim­brale „Soliștii Filarmonicii din Varșo­via“ au reținut atenția printr-o interpretare stilistică originală, intuiție și bun gust. Televiziunea a transmis „Cvartetul cu pian în re minor, op. 30“ de George Enescu. Sărbătoare a muzicii românești și eveniment de seamă în viața artistică internațională, Concursul și Festivalul „George Enescu" reunește pentru a cincea oară personalități și ansambluri muzicale remarcabile, interpreți de renume internațional, cărora li se a­­daugă în cadrul concursului numeroși tineri soliști din multe țări ale lumii, dornici să-și pună la încercare for­țele artistice intr-o competiție de înal­tă consacrare. Săptămîna aceasta, televiziunea ne-a propus trei seri care, cred că vor ră­mîne memorabile pentru telespectatori. Este vorba de spectacolul „AIDA" de Giuseppe Verdi, prezentat de Opera română luni seara, de „LACUL LEBE­DELOR" de P.I. Ceaikovski (Teatrul academic de operă și balet S.M. Ki­rov — Leningrad), care va fi televizat astă seară (miercuri 16 septembrie), precum și despre „Simfonia a IX-a" de Franz Schubert, interpretată de „EON. CON SYMPHONY ORCHESTRA", di­rijor ANDRE PREVIN (vineri 18 sep­tembrie a.c., ora 22), G. G. întreprinderea de construcții și montaje siderurgice Galați ANGAJEAZĂ pînă la data de 18 septembrie 1970 muncitori calificați, prin școala profesională, în meseria de zidar, dulgher, constructor și betonist, încadrați în ultima sau penultima categorie tarifară, care vor avea posibilitatea să urmeze și școala tehnică de maiștri —■ cursuri serale. Cei interesați se vor prezenta la angajare, făcînd dovada condițiilor de mai sus. Orchestra populară „DOINA VRANCEI“ cu sediul în Focșani, strada Cezar Bolliae nr. 12, telefon 17 63. A­NI II III , în ziua de 21 septembrie 1970, între orele 9-20, concursul pentru ocuparea următoarelor posturi vacante: — dirijor; — maestru dans; — vioară; — clarinet; — Violă; — solist instrumentist (fluier, cimpoi, nai). înscrierile se fac pînă la data de 20 septembrie 1970, la sediul Consiliului județean al sindicatelor Vrancea — sectorul cultural — strada Kari Mare nr. 6, Focșani. ANUNJ In ziua de 28 septembrie 1970, ora 10, la sediul O.C.L. Produse industriale din Focșani, județul Vrancea. SE VA VINDE PRIN LICITAȚIE PUBLICA un număr de 12 auto­turisme. Caracteristicile și prețurile de începere a licitației, pre­cum și adresele la care pot fi văzute autoturismele sunt afi­șate la O.C.L. Produse industriale din Focșani, str. Mare­a Unirii nr. 151. TIPARUL, m­irmorinrierea polio’’»fîcâ BacăUt < A

Next