Munca, septembrie 1967 (Anul 23, nr. 6159-6184)

1967-09-16 / nr. 6172

A SUNAT PRIMUL CLOPOŢEL! Soare de septembrie, galben ca o gutuie, zi de toamnă caldă, cu miros de nucă şi de crizan­teme... Aşa arată, în mod o­­bligatoriu, prima zi de şcoală din fiecare an, aşa ne-o amintim noi, aşa o simt copiii noştri... Şi totuşi, de fiecare dată ea este altfel, mai plina, mai profundă, mai vie. Anul acesta ţara are aproape 4 mili­oane de elevi, dintre care peste 351 000 de co­pii au păşit pentru pri­ma oară cu paşi înfio­raţi pe lespezile bătrîne sau foarte proaspete ale şcolilor, lăsînd mina bu­nicului sau a mamei şi dînd primul „Bună­­ziua" tovarăşei învăţă­toare. Şi patru milioane de perechi de ochi au înce­put azi să înveţe... La şcoala generală nr. 123 din Capitală, şcoală cu vechi tradiţii, sărbă­­torindu-şi in toamna a­­ceasta centenarul, curtea OLGA ŢICLEANU (Continuare în pag. 2­ a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL Al UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIII 11 nr. 6172 1 sâmbătă 16 IX 1967 1 4 pagini 1 25 bani SINDICATUL - verigă de bază in organizarea controlului obştesc Sindicatele sunt prin exce­lenţă organizaţii menite să croiască matcă largă şi curgere liberă spre limanul valorificării spiritului de ini­ţiativă al maselor. In lumina preţioaselor indicaţii ale par­tidului, ele îşi adaptează structura organizatorică po­trivit cerinţelor din fiecare etapă a construcţiei socia­liste, adîncirii profundului democratism al orînduirii noastre. Spiritul înnoitor al celui de-al IX-lea Congres al Partidului, care a dinami­zat evoluţia pe toate planu­rile vieţii politice, economice, ştiinţifice, social-culturale, de la concept pînă la organiza­rea de detaliu şi-a pus am­prenta şi asupra principiilor organizatorice ale sindicate­lor, a activităţii ce o desfă­şoară aceste cuprinzătoare organizaţii profesionale ale oamenilor muncii. Un astfel de principiu fundamental elaborat şi adoptat în unani­mitate de Congresul din mai 1966, îl constituie autonomia sindicatelor. Experienţa acu­mulată în răstimpul scurs de atunci a reliefat ce cadru prielnic perfectibilităţii cre­ează aplicarea acestui prin­cipiu pentru activitatea sin­dicatelor din întreprinderi şi instituţii. Una din perspec­tivele deschise de experien­ţa dobînditâ pînă în prezent se plasează pe tărîmul con­trolului obştesc asupra de­servirii populaţiei, în articolul de faţă, pe baza opiniilor unor oameni cu îndelungate stagii de ac­tivitate în controlul obştesc, ne propunem să examinăm numai relaţia sindicat-consi­­liu local (raional) al U.G.S.R. Atribuţiile şi volumul de muncă al organelor teritori­ale ale U.G.S.R., în ce pri­veşte controlul obştesc, au crescut în lărgime şi com­plexitate de la an la an da­torită dezvoltării reţelei de deservire. Sunt oraşe mari şi raioane în care acţionează mii de oameni ai muncii, a­­leşi membri în echipe. Orga­nizarea pînă la cel mai mic amănunt a repartizării unită­ţilor de controlat, a instrui­rilor teoretice şi demonstra­tive, a investigaţiilor pe car­tiere sau profile de deservire, procurarea mijloacelor de transport pentru deplasarea în staţiunile balneo-climate­­rice, decontările unor aseme­nea călătorii şi multe alte sarcini mari sau mărunte re­vin în conglomerat consiliu­lui local sau raional. Acestea, după cum se ştie, cu puţine excepţii, nu au un membru al biroului executiv salari­zat special pentru îndruma­rea activităţii de control obştesc. Cum volumul muncii nece­sare pentru coordonarea ac­tivităţii pe oraş sau raion este deosebit de mare, s-a re­curs la activul obştesc con­­stituindu-se în comisii for­mate din zeci de oameni, cu subcomisii pentru protecţia muncii, deservirea în comerţ, deservirea în unităţile medi­­co-sanitare etc. Ele constituie desigur un important sprijin pentru organele teritoriale ale U.G.S.R. şi nu o dată ne­am exprimat admiraţia pen­tru dăruirea şi priceperea cu care mii de oameni ai muncii, membri ai sindicatelor din întreprinderi şi instituţii con­sacră o bună parte din tim­pul lor liber activităţii din aceste comisii. Aportul de in­teligenţă, pasiune şi simţ gos­podăresc s-a făcut simţit în îmbunătăţirea deservirii populaţiei. Privind însă în VICTOR BOTEZ (Continuare în pag. 3-a) Să presărăm cu flori primii paşi ai „bobocilor“ în lumea cărţii. (Şcoala generală nr. 99 din Capitală) Foto : S. ALEXANDRU ! Diversitatea exagerată sau avatarurile funcţionarismului S-a încetăţenit — în ciuda stridenţei fonetice jjj 1 — expresia „a munci cu cartea“. Biblioteci, d­u- El îjj buri, case de cultură — iată numai cîteva din Ej I instituţiile pentru care expresia în cauza este H I un instrument de lucru, care, folosind-o în mod B |j obişnuit, au impus-o. Desemnînd o necesitate, a K! activitatea cu cartea devine realitate prin uti- H I lizarea unei multitudini de forme, de la simpla jjfl II prezentare a unei cărţi, pînă la întîlnirile cu B H scriitorii şi simpozioane. Se întîmplă însă ceva cu totul neaşteptat: ■­­ din dorinţa lăudabilă a prezentării unor acţiuni B­S interesante, atractive, menite în ultimă instanţă şi să familiarizeze cit mai mulţi cititori cu miri­­g­ra­fica lume a cărţilor, se ajunge la o inflaţie de ja i manifestări stereotipe, diferenţa constînd doar || B în denumirile pe care le poartă. Pentru că, în­ jj jj tre „seară literară" şi „şezătoare literară”, între H jjg „recenzie” şi „prezentare de carte“, între „meda- jjj H lion literar” şi „moment poetic“ deosebirile sînt S || minime, neesenţiale. Şi nu mai e de loc prilej || ş| de uimire cînd o bibliotecară afirmă senin că : | g| „Oamenii vin (la unele din aceste manifestări fc H — n. n.) ca la un fel de şedinţă“. (Elena Haită, | g clubul „Republica“). Evident, este vorba de fl fi acele acţiuni a căror existenţă este motivată jS jjj printr-o înţelegere strict funcţionărească, de ne- |j Ij voia înşirării pe lungi coloane a titlurilor, aco- H B perire a unei munci formale, lipsită de am- S prenta priceperii şi a pasiunii. Şi chiar dacă în t t I dreptul lor sunt trecute cifre mari, atestînd o IS largă participare, oare coeficientul valoric de- 1 pinde de cel numeric ? Pentru că „mobilizarea“ g — nu sună cam. curios acest termen ? — capătă gj in cele mai multe cazuri un caracter de obliga- | * tivitate, ceea ce asigură artificial, un larg audi- g f| toriu. Dar ce folos ! g „A venit vremea ca aceste acţiuni să capete I ii un caracter mai activ, mai dinamic" — spune I Cornel Dincuţă, directorul bibliotecii raionale î­n „Nicolae Bălcescu“ (de remarcat poziţia foarte­­ „pitorească" a acestei biblioteci, înghesuită între­­ MIRCEA IORGULESCU (Continuare în pag. 3-a) FAMILIA — constelaţia celui mai intim univers . Ancheta socială de faţă redă — în continuare — concluziile investiga­ţiilor etice şi sociologice, pe tema vieţii de familie. Părţile III—IV ale anchetei au fost publicate în nume­rele 6166 şi 6167 ale ziarului nostru. Asemuisem familia unei constelaţii. Stelele „univer­sului intim" — condensări incandescente ale unui imens omenesc se dezvălu­iau în plenitudinea străluci­rii lor. încercam satisfacţia astronomului care, îndrep­­tîndu-şi luneta spre boltă, reevalua prin ochiul ei ma­gic, sclipiri şi tării de lu­mină, cărora privirea obiş­nuită nu le intuise splen­doarea. Există însă clipe, cînd aştrii se refuză vede­­rii­.IV sau răspund cu sclipiri întunecate. Pete negre şi dire de întuneric umbresc orizontul vizual Ele vestesc drama care refractă admiraţia şi înă­buşe entuziasmul privitoru­lui Luneta cade în jos, cu amărăciunea unei revelaţii dureroase , şi pe boltă, ste­lele se sting, se dezinte­grează... Desigur că, aşa cum re­marcă înţelepciunea noastră populară de veacuri, „pădu­re fără uscături, nu există“. Şi tot la fel de explicabil este faptul că în societatea socialistă, aceste cazuri sunt foarte puţine şi apar izolat. Asemenea părinţi — căci despre ei este vorba — din­­tr-un egoism obtuz şi mes­chin, îşi iubesc mai mult propria persoană decît pe acei cărora le-au dat viaţă. Egoismul lor îşi trage rădă­cinile, din mediul de viaţă viciat în care au trăit unii dintre ei, din influenţe ale ideologie,­ burgheze ce mai persistă în conştiinţa lor şi asupra cărora, colectivul imediat în care aceştia tră­iesc, nu a acţionat cu toată fermitatea. Numai aşa se explică de ce unii părinţi, se mai găsesc în situaţia de a-şi neglija copiii. Cum so­cietăţii noastre în mod o­­biectiv, îi sunt străine ase­menea manifestări, rolul ac­tiv al opiniei publice tre­buie să se facă simţit cu toa­tă promptitudinea, pentru curmarea lor totală. „Nefericire familială“ — este modul obişnuit de cla­sare, al familiilor destrăma­te. Pare poetic şi stîrneşte compasiune, deşi în această situaţie poezia are mai pu­ţin rost decît oriunde. Pen­tru că pînă la această ama­ră rezultantă a unei căsni­cii, au lucrat şi măcinat în ascuns, factori care scoşi la iveală şi supuşi analizei, sînt tot ceea ce poate con­trazice mai mult poeticul şi umanul. Marele tragism al acestei dezvăluiri, constă în faptul că totuşi, unii oa­meni , în condiţiile arăta­te mai sus, sunt generatori şi purtători ai unor astfel de factori. Am defrişat cu conştiinţa cutremurată fapte şi moti­ve pe care din respect pen­tru hîrtie, le denumim doar — jungla neomenescului. Chiar şi o asemenea de­centă comparaţie pare in­dulgentă. Monstruozitatea... „părintească“­la stîlpul infamiei Cuvintele acestea cad greu şi straniu. Alăturarea lor contrazice şi răstoarnă sensul binecunoscutei expre­sii : „dragoste părintească“. Antipodul ei, este fără îndoială cel mai sus men­ţionat, dezlănţuit de nişte inşi care-şi binemeritează — pentru comportare şi simţi­re — calificativul de „mon­­ştri cu chip de om“. Fap­tele acuză. Lui Nicolae B. i se spune pînă în preziua procesului, Ca oricărui om ce a zămis­lit alte fiinţe : tată. Tatăl a doi copii, un băiat şi o fată. Monstrul şi declasarea din el au biruit însă orice fărime de omenie şi simţire părintească , minat de jos­nice porniri animalice, a în­treţinut relaţii imorale cu propria-i fată — minora Floarea B. — în vîrstă de 15 ani. Cinismul lui bestial nu s-a cutremurat în faţa fărădelegii săvîrşite, ci a de­clanşat o nouă mîrşăvie : l-a determinat — beat fiind — şi pe fiu să aibă asemenea relaţii cu sora lui. Pentru această zguduitoare infamie a fost pedepsit cum se cu­vine de legile ţării. Au ră­mas însă în urmă doi co­pii traumatizaţi psihic, ce vor purta întreaga lor via­ţă, stigmatul unei nenoro­ciri de care se face vinovat cel care ar fi trebuit — AUREL CODREANU (Continuare in pag. 2­ a) TOVARĂŞUL IM CEAUŞESCU, SECRETAR GENERAL AL C.C. AL P.C.R., A PRIMIT PE PRÍMRE MINISTRU AL REPUBLICII TURCIA, SUBEYMAN REMIRE! Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunst Ro­mân, a primit vineri la a­­miază pe primul ministru al Republicii Turcia, Su­leyman Demirel, care face o vizită în ţara noastră. La întrevedere au parti­cipat Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Mihai Marinescu, ministrul indu­striei construcţiilor de ma­şini, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Şandru, adjunct al mini­strului afacerilor externe, Ion Drînceanu, ambasado­rul României la Ankara. Primul ministru al Tur­ciei a fost însoţit de Ihsan Sabri Caglayangil, mini­strul afacerilor , externe, Mehmet Turgut, ministrul industriei, Refet Sezgin, ministrul energiei şi resur­selor naturale, Kamuran Gürün, ambasadorul Tur­ciei la Bucureşti, Uter Turkmen, secretar general adjunct în Ministerul Afa­cerilor Externe al Turciei. Abordîndu-se problemele relaţiilor bilaterale dintre România şi Turcia, s-a ex­primat aprecierea pozitivă asupra cursului favorabil pe care acestea le-au luat în ultimul timp şi dorinţa comună de a le extinde şi mai mult în viitor în avan­tajul ambelor ţări. Au fost, de asemenea, discutate pro­bleme ale situaţiei interna­ţionale, relevîndu-se că le­găturile de colaborare ba­zate pe principiile indepen­denţei, suveranităţii, nea­mestecului în treburile in­terne între state cu orîn­­duiri politico-sociale diferi­te constituie o contribuţie importantă la crearea unui climat propice destinderii internaţionale. A fost sub­liniată, totodată, însemnă­tatea dezvoltării relaţiilor de înţelegere şi bună veci­nătate între toate ţările din Balcani, de pe continentul european şi din lumea în­treagă, rolul tot mai mare pe care ţările mici şi mij­locii sunt chemate să-l joa­ce în promovarea unor ase­menea relaţii şi în soluţio­narea litigiilor internaţio­nale, spre binele păcii şi progresului. După întrevedere, care s-a desfăşurat intr-o at­mosferă cordială, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îm­preună cu soţia, au oferit un dejun în onoarea pri­mului ministru al Turciei şi a soţiei sale. (Agerpres) LA FURNALUL NR. 2 CALAN Pe „drumul critic“ la scurtarea reparației capitale Reparaţia capitală a unui furnal este un eveniment de o deosebită însemnătate în viaţa colectivului care-l de­serveşte, dar şi a construc­torilor, eveniment care pri­lejuieşte nu numai demons­trarea unor virtuţi profe­sionale, dar şi proba de foc a capacităţii organizato­rice a cadrelor din condu­cerea economică. Dacă toate sînt bine plănuite şi înfăp­tuite ca atare, colectivul are satisfacţia aducerii unei în­semnate contribuţii la dez­voltarea economică a ţării, prin reducerea la minimum posibil a timpului de repa­raţie, cîştigîndu-se pe a­­ceastă cale însemnate canti­tăţi de metal. O astfel de satisfacţie a avut nu de mult şi colecti­vul de la uzinele „Victoria“ Călan şi colaboratorul său apropiat, constructorul, de la I.C.S. Hunedoara care, împreună, au efectuat, la furnalul nr. 2 de aici, o re­paraţie capitală într-un timp record de 67 de zile, cu 8 mai înainte de termenul pla­nificat, înainte de a etala meto­dele care au făcut posibil acest succes, să ne oprim a­­supra unei chestiuni de o însemnătate la fel de mare. E vorba de concepţia înain­tată a beneficiarului, care şi-a propus, ca o dată cu re­paraţia respectivă să aducă furnalului și modernizările necesare pentru a-1 alinia în rîndul celor mai evoluate, ca tehnică, de pe­­jian mon­dial. Pentru a elimina defi­ciențele constructive pe care le avea — gîtul foarte lung, „pîntecul" scurt, creuzetul cu capacitate mică de înma­­gazinare, răcirea prin stro­pire exterioară , care au determinat o exploatare greoaie şi o producţie mică, în comparaţie cu a altor furnale de aceeaşi capaci­tate, s-a procedat la moder­nizarea profilului agregatu­lui, în care scop IPROMET- ul a realizat un proiect de ansamblu adecvat care a urmărit în primul rînd creş­terea producţiei. Şi se poate spune că acest deziderat a fost atins din moment ce la furnalul menţionat se obţin 300 de tone de fontă în 24 de ore, în loc de 260—280 cît dădea cel vechi, la ace­eaşi capacitate. Vorbind de meritele cons­tructorului trebuie notat, pentru început, faptul că a­­cesta, preocupat de a găsi procedee cit mai eficiente de organizare şi de conducere a procesului de execuţie în scopul reducerii duratei de execuţie şi sporirii produc­tivităţii muncii, a apelat, şi aici, la metoda de planifi­care şi urmărire a lucrări­lor, denumită graficul-reţea, o variantă a drumului cri­tic, care şi-a vădit, în atîtea rînduri eficienţa. Pe baza experienţei acu­mulate şi a unui studiu mai aprofundat de planificare şi conducere a execuţiei s-a a­­plicat această metodă la ela­borarea programării lucră­rilor de reconstrucţie a fur­nalului, ceea ce a făcut po­sibilă urmărirea operaţiuni­lor celor mai importante, care condiţionau respectarea termenului de execuţie pro­pus. Demolarea furnalului s-a făcut în elemente cît mai mari, folosindu-se macarale de mare capacitate, iar pen- ION MAGUREANU (Continuare în pag. 3-a) Primirea de către tovarăşii Chivu Stoica şi Ion Gheorghe Maurer a delegaţiei Parlamentului belgian Preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, a primit vineri delegaţia Parlamentului belgian, con­dusă de Paul Struge, pre­şedintele Senatului. Au fost de faţă Ştefan Voitec, preşedintele Marii Adunări Naţionale, Con­stanţa Crăciun, vicepre­şedinte al Consiliului de Stat, membri ai Consiliului de Stat, deputaţi în Marea Adunare Naţională. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit vineri di­mineaţa delegaţia Parla­mentului belgian condusă de Paul Struge, preşedin­tele Senatului. La întrevedere, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, au luat parte acad. Şt. S. Nicolau, vice­preşedinte al Marii Adu­nări Naţionale, acad. Şte­fan Milcu, preşedintele grupului parlamentar de prietenie România—Belgia, şi deputatul C. Paraschi­­vescu-Bălăceanu. (Agerpres) în pag. 2-a : Concursul şi Festivalul inter­naţional „George Enescu“ • Recital Rostropovici • AGENDA CONCURSULUI în pag. 3-a : • Relatări de la etapa de ieri a Turului ciclist al României • Interviu cu prof. Victor Firea despre Campionatele republicane de atletism ..

Next