Munca, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 6522-6547)

1968-11-08 / nr. 6528

Rapsodul Nu-l caut. N-o să-l găsesc. El umblă prin lume, din casă în casă, din sat în sat, din oraş în oraş. Şi cîntă. Îi aud, cum cîntă. Ca Barbu Lăutaru, ca Buică şi Di­­nicu. Şi nu numai ca ei. Ca toţi acei rapsozi pa­sionaţi, inimoşi şi încre­zători în steaua lor. Ca acei cintăreţi străluciţi, care au dus faima me­lodiilor româneşti pînă-n Moscova, pînă-n Paris, pînă-n Londra şi chiar mai departe. Nimeni nu-i ştie vîr­­sta. E tînăr şi-i bătrîn în acelaşi timp. Tînăr, precum lumea prin care se petrece. Bătrîn, pre­cum cîntecul pe care-l cîntă. Numele lui e trecut pe-un act de naştere. I se spune Victor Pirvă­­nescu din satul Cerna, aşezare chipeşă, stră­veche, de prin părţile Severinului. Dar, de fapt, oamenii l-au bo­tezat „rapsod" al lui ŞTEFAN GHEORGHIU (Urmare din pag. 3-a) Proletari din toate t­arile, unifi-va I ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Anul XXIV nr. 6528 B vineri 8 XI 1968 B 4 pagini 30 bani După patru luni de experimentare a noului sistem de salarizare şi majorare a salariilor Pe baza Directivelor Con­ferinţei Naţionale a P.C.R., în acest an a început aplica­rea în mod experimental a noului sistem de salarizare şi majorare a salariilor. In judeţul Prahova, organele centrale de stat au încredin­ţat această sarcină de răs­pundere colectivelor a opt unităţi economice. Dintre acestea, întreprinderea de foraj Ploieşti şi Schela— de extracţie a ţiţeiului Băicoi — sunt singurele pe ţară în industria petrolului în care are loc experimentarea­De la bun început, biroul executiv al Consiliului jude­ţean al sindicatelor Prahova a studiat cu atenţie Hotărî­­rea Consiliului de Miniştri pe această temă şi, în cunoş­tinţă de cauză, a sprijinit comitetele sindicatelor din întreprinderile vizate să-şi aducă întreaga lor contribu­ţie la rezolvarea cu compe­tenţă a tuturor problemelor ce le ridică experimentarea noului sistem de salarizare. înainte şi în timpul expe­rimentării ne-am îndreptat în mod deosebit atenţia asu­pra folosirii cît mai complete a timpului de lucru şi forţei de muncă, întăririi discipli­nei. Comitetele sindicatelor şi comitetele de direcţie au fost ajutate să înlăture une­le neajunsuri ,­ ce­­­­generau pierderi de timp de muncă. Comitetul sindicatului de la Fabrica de postav Azuga, prin comisia inginerilor şi tehnicienilor, a efectuat une­le studii privind mai justa folosire a timpului de lucru pe parcursul celor 480 de mi­nute şi asupra gradului de încărcare a muncitorilor şi maiştrilor. Studiile au aju­tat în stabilirea de norme fundamentate ştiinţific. La întreprinderea de materiale izolatoare Berceni, comitetul sindicatului prin comisia economică a sprijinit comi­tetul de direcţie să stabi­lească sarcini precise pe fie­care linie tehnologică, schim­buri, echipe şi oameni. Mă­sura a determinat o încadra­re corespunzătoare a salari­aţilor pe trepte şi gradaţii, noul sistem de salarizare de­venind astfel o pîrghie de bază a întăririi cointeresării materiale. In cele 4 luni care s-au scurs de la începutul expe­rimentării, noul sistem de salarizare şi măsurile ce-1 însoţesc şi-au dovedit vala­bilitatea. Aplicarea unor norme fundamentate ştiinţi­fic a rezolvat în mare măsu­ră situaţia anormală, care exista înainte, cînd la o re­alizare minimă de plan se obţineau depăşiri de normă între 130—180 la sută. La Fa­brica de postav Azuga, în semestrul I 1967, media re­alizării normelor a fost de 124 la sută. In timpul expe­rimentării s-a obţinut o în­deplinire a normelor între 101,2—101,7 la sută, propor­ţional cu realizările de plan şi un spor substanţial al productivităţii muncii. Un alt fenomen pozitiv ce s-a desprins cu ocazia experi­mentării este cererea a tot mai mulţi muncitori de ex­tindere şi lucrului în acord. Aşa stau lucrurile cu brigă­zile de intervenţie, construc­ţii şi montaj din Schela de extracţie a ţiţeiului Băicoi, unde numărul celor care lu­crează în acord a crescut de la 78 la 88 la sută şi respectiv de la 83 la 91 la sută. Ca un corolar al acestor realizări, cîştigurile medii ale salaria­ţilor sunt superioare celor din perioada anterioară. La întreprinderea de foraj Plo­ieşti, cîştigurile majorităţii salariaţilor au sporit cu 5 pînă la 20 la sută. Aceste fapte sunt o dovadă a supe­riorităţii noului sistem de re­tribuţie a muncii în funcţie de cantitatea, calitatea, răs­punderea socială şi califica­rea profesională a fiecărui salariat. în decursul experimentă­rii în unele întreprinderi au existat şi greşeli, fiind ne­voie de eforturi în plus pen­tru înlăturarea lor. La în­treprinderea forestieră Cîm­­pina, în sectorul de exploa­tare, de exemplu, normele de producţie la operaţiile scos şi apropiat s-au întocmit , fără să se ţină seama că în unele parchete materialul lemnos era dispersat pe su­prafeţe mari şi în cantităţi mici. Din această cauză nor­mele de producţie au fost realizate în proporţie de nu­mai 90 la sută. Lipsa măsuri­lor tehnico-organizatorice la această întreprindere a avut urmări negative în realizarea sarcinilor de plan pe trimestrul III a.c. (90,8 la sută), precum şi cîştiguri mai scăzute pentru o parte din muncitori. O situaţie asemănătoare s-a petrecut şi la întreprinderea de foraj Ploieşti. Măsurile energice luate în ultimul timp de co­mitetul de direcţie al între­prinderii de foraj, privind organizarea muncii în bri­găzile de montaj, recepţiona­­rea lucrărilor şi normarea corespunzătoare au deter­minat înlăturarea în cea mai mare parte a neajunsurilor, existînd garanția că rezulta­ CONST­ANTIN DUMITRACHE membru în biroul executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor Prahova (Continuare în pag. 3-a) TELEGRAMA Tovarăşului MARIAN SPYCHALSKI Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone VARŞOVIA In numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, vă a­­dresez dv., Consiliului de Stat al R. P. Polone şi poporu­lui frate polonez calde felicitări şi urări de noi succese în construcţia socialismului, cu prilejul celei de a 50-a ani­versări a redobîndirii independenţei de stat a Poloniei, moment de seamă în lupta poporului polonez pentru în­făptuirea năzuinţelor sale seculare de unitate, indepen­denţă naţională, democraţie şi progres social. NICOLAE CEAUŞESCU Domnului RICHARD NIXON Imi este deosebit de plăcut să vă adresez, cu prilejul alegerii Dumneavoastră în funcţia de înaltă răspun­dere de preşedinte al Statelor Unite ale Americii, feli­citări cordiale şi cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală. Folosesc această ocazie pentru a-mi exprima spe­ranţa că relaţiile dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul popoarelor român şi american, al cauzei păcii şi colaborării internaţionale. , NICOLAE CEAUŞESCU Buzău — cartierul Crîng Primirea de către tovarăşul Mae Ceauşescu * a delegaţiei Partidului Comunist din Japonia Tovarăşul N­i­c­o­l­a­e Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a primit joi la amiază delegaţia Partidului Comunist din Japonia formată din tova­răşii : Satomi Hakamada, membru al Prezidiului şi­­Secretariatului C.C. al P.C.J., Koichiro Ueda, membru supleant al Secre­tariatului, şeful Comisiei Politice a C.C. al P.C.J., Hidesato Namata, mem­bru al Comisiei Centrale de control financiar şi Shunichi Nishizawa, redac­tor şef al revistei „Docu­mente internaţionale“. Au participat tovarăşii: Leonte Răutu, membru al Comitetului Executiv, se­cretar al C.C. al P.C.R., Ştefan Voicu, membru al C.C. al P.C.R., redactor şef al revistei „Lupta de cla­să“ şi Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. Cu acest prilej, într-o atmosferă caldă, tovără­şească a avut loc un schimb de păreri cu privire la probleme actuale ale miş­cării comuniste şi munci­toreşti, ale situaţiei inter­naţionale, precum şi în legă­tură cu dezvoltarea în continuare a relaţiilor fră­ţeşti între Partidul Comu­nist Român şi Partidul Co­munist din Japonia. fu «AA&­I „Cugir", noul mineralier de 12 500 de tone, se află­­ în construcţie pe calele Şantierului naval din­­ Galaţi . ADUNARI pentru constituirea CONSILIILOR JUDEŢENE ALE OAMENILOR MUNCII Al NAŢIONALITĂŢILOR CONLOCUITOARE Plenara C.C. al P.C.R. din 24—26 octombrie a.c., analizând stadiul actual al structurii societăţii noas­tre, a stabilit crearea cadrului organizatoric care să dea expresie deplină unităţii politice a poporului nostru, să stimuleze şi să favorizeze dezvoltarea a­­cesteia în forme superioare. Ca urmare a măsurilor preconizate de plenară, în aceste zile au loc, în întreaga ţară, adunări de cons­tituire a Consiliilor naţionalităţilor conlocuitoare. Noile organisme vor pune în valoare, într-un mod superior, unitatea de gîndire, de voinţă şi de acţiune a tuturor celor ce muncesc în ţara noastră, fără nici o deosebire de naţionalitate. Aşa după cum au subliniat şi participanţii la a­­ceste adunări, aplicarea soluţiilor organizatorice adop­tate de recenta plenară, în vederea întăririi coeziunii naţiunii noastre socialiste şi creşterii rolului conducă­tor al partidului, marchează un moment nou, ca­litativ superior pe linia perfecţionării vieţii politice a ţării, în conformitate cu comandamentele procesu­lui de desăvîrşire a construcţiei socialiste. Puternic instrument al democraţiei socialiste, manifestare concretă a principiului egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate, consiliile a­­sigură condiţii mai bune participării active, multila­terale şi în mod organizat a oamenilor muncii de naţionalitate maghiară, germană şi de alte naţiona­lităţi la dezbaterea şi înfăptuirea politicii partidului, la elaborarea şi traducerea în viaţă a măsurilor pri­vind dezvoltarea economiei, ştiinţei, culturii, a mă­surilor de politică externă, de perfecţionare a activi­tăţii sociale. Vorbitorii au relevat că crearea acestor organis­me cu caracter larg reprezentativ va contribui la întărirea continuă a frăţiei dintre poporul român şi naţionalităţile conclocuitoare, a unităţii moral-poli­­tice a tuturor oamenilor muncii, indiferent de na­ţionalitate, la cimentarea coeziunii naţiunii socia­liste — condiţie fundamentală a trăiniciei orîndui­­rii noastre noi, uriaşă forţă motrice a progresului ţării. Ieri, la Casa de cultură din Alba Iulia s-a desfă­şurat, într-un cadru festiv, adunarea de constituire a Consiliului judeţean Alba al oamenilor muncii de na­ţionalitate maghiară. In sa­lă au fost prezenţi peste 250 de reprezentanţi ai muncitorilor, inginerilor, tehnicienilor, ţăranilor co­operatori, cadrelor didacti­ce, oamenilor de cultură de naţionalitate maghiară din Alba, Sebeş, Blaj, Aiud şi din celelalte localităţi ale judeţului. La adunare a luat parte tovarăşul Ale­xandru Kopandi, delegatul Comisiei centrale de orga­nizare a consiliilor oameni­lor muncii de naţionalitate maghiară dinn Republica Socialistă România. Tovarăşul George Ho­­moştean, prim-secretar al Comitetului judeţean Alba al P.C.R., a vorbit despre importanţa şi rolul Fron­tului Unităţii Socialiste şi ale consiliilor oamenilor muncii aparţinînd naţiona­lităţilor conlocuitoare, des­pre contribuţia pe care a­­cestea trebuie să o aducă la înfăptuirea politicii sta­tului nostru, la cimentarea frăţiei dintre oamenii mun­cii români, maghiari şi de alte naţionalităţi. Vorbito­rul a arătat printre­­ alte­le : „Prin munca lor întră­(Continuare în pag. 2-a) ALBA Ieri s-a deschis Congresul naţional de farmacie Convorbire cu prof. dr. docent P. IONESCU STOIAN, secretar general al Congresului naţional de farmacie Trăim într-o epocă în care descoperirea de noi medi­camente se desfăşoară în­­tr-un ritm rapid, ritm im­pus de progresele terapeu­ticii. In ultimii 30 de ani, in­vestiţiile în domeniul in­dustriei farmaceutice au crescut foarte mult, ceea ce a permis obţinerea de me­dicamente eficiente pentru combaterea, reducerea sau eradicarea unor boli cum sunt tifosul exantematic, paludismul, unele boli con­tagioase, parazitare şi al­tele. Cercetările farmaceutice din ţara noastră efectuate în institute, în învăţămînt şi în fabrici au fost corelate cu necesităţile ocrotirii să­nătăţii publice şi cu dez­voltarea industriei noastre de medicamente. L-am în­trebat pe interlocutorul nostru cum este oglindit acest aspect în cadrul con­gresului ? — Congresul — ne-a răspuns domnia sa — are drept scop să treacă în re­vistă realizările în do­meniul cercetării funda­mentale şi aplicative care se răsfrâng asupra nivelu­lui dezvoltării industriei noastre farmaceutice. In cadrul secţiei de sinteză, de exemplu, sunt prezen­tate o serie de lucrări cu caracter teoretic, care-şi pot găsi aplicarea în ob­ţinerea unor materii prime necesare industriei far­maceutice sau în realizarea unor compuşi chimici cu eventuale acţiuni tera­peutice. Primii paşi făcuţi în do­meniul citostaticilor au Interviu realizat de ADRIANA LUSCALOV (Continuare în pag. 3-a) IN INTIMPINAREA ADUNĂRII ... .................... GENERALE A SCRIITORILOR Un „moment al romanului“? Nu peste multe zile va avea loc Adunarea generală a scriitorilor, eveniment de mare im­portanţă pentru viaţa noastră literară. Co­eziunea frontului scriitoricesc în jurul parti­dului, manifestată în diferite ocazii, partici­parea activă la viaţa socială — iată cadrul în care se va desfăşura Adunarea generală. In aşteptarea ei, se fac evaluări şi sînt trecute în revistă rezultatele activităţii de pînă acum, sunt exprimate opinii în legătură cu climatul literar şi rolul scriitorului în societate, sunt expuse idei despre funcţiile şi rolul literaturii. O neobişnuită efervescenţă creatoare constituie premisa unei fructuoase dezbateri. Rîndurile care urmează au rostul de a semnala un feno­men cu multiple semnificaţii : este vorba de o creştere substanţială a numărului de romane de valoare, consacrate realităţilor României so­cialiste, ne de mare valoare, aparţi­­nînd unor autori de vîrste şi structuri literare cu totul diferite. „Moromeţii“ voL II şi „Intrusul“ de Marin Preda, „Francisca“, „In absenţa stăpînilor“ şi „A­­nimale bolnave•• de Ni­­colae Breban, „pădurea ne­bună" de Zaharia Stancu, „Vestibul“ şi „Interval“ de Al. Ivasiuc, ,,Coborind" de Paul Georgescu, „Iarna Jimbul“ de Alice Botez, „Cuscrii“ de Alecu Ivan Ghik­a»»Alexandra şi In­fernul" de Laurenţiu Ful­­ga — iată numai cîteva titluri prestigioase dintr-o listă ce s-­ar putea încă prelungi. Pentru lunile ur­mătoare editurile anunţă de asemenea noi apariţii de înaltă ţinută . Urmărind cu atenţie proza acestui deceniu, se poate observa cu uşurinţă că acest „moment al ro­manului“ este de dată re­centă, că se află abia în etapa de început. Primii ani de după 1960 şi pînă către 1966 sunt dominaţi, sub aspect literar, de fe­nomenul cunoscut sub nu­mele de „proză scurtă“. Are loc, în această vreme, o masivă impunere a nu­melor tinere : Fănuş Neagu, Nicolae Velea, D.R. Popes­­cu, Ion Băieşu, George Bălăiţă, Constantin Ţoiu, Vasile Rebreanu, Sorin Titel, Iulian Neacşu, Du­mitru Ţepeneag, Sînziana Pop fiind numai cîteva dintre ele. Nu puţini din­­tre aceştia propun mo­­dalităţi noi, sunt numeroasă încercările de a deschide perspective inedite prin M. IORGULESCU (Continuare în pag. 3-4 Proza noastră traver­sează acum un „moment al romanului“. Anii din urmă, lunile care au tre­cut, au adus un număr impresionant — în raport cu timpul scurt — de roma- FĂURIREA STATULUI UNITAR­­DEZIDERAT DE VEACURI AL POPORULUI ROMÂN . Desăvîrşirea unităţii na­ţionale, respectiv încheie­rea procesului de formare a statului naţional unitar român, este rezultatul unui lung şi neîntrerupt proces istoric al cărui început se găseşte în plin Ev Mediu şi se leagă de epoca în care poporul nostru — for­mat în mileniul I al erei noastre, în spaţiul carpato­­danubian de la nordul Du­nării inferioare — este ne­voit să trăiască şi să se dez­volte în trei state politice separate : Ţara Româneas­că, Moldova şi Transilvania. In desfăşurarea acestui lung şi complex proces isto­ric, lupta pentru realizarea unităţii naţionale cunoaşte mai multe momente impor­tante, care constituie trep­te ce jalonează ireversibilul proces ce se va încheia o dată cu alăturarea şi a ul­timei mari provincii româ­neşti, Transilvania, la cele care — unite cu aproape şase decenii mai înainte — puseseră bazele României moderne. Ceea ce a caracterizat de-a lungul veacurilor exis­tenţa poporului român din Moldova, Transilvania şi Ţara Românească au fost, precum se ştie, cadrul geo­grafic unitar, unitatea lim­bii, elementele comune de viaţă economică, comuni­tatea de factură spirituală. Locuind un teritoriu care reprezintă o unitate geo­grafică armonioasă, prezen­tând diferite forme de re­lief îmbinate într-un tot u­­nitar şi echilibrat şi avînd ca element central arcul Munţilor Carpaţi — „cu­nună de munţi“, cum su­gestiv îi caracteriza scrii­torul bizantin Iordanes —, AL. MATEI directorul Arhivelor Statului­ Cluj românii au,vorbit, totodată, şi o limbă unitară._ „Româ­nii păstrează încă limba ro­mână — scria în secolul al XV-lea istoricul Antonio Bonfini —, şi ca să­­ n-o piardă se luptă astfel incit ,se pare că nu se războiesc, atît pentru viaţă, cît mai ales pentru păstrarea limbii“. Legăturile economice per­manente între populaţia ro­mânească, trăind de o par­te şi de cealaltă a Carpaţi­­lor, a fost un factor esen­ţial care a generat conştiin­ţa unităţii poporului român. Documentele vremii sunt deosebit de concludente în acest sens, încă în veacul al XIV-lea sunt atestate documentar legăturile strân­se între toate cele trei ţări româneşti. La 20 ianuarie 1368, Vladislav, domnul Ţării Româneşti, dă un pri­vilegiu comercial negustori­lor din Braşov. Din actul datat la 6 august 1413 aflăm că Mircea cel Bătrîn reîn­noieşte tratatul comercial, încheiat de predecesorii săi cu braşovenii. Acelaşi pri­vilegiu va fi întărit după 31 de ani, la 7 august 1444, de Vlad Dracul, într-o scri­soare de la sfîrşitul lunii noiembrie 1457, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, scrie braşovenilor că pot veni liberi în ţara lui cu toate mărfurile lor, spre a face comerţ. Continuitatea acestor legături este confir­mată de numeroase docu­mente din secolele urmă­toare. Aflăm, astfel, că la 7 septembrie 1559, de pildă, Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, scrie con­siliului oraşului Bistriţa despre dorinţa sa de priete­nie şi de întărire a legătu­­rilor comerciale, existente, de altfel, şi înaintea lui. Ulterior, la 26 februarie 1560, comunică aceluiaşi oraş organizarea şi deschi­derea drumului dintre Mol­dova şi Bistriţa, facilitîn­­du-se cumpărarea de vite şi carne în schimbul postavu­lui al altor mărfuri aduse în ţară de aceştia. Interesele economice co­mune se vor împleti tot mai mult, începînd de la sfîrşi­­tul secolului al XIV-lea, cu interesele apărării îm­potriva cotropitorilor stră­(Continuare în pag. 2-a)

Next