Munca, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 6807-6833)

1969-10-09 / nr. 6814

Proletar! din toate tárile, unifi-vá! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXV nr. 6814 joi 9 octombrie 1969 mmmm 6 pagini 30 bani ESTE KORHAL CA BENEFICIARII SĂ „EORKIZEZE“ INCERCĂTU­RI, IAR DE CRITICĂ SĂ „BENEFI­CIEZI“ NUMAI FURNIZORII ? In cele nouă luni care s-au scurs din acest an, colectivul Uzinei „Vulcan“ Bucureşti a obţinut rezul­tate însemnate în realiza­rea planului de producţie. Astfel, principalii indica­tori au fost realizaţi după cum urmează: producţia globală în proporţie de 101,6 la sută, iar pro­ducţia marfă 104,0 la sută. La productivitatea muncii s-a dobindit un spor de 3,2 procente, iar la export planul de livrări a fost în­deplinit în proporţie de 100,9 la sută. Aceste reali­zări dovedesc hotărîrea co­muniştilor, a întregului co­lectiv al uzinei, pentru în­deplinirea exemplară a im­portantelor sarcini puse în faţă de partid, constituind premise sigure în crearea condiţiilor propice luării unui start bun în 1970 şi pregătirii temeinice a pro­ducţiei din cincinalul vii­tor, înfăptuirii obiectivelor stabilite de Congresul al X-lea al partidului. Prin gradul înalt de teh­nicitate, prin importanţa tehnologică a utilajelor, in­stalaţiilor şi agregatelor ce se realizează aici, Uzina „Vulcan“ a devenit cunos­cută atît în ţară cit şi pes­te hotare. Ea livrează uti­lajele energetice pentru majoritatea obiectivelor in­dustriale ale economiei noastre, dintre care unele de mare importanţă, cum sunt cele destinate termo­centralelor de la Govora şi CONSTANTIN DUMITRACHE director general al Uzine­lor ,,Vulcan“ Bucureşti Palas-Constanţa, Combina­tului siderurgic Galaţi şi Platformei petrochimice de­ la Piteşti. Pentru anul curent au fost încheiate 1 535 con­tracte economice cu terme­ne scadente eşalonate pe cele patru trimestre. In pla­nificarea şi contractarea lor cît mai judicioasă, co­mitetul nostru de direcţie a ţinut seamă de deficien­ţele care au existat în a­nul trecut şi a luat din vreme măsurile ce se im­puneau pentru nominali­zarea întregii producţii din acest an şi stabilirea obli­gaţiilor cu toţi beneficiarii. Un accent deosebit l-am pus pe asigurarea documentaţiei tehnice de execuţie pentru întregul an, şi îndeosebi cea necesară pentru semestrul I a.c., astfel încît să putem asigura condiţiile materia­le necesare execuţiei co­menzilor în strînsă corela­ţie cu sarcinile planului de producţie al uzinei. De asemenea, noi am urmărit ca produsele să fie cunos­cute şi nominalizate, iar ca­pacitatea de producţie a uzinei să fie acoperită din vreme cu comenzi. Prin activitatea de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii am reorganizat pro­cese tehnologice, am intro­dus noi metode şi procedee de lucru. Acordînd aceeaşi atenţie respectării termenelor con­tractuale ca şi planului de producţie, comitetul de di­recţie, întregul nostru co­lectiv au intervenit prompt atunci­ cînd s-au ivit ano­malii reuşind să le înlăture şi să creeze teren prielnic (Continuare în pag. 3-a] Afacerişti cu lemne de foc m­omji­­i. Emmu De fapt, raidul l-am în­ceput la Consiliul munici­pal al sindicatelor din Bacău, unde speram să găsim consemnări ale con­trolorilor obşteşti. Idee preconcepută. Am fost însă asiguraţi că depozitele de lemne­ fuseseră obiect de control. Şi că tocmai urma (ce coincidenţă !) să se mai întreprindă o atare acţiu­ne. Oricum, am fost bucu­roşi să-i însoţim pe mun­citorii din echipele de control obştesc, care nu-şi aminteau să mai fi intrat cu asemenea treburi la „Combustibilul“. Dar care s-au dovedit mai pricepuţi decît Inspecţia comercială locală în depistarea nere­gulilor din comerţul cu lemne. S-a nimerit o zi senină, raritate în această zonă cu climat londonez. Aşa că pneurile camioanelor nu brăzdau, precum plugurile, aria Depozitului de la Ba­riera Sărată şi nici bidivii nu opinteau în nămol. Lemne erau berechet. Şi cărbuni aşişderea. Cumpă­rătorii nu lipseau. Mulţi şi grăbiţi. Atribute care-i lăsau reci pe comercianţi. Toată incinta era o forfotă deasă. Insă vehicule în­cărcate porneau rar la drum. — De ce baţi cărare-n cruciş, am întrebat o bă­­trînică, n-ai venit să cum­peri ? — Cum nu ! ne-a răs­puns dînsa (Maria Bisac, str. Bicaz nr. 50). Da’ n-are cine: mi le duce acasă. — Casieria n-a reţinut şi costul transportului ?. Raid autumnal prin depozitele „Combusti­bilului“ din Bacău şi Comăneşti — Ba dai — ne-a ex­plicat altă clientă (Jana Topliceanu, muncitoare la fabrica „Proletarul"). Plă­tim şi transportul şi tăia­tul, dar după aceea, tre­buie să ne tocmim, pentru încă o plată, şi cu tăietorii, şi cu căruţaşii. — Am plătit şi sortatul (intervenţia cetăţeanului Petre Rijală, din str. Dr. Armeanu 13). Fără două­zeci de lei n-am scăpat. Intre timp, mulţimea se adunase, ca la urs, între stive. Ne-am dus şi noi a­­traşi de hărmălaie. Şi l-am văzut pe CRISTEA CALU­­STIAN, şeful depozitului, producîndu-se într-un nu­măr de pugilat. Lipsind ringul şi corzile reglemen­tare, partenerii dumisale (o mulţime de indivizi cer­taţi cu apa şi săpunul) fu­geau de le scăpărau călcî­­iele după prima lovitură primită, în cîteva minute, a rămas singur. Şi învin­gător. ...SUPRAPREŢUL LEMNELOR Enigma s-a destrămat curînd. Cristea Calustian a fost surprins de prezenţa controlorilor obşteşti. De­ G. FILIMON A. CODREANU (Continuare în pag. 4-a) (In pag. a III­a) E(Ö©M€®M€L Tovarăşul Nicolae Ceauşescu -l­­- a primit pe savantul Henri Coadă Miercuri la amiază, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat, a primit pe savantul român Henri Coandă, care se află în ţara noastră. La primire a participat tovarăşul Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliu­lui de Stat. Convorbirea, care a avut loc cu acest prilej, s-a des­făşurat într-o atmosferă de caldă cordialitate. După întrevedere, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, a oferit un dejun în onoarea sa­vantului Henri Coandă şi a soţiei sale. A luat parte tovarășul Manea Mănescu, împreună cu soția. Un nou catalizator ...a fost brevetat de un grup de ingineri de la institutul „Petrochim“ , fabricarea caii din Ploiești. Noul cataliz ,este la fabucarea cau­zator, care se situează ciucului sintetic, la nivelul performanțe­lor mondiale, se folo­ Colectivul exploatării miniere Lupeni, deţi­nător al steagului de fruntaş pe ramură, a livrat miercuri Uzinei­lor de preparare şi coc­sificare cea de-a 50 000 tonă de cărbune extra­să peste prevederile de plan de la începutul a­­nului. Minerii de la Lu­ LUPENI A 50 000 tona de cărbune peste plan peni şi-au îndeplinit astfel angajamentul a­­sumat pe întregul an. Este semnificativ fap­tul că sporul de pro­ducţie s-a obţinut în condiţiile reducerii chel­­tuielilor planificate, realizîndu-se astfel 3 500 000 lei beneficii suplimentare. Noul complex de xi­­len de la Rafinăria Brazi, intrat de cu­rînd în funcţiune DATORII „UIT­AT­E“ La începutul acestui an de învăţămînt, şcoli­lor generale şi de cul­tură generală din jude­ţul Argeş li s-au repar­tizat 46 educatori, 18 în­văţători şi 90 de profe­sori, tineri absolvenţi ai diferitelor licee pedago­gice, institute şi facultăţi din ţară. „Majoritatea dintre ei — a precizat Florian Di­­ţuleasa, inspector şcolar general al judeţului — şi-au înţeles menirea de a participa conştient la vasta operă de construc­ţie socialistă ce se des­făşoară în ţara noastră, necesitatea de a se pre­zenta acolo unde au fost repartizaţi şi de a-şi în­cepe munca de dascăl, cu convingerea că fac un serviciu , util so­cietăţii. Vorbind despre fru­museţea acestei meserii, de pasiunea cu care numeroşi profesori şi învăţători o practică, in­terlocutorul nostru ne oferă numeroase exem­ple de cadre ca­re, o da­tă cu repartizarea la ca­tedră, s-au stabilit în lo­calităţile respective, a­­taşîndu-se, cu trup şi suflet, de oameni, de o­­biceiurile locului. Deşi pînă a veni aici nu îl lega nimic de Poiana D. BURCEA (Continuare în pag. 2-a) (în pag. a IV-a) HOTARIRI ALE CONSILIULUI DE MISIRI privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare și majorarea salariilor in agricultură Consiliul de Ministri a emis recent două hotărîri prin care aprobă cu înce­pere de la 1 noiembrie a.c. generalizarea experimen­tării noului sistem de sala­rizare şi majorarea salarii­lor lucrătorilor din între­prinderile agricole de stat, de mecanizare a agricultu­rii şi din alte unităţi agri­cole de stat, precum şi a specialiştilor din coopera­tivele agricole de produc­ţie. Corespunzător acestor hotărîri, salariile lucrători­lor din unităţile agricole de stat urmează să fie majo­rate în mediu cu 9 la sută ; împreună cu majorarea sa­lariilor mici efectuată în anul 1967, se asigură pe ansamblu o creştere medie de 12,6 la sută. Pentru specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în cooperativele agricole de producţie s-a acordat o creştere medie a salariilor de 20,6 la sută care asigu­ră o corelare mai bună a salariilor lor cu ale celor care lucrează în întreprin­derile agricole de stat. De majorarea salariilor vor beneficia peste 425 000 de salariaţi din agricultu­ră ale căror venituri anua­le vor fi aproximativ cu 725 milioane lei mai mari faţă de cele realizate înain­te de 1 august 1967. Noul sistem de salarizare ţine seama de specificul condiţiilor de lucru din a­­gricultură, prevăzînd for­me elastice de salarizare care să cointereseze mai puternic lucrătorii din a­­cest important sector al e­­conomiei naţionale în obţi­nerea unor producţii spo­rite de cereale, legume, plante tehnice, lapte, carne, ouă şi alte produse atît în sectorul agriculturii de stat cît şi în cel cooperatist. Astfel se asigură o legătu­ră mai strînsă a salariilor lucrătorilor din unităţile agricole de stat şi ale spe­cialiştilor din cooperative­le agricole de producţie cu rezultatele muncii lor şi ale unităţii în care îşi des­făşoară activitatea. Noul sistem de salarizare prevede acordarea salariu­lui corespunzător realizării sarcinilor de producţie sta­bilite. Ţinînd seama de condiţi­ile specifice din agricultu­ră, unde rezultatele com­plete ale activităţii pro­ductive pot fi cunoscute a­­bia la sfîrşitul anului agri­col, salariul tarifar al aces­tor lucrători cuprinde două părţi — partea cea mai mare de 80—90 la sută se acordă lunar, iar partea a doua la sfîrşitul anului, în raport cu realizarea planu­lui de producţie. Pentru a cointeresa pe lucrătorii din fiecare fer­mă în obţinerea unor re­zultate cît mai bune, veni­turile acestora vor fi ne­mijlocit legate de rezultatele fermei unde îşi desfăşoară activitatea, independent de rezultatele obţinute pe an­samblul întreprinderii a­­gricole. Veniturile lucrătorilor din întreprinderile de mecani­zare a agriculturii — I.M.A. — vor fi condiţionate atît de îndeplinirea planului de lucrări exprimat valoric, cît şi de realizarea produc­ţiilor planificate la princi­palele culturi în cooperati­vele agricole de producţie deservite. In acest fel, ei vor fi cointeresaţi să exe­cute lucrări de calitate cît mai bună şi la timpul, op­tim în cooperativele agri­cole de­­producţie. In afara salariilor tari­fare, lucrătorii din unităţi­le agricole de stat vor be­neficia de premii în cursul anului pentru rezultate deosebite in muncă şi de gratificaţii la finele anului în funcţie de depăşirea ve­nitului net pe fermă, sau a beneficiilor planificate pe întreprindere. In cazul lu­crătorilor din întreprinde­rile de mecanizare a agri­culturii, se pot acorda pre­mii pentru depăşirea pla­nului de venituri al între­prinderii. Totodată, li se pot acorda premii pentru depăşirea producţiei plani­ficate la principalele cul­turi din C.A.P. deser­v­­ite. Pentru aceasta C.A.P.­­pot constitui un fond de premiere în limita unei cote de pînă la 20 la sută din volumul producției ob­ţinute peste plan la prin­cipalele culturi, pentru care I.M.A. efectuează lucrări. (Continuare în pag. 5-a) Cu toate forţele, ziua şi noaptea, pentru încheierea cu succes a campaniei agricole de toamnă Porumbul nu se culege­­ cu zîmbete şi plimbări Priveliştea din jur e în­­cintătoare. Pe tăpşanuri şi dealuri dulci, pe cîmpia îngustă ce coboară în re­­peziş spre Dunăre, lanuri­le de porumb galben, cu foile sfărogite de vîntul şi bruma toamnei, aşteaptă să curgă spre hambarele albe. Din mersul şaretei, ION MAREŞ, preşedinte­le C.A.P. Băneasa, jude­ţul Ilfov, arată cu braţul spre sud, urmînd discuţia întreruptă : „De cînd sînt, n-am văzut porumb aşa de frumos cu bobul mare şi dulce !“. „Tot aşa, frumos, ar trebui să ajungă şi în silozurile statului“ — i-am replicat tovarăşului preşe­dinte. „Se înţelege, sigur că da... De-aia ne şi gră­bim...“. De fapt aşa şi trebuie­ să ne grăbim. Vremea nu aş­ C. ANDREI* (Continuare în pag. 3-a) Cine încetineşte drumul recoltei spre hambare Porumbul de pe o bună parte din ogoarele judeţu­lui Constanţa îşi deschide greu drum spre locurile sale de destinaţie : pătule, hambare sau silozuri. La recoltatul acestei impor­tante culturi de toamnă viteza zilnică planificată nu este realizată decit un pro­cent de 60—70 la sută Şi aceasta datorită faptu­lui că în timp ce în unele unităţi agricole, ca cele din raza I.M.A. „23 August“, Ostrov, Valu lui Traian, recoltatul porumbului este pe sfîrşite — datorită sîr­­guinţei şi bunei organizări a lucrului — în altele rit­mul de lucru este extrem de scăzut. Lipsa de preocupare a unor cadre de conducere din unităţile agricole pen­tru crearea tuturor condiţii­lor în vedera bunei desfă­şurări a muncii ca şi ne­efectuarea unui control ri­guros în cîmp fac ca mij­loacele disponibile să nu fie utilizate la întreaga lor capacitate. Cum poate explica condu­cerea I.M.A. Sibioara, de exemplu, că la secţia de mecanizare de lingă sediul C.A.P. Corbul de Sus două combine CT-2 R stă­teau deunăzi nefolosite, una fiind defectă, iar cea­laltă (la care abia se ascu­­ţiseră cuţitele) nu începuse lucrul pe motiv că... nu i se deschisese încă drum în lan ? De asemenea, tova­răşii din consiliul de condu­cere al C.A.P. Nuntaşi îşi vedeau liniştiţi de treburi în... birouri, susţinînd că pe cîmp lucrau două combine GHEORGHE DIMA (Continuare în pag. 3-a) Profesia aleasă — dragoste pe viaţă Dialogul se transformase, pe nesimţite, într-un mono­log alert, colorat, în care amintirile erau subordonate unui subtext comun — dra­gostea. Inginerul Vasile Ar­­deleanu povestind, retrăia, de fapt, fiecare an din cei nouă de cînd munceşte în schela petrolieră din Bol­deşti. „...şi ca să vă spun drept, nu-mi place şi nici nu mi-a plăcut să învîrt hîrtii. Sin­gur, în birou nu te bate vîn­tul, nu-ţi îngheaţă mîinile iarna, nu simţi că te topeşti sub soarele verii, dar sonde­le nu se forează şi nici nu produc... în birou. Nici o si­tuaţie cifrică, nici o diagra­mă savant concepută nu-ţi dă pulsul pămîntului, zvîc­­nirea grea a stratului de ţi­ţei — ce mai, n-o să te facă, pînă-i lumea, să cunoşti cu adevărat o sondă !". Vorbea precipitat, ca din­­tr-o răsuflare,,şi am avut, la un moment dat, impresia că în mintea inginerului mo­nologul este continuu înso­ţit de secvenţele rapide ale unei amintiri din anii săi de muncă, mai de la început. Totdeauna iubise ţiţeiul. O iubire poate moştenită sau sădită în suflet de ambian­ţa locurilor copilăriei — Morenii. După absolvirea in­stitutului i s-au propus mai multe munci. „Şi erau unele, bănoase foc. Aş păcătui să zic că nu­­m-au tentat. Dar cînd îţi alegi o meserie nu o faci la întîmplare. Eu am ales-o pe aceasta, la ţiţei, şi m-am zbătut ca să mi-o fac..." Cuvintele par clasate, a­­cum, în zona unor declara­ţii convenţionale. Ne redau o sumedenie de fapte, de întîmplări care le-au dat consistenţă, le-au făcut să exprime un principiu de via­ţă. Nu sînt fapte ieşite din comun. Venise tînăr inginer în schelă. Nu se ştie cum se aflase că el, Ardeleanu, avusese prilejul să cîştige trei-patru mii pe lună. „Auzi, dom'le, ciudat om ! să dea cu piciorul la atîta bănet. Să vină aici, pe nici două mii. Nu-i lucru curat !" L-au „cîntărit" după mintea lor, unii. Era o toamnă mo­cirloasă și pînă la sondele ce îi fuseseră repartizate, pe unde erau ele risipite, înota prin noroaie. Au vrut să-l încerce ? Cine știe... Nu şi-a pus niciodată această între­bare. „Acolo este nevoie !" şi-a zis, „îmi spuneau „ăla cu ciz­me". Mă credeţi sau nu, dar de la o vreme am început să simt că în tonul cu care mă numeau aşa, se afla, tot mai mult, ceva care aducea altfel. A fost prima mea ma­re satisfacţie profesională. Fără să caut cu tot dinadin­sul, căpătasem respectul şi încrederea oamenilor. Pen­tru că vă spun, există, nu ştiu dacă acesta este cu­­vîntul, o intuiţie a celor ca­­re-şi iubesc meseria, o intui­ţie care îi ajută să descope­re în orice nou venit dacă acesta este „de-al lor" un om care nu a căutat, simplu, un serviciu, un salariu mai bun, ci şi-a urmat vocaţia, optînd din convingere, cu tot sufletul, pentru o mese­rie..." Şi iarăşi, dincolo de cu­vinte, simţi întîmplări vechi care făceau, poate, destul de dificilă hotărîrea de a persevera. După o zi de a­ M. COLESIU L. BĂRBIERI (Continuare în pag. 2-a)

Next