Munca, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 6886-6909)

1970-01-29 / nr. 6907

Pagina a 2-a —1— ANUL 2000 şi certitudinile ştiinţifice ale prezentului Interviu cu MIRCEA MALIŢA A intrat de curînd în librării lucrarea „Cronica anului 2000“ — un ciclu de tulburătoare eseuri — în care autorul, investigînd terenul ipotezelor Învederate de ştiinţă, şi evaluînd tendinţele acestora pe multiple planuri, oferă răspunsuri, a căror actualitate este conferită, în primul rînd, de implicaţiile relevante sub aspectul progresului uman. Discuţia cu autorul „Cronicilor" prilejuieşte pentru cititorii noştri o prefaţă şi, implicit, o invitaţie la lectură. — Previziunile dv. se bazează, cred, pe valoarea obiectivă a dezvoltării actuale ştiinţifice şi tehnice şi a relaţiilor sociale ale lumii contemporane. Dacă în mai puţin de 30 de ani cercetările în domeniile de avangardă ale ştiinţelor au reconsiderat viziunea asupra programului tehnic şi, implicit, asupra modului de viaţă al oamenilor, ce îndreptăţeşte certitudinea că premisele de la care porniţi nu vor fi răsturnate de descoperiri astăzi încă imprevizibile, cu efecte ale căror dimensiuni nu pot fi intuite ? — Reflecţiile asupra viitorului mi se par un exerciţiu necesar şi chiar obligatoriu. Ele cultiva o mentalitate deschisă, combat fatalismul şi îngustimea. Nu se confundă cu cercetarea de prognoză ştiinţifică propriu- v zisă. Aceasta este pe punctul de a se constitui in ramură de sine stătătoare de ştiinţă. în lume sunt astăzi peste cinci sute de instituţii care se ocupă de prognoză şi previziune. Primejdia ca ceva neprevăzut să răstoarne calculele efectuate este mai mică decit aceea ca aceste calcule să fie eronate. Se enumeră de obicei aproape toate posibilităţile. Imaginaţia lasă puţin loc pentru imprevizibil. Ele devin astfel variante sau scenarii. Apoi se estimează probabilitatea înfăptuirii lor sau a combinaţiilor lor. Există şi alte metode. Greutatea cea mare intervine la cântărirea probabilităţilor. De mult prognoza a încetat să fie liniară : predicţiunea unui fenomen izolat, pe baza istorieilui observată în trecut. Se ţine seama de legături şi de surprize. Pentru acestea, literatura foloseşte un termen amuzant : serendipitate. El vine dintr-o poveste veche despre Serendip (Ceylon) şi înseamnă accident neprevăzut, care aduce o dezvoltare neaşteptată. Elasticitatea cauciucului s-a realizat astfel prin vărsarea accidentală a unui vas de sulf peste cauciucul netural. A Astăzi factorii neaşteptaţi provoacă într-adevăr frisoane în multe ţări. Există teama de mutaţii, de comportament neprevăzut şi neexplicat al unui sector important ,de opinie. Dar este acest fenomen atît de imprevizibil ? De cîte ori se întîmplă ceva neaşteptat, nu zicem „imposibil“, ci mai ales, „de ce nu ne-am gîndit ?“ Capacitatea omului de a intui, calcula şi prevede este imensă, cu condiţia să-i acorde răgazul necesar şi importanţa cuvenită. Pentru a-şi da fructele, prognoza trebuie să fie cultivată. Ea e conformă cu concepţia noastră planică. — Aveţi o formaţie matematică. Consideraţi că matematizarea ştiinţelor, inclusiv a celor sociale şi umanistice, introducerea pe scară largă a metodelor matematice în cercetarea ştiinţifică vor conduce la concluzii ce se înscriu obligatoriu pe linia progre- sului tehnic uman ? Care este viitorul umanist al ştiinţelor în lumina tendinţelor actuale ale dezvoltării tehnicii de cercetare ? — A fost o vreme cînd adevăruri matematice se exprimau în cuvinte poetice. Limbajul matematic a cucerit treptat teren. Ştiinţele nu se pot dispensa de el. Sînt realităţi care scapă complet unui alt mod de descriere. Toată lumea recunoaşte că maşina electronică de calcul, calculatorul se face util tuturor ramurilor de activitate. Un recent simpozion arăta că evaluarea masei lemnoase din păduri, inventarul forestier, se face astăzi cel mai sigur prin fotografiere din satelit şi apoi prin lectura şi interpretarea fotografiei de către calculator. Rezultatele sînt mai sigure decît inventarierea pădurii prin parcurgerea fiecărui copac la rînd. Dar ceea ce se uită este că în spatele tuturor aplicaţiilor calculatoarele stă modelul matematic al unui fenomen. Astăzi calculatoarele sunt incomplet folosite tocmai din lipsă de modele bune şi din cauza încetinelii cu care se matematizează ştiinţele. în privinţa caracterului umanist al ştiinţelor, el nu poate decît să se întărească prin utilizarea noilor tehnici şi instrumente raţionale. Limbajul obişnuit nu epuizează umanismul, care are în esenţa sa preţioasa aptitudine de abstractizare a minţii omeneşti. — Ideea extrem de generoasă a colaborării internaţionale pentru progresul umanităţii, în condiţiile asigurării păcii şi securităţii popoarelor, este una din constantele scrierilor dv. Cum vedeţi practic posibilitatea perfecţionării conlucrării oamenilor de ştiinţă din lumea întrea gă pentru asigurarea dezvoltării în perspectivă a ştiinţelor ? — Cooperarea internaţională în domeniul ştiinţific este un semn al epocii noastre şi cu atît mai mult al celei următoare. Numărul de asociaţii, congrese, simpozioane nu are precedent. Rezultatele circulă repede. Cooperarea are un efect direct în economisirea de efort, evitarea dublurilor, difuzarea ideilor, ajungerea mai uşor la ţintă. Dar are şi o consecinţă indirectă : educă tocmai acele trăsături care sînt necesare în fabricarea de soluţii pentru crize şi probleme litigioase. Adică cultivă stima reciprocă, respectul adevărului, înţelegerea priorităţii intereselor comune, preţuirea personalităţii părţilor ce intră într-o relaţie de cooperare, simţul realităţilor, demistifică şi distruge mituri, demonstrează zădărnicia metodelor de forţă, pune la locul de cinste inteligenţa. Iată tot atîtea componente ale păcii. Interviu realizat de ADRIANA DARABAN Covoarele lucrate de colectivul cooperativei „Arta Populară" din Brăila sînt mult apreciate peste hotare. Produsele realizate aici, ce reiau vechile modele de origine persană, turcă, armeană, caucaziană, chineză, japoneză etc., sunt exportate în peste 20 de ţări. In clişeul Florica Budis, şefa serviciului producţie, dînd îndrumări profesionale unor ţesătoare tinere Recent, în holul sălii Dalles din Capitală, s-a deschis expoziţia de pictură şi aesen a artistului plastic Viorel Mărgineanu Foto : M. POSTELNICU MUNKA ACTORUL ŞI FILMUL In mult controversata problemă a aportului, pe care actorul trebuie să-l aducă la reuşita unui film, s-au scris nenumărate articole, s-au întocmit cu mai puţine studii în care s-a dezbătut teoretic, filozofic, sociologic, luminîndu-se toate aspectele problemei punîndu-se toate punctele i şi ajungîndu-se în final la concluzia pe care o cunoaştem cu toţii , filmul artistic nu se poate concepe fără prezenţa masivă, totală, dăruită, încărcată de har a actorului. A mai rămas însă pe undeva un „mic“ amănunt care nici măcar n-a fost luat în discuţie şi care ţine de o sferă mult mai prozaică, legată de condiţia profesiunii de actor... Oricît de talentat ar fi, actorul nuşi poate risipi harul în două sau mai multe locuri deodată. De aici, o serie interminabilă de încurcături de improvizaţii şi de eşecuri artistice. Racila este atît de veche incit ne-a intrat aproape în reflex. Nici nu ne vine să credem că s-ar putea lucra şi altfel. Un spectacol de teatru costă, să zicem, 30—40 mii de lei. Un film costă 3 sau 4 milioane... Un spectacol bun atinge în ţară şi în străinătate citeva zeci de milioane spectatori. O piesă se repetă săptămîni şi luni. La un film actorul nu repetă. Este o noţiune care a dispărut. Rolul, se încropeşte rapid, pe platou, fiindcă seara sau după amiaza sau dimineaţa actorul are repetiţie la teatru. .Actorul, este angajatul teatrului, deci subordonat activităţii şi programului pe care îl fixează teatrul. Fireşte, că odată pe săptămînă şi uneori chiar de două ori e liber. Liber să fugă cu sufeltul la gură la Buftea şi să sară ca o lăcustă de pe un platou pe altul, dintr-un rol în trăitul, şi apoi cu machiajul MANOLE MARCUS neşters să mai prindă şi o emisiune la televiziune. In asemenea condiţii nici o muncă de perspectivă nu este posibilă, nici un plan de producţie viabil. . 1 ■' \ Se pierde timp, bani, nervi, cu nişte rezultate pe care ar fi mai bine să nu le amintim. S-a ajuns la cele mai absurde situaţii — spectacole cumpărate cu bani grei pentru un actor, care, dacă n-ar fi venit la filmare, ar fi costat statul sute de mii de lei. I-au organizat filmări de noapte în care echipa, personalul tehnic, actorii adormeau in timpul turnării. Nu este greu de imaginat randamentul „artistic“ al acestui gen de filmare. Se fac planuri de perspectivă, se alocă în teatru, film, televiziune, radio, sume importante, se planifică activitatea pe un an dar nimeni nu se gîndește, cit de formulă este această muncă, atît timp cît nu se cunoaște foarte exact posibilitatea de distribuire a celor care vor însufleţi toate aceste spectacole. Soluţii, fireşte, că se pot găsi. Important este să se ocupe cineva de această problemă, dar nu la nivelul intereselor locale ale fiecărei instituţii artistice, ci la nivelul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă. Şi atunci o să putem din nou vorbi despre scenarii de film scrise anume pentru anumiţi actori, de regizori exigenţi în munca lor, care nu fac compromisuri în materie de distribuţie şi poate şi de filme mai bune. (Urmare din pag. l-a) o singură dată publicului local, sau ca formaţii încununate cu laurii aceloraşi întreceri să se destrame de îndată ce trofeiele ciştigate au fost aşezate la loc cît mai vizibil în sediile comitetelor sindicatelor respective, se pare că, de astă dată, organizatorii activităţii artistice au intervenit cu operativitate pentru asigurarea unui contact permanent intre spectatorii braşoveni şi cele mai bune colective de artişti amatori. Tovarăşul Nikita Petrineak, membru în Biroul executiv al Consiliului municipal al sindicatelor din Braşov, ne-a relatat, printre altele că a fost iniţiată o stagiune permanentă, în cadrul căreia, în fiecare vineri, se prezintă pe scena Palatului Culturii una sau mai multe formaţii artistice de amatori. La începutul acestei stagiuni au fost programate, bineînţeles, spectacolele laureate sau premiate la ultimul concurs. Aceste spectacole au mai fost prezentate, cu prilejul „decadei laureaţilor braşoveni“ şi în alte instituţii culturale din oraş sau din împrejurimi. Colectivul de operetă şi cvintetul instrumental ale sindicatului învăţămînt au făcut o excelentă impresie spectatorilor veniţi să-i admire pe scena Teatrului nuzical din Braşov. In judeţele Timiş, Bacău, Neamţ, Prahova şi Dîmboviţa, majoritatea formaţiilor care s-au afirmat la finala ultimului concurs pe ţară au prezentat numeroase spectacole pe scenele cluburilor şi caselor de cultură, pe estradele in aer liber sau cu prilejul unor manifestări culturale mai complexe. Brigada artistică laureată de la uzinele „Electromotor“ din Timişoara (instructor Emil Sam) a dat mai multe spectacole în diferite sectoare şi cu un nou program, intitulat „La licitaţie“, în care sunt dezvăluite cauzele rebuturilor şi ale nerespectării anumitor măsuri din planul M.T.O., s-a manifestat combativ şi eficient în diverse secţii ale uzinei. Formaţia de estradă a Casei de cultură a petroliştilor din Moreni (instructor Octavian Preda) a reluat programul de concurs (limitat prin regulament la 45 minute) amplificîndu-l, prin introducerea unor noi soliști vocali, momenta vesele sau tablouri coregrafice, in așa fel încît să poată fi prezentat ca un spectacol de sine stătător, în cadrul unui turneu prin oraşele şi schelele petroliere din judeţele Prahova, Buzău, şi Dîmboviţa. Artiştii amatori din ansamblul folcloric de la Combinatul de sticlărie din Turda au desfăşurat, după concurs, o muncă susţinută pentru alcătuirea unui program complex, alcătuit din cîntece şi dansuri populare din Ţara Moţilor şi din alte zone ale ţării, în luna septembrie a anului trecut, ansamblul ne-a reprezentat ţara la Festivalul internaţional de folclor de la Zakopane — R.P. Polonă — cucerind „Cupa de argint“ a competiţiei. Mai avem la îndemînă multe exemple asemănătoare, care demonstrează, la prima vedere, că organizatorii activităţii artistice de amatori au făcut, de astă dată, eforturi meritorii pentru asigurarea continuităţii acesteia şi după epuizarea unei întreceri republicane. Ar trebui deci să-i felicităm şi să s punem punct... pînă la proxima investigaţie de acest fel. Ar trebui... dacă, analizînd mai atent situaţia, n-ar ieşi la iveală unilateralitate şi în ultimă instanţă formalismul soluţiilor adoptate în cea mai mare parte a cazurilor citate. Organizarea de cît mai multe spectacole cu participarea artiştilor amatori este unul din principalele mijloace prin care activitatea acestora îşi justifică existenţa şi îşi împlineşte o menirea. Poate fi însă, în acelaşi timp, o modalitate eficientă, pentru asigurarea „veniturilor din manifestări culturale“ prevăzute în bugetul fiecărui sindicat. Nici acest aspect nu este neglijabil sau blamabil, dimpotrivă. Dar numai în cazul în care nu se pierde din vedere dezvoltarea calitativă a diferitelor formaţii de artişti amatori, respectiv înnoirea permanentă a repertoriului, respectarea repetiţiilor pentru însuşirea sistematică şi temeinică a acesteia, perfecţionarea neîncetată a măiestriei interpretative. Or, în covîrşitoarea majoritate a cazurilor, s-au organizat spectacole doar cu programele pregătite pentru concurs sau cu altele, improvizate după împrejurări. Sunt extrem de rare excepţiile în această privinţă, deşi au trecut şase luni de la finala ultimului concurs pe ţară. Ceea ce înseamnă, într-un cuvînt, că s-a „reparat“ o lacună din activitatea artistică de amatori, creinduse poate fără voie, alte surse de neajunsuri, mai cu seamă d® ordin calitativ. O altă practică, extrem de dăunătoare, ale cărei consecinţe ies la iveală mai ales după ce s-a calmat febra competiţională, este alcătuirea unor formaţii „pe alese“, cu oameni recrutaţi ad-hoc din mai multe colective, exclusiv pentru dobindirea unor performanţe ocazionale (în cazul nostru, etapa finală a concursurilor). De îndată ce s-au întors de la ultima confruntare din Capitala ţării, cu saufără premii, aceste formaţii hibride încetează, automat de a mai exista, din motive lesne de înţeles. In perioada în care întregul colectiv al Şantierului naval Constanţa, era antrenat în lansarea la apă în prima fază, a prototipului de cargou de 1 920.d.w., brigada artistică, prezentă la finala concursului sub firma unui ansamblu de estradă, a lipsit de la apel, tocmat cînd era mai mare nevoie de intervenţia ei combativă şi mobilizatoare. Pur şi simplu fiindcă mulţi interpreţi lucrau în alte întreprinderi şi se întorseseră la treburile lor, pînă la o nouă „alertă“ competiţională. Cunoscutul colectiv de balet al Casei de cultură a sindicatelor din Piatra Neamţ îşi prelungeşte peste măsură „vacanţa“ de după concurs, fiindcă intenţia de a pregăti un nou spectacol cu balet „Coppelia“ este practic irealizabilă atît timp cît din entuziaştii participanţi la finală au mai rămas doar cîţiva. Nu artiştii amatori şi nici instructorii respectivi sunt vinovaţi de această situaţie anacronică, ci organele sindicale care au înconjurat şi tolerat „racolarea“ interpreţilor exclusiv în vederea spectacolelor de concurs. Şi ne mirăm că nimeni nu se trage la răspundere pentru asemenea metode neloiale şi dăunătoare. Mişcarea artistică de amatori este un fenomen complex, în permanentă evoluţie şi diversificare. Orice tendinţă de simplificare sau schematizare, concepţiile superficiale şi incompetente privind specificul şi rosturile acestei activităţi trebuie combătute cu toată hotărîrea, în primul rînd de aceia cărora li s-a încredinţat răspunderea destinelor ei. Dar combătute cu discernămînt, prin promovarea unui stil de muncă adecvat, cu largă perspectivă, nu prin acţiuni care să înlocuiască formalismul tot prin... procedee formale. SUGESTII Joi 29 ianuarie 1970 Premiaţii „Concursului de fotografii artistice“, iniţiat de ziarul „Munca“ . Redacţia ziarului „Munca", a organizat un concurs de fotografii artistice deschis amatorilor. Ca urmare a acestui concurs, pe adresa redacţiei a sosit un mare număr de lucrări aparţinînd fotoamatorilor din ţară. Unele din acestea au fost publicate în paginile ziarului, altele urmînd să apară. Mulţumind şi pe această cale, tuturor celor care ne-au trimis fotografii, publicăm mai jos lista premiaţilor : Premiul I, în valoare de 1000 de lei, a fost atribuit lui Koncz Francisc, din Gherla . Premiul II, în valoare de 800 de lei, a fost atribuit lui Nicu Dan Gelep din Craiova. Premiul III, în valoare de 600 de lei, a fost atribuit lui Theodor Oltenaşu, din Bucureşti ; Menţiune I, în valoare de 400 de lei, a fost atribuită lui Szaz Adrian, din Bucureşti ; Menţiunea II, în valoare de 300 de lei, a fost atribuită lui Ioniţă Constantin, din Lupeni . Menţiunea III, în valoare de 200 de lei, a fost atribuită lui Varga Bela din comuna Baraolt, județul Covasna. Considerînd ca pozitivă experienţa dobîndită, ziarul „Munca" şi-a propus ca şi în acest an să inițieze un concurs de fotografii artistice care se va desfășura în două etape. Regulamentul său va fi publicat în curînd. Vitrine cu realizări... şi sali cu lipsuri! Biblioteca centrală universitară este una din cele mai frecventate biblioteci bucureştene, concurînd cu cea a Academiei sau Centrală de stat, la începutul acestui an numărul permiselor eliberate depăşind 75 000 . Iată însă că în luna decembrie a anului trecut numeroşilor şi fidelilor ei cititori biblioteca le-a oferit o surpriză (să fi fost de Anul Nou !) foarte puţin plăcută : desfiinţarea, nici mai mult nici mai puţin decît a 50 de locuri din cele trei săli de lectură, mai bine zis a unei întregi săli. Motivul ? Transferarea în această sală a fişierelor care pînă atunci stăteau, şi încă foarte bine, într-un coridor. A avut această transferare vreo raţiune, vreo explicaţie, vreun rol practic ? Nicidecum. Totul fiind făcut numai ca pe respectivul coridor să se amenajeze nişte vitrine în care (culmea ironiei sau umor negru ?!) să fie expuse diverse materiale care să prezinte... , marile realizări şi succese ale bibliotecii. Mulţi cititori au crezut că este vorba de o acţiune temporară, că după o perioadă, în noul an 1970, lucrurile vor reveni la normal. Iată însă că au trecut în a doua jumătate a lunii ianuarie, încep examenele în învăţământul superior, dar lucrurile continuă să rămînă în acelaşi stadiu : vitrine cu realizări şi... săli cu lipsuri ! în ceea ce priveşte lipsurile din săli, o sală cu o bizară activitate este sala delectură a periodicelor. Bogat aprovizionată cu publicaţii din cele mai diverse domenii, româneşti şi străine, sala este zilnic asaltată de numeroşi cititori care vor să fie la curent cu ultimele noutăţi. Normal ar fi ca ei să găsească aici, la zi, ultimele apariţii, dar din păcate nu se întîmplă aşa, şi mulţi pleacă dezamăgiţi şi nedumeriţi. Aceasta pentru că în respectiva sală există ciudatul obicei, de multă vreme şi bine încetăţenit, ridicat la rang de lege şi pe care, cel puţin pînă acum, nimeni nu a putut să-l clintească — ca publicaţiile să fie puse la dispoziţia cititorilor cu întîrzieri care variază de la 7 la 30 de zile. Reviste româneşti ca Tribuna, Cronica, Veac Nou, etc. — apar în colecţii cu întîrzieri de 7—14 zile altele precum Steaua, Orizont, laşu Literar, Tomis, după 15—20 de zile de la apariţie. Cum aceste fapte se petrec de multă vreme în ciuda unor numeroase sesizări (respectivii custozi de sală la orice reproş sau întrebare răspund impasibili şi invariabil : „Publicaţia nu a venit !“) nu consideră direcţia Bibliotecii centrale universitare, că spre folosul zecilor de mii de cititori, în spiritul rolului pe care îl are bibiloteca şi al prestigiului ei, ar fi cazul să existe cît mai puţine „vitrine" şi cît mai multe săli şi locuri pentru studiu. ION TATARU ATINGEREA PARAMETRILOR PROIECTAI! (Urmată din pag. 1-a ţionat în această algebră a tehnicii moderne. „înseşi rezultatele obţinute — după cum a arătat în intervenţia sa maistrul Gheorghe Huianu'__ sunt o dovadă elocventă a priceperii şi stăruinţei acestui colectiv format în mare parte din tineri. Este însă necesar ca nici un moment să nu neglijăm pregătirea temeinică a acestui colectiv, să ne preocupăm de întărirea disciplinei şi a stabilităţii muncitorilor. Este o datorie a comitetului de direcţie, a comitetului sindicatului să analizeze cu rigurozitate pregătirea personalului astfel încît tehnica modernă a uzinei noastre să se găsească permanent în mîini sigure“.Referindu-se la necesitatea atingerii parametrilor proiectaţi înainte de termen, maistrul Vasile Crăciun, de la atelierul mecanic al uzinei, a subliniat că ridicarea calificării muncitorilor din atelier a permis asimilarea fabricaţiei unor piese de schimb complicate. Nu este întîmplător faptul că pînă acum s-au asimilat 350 repere care în viitor nu vor mai fi importate. Asigurarea unui stoc de piese de schimb va contribui la înlăturarea stagnărilor dînd posibilitatea efectuării unor intervenţii operative. Vorbitorul a propus să se treacă la ridicarea nivelului de pregătire profesională pe noi trepte. Din studiile efectuate a reieşit că sunt posibilităţi de devansare a intrării în funcţiune a capacităţii de producţie de fire poliesterice. Ing. Emil Matei a menţionat că un suport principal în atingerea acestui obiectiv îl constituie asigurarea şi pregătirea la timp a cadrelor ce vor lucra în această secţie. De pe acum, pe baza conlucrării cu constructorii, o parte dintre muncitorii acestei secţii, participă activ la operaţiile de montare, lucru care îi ajută să cunoască maşinile, să facă legături trainice între cunoştinţele ce li se predau şi practica de producţie. Preocupările nu trebuie limitate la atît. Comitetul sindicatului poate sprijini acţiunea printr-o propagandă tehnică interesantă, adecvată locului de muncă , prin convorbiri şi consultaţii tehnice organizate special pentru aceşti muncitori. Cu toate că utilajele uzinei întrunesc caracteristici teh-nice înalte, ele constituie un permanent obiect de studiu şi căutări prin care se urmăreşte atingerea parametrilor proiectaţi înainte de termen şi obţinerea unor producţii sporite. După cum a subliniat inginerul Ion Ungureanu, şeful secţiei fibre, colectivul decercetări al uzinei, în colaborare cu serviciul tehnici şi comisia inginerilor şi tehnicienilor a reuşit să aducă unor instalaţii importante corective. Căutările îşi găsesc expresia şi în cele 20 de inovaţii aplicate în producţie, eficienţa lor fiind evaluată la 2,8 milioane lei economii antecalculate. Acum se studiază asimilarea unor produse noi, experimentarea industrială a obţinerii de fibre lucioase, recuperarea deşeurilor de poliester provenite de la grinzile de filare, definitivarea asimilării unor catalizatori etc. Activitatea pentru atingerea parametrilor proiectaţi şi pentru scurtarea duratei de construcţii şi montare a celei de a doua etape de dezvoltare a uzinei trebuie susţinută — după cum au arătat participanţii la adunare — prin eforturi şi căutări creatoare,, prin interesul sporit faţă de îmbunătăţirea cunoştinţelor profesionale. — Colectivul uzinei — spunea tovarăşul Ion Poenaru, preşedintele comitetului sindicatului, — are posibilităţi mari de a reedita succesele obţinute anul trecut şi de a atinge înainte de termen, parametrii proiectaţi. Pentru aceasta este necesar să fructificăm experienţa acumulată pînă acum, să dinamizăm întrecerea socialistă. De aceea, este necesar ca fiecare la locul său de muncă să manifeste maximum de responsabilitate profesională. Comitetul sindicatului va intensifica munca educativă pentru întărirea disciplinei, folosirea deplină a timpului şi capacităţilor de producţie şi asigurarea stabilităţii muncitorilor. Inginerii şi tehnicienii uzinei pot aduce o contribuţie însemnată în acest sens sprijinind îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale ale muncitorilor. Adunarea generală a aprobat apoi contractul colectiv de muncă pe 1970 și angajamentele luată în întrecerea socialistă. Dezbaterile ce au avut loc, analiza făcută, măsurile stabilite dovedesc că prin munca sa inepuizabilă colectivul de aici este hotărît să înfăptuiască sarcinile de plan și angajamentele asumată.