Munca, iulie 1970 (Anul 26, nr. 7036-7062)

1970-07-15 / nr. 7048

Pagina a 2-a Anul balneoclimatic 1970 410000 DE OAMENI AI MUNCII VOR FI TRIMIŞI PRIN SINDICATE ÎN STAŢIUNI Nu este nevoie să descriem bucuria şi foloasele unui concediu petrecut în decorul ozonat al staţiunilor noastre montane, în cel încălzit de soarele fierbinte al litoralului, oriunde există condiţii să-ţi refaci şi consolidezi după un an de muncă, sănătatea. Studii medicale demonstrează un cîştig miraculos de sănătate, după efectuarea unei cure balneare indiferent în care sezon al anului. Un asemenea studiu, făcut recent de Institutul de balneologie, cu sprijinul Consiliului Central al U.G.S.R., asupra unui lot de reumatici relevă reducerea la jumătate a numărului de zile de concediu medical în perioada postcură. Iată pentru ce fondul balneoclimatic al ţării noastre, pus la dispoziţia oamenilor muncii, este dezvoltat an de an. Sindicatele contribuie la această operă şi material (numai în actualul cincinal, Consiliul Central al U.G.S.R. a alocat peste 360 milioane lei, îndeosebi pentru construirea unor complexe sanatoriale, case de odihnă şi tabere de copii), dar şi prin organizarea trimiterii oamenilor muncii la odihnă şi tratament balnear. RED: Vă rugăm să vă referiţi mai întii la trimiterile propriu-zise, cîţi salariaţi şi în ce condiţii beneficiază de bilete ? I.N. : Faţă de 363 587 în 1968 şi 374 664 în 1969, anul acesta sindicatele vor trimite 410 000 persoane în staţiuni (230 000 la tratament şi 180 000 la odihnă). Aş vrea să reamintesc înlesnirile de care beneficiază salariaţii, membrii lor de familie care primesc bilete de la sindicat. Ei plătesc numai o parte din valoarea biletului — în medie 30 la sută, în raport de salariu — restul fiind suportat de stat. Anul acesta contribuţia din bugetul asigurărilor sociale pentru acoperirea acestei diferenţe se ridică la peste 200 milioane lei. Cîteva cuvinte despre gratuităţi. Familiile cu mai mulţi copii, pot primi pentru al treilea şi următorii bilete în mod gratuit. Anul acesta s-au repartizat 9 000 asemenea bilete. Reamintesc, de asemenea, gratuităţile acordate elevilor şcolilor profesionale, care au nevoie de tratament balnear, ca şi posibilităţile create membrilor de familie ai salariaţilor, inclusiv copiilor, de a putea primi şi ei bilete de la sindicate în condiţii avantajoase. RED: Repartizarea unui număr atit de mare de bilete constituie o sarcină importantă a sindicatelor ; ea presupune o activitate organizatorică continuă, deosebită. I. N.: Intr-adevăr. Biletele sunt repartizate consiliilor judeţene ale sindicatelor. Numărul lor se stabileşte în funcţie de importanţa economică a unităţilor industriale din teritoriu, de numărul de salariaţi, de ponderea muncitorilor şi a celor cu afecţiuni ce necesită tratament balnear. Obligaţia organelor sindicale constă, pe de o parte, în selecţionarea celor mai meritoşi salariaţi care să beneficieze de bilete iar, pe de alta, în utilizarea integrală a acestora in toate cele patru trimestre ale anului. De obicei în trimestrul III, avem foarte mulţi solicitanţi de bilete. Dar sunt consilii sindicale şi comitete ale sindicatelor care nu se plîng de lipsa lor nici încelelalte anotimpuri ale anului. In primele cinci luni a.c în judeţele Cluj, Bihor, Timiş, Bacău, Suceava, Neamţ, biletele au fost utilizate în proporţie de 95-98 la sută. Comitetele sindicatelor de aici imediat ce au primit biletele le-au repartizat pînă la grupele sindicale, care au analizat şi hotărît nominalizarea lor ţinînd seama de starea sănătăţii salariaţilor, de recomandările medicale făcute la triajul balnear, de condiţiile de la locul de muncă, precum şi de meritele in producţie ale celor propuşi pentru trimitere. Sunt sindicate care nu restituie şi nu pierd nici un bilet. Comitetul sindicatului de la uzina „Rulmentul" Braşov, a utilizat în ultimii cinci ani toate biletele repartizate. El urmăreşte ca salariaţii propuşi pentru plecare în staţiuni să ridice biletele cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea seriei. Tot astfel şi-a organizat munca comitetul sindicatului de la Fabrica „Dorobanţul“ Ploieşti. In mod cu totul excepţional s-au ivit în cursul acestui an unele greutăţi obiective în difuzarea biletelor, greutăţi provocate de inundaţii. Dar noi am reactualizat toate biletele neutiliate în luna mai, acestea urmind să fie folosite. RED.: Vă rugăm, cîteva cuvinte despre ceea ce trebuie să reţină acum atenţia sindicatelor. I.N.: Pentru prima dată noi am repartizat încă de pe acum, din iunie, şi biletele pentru trimestrul IV. Aceasta creează posibilităţi mai mari ca ele să fie atribuite cu mult timp înainte, oamenilor, corelîndu-se şi cu planificarea concediilor de odihnă. Deosebit de important pentru realizarea planului de trimiteri este şi modul de folosire a biletelor pe categorii de salariaţi, mai ales acum, în trimestrul III. Mă refer în special la respectarea procentajului de muncitori (71 la sută comparativ cu celelalte categorii). De asemenea, comitetele sindicatelor să urmărească foarte exigent utilizarea biletelor de tratament balnear, in special pentru litoral (mai cu seamă cele repartizate suferinzilor de psoriazis şi afecţiuni ginecologice), în aşa fel incit să se bucure de cură oameni care au intr-adevăr nevoie de ea ; să nu mai trimitem la tratament balnear oameni neindicaţi sau contraindicaţi, ori bolnavi care nu şi-au făcut din timp analizele medicale pentru că au primit biletul in ultimul moment. In încheiere subliniez necesitatea ca sindicatele să desfăşoare permanent o activitate de popularizare a staţiunilor, a proprietăţilor terapeutice ale factorilor naturali cu indicaţii pentru afecţiunile depistate in întreprindere. Să nu se mai lase difuzarea biletelor — cum se întîmplă uneori — doar în seama gestionarului care afişează o listă la poartă, aşteptînd înscrieri. Paralel cu preocupările pentru realizarea în bune condiţiuni a planului de trimitere a oamenilor muncii la odihnă, organele sindicale judeţene, care au pe teritoriul lor staţiuni balneoclimatice, mai au şi atribuţia organizării controlului obştesc asupra deservirii in concediu. Echipele de control obştesc vor trebui să facă cel puţin un control pe serie, să sesizeze operativ deficienţele constatate, obligînd, cu sprijinul consiliilor sindicale judeţene, întreprinderile balneare să ia măsuri de satisfacere a cerinţelor îndreptăţite ale celor aflaţi la odihnă. Convorbire consemnată de MARIANA CHIŢU Convorbire cu ION NEGREANU, şeful sectorului odihnă din Consiliul Central al U.G.S.R. Carte ilustrată din renumita staţiune balneară Olăneşti Foto : S. EMIL DIN NOU DESPRE FILMUL DE PROTECŢIE A MUNCII Au trecut patru luni de cînd a avut loc simpozionul şi concursul filmului de protecţie a muncii — desfăşurat în Capitală sub egida Consiliului Central al U.G.S.R. şi a Ministerului Muncii — care a constituit o primă confruntare republicană a creaţiilor cinematografice din acest domeniu, realizate în ultimii ani de studiourile de specialitate şi cinecluburile sindicatelor. Pentru intensificarea propagandei de protecţie a muncii prin film, organizatorii simpozionului şi concursului au elaborat atunci un program de măsuri în care au fost incluse şi o parte din propunerile participanţilor. Ulterior, organele teritoriale ale U.G.S.R. şi direcţiile judeţene pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale au început să acorde o mai mare atenţie propagandei prin intermediul peliculei cinematografice. Ca urmare, cererile de filme pe teme de protecţie a muncii au crescut, iar casele de cultură şi cluburile sindicatelor şi-au deschis larg porţile manifestărilor de acest gen. De asemenea, în tot mai multe cinematografe din Capitală şi din ţară au putut fi vizionate, între pauze, scurt-metraje, diapozitive, avind drept scop popularizarea normelor de tehnică a securităţii şi igienă a muncii Cu viu interes este vizionat serialul de desene animate „Păţaniile lui Guţă“, plin de umor, dar şi de Învăţăminte. Largi acţiuni de masă prin difuzarea filmelor s-au întreprins în mai toate judeţele. Ele au fost programate şi în cadrul consfătuirilor în care s-au analizat cauzele accidentelor. O bună organizare a unor asemenea manifestări a fost asigurată de birourile executive ale consiliilor judeţene ale sindicatelor Arad, Bihor, Braşov, Buzău, Covasna, Ilfov, Ialomiţa, Prahova şi altele. O puternică impresie au produs filmele „Cine-s vinovaţii ?“ şi „A murit un om“. Directorul Fabricii de conserve din Feteşti, de exemplu, unde situaţia accidentelor nu era prea strălucită în anul 1969, a participat cu tot personalul tehnico-administrativ la vizionarea filmelor de protecţie a muncii, organizată de Consiliul orăşenesc al sindicatelor Feteşti, iar muncitorii de la Complexul CFR de linie din acelaşi oraş au cerut să li se mai ruleze încă o dată filmele pentru a putea aduce în sală şi pe ceilalţi tovarăşi să le vadă şi să bagă învăţămintele necesare. Tot la cererea unui grup de muncitori, de la Fabrica de confecţii Călăraşi, Consiliul judeţean al sindicatelor Ialomiţa, împreună cu Direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, au organizat o gală de filme pe asemenea teme. Ea s-a bucurat de o largă participare O lăudabilă iniţiativă a avut Biroul executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor Arad, care, înainte de a începe lucrările unei plenare de analiză a situaţiei protecţiei muncii a prezentat filmul „Cine-s vinovaţii ?“ La rîndul lor, cinecluburile sindicatelor au început să-şi orienteze „producţia“ cinematografică în direcţia realizărilor de acest gen. De exemplu, cineaştii de la Combinatul chimic Făgăraş, premiaţi la concursul din martie a.c., pregătesc o nouă peliculă în care şi-au propus să trateze aspecte din activitatea de control obştesc asupra protecţiei muncii exercitată de sindicatul combinatului. Aceeaşi preocupare găsim şi la comitetul sindicatului întreprinderii de distribuţie a energiei electrice Bucureşti al cărui preşedinte este el însuşi cineast amator, la tînărul cineclub al sindicatului Complexului CFR de linie Feteşti. Cu toate că mai sunt unii care afirmă că „tot începutul este greu“, consider că s-ar putea face mai mult pentru a spori eficienţa propagandei de protecţie a muncii prin mijloace cinematografice. Şi mă refer nu numai la organele şi organizaţiile sindicale care, intr-adevăr nu au întreprins prea multe în această direcţie, ci mai ales la specialiştii în domeniul protecţiei muncii din întreprinderi, instituţii şi chiar din ministere. In numărul din luna iulie a.c., revista „Protecţia muncii“ editată de Ministerul Muncii a publicat lista principalelor filme de protecţie a muncii realizate de studiourile de specialitate în ultimii ani. Multe din ele se află în posesia ministerelor beneficiare, altele au fost deja copiate şi difuzate de Direcţia reţelei cinematografice , la întreprinderile sale judeţene. Toate aceste pelicule cu mare eficienţă propagandistică să nu rămînă însă simple obiecte de inventar! Este şi de datoria comitetelor de direcţie din întreprinderi, a consiliilor de administraţie din centralele industriale ca prin compartimentele de protecţie a muncii să organizeze programarea acestor filme mai cu seamă pentru conducătorii proceselor de producţie, maiştri, şefi de secţie, de loturi ale şantierelor etc. Am convingerea — cu toate ezitările şi inconsecvenţele de pînă acum — că în acest domeniu al realizării şi difuzării filmului de protecţie a muncii se poate face mai mult, şi mai ales mai bun. Un stimulent a fost şi acţiunea despre care am vorbit şi sperăm să fie în viitor apropiata consfătuire cu responsabilii cinecluburilor sindicatelor organizată de Consiliul Central al U.G.SR. MIRCEA EPUREANU instructor al Consiliului Central al U.G.S.R. MUNKA STRÂNGEREA RECOLTEI (Urmare din pag. I-a) 4 129 ha cultivate cu mazăre au mai rămas de treierat numai 76 ha ; finul de pe suprafaţa cultivată cu borceag (3 577 ha) a fost recoltat şi transportat în furajerii ; s-au efectuat arături de vară pe aproape 10 000 de ha şi au şi fost însămînţate cu porumb în cultură dublă 70 la sută din suprafaţa arată. Am înşirat aceste efemere date nu pentru a-l sili pe cititor să le memoreze, ci numai cu scopul, bine gîndit, de a dimensiona mai concret eforturile de pînă acum ale lucrătorilor ogoarelor brăilene pentru a-şi realiza angajamentul asumat în recentul răspuns dat la chemarea cooperatorilor din Teleorman. Părăsim aşadar cîmpia Brăilei cu un noian de fapte şi date înscrise în carnetul de reporter care nu ne dau posibilitatea să punem la îndoială afirmaţiile celor ce conduc treburile în acest judeţ potrivit cărora „în judeţul Brăila sunt create condiţii ca lucrările de recoltare şi insămînţare a culturilor duble să se termine in cel mult 8—10 zile lucrătoare utilităţii naturale a solurilor buzoiene şi a gradului actual de înzestrare tehnico-materială, nu sunt suficiente numai dispoziţiile bune elaborate la nivelul judeţului ci mai degrabă se cere o muncă efectivă susţinut desfăşurată jos la unitate, la tarla, acolo unde se hotărăşte în exclusivitate soarta recoltei. Spunem acest lucru pentru că nu mică ne-a fost nedumerirea cînd am aflat de la inginerul Simion Petre, şeful fermei Cioranca, de la I.A.S. Buzău, că a fost admonestat de directorul întreprinderii (ing. Gheorghe Radu) pentru că şi-a „permis să înceapă primul pe judeţ recoltatul orzului. In fond ce-a făcut omul ? Constatînd că orzul se poate treiera fără pierdere de boabe în spice, n-a mai aşteptat să ajungă la umiditatea STAS, şi nici să se zvînte porţiunile de pămînt unde combinele nu puteau intra. Adaptîndu-se situaţiei el a mobilizat lucrătorii din fermă la recoltarea cu coasa şi pologirea orzului din zonele cu solul încă umed şi apoi a introdus în lanul astfel fasonat, toate cele 13 combine ale fermei. In urma combinelor 10 prese de balotat la care au fost cuplate sănii pentru scoaterea baloţilor la capul tarlalei au adunat simultan paiele de pe cîmp. In numai două zile toată suprafaţa a fost recoltată, arată şi însămînţată cu porumb în cultură dublă. In acelaşi timp inginerul Simion Petre s-a îngrijit ca întreaga producţie de orz să fie trecută prin uscătorul bazei de recepţie şi astfel cu o cheltuială suplimentară de numai 4 lei pe tonă, ferma Cioranca a cîştigat aproape 200 kg orz la hectar, a semănat cu sorţi de izbîndă porumbul în cultură dublă şi a evitat complet orice întîmplătoare pierdere pe care — în această zonă — grindina o poate provoca secţia de mecanizare din Bobocu, ce aparţine I.M.A. Poşta-Cîlnău, avem ocazia să confruntăm pe concret afirmaţiile făcute în faţa noastră numai cu cîteva ore înainte, de tovarăşul inginer Pavel Petică, director adjunct cu mecanizarea agriculturii la Direcţia agricolă judeţeană „La ora actuală — ne spunea interlocutorul — toate combinele şi presele de balotat pare sunt reparate şi verificate în sarcină. Se poate vedea acest lucru şi din procesele verbale de suprarecepţie“. Am preferat în locul hîrtiilor să vedem combinele şi presele. ca. Nu reprezintă oare această atitudine grija fermierului de a aplica exemplar indicaţiile date de Ministerul Agriculturii şi Silviculturii cu privire la recoltarea în flux tehnologic continuu ? Atunci pentru care întemeiat motiv, conducerea I.A.S. Buzău îl admonestează şi mai ales de ce nu a luat nici o măsură ca această valoroasă experienţă să fie generalizată ? In curtea secţiei de mecanizare Bobocu, găsim însă 7 combine descompletate şi... pe tractoristul Romică Stere, muncindu-se de unul singur să găsească hiba la o presta tip PMT-5.. Şeful secţiei, Constantin Gavrilă, era plecat la IMA Poşta Cîlnău după sitele para- ■ seîntei la tractoare. S-a întors omul, dar fără site. Aşa că preşedintele şi inginerul şef al cooperativei au fost nevoiţi să renunţe la hotărirea lor de a recolta în acea zi. Un alt exemplu : pe tarlalele cooperativei agricole din Cochirleanca se lucra de două zile la recoltat. Modul cum erau dispuse agregate • Cind suprarecepţia confirmă drept bune nişte maşini defecte Condiţii pedoclimatice identice -rezultate net diferenţiate Parcurgînd în continuarea raidului nostru, partea buzoiană a cîmpiei din sudestul ţării, încercăm un sentiment greu de descris văzînd şi comparînd starea de vegetaţie şi de întreţinere a culturilor agricole din această zonă. Deşi nici pedologie şi nici climatic cîmpia de sud a Buzăului nu se deosebeşte de cea a Brăilei, aici cernoziomul este afectat de numeroase răni care după părerea noastră au fost provocate de doi germeni : 1) excesul de umiditate — factor natural dăunător dar scuzabil — care prin numeroasele ochiuri de bălţi pătează păgubitor suprafaţa de aur a cimpului şi 2) insuficienta mobilizare a celor ce trebuie să lucreze aceste ogoare pentru a asigura plantelor cultivate condiţii optime de dezvoltare şi rodire şi de a aduna la vreme şi fără pierderi lanurile ajunse în faza de coacere. Ancheta noastră are aşadar rolul să demonstreze prin exemple concrete, că pentru obţinerea unor recolte la nivelul fer Miercuri 15 iulie 1970 In aceste zile numeroşi studenţi îşi fac practica de vară în fabricile şi uzinele ţării. Clişeul nostru vă înfăţişează un grup de studenţi, anul III, al Institutului politehnic din Capitală, la Uzina de maşini electrice Foto : C. MOCANU Casa de cultură a sindicatelor Suceava (Urmare din pag. 1-a fişe care anunţau manifestările comune, etc.). Mi se pare că la nivelul municipiului, ne dispersăm încă forţele, fiecare doreşte să aibă formaţii şi Comitetul pentru cultură şi Comitetul U.T.C. Opiniile se dovedesc a fi constatative, reflectînd o situaţie reală. Soluţia care să conducă la realizarea unei activităţi cultural-artistice pe măsura cerinţelor publicului rezidă într-o acţiune convergentă de colaborare. Colaborarea, principial înţeleasă, între toţi factorii responsabili pentru munca educativă şi culturalartistică ar favoriza, intr-adevăr, perfectarea programului casei de cultură. S-ar răsfrînge adiacent in viaţa culturală a oraşului, iradiind cotidian în preocupările diferenţiate ale locuitorilor Sucevei. In acest scop, tematica manifestărilor incluse în programul lunar trebuie să reflecte ponderea profesiilor: 3 870 de salariaţi lucrează la Suceava, în sectorul industrializării lemnului ; 3 200 în cel al bunurilor de larg consum ; peste 3 000 în construcţii ; 2 700 în transporturi şi telecomunicaţii ; 1 500 în comerţ... Trebuie să ţină seama de vîrsta foarte tînără a locuitorilor, întreţinută în ultimii ani de ritmul intens al industrializării : aproape 70 la sută din populaţia oraşului are vîrsta sub 30 de ani : 12 000 membrii ai U.T.C., dintre care 5 000 muncitori, 4 000 elevi, 650 studenţi... O realitate ce pledează pentru dezvoltarea unor manifestări diferenţiate de autoafirmare a tinerilor în sfera culturii, atragerea lor nu numai în calitate de beneficiari (spectatori, auditori), ci şi de creatori, de participanţi în echipele artistice, la cercurile tehnice şi de creaţie; organizarea permanentă a unor activităţi de club (inclusiv café-bar unde să se poată servi băuturi răcoritoare, cafea, dulciuri, etc). Activitatea specifică dedicată tineretului este extrem de precară la Casa de cultură a sindicatelor din Suceava. Seri de dans nu se mai organizează. Televizorul e defect. A existat o masă de biliard, dar a fost realmente ascunsă, de ce ? Amatorii de șah își petrec timpul într-un subsol insalubru de pe strada principală — de ce n-ar afla găzduire într-una din elegantele săli ale casei de cultură ? Biblioteca, ingenios profilată pe publicaţii tehnice, deţinînd 108 abonamente la ziare şi reviste româneşti şi străine — încadrată cu doi salariaţi — a înscris în 6 luni ... 105 cititori. Sala de lectură a bibliotecii ar trebui să fie in permanenţă populară, asaltată de cititori , este însă ignorată, ducînd o existenţă obscură. In organizarea şi desfăşurarea activităţii, casa de cultură trebuie să catalizeze contribuţia intelectualităţii, îndeajuns de numeroasă : 959 de ingineri şi economişti , 650 de cadre didactice, 178 de medici, 122 jurişti, un important număr de plasticieni, scriitori, artişti. Caracterul informativ ,predominant la ora actuală în conţinutul manifestărilor cultural-educative, trebuie îmbinat cu un mai larg profil formativ, de însuşire a problemelor de politică internă şi externă a partidului nostru, de educaţie etică şi ştiinţifică, de orientare în domeniul cultural-artistic. In municipiul Suceava, aproape fiecare familie este posesoarea unui aparat de televiziune (8 000 de televizoare), şi a unui abonament la radio (5 600 aparate şi 4 500 difuzoare), la 1 000 de locuitori se înregistrează lunar 850, de abonamente la cele mai diverse publicaţii. Aceste mijloace facilitează o multilaterală informaţie, pe care programul casei de cultură poate să o extindă, relevînd realităţile socialeconomice locale, poate să le aprofundeze, reluind unele teme în raport de cerinţele şi interesul publicului local. După aproape un an de la inaugurare, se remarcă în activitatea Casei de cultură a sindicatelor din Suceava eforturile de a-i conferi un substanţial atribut artistic şi educativ. S-au acumulat în timp manifestări care îşi revendică dreptul de a fi permanentizate, amplificate (concursurile pe meserii, conferinţe cu conţinut economic, pe teme de artă etc.). Alăturăm rîndurile de faţă in sprijinul extinderii ariei de influenţă a casei de cultură a sindicatelor in rîndul locuitorilor Sucevei. Sperăm ca acestea să afle ecou şi la nivelul Consiliului judeţean al sindicatelor, în preocupările căruia casa de cultură trebuie să-şi găsească un loc frecvent. Părerea tovarăşului Mihail Marinescu, membru în biroul executiv al consiliului cu problemele muncii culturale că „în ceea ce priveşte casa de cultură o să ne descurcăm, şi singuri“ este infirmată, deocamdată, de activitatea propriu-zisă. O atestă chiar şi programul pe luna iulie, susceptibil încă de serioase completări. te de lucru evidenţia intenţia inginerului de a executa recoltarea în flux tehnologic continuu. Rezultatul muncii era însă departe de aşa ceva. Combina condusă de mecanizatorul Ion Guzu, de dimineaţă şi pînă la orele 14, nu parcursese nici 50 de metri. Presa de balotat manevrată de Dumitru Dragomir, în două zile trăsese o singură brazdă, iar cea luată în primire de Dumitru Dogaru „n-a vrut“ sub nici o formă să funcţioneze. Aşa că... ne-am lămurit de valabilitatea proceselor verbale de suprarecepţie. • Locul specialistului , pe tarla, nu in birou Am prezentat aceste fapte pentru a arăta că atitudinea cadrelor din conducerea Direcţiei agricole judeţene şi a Inspectoratului IAS Buzău de a emite decizii şi de a colecta şi raporta date eronate nu poate servi în nici un caz producţia agricolă din acest an. Apreciem, de asemenea, că în aceste zile bune de lucru este mult mai necesară prezenţa cadrelor tehnice de la Direcţia agricolă şi a celorlalte organe de conducere, în cîmp, în mijlocul mecanizatorilor şi cooperatorilor, decit în birourile instituţiilor judeţene — fapt constatat de noi Faptul că pînă la sfîrşitul săptămînii trecute în acest judeţ se prăşise pentru a treia oară numai 33 la sută din suprafaţa cultivată cu porumb (în unele unităţi agricole de producţie nu s-a terminat încă praşila a II-a) şi se însămînţase cu culturi duble doar 5 la sută din planul de 40 000 ha stabilit pe judeţ, evidenţiază convingător că organele sindicale şi cadrele tehnice de specialitate au obligaţia să intensifice munca politică de masă pentru antrenarea tuturor lucrătorilor agricoli la efectuarea muncilor de sezon. Acum, în plină campanie de recoltare nu, este deloc admis ca din o dotare de 1 295 combine şi 454 piese de balotate să funcţioneze numai 60 la sută şi respectiv 40 la sută din aceste mijloace de producţie. ★ Exemplul lucrătorilor ogoarelor din judeţul Brăila, al unităţilor agricole fruntaşe din judeţul Buzău demonstrează convingător că prin o judicioasă mobilizare a forţelor de muncă prin utilizarea la întreaga capacitate a mijloacelor de producţie sunt posibilităţi certe ca recoltatul păioaselor de toamnă a finurilor cultivate şi naturale, întreţinerea culturilor prăşitoare şi reluarea în cultură a terenurilor eliberate de păioase sau scoase de sub influenţa apelor de băltire, să se facă într-un timp record.