Munca, septembrie 1970 (Anul 26, nr. 7089-7113)
1970-09-16 / nr. 7101
Proletari din toate forite, unifi-ve! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA INGINERULŞEF DE CĂLIMARĂ? • La întreprinderea interjudeţeană de construcţii-montaj Timişoara 55®/6 din numărul inginerilor lucrează în centrala întreprinderii. • Ingineria - activitate pompieristică pe linia aprovizionării, dispecerat mărunt, dirijare maşini, rapoarte statistice ? • Serviciul relaţii — devize — asaltat de ingineri pentru lucrări neinginereşti • Şantierele duc lipsă de cadre inginereşti; lucrările noi nu pot fi deschise datorită lipsei de personal • Deciziile de numire au sosit la şantierul din Arad, însă inginerii continuă să lucreze în birouri la Timişoara întreprinderea construcţii-montaj Timişoara îşi desfăşoară activitatea pe cuprinsul a trei judeţe : Timiş, Caraş-Severin şi Arad. în fiecare judeţ există unul sau mai multe şantiere, şi fiecare şantier îşi extinde activitatea asupra unei întregi puzderii de lucrări în oraşele şi comunele judeţelor. Răspîndirea şantierelor în toată zona judeţelor respective, diversitatea lucrărilor ce se execută, problemele pe care le ridică organizarea fiecărei lucrări, aprovizionarea şi transportul materialelor, şi, în sfîrşit acordarea asistenţei tehnice pentru execuţia unor lucrări de înalt nivel calitativ, fac necesară existenţa unui numeros personal tehnic-ingineresc de calificare superioară şi medie. Numărul mare de ingineri, tehnicieni şi maiştri, care îşi desfăşoară activitatea la întreprinderea de construcţii-montaj Timişoara ar trebui să constituie o garanţie a îndeplinirii cu regularitate de ceasornic a sarcinilor de plan, lună de lună şi trimestru de trimestru, a organizării raţionale a muncii şi a producţiei pe şantiere, a punerii în funcţiune la termen şi în condiţiile de execuţie de cea mai bună calitate a obiectivelor de investiţii pe care le-au contractat cu beneficiarii, astfel ca acestea să înceapă să producă şi să atingă în cel mai scurt timp capacitatea şi ceilalţi indici tehnico-economici prevăzute în proiectele aprobate, în articolul de faţă ne propunem să nu repetăm nişte adevăruri cunoscute despre rolul personalului ingineresc, de înaltă calificare, în procesul de producţie, ci să scoatem în evidenţă cîteva aspecte ale folosirii inginerilor şi tehnicienilor care primesc salariu de la întreprinderea de construcţii-montaj Timişoara. La această întreprindere interjudeţeană lucrează în momentul de faţă 93 ingigineri, 109 tehnicieni şi 78 maiştri. Existenţa acestei numeroase forţe tehnice a fost însă insuficient folosită, urmarea fiind, printre altele, faptul că planul de producţie al întreprinderii nu a fost realizat. De la începutul anului şi pînă la finele lunii august, pe total întreprindere planul producţiei de construcţiimontaj a fost realizat doar în proporţie de 86,7 la sută, iar pe lunile iulie şi august s-a continuat o tendinţă de scădere, concretizată într-o realizare de numai 72,3 la sută. E adevărat că la aceste neajunsuri au contribuit şi o serie de factori care depind atît de constructor cît şi de proiectant beneficiar ; pentru unele obiecte proiectele au fost predate cu întîrziere sau fracţionat, operindu-se modificări, completări, sau schimbări de soluţii, la altele s-a întîrziat deschiderea finanţării şi eliberarea amplasamentelor, aprovizionarea cu materiale şi organizarea transporturilor au lăsat de dorit, forţa de muncă calificată şi necalificată nu a fost asigurată peste tot la nivelul necesar etc. Ceea ce va prelungi corespunzător durata de execuţie, respectiv termenul de punere în funcţiune. In IOAN BUNEA (Continuare în pag. 2-a) ABONAȚI la concediu „de boală“ • O „performeră" care în fiecare an ia peste 100 de zile de concediu pentru vreo... 40 de boli • De la fabrică, lipsea „motivat" cu certificat în bună regulă, iar acasă se „trata“ executînd comenzi particulare de croitorie • Medici naivi sau... altceva ? Recent, Consiliul judeţean al sindicatelor Bihor, Direcţia sanitară şi Direcţia pentru problemele de muncă şi prevederi sociale au întreprins o analiză a modului in care este utilizat fondul de timp productiv şi a influenţei exercitate asupra acestui indicator de către starea de sănătate a salariaţilor, într-un număr de 17 întreprinderi din municipiul Oradea şi din judeţ. După cum s-a vădit cu acest prilej, investiţiile masive alocate în ultimii ani pe linia protecţiei muncii şi a tehnicii securităţii s-au soldat într-o serie de întreprinderi cu asanarea condiţiilor de muncă. Unităţi industriale şi secţii care erau, cîndva, adevărate focare de boală, oferă astăzi condiţii de lucru moderne, sănătoase, la nivelul cerinţelor actuale. Faţă de cele de mai sus, apare paradoxală la prima vedere constatarea că indicii de utilizare a fondului îe timp nu au inregistrat ameliorarea cuvenită, ba în unele întreprinderi au şi scăzut în ultimii ani, ca urmare a creşterii numărului zilelor de concedii medicale. Cauzele sunt multiple. Nu peste tot fondurile destinate protecţiei muncii sunt folosite în mod chibzuit, există şi locuri de muncă în care instalaţiile de ventilaţie — proiectate greşit sau prost întreţinute — au un rol pur decorativ. La cele de mai sus se adaugă şi acordarea uneori nejustificată a concediilor de boală. Asupra acestui din urmă aspect ne vom opri ceva mai pe larg. Numărul învoirilor, al lipsurilor nemotivate din producţie a scăzut în ultimul an. Dar nu întotdeauna aceasta este urmarea disciplinei salariaţilor respectivi. Mulţi dintre cei certaţi cu disciplina s-au transformat în „abonaţi" la concediu de boală. Simulind diferite afecţiuni, ocolind dispensarele de întreprindere şi speculînd superficialitatea unor medici şi slaba preocupare pentru gospodărirea fondurilor de asigurări sociale în unele întreprinderi, ei reuşesc să obţină cu uşurinţă certificate medicale. Bunăoară, Ecaterina Cosma, de la Fabrica de confecţii Oradea, a obţinut în decurs de trei luni 8 certificate de la 6 medici, cu cinci diagnostice diferite, totalizînd 83 zile de concediu. Maria Prohor, de la aceeaşi întreprindere, în vîrstă de numai 27 de ani, a obţinut în perioada 1966- 1970, 41 certificate medicale, cu o întreagă gamă de diagnostice, totalizînd 574 zile concediu din totalul de 1 255 zile lucrătoare ! Cît de bine ştiu unii să simuleze, a dovedit-o cazul Elisabetei Kiss de la fabrica „Crişul“ care, în decursul unei luni, prezentîndu-se la patru medici a obţinut cinci concedii de boală a cîte 2—5 zile. Pentru diagnostice ca nevroză, miopie forte, hipertensiune arterială etc. Magda Rauser, de la fabrica „Crişul“, Florida Şerban, de la „Viitorul“, Ileana Haidu, V. SERE C. MIRON (Continuare în pag. 2 a) EFICIENTA INOVAŢIEI: Corespondenţii judeţeni ai ziarului ,,MUNCAJJ transmit: L amaimIS <ahhaIa hVVIIVIIIII «XI1MR1W de 3446000 lei Inginerii David Dan, Constantin Tatu şi maistrul principal Gheorghe Aldea de la Combinatul petrochimic Piteşti au elaborat şi experimentat cu bune rezultate un sistem cu ajutorul căruia se asigură scoaterea din circuitul tehnologic a substanţelor polimerizabile care apoi se recuperează evitîndu-se în acest fel depunerile de polimeri în gazele de piroliză. Noul procedeu determină în acelaşi timp obţinerea unui înalt grad de utilizare a soluţiei de sodă caustică, ceea ce permite reducerea consumului specific cu peste 1500 tone pe an şi o funcţionare îndelungată a instalaţiei între 2 opriri. Pe aceste căi valoarea economiilor antecalculate depăşeşte 3 400 000 lei anual. DUMITRU BURCEA (rocă vulcanică în alcătuiriSwoiano syu vui biu 4uviu v uwi, twie* dezin, biotit şi alte minerale), superior în ceea ce priveşte granulaţia şi aspectul pe care îl dobîndeşte după şlefuire, In comparaţie cu zăcămintele exploatate pînă acum în ţara noastră. Acest zăcămînt mai prezintă şi avantajul că poate fi exploatat în forme geometrice corespunzătoare în vederea prelucrării. Dacitul de Bologa îşi va găsi o largă utilitate ca material de construcţie în lucrările de artă monumentală şi ornamentală, în multe cazuri putînd fi preferat marmurei. încă în acest an se vor extrage de la Bologa circa 500 tone blocuri de dacit. MARIN OPREA Dacitul de Bologa Cercetătorii din cadrul Centralei minelor de fier şi metalifer Cluj au pus în evidenţă la Bologa, în zona Munţilor Apuseni, un bogat zăcămînt de dacit ANUL XXVI nr 7101 • Miercuri 16 septembrie 1970 * 6 pagini 30 bani TRADIŢIE de AUREL BARANGA Alegerea unei profesiuni intelectuale sau manuală nu e numai o problemă de aptitudini şi vocaţie. Este ţi una de tradiţie. Maestrul Arghezi povesteşte undeva că a cunoscut in Elveţia o spiţerie datină de vreo trei veacuri, trecută din tată in fiu, cu o grijă pentru meserie, demnă de toată admiraţia. Primul spiţer începuse prin a vinde praf de purici de trei parale, in timp ce ultimul, prezent şi el, servea la tejgheaua lui cu leacuri, era dimineaţa, decanul facultăţii de farmacologie, un fel de savant mondial, cu descoperiri ştiinţifice epocale. Trecerea aceasta de fanioane din generaţie in generaţie dă meseriei un blazon şi ii asigură, prin continuitate, un spor de pricepere, o temelie. Am cunoscut şi eu, la noi, familii de mineri in care îndeletnicirea trecuse prin trei pînze de oameni: bunicul fusese simplu vagonetar, fiul lui, maistru, iar nepotul, inginer. In familia respectivă, mineritul intrase, ca să zic aşa, în singe, fără secrete şi mistere, adică exact cum se cuvine să arate o meserie ce se cade să fie mai mult decit un mijloc de a-ţi asigura dumicatul zilnic : o îndeletnicire pasionantă, aducătoare şi de necazuri dar şi de bucurrii nemărginite. Scriu toate aceste lucruri intr-o polemică acerbă cu mentalităţile■ retrograde şi dăunătoare. Am auzit, astfel, de multe ori, părinţi spunind despre copiii lor, ,să ajungă ei, ce n-am reuşit eu", fără să-şi pună întrebarea, dacă odraslele respective au şi aptitudinile necesare pentru profesiunea propusă, înclinaţiile naturale, obligatorii, fără de care orice tentativă de asemenea natură, poate echivala cu o dezolantă şi păgubitoare ratare. Asemenea părinţi ce-şi dispreţuiesc propria loar meserie mai fac un păcat, decurgind din necunoaşterea realităţii. Confundă felul cum s-au format ei cu excepţionalul climat moral ce se asigură unui tinăr care vrea să înveţe o meserie, astăzi. Odinioară erai obligat să „furi“ meseria, acceptind pentru asta, palmele fatale ale unui meşter hapsin, ca să nu amintesc decit un singur aspect din ceea ce forma tragedia reală a ucenicilor de altădată. Respectivii părinţi care aspiră — şi nemotivat — ca progeniturile lor să „ajungă ce n-am reuşit eu“ uită ce condiţii sunt puse azi la indemnia tinerilor către vor să se califice intr-o meserie. De asemenea, se omite faptul de o semnificaţie deosebită a oricărui tinăr lucrind intr-o uzină si demonstrind aptitudini deosebite ii sint deschise, in sus, toate drumurile spre toate şcolile, şi spre cele mai (Continuare în pag. 2-a) LA HUNEDOARA Cursuri pentru ridicarea calificării profesionale Preocupindu-se permanent de calificarea unor noi muncitori și de continua ridicare a pregătirii cadrelor, conducerile tehnico-administrative ale întreprinderilor hunedorene, cu sprijinul comitetelor sindicatelor, acordăm toată atenţia noilor forme de învăţămînt profesional ce-şi vor începe în curînd cursurile. In anul de învăţămînt 1970—1971 cursurile la grupul şcolar al Centralei industriale Hunedoara, de pildă vor fi urmate de 2 488 de elevi. Preocupările sînt multiple şi în ce priveşte perfecţionarea şi specializarea cadrelor. La Combinatul siderurgic Hunedoara, de pildă, s-a întocmit un program de perfecţionare profesională a 500 de muncitori din secţiile de bază, 600 de maiştri, 200 de lucrători din aparatul direcţiei comerciale, 300 de lucrători din aparatul direcţiei financiar-contabile precum şi a unui mare număr de salariaţi din laboratoarele şi serviciile C.T.C. ale Combinatului. ALEXANDRU NAGY Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAI CEAUŞESCU, a primit pe ambasadorul Austriei Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit marţi, 15 septembrie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Austriei la Bucureşti, Eduard Tschöp, la cererea acestuia. A fost de faţă Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Cu acest prilej a avut loc o convorbire în legătură cu apropiata vizită în Austria a preşedintelui Consiliului de Stat al României. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. Primirea de către tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a tovarăşilor Satomi Hakamada si Tomio Nishizawa Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit, marţi 15 septembrie, pe tovarăşii Satomi Hakamada, vicepreşedinte al Prezidiului Partidului Comunist din Japonia, ■ şi Tomio Nishizawa, membru al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.J., care îşi petrec concediul de odihnă în ţara noastră. La primire au participat tovarăşii Paul Niculescu- Mizil şi Virgil Trofin, membri ai Comitetului Executiv, ai Prezidiului Permanent, secretari ai C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, prim adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cadrul convorbirii s-au efectuat informări reciproce asupra activităţii desfăşurate de P.C.R. şi P.C.J. şi au fost discutate unele probleme actuale ale situaţiei internaţionale şi ale mişcării comuniste şi muncitoreşti. Cu acest prilej s-a exprimat satisfacţia pentru relaţiile de prietenie, colaborare şi solidaritate internaţionalistă statornicite între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Japonia, s-a subliniat hotărîrea comună a celor două partide de a dezvolta aceste legături şi de a milita pentru întărirea unităţii mişcării comuniste internaţionale, a tuturor forţelor antiimperialiste, întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească. ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR La 15 septembrie, cînd clopoţelul a sunat pentru prima oară in anul şcolar 1970-1971, peste 3 800 000 de copii şi tineri de vîrstă şcolară s-au întâlnit cu profesorii şi învăţătorii lor pentru a începe cursurile. Redeschiderea şcolilor în acest an are o semnificaţie deosebită in istoria şcolii româneşti, determinată de inaugurarea clasei a X-a in învăţămintul obligatoriu de 10 ani şi cuprinderea în prima clasă elementară a tuturor copiilor de 6 ani. Alături de aceste elemente esenţiale notăm printre noutăţile actualului an de învăţămînt extinderea reţelei claselor speciale prin creşterea numărului celor cu profil de matematică, fizică şi limbi străine şi înfiinţarea primelor clase speciale de biologie şi chimie. Ca în fiecare an, reînceperea cursurilor a coincis cu inaugurarea a noi construcţii destinate celor aflaţi la vârsta învăţăturii. Numărul noilor săli de clasă se ridică în acest an la 2 500. In acest context, amintim că la numeroase şcoli şi licee din ţară vor învăţa în acest an şcolar 106 000 de tineri din producţie, care, paralel cu activitatea productivă, îşi ridică nivelul cunoştinţelor de cultură generală. De altfel, în anul şcolar 1970-1971, in învăţământul seral a fost sporit numărul claselor V-VIII, creindu-se posibilităţi pentru continuarea studiilor unui număr din ce in ce mai mare de tineri. In rindul noilor şi modernelor unităţi ale industriei forestiere, se numără şi Combinatul de exploatare şi industrializare a lemnului din Sighetul Marmaţiei. Colectivul acestei tinere unităţi înregistrează importante depăşiri ale planului. Clişeul nostru vă prezintă o imagine din fabrica de mobilă Au terminat recoltatul florii-soarelui Lucrătorii întreprinderii agricole de stat Segarcea, Băileşti, Breasta, Craiova şi Moţăţei din judeţul Dolj au încheiat recoltatul florii-soarelui. Concomitent cu recoltatul s-a executat şi eliberarea terenului iar mecanizatorii lucrează în prezent la pregătitul ogoarelor pentru semănatul griului. La fermele nr. 11 Bîrca, 7 Portăreşti, Segarcea s-a lucrat duminică la recoltatul porumbului. Folosind din plin cele 6 combine CT-2R ca şi mijloacele manuale de care dispun lucrătorii I.A.S. Segarcea au reuşit să recolteze porumbul de pe 800 de hectare, ceea ce reprezintă aproape jumătate din suprafaţa cultivată. ELENA ŢUICU Există în calendar o zi cu un farmec aparte, bogată in împliniri şi începuturi, mirosind a gutui şi a rechizite şcolare, a pereţi proaspăt văruiţi şi a uniforme călcate . 15 septembrie. Aşteptat sub un arc de triumf purtînd pe frontispiciu tradiţionalul : „Bine aţi venit, dragi elevi mijlocul de septembrie marchează mereu prima zi a unuia dintre anii pe care tineretul studios al ţării îi adună sub soarele luminos al socialismului, păstrînd neîntinate amintiri plăcute, clipe de neuitat. — Aş prefera să notaţi anii 1968/1969 şi 1969/1970 - ne spunea ieri inginerul Dan Canea, directorul Şcolii profesionale a Uzinelor de maşini electrice Bucureşti , sunt anii în care şcoala noastră a cîştigat locul I pe ţară la concursurile pe meserii susţinute de şcolile profesionale. Şi, de ce nu, 1970/1971, an căruia începînd încă de astăzi i-am asigurat — credem noi — bazele pentru reeditarea succesului repurtat în cei doi ani precedenţi. Merituosul succes îşi are explicaţia, credem noi, în conlucrarea fructuoasă din- * tre conducerea şcolii şi organizaţiile de bază P.C.R, sindicat şi P.T.C., dintre colectivul de conducere şi cadrele didactice ale şcolii, dintre conducerea şcolii şi conducerea U.M.E.B. Dacă ne-am opri numai la acest ultim aspect ar trebui să subliniem grija uzinei de a asigura şcolii necesarul de cadre tehnice de specialitate precum şi de moderne maşini-unelte (strunguri, maşini de găurit-şeping) necesare pentru practica de zi cu zi a elevilor. In schimb - intervine Gheorghe Tănase, profesormaistru, preşedintele comitetului sindical - noi dăm uzinei muncitori cu o înaltă calificare. Din cei 276 de absolvenţi ai anului şcolar trecut, uzina a primit 178. Şi mi-ar fi greu să evidenţiez pe cineva fără a-i nedreptăţi pe ceilalţi. Dar pentru că nu-i pot cita pe toţi şi pentru că vreau să ştie că gîndul şi atenţia noastră se îndreaptă spre ei, am să mă opresc la cîţiva : Alexandru , Dănac, electrician constructor de maşini electrice, care, ca elev, nu a coborît niciodată sub nota 10, iar ca muncitor constituie un exemplu : Constantin Iamandi, strungar. Ştefan Bănică, electrician de întreţinere... — Şi ar mai trebui citaţi — adaugă Constantin Negrea, secretarul comitetului organizaţiei de bază P.C.R. — absolvenţii care ne reprezintă şcoala în cele peste 20 de întreprinderi bucureştene pentru care calificăm muncitori. Fără să apelez la hîrtii, aş cita din memorie numele lui Iulian Dumitrache, ascensorist la I.F.M.A. (Giuleşti), cel al lui Nicolae Albu, electrician constructor de maşini electrice la Uzinele „Electronica", al lui Adrian Ursu, de aceeaşi profesie, ICCEA Dar pentru că acum începe un nou an şcolar, preocupările conducerii şcolii sunt îndreptate mai ales spre asigurarea tuturor condiţiilor pentru elevii care îşi încep sau îşi continuă drumul lor spre desâvîrşirea profesională. Şi nu ne îndoim că succesele de pînă acum vor fi reeditate şi în anul acesta, prilej pentru noi de a reveni cu noi amănunte. Şi o vom face. MARIN STOIAN Premieră navală Primul dintre cele 2 cargouri de 1 920 tdw construite la Şantierul naval Constanţa a fost recepţionat de beneficiar, trecînd cu succes probele de larg în vederea exploatării. Cargoul a proiectat în întregime de specialiştii români de la ICEPRONAV, la nivelul ultimelor noutăţi tehnice în materie, este „echipat" cu un motor de 1560 CP, care dezvoltă o viteză de navigaţie de 12 noduri. Noul cargou, destinat pentru transportul cherestelei dar care poate fi folosit pentru înmagazinarea oricărui fel de marfă generală, este tipul de navă cel mai perfecţionat din punct de vedere al construcţieidin ţară. Numeroase utilaje şi o mare parte din aparatura de bord sunt introduse, de asemenea, pentru prima dată în construcţia navelor din ţara noastră. GHEORGHE DIMA