Munca, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 8072-8097)
1973-11-08 / nr. 8078
IA UZINA „REPUBLICA" DIN CAPITALĂ Produse noi, la nivelul exigenţelor . Instalaţiile petroliere româneşti de foraj la mare adincime, cunoscute şi apreciate in lumea Întreagă, sunt dotate cu ţevi şi burlane de tubaj din ce în ce mai rezistente... Marile uzine constructoare de utilaj chimic au nevoie de conducte care să reziste unor condiţii tot mai dificile de temperatură, presiune, mediu corosiv... De asemenea, fabricile din industria alimentară, marile magistrale care transportă ţiţei, gaz, apă, etc. Unul din furnizorii principali ai acestor beneficiari este uzina de ţevi „REPUBLICA" din Bucureşti. Aici, lărgirea gamei sortimentale, realizarea unor produse de calitate condiţionează în mare măsură, după cum se vede, producţia a numeroase alte sectoare de activitate. A fi în pas cu cerinţele beneficiarilor reprezintă, deci, un imperativ. Acestuia, colectivul uzinei a înţeles să-i răspundă prin fapte. Numai în doi ani ponderea produselor -noi în • Ponderea produselor noi în volumul producţiei — de la patru procente în 1972, la 15 în 1974 • Peste 70 de tipodimensiuni asimilate în acest an • Comisia inginerilor şi tehnicienilor — o prezenţă activă în acţiunea de asimilare a noilor produse • Calitatea oţelului inoxidabil burtedorean limitează diversificarea gamei sortimentale: totalul producţiei sporeşte de la 4 procente, în 1972, la 7,1 la sută, in 1973, şi 15 la sută în 1974, urmînd să crească vertiginos în anii viitori. In această direcţie, „strategia“ uzinei a urmărit în primul rînd revizuirea şi perfecţionarea tehnologiilor existente. Au fost instalate utilaje de înaltă tehnicitate printre care : cuptorul cu vatră păşitoare (pentru tratament termic), maşini de filetat ■ ţevi şi mufe, instalaţii pentru controlul indestructiv al produselor etc. Cu sprijinul Institutului politehnic din Bucureşti, specialiştii din uzină au pus la punct şi aplicat o nouă tehnologie de lubrifiere care a permis nu numai creşterea randamentului utilajelor, dar şi sporirea posibilităţilor de prelucrare a metalului în secţia tras la rece. Pe această bază tehnică creată, a devenit posibilă introducerea în fabricaţie, in acest an, a unor noi produse destinate forajului de mare adîncime, printre care burlane de tubaj din oţeluri slab aliate cu rezistenţe superioare şi ţevi de extracţie, produse care anterior erau importate. Au fost asimilate ţevi rezistente la temperaturi ridicate, pentru cazane cu aburi de mare capacitate. Prin garantarea calităţii cit şi prin nivelul lor constructiv, aceste produse corespund celor mai exigente norme internaţionale. De asemenea, au fost realizate ţevi de diverse tipuri, la comandă, necesare unor mari uzine constructoare de maşini şi utilaje, printre care „Rulmentul“ Braşov, Uzina de utilaj chimic Ploieşti, etc. „Prin adaptarea promptă la cerinţele beneficiarilor, ne spunea inginerul Ion Moldovan, directorul uzinei, colectivul nostru a înţeles să răspundă atît nevoilor mereu crescînde ale economiei naţionale, dar — prin asimilarea unor produse cu valoare ridicată — a urmărit şi o sporire a eficienţei activităţii sale". Citeva date pot ilustra această Horaţiu Chirila (Continuare In pag. a 3-a) ^^*22212^18222331 „...avem si acasa o fabrica!“... Cind ridici cu propriile tale mniini o casă, nu poţi să fii decit mindru şi mulţumit. Dar cînd tu, om al muncii, pui umărul la construirea din temelii a unei fabrici în care vei lucra o viaţă, ce sentimente anume încerci ? Cazurile sunt numeroase, adevărate procese evolutive in care fierarul-betonist, lăcătuşul sau zidarul, descoperind afinităţi sufleteşti în anumite locuri din ţară, îndrăgind peste noapte o nouă meserie, s-a transformat în energetician, chimist, strungar, montor şi în eite alte meserii. — Cu noi s-a intimplat puţin altfel, susţine ANDRAŞ ELISABETA, filatoare în întreprinderea de aţă şi filatură din Odorheiu Secuiesc. Şi eu, şi KISFALUDI MARIA, şi ea tinără, are doar douăzeci şi doi de ani, ne-am reintors „la matcă". Ea, de la „Oltul" Sfîntu Gheorghe, eu de la „Firul roşu" din Tălmaciu, unde am învăţat meseria. Ne era dor de locurile na- Ştefan Gheorghiu (Continuare in pag. a 2-a) KISFALUDI MARIA ANDRAŞ ELISABETA Proletar! din toate farite, imiti-vă ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIX nr. 8078 Joi 8 noiembrie 1973 4 pagini 30 bani întrecerea minerilor din Valea primm EXEMPLULUI PERSONAL AL ŞEFULUI DE BRIGADA © • Timpul de lucru să fie folosit integral • Schimbul între brigăzi se face în abataj • Ajutorarea între schimburi, un factor esenţial • Buna organizare a muncii, controlul îndeplinirii sarcinilor şi grija faţă de oameni — iată ce se cere unui şef de brigadă L-am întrebat pe tovarăşul Petru Roman, miner vestit din Aninoasa, care estesecretul" succesului brigăzii pe care o conduce. Reţinusem că de la începutul anului şi până la 6 noiembrie, rezultatele sale în producţie sunt excepţionale 5 4 500 tone de cărbune peste plan. Mai ştiam câ, şeful de brigadă a avut un câştig lunar de peste 5 000 lei şi că nici un ortac nu primeşte pe lună, în funcţie de calificare, rezultate şi încadrare, sub 3 000 lei. — Păi ce să vă spun ? Am muncit, ne-am îngrijit să fim bine aprovizionaţi cu cele necesare în abatajul nostru, ne-am organizat mai bine ca să folosim din plin timpul de lucru. Numai aşa putem obţine o productivitate a muncii ridicată. Şi minerul ne-a vorbit apoi de faptul că oamenii din brigada sa, ca de altfel din majoritatea brigăzilor, cunosc sarcinile puse de partid, se străduiesc să asigure siderurgiei cît mai mult cărbune cocsificabil şi termocentralelor combustibilii de care au nevoie. Il ştiam pe Petru Roman om harnic şi priceput. Dar asta nu ajunge. De aceea insist asupra „secretului“. — Nu aţi vrea să ne spuneţi mai amănunţit cum aţi procedat ? Păşeam încet de la sediul minei spre locuinţa tovarăşului Roman, aici în oraşul Aninoasa. Omul acesta, născut, intr-o comună maramureşeană, miner din 1947, povesteşte cu glas domol fapte interesante. — Păi, aş zice că într-o brigadă de mineri, alături de o bună aprovizionare, disciplina este prima problemă. Pe scurt, din cuvintele minerului, confirmate apoi la comitetul sindicatului şi la conducerea minei, ne-am făcut o imagine a muncii neobosie desfăşurată de brigada lui Petru Roman. S-a creat în decursul anilor o tradiţie ca întregul schimb, toţi minerii din această brigadă, să intre şi să iasă din mină împreună cu şeful de brigadă sau de schimb. Iar schimbul se face acolo în subteran, la locul de muncă, adică fără să lase utilajele să stea sau să funcţioneze un gol nici măcar citeva minute. Apoi, mai intervine şi întrajutorarea între schimburi. Pînă aduce schimbul doi lemn în abataj, cei din schimbul întîi încarcă. Fiindcă, aşa cum precizează chiar şeful de brigadă, „indiferent în ce abataj lucrezi, zece minute în subteran, folosite din plin, înseamnă întotdeauna un spor de producţie“. Prin exemplul personal Petru Roman a inspirat răspundere, disciplină. „Nu mă pot lăuda că am ieşit vreodată din mină cu prima colivie. Poate cu ultima , dar asta-i altceva“. Şi lucrurile aşa şi stau. In plus, reporterul a aflat că Petru Roman şi ortacii săi coboară in mină printre cei dinţii. Şi nimeni nu-şi aminteşte ca in ultimii ani în această brigadă să se fi înregistrat vreo absenţă de la lucru sau vreo întîrziere. — In brigadă noi discutăm In chip şi fel. Cum să vă spun, eu lucrez cu oamenii. Pe mine, brigadier, mă interesează oamenii nu numai ca mineri. Ii întreb pe ei sau pe prietenii lor cum o duc acasă, ce le fac copiii, nevestele, ce necazuri au. Dar, în primul rînd, nu uit de producţie. Cînd primesc foaia de acord la începutul lunii, eu nu discut numai cu cei trei şefi de schimb, ci cu toată brigada. Le explic clar ce a- Nicolae Bivolu (Continuare In pag. a 3-a) ORICE FORMA DE ECONOMISIRE sporeşte izvorul bunăstării generale LA TELEAJEN Rafinarii — în fruntea acţiunii de gospodărire a combustibilului şi energiei electrice La ordinea zilei în rafinării, ca de altfel în toate unităţile economice, dezideratul de bază îl constituie SPORIREA EFICIENŢEI ECONOMICE. Pentru realizarea acestuia sînt căutate cu febrilitate căile cele mai fructuoase, sînt „scotocite" toate resursele pentru a se şti exact „unde, cît şi cum" trebuie folosit tot ceea ce se conturează a fi resursă internă. în acest cadru se circumscriu şi strădaniile celor care potenţează valoarea ţiţeiului. ...RAFINĂRIA TELEAJEN. Calculele pe zece luni din acest an arată că la producţia marfă s-a obţinut o depăşire de circa 8 milione lei , cifră care se constituie într-un argument în plus că angajamentul privind realizarea cincinalului cu 45 de zile mai devreme va fi înfăptuit întocmai. In acest context, ceea ce reţine în mod deosebit atenţia este faptul că întreaga producţie este pusă sub semnul obţinerii unor rezultate maxime cu cheltuieli cît mai reduse, dobîndite în special prin reducerea consumurilor specifice şi înlăturarea risipei, în special la combustibili şi energie. In final, toate acţiunile întreprinse in acest sens au ca punct terminus valorificarea superioară a fiecărei tone de ţiţei. Concret, acest lucru se materializează printr-o grijă prezentă la fiecare loc de muncă. Mihai Cocol (Continuare in pag. a 3-a) in pagina a 4-a „FOAMEA“ DE ENERGIE... • SPORT • SPOILT în pagina a 3-a. întreprinderea de utilaj chimie „Griviţa Roşie*" din Capitală Înzestrează industria chimică cu noi şi diversificate tipuri de utilaje. In clişeul nostru vă prezentăm un aspect din hala de montaj, unde se află în construcţie coloane de fracţionare pentru unul dintre combinatele petrochimice din țara noastră. liUlliLnUL”f7l"j'mn^;lti,r tinmiiHUiiiminmiuninninmiiuiniimiuiiHuinniiinunuimimumiiuniim L tIUt*Q W1 MO! ifi J 101,11 — Azi, la club, vorbeşte tovarăşul Inginer... E un anunţ pe care îl întilnim afişat frecvent la clubul Uzinelor de utilaj chimic „Griviţa Roşie" din Bucureşti. Să încercăm să-i descifrăm semnificaţia. Să vorbim, deci, despre intelectualii din uzine şi fabrici, de pe şantierele de construcţii. In ce măsură şi desigur in ce mod se integrează efortul lor în activitatea complexă de lărgire a orizontului de cunoaştere, perfecţionare profesională, ridicare a nivelului politic şi cultural-educativ al colectivelor de salariaţi in mijlocul cărora lucrează. O discuţie pe această temă am început-o cu tovarăşul Vasile Ciobanu, directorul clubului şi membru in comitetul sindicatului uzinelor „Griviţa Roşie“ . „ Nu se poate concepe această activitate — ne spunea dînsul — fără a valorifica aportul specialiştilor noştri, datori să promoveze noul în producţie, in tehnică şi ştiinţă şi, totodată, să fie modelatori de conştiinţe, participanţi activi la făurirea noii personalităţi umane. Concret. Inginerul Costache Dragomir, şeful secţiei sculărie şi autoutilaje : — Acum 21 de ani am intrat pe poarta uzinei, ca ucenic strungar. Veneam din comuna Ulmeni, judeţul Buzău... (Fiecare ne aflăm în dificultate cînd ni se cere să vorbim despre noi). Pe scurt — continuă — din 1962 sunt Inginer mecanic. Dar Costache Dragomir, care a traversat în anii noştri, asemeni multor tineri, traiectoria împlinirii unei pregătiri profesionale superioare se simte in permanenţă îndatorat oamenilor din mijlocul cărora a plecat. Şi în mijlocul cărora a revenit, după studii. Se simte îndatorat cu puterea de muncă şi capacitatea sa de creaţie. In ziarul uzinei i s-a dedicat recent un profil, în care muncitorii vorbesc despre el numai în termeni superlativi : „E unul dintre cei mai capabili ingineri ai uzinei“ ; „E un excelent tovarăş de muncă“ ; „E autorul a numeroase inovaţii“ (intre altele al inovaţiei cunoscută sub numele „Maşină de executat ţevi cu aripioare“, căreia la Bruxelles, în 1970, i s-a decernat premiul I şi Medalia de aur) ; „E un om minunat, un comunist“... — Vă măgulesc aceste aprecieri , l-am întrebat. — Ştiţi, cînd trec pe lîngă clădirea Universităţiimi amintesc de arhitectul Alexandru Orăscu, autorul proiectului acestei instituţii. Orăscu a fost şi Iniţiatorul unor cursuri populare pentru îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale şi cultural-ştiinţifice ale meşterilor zidari, dulgheri şi fierari, care lucrau pe şantierul de construcţii al actualei universităţi, îşi dădea seama că proiectul lui nu poate prinde viaţă, aşa cum l-a conceput, fără „cunoştinţe noi — cum afirma el — conforme cu adevărul şi cu cerinţele dezvoltării tehnice“. Cu atît mai mult, azi, noi nu putem glndi altfel decit înaintaşii noştri. In cadrul secţiei Universităţii populare din uzinele „Griviţa Roşie" m-am angajat să conduc un curs tehnico-economic, în care dezbatem o seamă de aspecte teoretice legate direct de rezolvarea unor probleme concrete ale muncii în scopul îndeplinirii angajamentului nostru : cincinalul înainte de termen. Participarea la viaţa social-obştească, la acţiunile politice şi educative ale organizaţiei de partid şi sindicale mi-a întărit încrederea in forţele proprii. M-a ajutat să-mi insuşesc un mod de a acţiona, mai perseverent, în tot ceea ce prezintă interes pentru colectivul de muncă al uzinei. Am fost ales şi preşedintele consiliului de conducere al clubului... Prestigiul profesional şi competenţa sa, dublată de pasiune, a impus la club şi în secţiile uzinei o amplă activitate politică şi cultural-educativă susţinută cu contribuţia nemijlocită a numeroşi ingineri, economişti, tehnicieni şi maiştri, muncitori de înaltă calificare. Ceea ce s-a răsfrînt şi asupra conţinutului programului muncii politico-educative, care însumează o tematică largă privind problemele de fond ale făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, obiective majore ale actualului plan cincinal, aspecte ale politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru. Inginerul Mihai Popa şi economistul Florin Vişan organizează dezbateri operative asupra stadiului de realizare a indicatorilor economici şi măsurilor ce trebuie întreprinse pentru îndeplinirea lor în şi mai bune condiţiuni, în primul rând pe seama lărgirii orizontului de cunoaştere , inginerii Dan Roman şi Dan Stoian, iniţiază periodic întilniri şi schimburi de experienţă intre salariaţi, în cadrul cărora discută modalităţile de introducere în procesul de producţie a noutăţilor tehnico-ştiinţifice. Jurista Oana Penescu desfăşoară acţiuni pentru stricta respectare a legalităţii şi afirmarea principiilor eticii şi echităţii socialiste , inginerii Florin Focşăneanu şi Victor Mindru sunt animatorii unor manifestări educative şi cultural-artistice dedicate tinerilor... Indiferent de temele abordate In acţiunea politică şi cultural-educati- Octavian Nica (Continuare In pag. a 2-a) I imileniii bun Încîlcitele tarife ale coopera meşteşugăreşti . Economiştii concep tomuri întregi de tarife, dar meseriaşii le aplică tot pe cele nescrise @ Cînd preşedintele nu ştie, specialistul în tarif© îndosariază. Iar meseriaşul... ¤ Arta de a face bonul , arta de a realiza „planul" • Clientul plăteşte. E îndreptăţit să ştie şi pentru ce ? Să presupunem că după ce ne oferă kilogramul de carne, vînzătorul pune mîna pe condei şi începe să facă socoteli. Materia primă — 20 de lei. Transportul — 0,005 lei. Depozitarea — 0,05 lei. Tranşarea — 0,10 lei. Cîntărirea şi prezentarea produsului — 0,25 lei. Ambalajul — hîrtie pergament — 0,30 lei, hîrtie calitatea a IlI-a — 0,10 lei, întocmirea bonului — 1 leu. Trage linie şi începe adunarea. Intre timp coada se îngroaşe... Dacă lucrurile ar sta aşa, comerţul ar da faliment, iar noi, cumpărătorii, am rămîne nemîncaţi sau neîmbrăcaţi. Şi totuşi, totuşi, într-un sector al servirii populaţiei, această situaţie, evident absurdă, există în realitate. Ca să calculeze costul reparaţiei la un televizor, specialistul face un adevărat maraton prin cărţulia de tarife. Poziţia 1. Demontarea capacului tv. (operaţie necesară pentru a vedea ce e înăuntru) = 1 leu. Poziţia 2. Verificarea sumară a tv. (adică aruncarea privirii în viitorul cîmp de operaţii) = 5 lei. Poziţia 3... Poziţia 4... Urmează alte zeci de poziţii din cele o sută şi ceva. Fiecărei mişcări a specialistului — inclusiv întocmirea bonului — îi corespunde — în această cărţulie de tarife — o anumită poziţie. Iar fiecărei poziţii cite patru sau mai multe gesturi şi bani peşin de la client. Poziţia 1, de exemplu, înseamnă : scoaterea ştecherului din pri-Luminiţa Doja Dumitru Negoiţă (Continuare in pag. a 2-a)