Năzuința, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 144-157)

1970-11-21 / nr. 151

ANUL III NR. 151 SIMBATA 21 NOIEM­BRIE 1970 12 PAGINI 50 BANI ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN SĂLAJ AL RC.R.ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Vizita in Bulgaria a delegației de partid și guvernamentale a Republicii Socialiste România, condusă de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU Sofia, capitala țării vecine și prietene, a întîmpinat pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, nu numai cu onorurile cele mai înalte rezervate șefilor de state, ci și cu căldura inimilor zecilor de mii de cetățeni, care au ținut să-i adreseze urarea de bun venit, să-și exprime sentimentele de stimă față de conducătorul partidului și statului nostru, care, în fruntea delega­ției de partid și guvernamentale a României socialiste, face o vizită oficială de prietenie în Republica Populară Bulgaria. Din delegație fac parte tovarășii Ilie Verdeț, mem­bru al Comitetului Executiv al Prezidiului Perma­nent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreședinte al Con­siliului de Miniștri, Leonte Răutu, membru al Comi­tetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, președintele părții române în Comisia mixtă guvernamentală româno-bulgară de colaborare economică și tehnico-științifică, Vasile Patilineț, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Corneliu Mănescu, membru al C.C. al P.C.R., ministrul afacerilor externe, Vasile Vlad, membru supleant al C.C. al P.C.R., șef de secție la C.C. al P.C.R., și Nicolae Blejan, ambasadorul Republicii Socialiste România la Sofia. La ora 11,00 avionul, la bordul căruia călătorește delegația română, escortat de la frontieră de avioane militare ale armatei populare bulgare, își face apa­riția deasupra aeroportului. In întîmpinarea solilor poporului român au venit tovarășii Todor Jivkov, prim-secretar al C.C. al P.G.B., președintele Prezidiului Adunării Populare, Boian Balgazanov, membru al Biroului Poli­tic al C.C. al P.C.R., președintele Comitetu­lui Executiv al Consiliului Național al Frontului patriei, Tola Dragoiceva, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.B., Jivko Jivkov, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.B., prim-vicepreședinte al Con­siliului de Miniștri, Todor Pavlov, membru al Bi­roului Politic al C.C. al P.C.B., Ivan Popov, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., președintele Comitetului de Stat pentru Știință și Progres Tehnic, Stanko Todorov, membru al Biroului Politic, secre­tar al C.C. al P.C.R., Boris Velcev, membru al Birou­lui Politic, secretar al C.C. al P.C.R., Lîcezar, Avra­mov, membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, mi­nistrul comerțului exterior, Pekro Takov, membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., ministrul comerțului interior, Anghel Tanev, membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.C.R., Venelin Kotev, secretar al C.C. al P.C.B., Petar Taneev, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Vladimir Bonev, Roza Kom­tarova, Gheorghi Bokov, membri ai Secretariatu­lui C.C. al P.C. Bulgar, Sava Ganovski, președintele Biroului Adunării Populare, Ivan Bașev, ministrul afacerilor externe, membru al C.C. al P.C. Bulgar, Konstantin Tesialov, șeful secției de politică externă și relații internaționale a C.C. al P.C.B., membru supleant al C.C. al P.C.B., membri ai C.C. al P.C.B., ai guvernului, conducători ai organizațiilor obștești și instituțiilor centrale, reprezentanți ai vieții cultu­rale și artistice, generali și ofițeri superiori. Sunt pre­(Continuare în pagina a 11-a) in pagina a 9-a ACORDURI TINEREȘTI PE PORTATIVUL BRAZDELOR ... Viața lor se desfășoară cu cea mai mare intensita­te, intre ultima și prima zăpadă căzută. Răsar pe cimp, a­­semeni ghioceilor, o dată cu topirea zăpezii, l-am văzut și-i vedem mereu la arat, la semănat, la treierat, în toiul verii — cu căldurile toride —, ori toamna sau primăvara pe vînt sau intre două ploi... La I.I.L. ,,Magura" din Șimleul Silvaniei CÎND COMPETENTA SI SPIRITUL GOSPODĂRESC SCAD, MALADIA INDISCIPLINEI CREȘTE Lichidarea locurilor în­guste, organizarea produc­ției în flux continuu, do­tarea cu unele utilaje strict necesare desfășurării acti­vității, asigurarea din timp a unor stocuri de materii prime și semifabricate, precum și comenzi sunt acoperirea cu din problemele doar cîteva care tre­buie să stea în centrul atenției unităților econo­mice, pentru a crea posi­bilitatea ca încă din pri­mele zile ale anului viitor producția să se desfășoare în mod ritmic, iar săge­țile de pe graficele lunare să ia zi de zi traiectorii ascendente. Acestea au fost de altfel și probleme­le principale în jurul că­rora s-au axat investiga­țiile noastre la I.I.L. „Mă­gura“ din Șimleul Silva­niei, cu scopul de a afla in ce măsură conducerea întreprinderii este preocu­pată de pregătirea produc­ției anului viitor, sporită cu 10 lă sută față de acest an. Deoarece o amintire — de loc plăcută — ne lega de Fabrica de cărămizi din Nușfalău­­ în luna iulie, cînd am mai făcut aici in­vestigații — de față fiind și directorul Direcției jude­țene de industrie locală, tovarășul inginer Ion Pe­­trea, precum și directorul I.I.L. „Măgura“, tovarășul Ioan Fati — activitatea se desfășura cu dese „sin­cope“, iar restanțele la că­rămizi erau de ordinul milioanelor, în timp ce în carieră se lucra cu 50 la sută din capacitate; o pre­să era defectă etc.), ne-a obligat, oarecum, ca pri­mul popas să-l facem aco­lo. Ca un făcut, ori de cîte ori ne-am deplasat la a­­ceastă fabrică, șeful secției a lipsit. La ora actuală restanțele la produse finite se ridică la peste 1,2 milioane cără­mizi echivalente, iar la semifabricate la peste 3,5 milioane bucăți, destinate pentru Remizele uscarea semifabricatelor sunt aproa­pe goale. — In prezent, ne rela­tează maistrul de schimb Francisc Balla — ar trebui să avem un stoc de peste 2,2 milioane bucăți semi­fabricate uscate, necesare desfășurării producției pe timp de iarnă, dar din pă­cate nu sînt decît circa 300 000 bucăți. Dumitru ISPAS (Continuare în pag. a 3-a) VIAȚA ȘCOLII Educația prin muncă — un deziderat, o problemă mereu deschisă în „cartea” dirigintelui S-a vorbit în toate tim­purile despre importanța educativă a muncii în ins­truirea tinerelor generații. Astăzi se vorbește mai mult ca oricînd. Munca nu este doar un mijloc pentru prevenirea trîndăviei; pri­ceperea de a munci fi­zic, de a realiza idei crea­toare constituie o prețioasă însușire morală. Căile ca­re stau la îndemîna școlii pentru realizarea acestor însușiri sunt multiple: în cadrul fiecărui obiect ce se predă — pe toate trep­tele și în toate formele — se asigură elevilor nu nu­mai informația științifică necesară formării unei cul­turi, ci și deprinderi trai­nice de muncă, de desfă­șurare a unei activități so­ciale utile. Cel puțin aces­tea sunt cerințele. Școala generală de zece ani răspunde unor aseme­nea cerințe fundamentale ale pregătirii pentru mun­că și viață a școlarilor, a­­sigură condiții ca după ter­minarea clasei a zecea tî­­nărul să aibă cunoștințe și deprinderi de a munci. „Fiecare tînăr al patriei noastre ” arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU în cuvîntarea rostită Ia des- Ion CRIȘAN (Continuare în pag. a 5-a) Dictatul de la Viena din 30 august 1940, impus Ro­mâniei de către puterile Axei, a stîrnit în rînduri­­le poporului nostru un val de indignare și împotrivi­re generală. In fruntea maselor largi de muncitori, țărani, inte­lectuali, ofițeri și soldați, care au manifestat împo­triva fascismului, împotri­va Dictatului odios de la Viena, s-a aflat Partidul Comunist Român, dove­dind și de data aceasta înaltul patriotism al co­muniștilor, simțul adînc de răspundere față de destine­le poporului român, îm­­potrivindu-se cu hotărîre politicii de dezmembrare a teritoriului național. De la un capăt la altul al României, întregul po­por, sfîșiat de marea du­rere provocată de Dicta­tul puterilor Axei, își ma­nifesta cu hotărîre, în mod deschis, prin demonstrații de stradă, indignarea față de actul ce a dus la ciun­tirea hotarelor țării. în aceste momente grele, Partidul Comunist Român a adoptat măsuri politice și organizatorice menite să contribuie la apărarea in­dependenței și suveranită­ții țării. In instrucțiunile trimise către organizațiile sale, Partidul Comunist le trasa sarcina să-și orien­teze activitatea pe baze noi. Se dădeau indicații ca în cazul unui eventual con­flict armat, comuniștii să lupte cu arma în mînă în primele rînduri pentru apărarea granițelor Româ­niei. Durerea, mînia și revol­ta miilor de cetățeni ai Brașovului, de pildă, se subliniază în documentele vremii, au fost fără mar­gini. Indignarea s-a revăr­sat năvalnic chiar în ziua următoare, la 1 septembrie 1940, cînd mase compacte de oameni s-au adunat, din toate colțurile orașului, în Piața Libertății. în frun­tea demonstranților erau muncitorii de la Uzina de avioane I.A.R. și cei de la Atelierele C.F.R. Comuniș­tii de la tribuna adunării au demascat fascismul ger­man și italian, precum și pe guvernanții români ca­re au trădat interesele na­ționale ale poporului și au cedat în fața revizioniști­lor. Mare parte din armată s-a alăturat demonstranți­lor: în ziua de 1 septembrie 1940, orașul Sibiu a trăit clipe de înaltă însuflețire patriotică. Hotărîrea mase­lor populare de a-și mani­festa împotrivirea față de Dictatul de la Viena era așa de mare încît însăși autoritățile au fost de a­­cord cu manifestația de protest, simpatizînd chiar cu ea. Vasile CIUBANCAN (Continuare în pag. a 4-a­ File din istoria contem­­porana a României EVENIMENTE DE ACUM 30 DE ANI (V)

Next