Opinia, ianuarie 1920 (Anul 16, nr. 3815-3830)

1920-01-14 / nr. 3823

I , ANUL XVI-lea, No. 3823 ABONAMENTE: UN AN: : ŞASE LUNI : : TREI LUNI : : ADMINISTRAŢIA IAŞI—: Gh. Mârzescu 23 // ■■ / /A? TELEFON No. , t1­­5* C $$ html 4 PAGINI MERCURI 14 IANUARIE 1920 AN U N CIORI Se primesc la AGENTIA DE PUBLICITATE I. BRANISTEAnU — Str. Gh. Mârzescu 23-----■ Concesionară exclusivă a publicităței UN NUMIT VECIIIU 1 LEU A plagia întamiă a transcria, di­­rupt #ri prin traduc#r#, pasaje din cărţile altora şi & re prezent* cs, proprii plagi*tul eete deci pur şi ■inapte un furt literar. ^ Ziarul ,Chenare».* de la 80 Nov.­­ 1918 anunţa, întrten antr fleu într’o broşură apărată a leli, ră­posatul «o fiovnţiar C 0. Corce pro bas« că suplinitorul »niversitar Zeu beaou publicase o broșură plagiat» te întregime, dar că broșura ui Corci dispăruse foarte răpede din librăria, iar «ctare oligarh univers) • tir din loai, care o poseda, cu se putuse decide să o arate cuiva. Prin­­tr-o latîmp­are am putut căpăta un •xamplar din misterie*8*i broşuri E» eapriisi# 44 de pagini b 8° şi se­­ întitulează : Trn „specialiştu în dreptul internaţional candidat la o catedră de drept civil, de C. C Coroi, Iaşi, rosti­torul de arte grafice N. V. Ştefaniu, 1914. â * Dovezile aduse de Coroi împotriva lui Zeuleanu sunt pur şi simplu zdrobitoare. Broşura lui Zeuleanu întitulată „Intro­­ducţiune în studiul dreptului internaţio­nal privat“, Iaşi, Iliescu şi Grossu, 1908, cuprinde 58 de pagini aproape toate co­piate din cele trei cărţi clasice în materia 1*, respectivă: Pillet, Principes de droit in­ternațional privé, Despagnet, Précis de droit internațional privé și Weiss, Traité élémentaire de droit international. Tot copiind când un pasaj cindi alb­i­a din cei trei autori, Zeuleanu s’a încur­cat odată în chip lamentabil. In adevăr la pg. 38 Zeuleanu scrie: „Există în a­­ceastă privinţă o lege fixă ? Savigny, nu o spune, şi cînd raţionează, el îşi ba­zează de cele mai multe ori deciziunea pe voinţa părţilor, ceia ce este puţin ştiinţific, după cum am văzut. .. In rea­litate Zeuleanu nu expusese încă teoria­­ lui Savigny, fiind­că nici Pillet, din care traducea, nu o expusese. Zeuleanu în­trebuințează deci perfectul în loc de vii­torul, care se află maturat la Pillet.: „Existe-t-il une loi fixe sur ce point ? Savigny ne n#us le dit- pas, et, lorsqu’ii réseane, il emprunte le plus souvent Ies motifs de sa détermination a la volonté des parties, ce qui est une trés mauvaise raison, nous ie vsrrons plus lom“. * Din prefaţa cu care Coroi Işî în­soţeşte broşura reţinem următoarele­­ amănunte preţioase : 1. La 1914 ,«ales»îia era deja de vre­o 5—6 ani suplinitor la catedra­­ de drept internaţional privat pentru licenţă a profesoralei P. Missir. In această calitate Zsuleanu încercase , sa se adiicteza ca do -ant, dar a foat­e respins tocmai fiind­ că lucrarea a* de VIAŢA CULTURALA Oligarhia noastră universitară Phrgimtul muţamaliztj. _ — enzei 2*oleano — de fetiţă, „’ntrffflncţiimea* în discuţie, fumeae găsit* plagiată, Zenîtana nu numai că a fost lasat în pace, dar a fost promovat ca suplinitor al a­celuiaşi catedre pentru doctorat. Atît „Introducţiunea* cît şi o altă bro­şură intitulată , Despre Contractul în favoarea terţiilor* nu se găsesc în li­brărie. Din cea de-a doua Coroi nu şi-a putut procura un exemplar. Foarte pro­babil şi ea este plagiată. 3. Pe lingă suplinirea catedrei de drept internaţional privat Zeuleanu mai avea încă în suplinire dreptul civil pentru o li­­cenţă,­şi era pe deasupra conferenţiar de dreptul civil pentru licenţă,­aşa­dar deodată trei catedre neu două specialităţi diferite. Publicîndu-şi broşura Coroi se ridica desigur în numele moralei : »Prin pla­giatul comis d-l Zeuleanu nu şi-a com­promis doar numai presupusa sa com­petenţă în dreptul internaţional, ci şi-a compromis cinstea sa,—cinste din care, cel dintăiu, trebue să rezulte autoritatea morala pe care trebue s-o aibă orice profesor“. Coroi termina : „In ce mă priveşte, indiferent de ce se va întimpla, * mărtu­risesc că, deşi nu stă­­în firea mea să pregătesc răul niimănui, am demascat fapta d-lui Zeuleanu fără de nicio pă­rere de rău pentru urmările ce ea le-ar putea avea pentru D-sa“. Aşa­dar un tip de arivist opinteşte la o catedră universitară şi începe prin a căpăta suplinirea unei catedre de o Spe­cialitate oarecare, care s’a întîmplat să fie dreptul internaţional privat. Pentru a pune un picior mai mult în universitate, el cere şi obţine­­ autoriza­ţia de il se abilita ca docent în specia­litatea, catedrei în suplinire. Este însă respins la examen, fiindcă juriul cons­tatase că lucrarea de docenţă prezen­tată este pliată. Cu toate acestea fu­sul rămîne mai departe suplinitor, ba pe deasupra el este numit conferenţiar şi capătă în suplinire fşi o catedră de o cu totul altă specialitate, dreptul civil. La un momonnt dat o catedră de dreptul civil devine vacantă. Fusus opinteşte şi la această catedră. Se izbeşte în ă de Coroi, care era şî el candidat şi specia­ist în materie. Fusul face intrigi care exasperează pe Coroi şi-l determi­n să puba o broşura dela 1914, dar, alt­a pusă în librărie, br­sura di spare fiind retrasă de chiar Coroi !»« Noembrie 1918,adicâ tocmai după patru ani, ine va află de existenţa broşurii şi cântă să şi-o procure. Fiindcă în co­merţ nu se putea găd şi nici la Biblioteca Universităţii, ei se adre­sează la u*­ profesor univers tar*. O­­ligarhul recunoaşte că ‘o posedă, dar refuză de sin o pune „ dispoziţie». 1 IANUARIE ST. V. 1920 Aţa voieşte tradiţia recentă. Serbătoarea Sfântului Vasile tre­buie să fie şi sârbitoarea noului sa ce vina. Ascultăai dar de porunca şi ţi vă spunem, iubiţi cetitori, vouă şi tuturor a­lor voştri: La mul­ţi ani ! Am fi dont ca urarea ce facem să fiu izvorită şi si se fi ad­at unor sufiete definitiv dezrobite de şirul fără sfârşit al suferinţelor da­­torite războiului. Am fi dorit ca începutul noului an să fi însemnat pentru toţi pacea, pacea sftrnă, ca atît maai sfîntă şi mai dorită acum, cu cât am văzut cu toţii aievea un cataclism mondial, pe care cea mai fantastică istaginaţie n’ar fi ştiut şi s‘ar fi pătat să-i inventeze. De nenorocie, dacă glasul îmiului ♦ amsţit, furtuna în suflete con­­titui fi Mugetul si #alb*t®c ne vine din toate părţile de la răsărit e® şi de la apus, de la aad o® şi de la nord. S’ar sica că a pare##' sfîrşitul şi vramurile apo alipaului se aproprie. Stăm pironiţi la o gravă cotitură a istoriei. Gf­neraţi­unei noastre i-a i fost dat să vadă ceea ce nu s-a crezut ci vor vedea vre’odată ochi ome­neşti Ciocnirea e de o violeaţi fără seamtn, o lume nouă, zămislită de fapt, stă la poarta visţei. Iată de «e urarea pantru no ul ai ce viie nu se poate produce ca­­pentru vremurile trecute, cînd era atâta fe ric ir» a trăi. Iată prntru ce, avîndu-vă mulţi ani, iubiţ cetitori, putem doar să exprimăm dorinţa ca anul ca vîne să me ferească de nani sguduiri şi puterea cerească să ţie în a ai pasa patria și poporul român«? #. ^ dPIJ/IJ! I In scurt, suplinitorul­ conferenţiar I Zeuleanu este un negustor de in • I­dustrie universitară înzestrat cu ta­lentul special naţional da a astupa gura oligărhiile care’l examinează şi care o recom­­andă, precum şi a u­­nui concurent care o demască, facund astfel ca toţi să devie co­piicii lui" Acuma, cu­chilipirul­­ catedrelor, Zutureanu opintește să fia recoman­­dat cu „81 Saurem sigur! că va fi recomandat cu elogii pentru „nu­­­meroasele și originalele“ sale opere. UNIV. i$t« tAnul nnu. Telicitiri. Vrgri de ani mulţi fi scriitori fericite ... THxaţwnea, in timp c inel unui ance sa dus, constituie mul tratai mijloc pentru a ne reaminti tor ader­ul treUtor al fiinţei noasUe. fBayariî, mulţumiri, sărîsuri, necazuri, frtmintiri, agitaţii, pasiuni, încordări, toate se opresc un moment,­­pentru a ne striga, a^el sfa fie­tor vanitos al anticilor. Dar glasul niminLici resung fi mai lugubru in mintea «elor te sunt singuri, streini de ceilalţî, depărţiţi de ei, uitat de toţi. \ iKi*i tând singurătatea nu apare mai sinonimă *u mormântul, ca In tipu de fixaţiune in timp, al unui an »e se dute fi de*i a­ sfăjrfitului ce se apropie. Litri toţi neCftia se îndreaptă urarea celui eare, un an întreg, ifi afternă !» «­­eeasti rubrică notch de ironie, dar care pentru o singură daţi înţelge a avea dreptul să­ fi lase fiber zbor gănduri/or ce~/ op/cfcSg. Lfitri toți accftaa se îndreaptă utarea iui, s#c* deznădejdea for este fi deznădej­dea gândului f* * su 'ictului s&u. 7 8LANZT ÎNSEMNĂRI Ps marg.nea. Calendarului După socoteala exactă astronomică a stilului gregorian, suntem de 13 zile în anul nou 1920. Considerînd exactitatea şt­inţifică şi măsura oficială a timpului, serbarea începutului de an a trecut. Dar marele public, încăpăţînat în păs­trarea tradiţiei părinţilor şi susţinut de inerţia bisericei orientale, continuă a măsura timpul după vechiul stil şi con­fundă sărbătoarea laică a primei zile din an cu sărbătoarea sinodală a Sfîn­­tului Vasile. Adorabilul popor, pururea îmbrobodit de mrejele tradiţiei şi animat de instincte conservatoare mai ales în chestiunile spirituale, ţine şi de data aceasta cu patimă la „revelionul lui“. El nu pri­meşte măsura „nemţească“ a anului şi nu şi vinde pentru un pic de ştiinţă noaptea lui de noroc la bilete de plă­cintă, la banul din pită, la jocul de cărţi şi la mîngierea halucinată a vinului. In lumea ortodoxă romînească trebue astfel să cinstim revelionul vechiului ca­lendar, cu obişnuita undă de nădejde şi cu secretul fiecărui suflet în care des­cinde o rază închipuită de noroc din anul care vine. Bătuţi de crivăţul neîndurat al vieţii, neurastenizaţi de mizerii fără de sfârşit, facem din fiecare flacăre de chibrit o rază de soare şi din fiecare pai o ban­că a mântuirei.’ Căutăm cu nesaţ gestul şi pândim clipa când ne-am putea în­chipui un semn de zi mai bună. Şi fie­care zi de an nou ne furişează în suf­let o impresie de început a fericirei im­posibile. Tragici visători ai himerelor lumeşti, sărmani şi eterni cerşetori ! Nici o de­cepţie nu ne frânge speranţa şi evităm mereu a înţelege, odată pentru totdeauna că — stil vechi, stil nou — durerile vie­ţii nu cunosc măsura calendarelor ome­neşti, iar tainele sufletului sunt o poezie fără dimensiuni, fără pondere şi fără le­gământ în oceanul materialităţii noastre ingrate şi brutale ! RENOVATUS O anecdota asupra lui Rodin — Ma­rele statuar Rodin — a cărui pier­dere arta şi omenirea a suportat-o în toamna lui 1917 era adeseori de o mare naivitate. Odată fu invitat la­ un castel de câtre unul din nenumăraţii lui admiratori Pu­ţine zile după sosirea lui acolo, Rodin observă starea de stricăciune în care îi se aflau ghetele. Exprimîndu-și do­rința să-și cumpere încălțăminte noui, fu condus la orașul cel mai apropiat. La magazinul de ghete, o fată vânză­toare îi încercă o pereche de ghete cam strâmte. —„Sunt la prea mici, domnișoară“— spuse Rodin. Tanăra văzătoare crezu nimerit să-i explice : —„Un picior mare nu-i frumos, dom­nule“. Rodin sări de pe scaun strigând : —„Nu-i frumos un picior mare ! Ah, domnişoară, poţi să spui asemene lu­cruri ! Dar divinul statuar­erec învaţă, dimpotrivă, că.... Şi marele om ţinu, provincialei aiu­rite, un adevărat curs de fiziologie es­­ tetică.* O anchetă.— Ziarul „Berliner Tag­blatt“ a făcut o anchetă pentru a cons­tata cîţi dintre savanţii germani mai stăruesc în memoriul care tindea a dez­vinovăţi Germania de izbucnirea război­ului. Din 78 semnatari în viaţă, 17 îşi men­ţin semnăturile, 39 revin asupra lor, iar 23 s’au răspuns la­ anchetă ziarului ber­­lines. În 1914 manifestul avea 93 semnături, dar 15 savanți sau artiști au murit în cursul războiului.* Caii baronului Adolf de RotschUd — Cînd muri la Paris, în anul 1930, se deschise testamentul său. Baronul Adolf de Rothschild prevăzuse, între altele, următorul paragraf.,, caritabil: „Las legat fie­căruî din caii mei o rentă de două sute lei pe lună, nevoind ca aceste animale să fie vîndute. La moartea fie­caruia din cai,­­renta va fi pusă la dispoziţia Asistenţei Publice pen­tru a fi destinată unei lucrătoare sărace“. Păcat că curierii nu ştiu să cetească. Caii baronului ar fi simţit o legitimă mîndrie la gîndul acestei rente prin care sînt preferaţi oamenilor. Şi iată că în anul acesta — după 19 ani de viaţă onorată — unul din feri­ciţii cai s’a hotărît să moară. Şi astfel o lucrătoare săracă din Paris îşi va pu­tea astîiapăra foamea, în locul... unui a­­nimal ! ECOURI lerini it li lia eletifiu —O SCRISOARE A D-LUI RROP­OTT/N. —­­ Cum a procedat d. Ci im eseu.— Ce spun actele şi cifrele la şedinţa comisianei interimare dela 15 Dec. a. c., impins numai de intere­sul ce port Comunei, am rugat pe Dl. Preşedinte, să bine-voiască, să-mi co­munice ce măsuri înţelege să ia, ca in­cum­a şi incapacitatea de la Uzina Elec­trică, să înceteze şi să avem asigurat bunul mers al luminatului. In special ceream, să­ mi se dea ex­­plicaţiuni de modul cum Dl. Ing. Păiş a înţeles, să-şi îndeplinească misiunea a­­vută în străinătate. Dl. Climescu în răs­punsul dat lasă să se înţeleagă, că Primăria n’ar avea să se amestece, întru cât Administratorul Sequestern e ca che­­mat să rezolve afacerile Uzinei. Natural răspunsul nu m’a putut mulţumi şi am insistat din nou precizând şi anumite puncte şi anume : durata şederei în ţara şi străinătate, materialele aduse, modul justificărei celor 60.000 lei etc. Se dă o promisiune vagă şi atât.— Cu mirare văd însă în Opinia din 19 Dec. un răspuns al D-lui Păiş în care spune, că şi-a îndeplinit însărcinarea dată, că a adus oferte (? !) pentru mo­toare Disel, că suma a întrebuinţat-o la cumpărarea de­­materiale şi acoperirea cheltuelilor de drum, că a stat în Bu­cureşti 52 zile (?!) şi în străinătate 46 zile şi că îşi rezervă­­dreptul în ce pri­veşte pe Dl. Otin „de a-l pune în faţă cu realitatea lucrurilor atunci când cei în drept se vor pronunţa şi a-i pretinde reparaţiunele ce în mod logic decurg dintr’o serie de acuzaţiuni false“. Aşa­dar iată-mă acuzat de calomnie. In a­­celaş timp Dl. Climescu sesizat de data asta de chiar Dl. Păiş numeşte o Co­misie de anchetă însărcinând pe S-nii Manciu şi Ing. Sârghi cu ficerea ei. După prima şedinţă Dl. Manciu se demite. Subsemnatul cerând cu petiţia înregistrată la No. 35775 din 28 Dec. rezultatul anchetei şi dosarele afacerei, Dl. Climescu numeşte pe Dl. Teodoru în comisie iar Dl. Păiş trimete o scri­soare ziarului „Lumea“­­la 29 Dec. în care vorbeşte de ofertele Motoarelor Diesel și pentru suma de 52.000 lei scrie: „pentru 12 mii lei am cumpărat materiale: becuri, garnituri de asbest, întreruptoare etc. 22.030 intră (? !) în Casa Uzinei iar restul reprezintă chel­­tuelile subsemnatului“. Să se observe, că scrie intre deși suma nu intrase încă la casa nici până la 5 Ian., de asemeni nu spune exact cât a cheltuit pentru D-sa. In fine Comisiunea termină anchetă şi fără să mă pună în conştiinţă sub presiunea D-lui Deputat Tom­a la lumina luminărilor „o pune în discuţia Comisiunei interimare, la 3 ian. 920 se dau explicaţiuni de câtre Dl. Deputat Administrator-Sequestru Tom­a şi ing. Păiş şi prin pana D-lui Săteanu ziarul „Mişcarea“ publică, că Dl. Păiş a fost în străinătate,­­ a adus materiale, a adus oferte etc. în sfârşit totul merge de minune şi chiar se va da şi un co­municat. Aşa­dar.... Nu­­mă voi opri a­­supra modului de procedare al D-lui Climescu, care nici nu mi-a pus la dis­poziţie dosarul şi nici n’a crezut corect să pună în discuţie afacerea şi în pre­zenţa mea. Erau interesele D-le Deputat Toma în joc şi trebuiau salvate chiar cu preţul demnităţii mele. Voi expune clar pe calea­­publicităţii rezultatele anchete, ca fie­care cetăţean să judece şi să vadă cum sunt apărate interesele lor sub Dl. Păiş pentru maxi­mum o lună. Dl. Crupenski în dorinţa ce avea ca luminatul Comunei să fie bine asigurat trimete Uzinei Adresa No. 13953 din 15 Aug. 919 şi deleagă pe Dl. ing. Păiş să se ducă la Augsburg pentru a lua o­­fertă şi a trata cu Casa Augsburg fur­nitura unui Motor Diesel de 800 H P., valoarea, condiţiile de plată şi Termenul de livrare, să efectueze comanda pie­selor izolate necesare punerei în func­ţiune a celor 2 motoare .Diesel ce erau scoase din uz, să cumpere armăturile şi becurile necesare refacerei ilumina­tului public, dacă se vor ,obţine preţuri mai avantagioase ca cele­­ale fabricei Philipps din Amsterdam şi în fine de a trata şi a lua oferte pentru 600 Compt­­oire pentru abonaţi. Cu adresa No. 13952 se face cunos­cut şi D lui Toma de însărcinarea dată D-lui Păiş şi îl roagă să ia măsurile de rigoare pentru acordarea sumei cerută de eventualele cumpărături şi de chel­­tuelile de drum. Dl. Păiş face la 20 Aug. un memoriu de sumele­ necesare şi anume: 27750 franci valoarea cumpărăturilor 2503 „ diurna a 100 frs pe zi pentru maximum 25 zile 2003 franci transportulIaşi-Augsburg- Nurenberg-Retour car­ socotite pe va­luta de 1.65 fac 53212 lei. Memoriul e văzut și semnat de Dl. Administrator-Sequestru Toma si cu Procesul-Verbal No. 370 din 6 Sept. 919 se incuviinţează însărcinarea dată de Primărie D-lui Păiş­ i se dă din Casa Uzinei 30 mii lei şi pleacă la 9 Sept. la Bucureşti spre a mai lua de la vic­ia­­torul de acolo de la Autorităţi încă 15 mii lei. Stă în Bucureşti până ’la 9 Oct. primindu-şi pentru "cheltuelele sale şi a­­nume : diurna pe 25 zile dela 9 Sept—3 Oct. a 150 lei.— 3750 lei cheltueli diferite făcute tot de Dl. Păiş, 2500 ceia ce re­vine la 6250 lei în 25 zile în Bucureşti adică câte 250 lei pe zi. Deşi e socotit până la 3 Oct. continuă să mai stea până la 9 Oct. când pleacă în sfârşit din Bucureşti cu suma de 52.000 lei ob­ţinând prin intermediul oficiului de Va­lută o scrisoare de credit pentru Paris. După însu­şi borderou­ D-lui Păiş din suma de 52.000 îşi rezervă 3.000 lei ca să aibă de cheltuială când se va reîn­toarce în Bucureşti, schimbă pe cale particulară 9 mii lei în 3 mii franci­­ francezi pe cursul de 3 lei pentru a a­­vea cheltueli pe drum iar pentru restul de 40 mii lei capătă o scrisoare de cre­dit asupra Parisului pentru 26.600 franc

Next