Orizont, 1973 (Anul 24, nr. 1-52)

1973-11-08 / nr. 45

Proletari din toate țările, uniți-vâ ! • SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL ȘI LITERAR-ARTISTIC • SERIE NOUA • ANUL XXIV • TIMIȘOARA , JOI, 8 NOIEMBRIE 1973 , NR. 45 (298) « 12 PAG. 1 LEU ® distas ----------------------­Moment de creație *­ re Sînt încă prea plin de romanul la ca­am lucrat timp d­e mai mulți ani. „Cerc și dragoste“, sugerat de o mai veche imagine scrijelită alb in memoria mea, intr-un moment cind­ poporul ro­mân, abia ieșit din război făcea pași ho­tă­r­iți spre o viață oom­. Călătoream in noaptea de demult cu o cursă muncito­rească, în care majoritatea calatorilor erau bărbați, aproape toți dormind din greu. O tmâra femeie, aproape o copilă, cu un pr­une înfășat în brațe, adormise si ea, trudită de călătorie, cu capul pe un umăr străin și cu o expresie de supre­mă împăcare, cu sine mai întîi. Ani și ani după aceea am urmărit în oa­meni și fapte devenirea mai mult ca si­gură a tinerei femei din tren, din ce in ce mai convins de posibilitățile de a-i înfățișa epic pe contemporanii mei prin mijlocirea unui personaj literar născut din desenul ce continua să-mi stăruie­mn amintire. Dar — m-am întrebat după plenara din 3—5 noiembrie 1971 — realizam cu adevărat ceea ce In cuvintarea sa plena­ră a tovarășului Ni­colae Ceaușescu suna ca un Îndemn fertil adresat scriitorilor : „Faceți din arta voastră un Instrument de perfecționare continuă a societății, a omului, de afirmare a dreptății și echi­tății sociale, a modului de muncă și viață socialistă și comunistă Aveam, la vremea aceea, scris, pus la punct, epi­sodul in care Dumitra — eroina roma­nului - află v\ soțul ei s-a comportat ca un erou, ducîndu-se să-l vnă­ ț­­[ [.0114] într-o stare de maximă exaltare și so­lemnitate, cu brațele încărcate de daruri. Nu mă gîndisem încă să răstorn situația in sensul îndemnului de mai sus : in­tr-un episod prezent acum în roman, eroina, robită „cercului“, ajunge să-l certe pe soț pentr­u un act de eroism si­milar primului. Aceeași femeie, preocu­pată de darurile de care se simte ca­pabilă, devine nedreaptă cu cei din jur și iu primul ritul cu­ sine, având nevoie de un efort dureros și concentrat pentru a se regăsi și pentru a se reintegra, atin­gând trepte superioare de dezvoltare psihologică­­ și socială. Am simțit atunci profund îndemnul înregistrat cu­ emoție de mintea și de inima mea : lucrările plenarei, cuvinta­rea secretarului general al Р.Г.К. , con­tinuau fericit dialogul fertil al epocii cu scriitorul. Și nu uitam nici o clipă, din dialogul epocii cu scriitorul încordat la masa de lucru, îndemnul atît de valoros, de ade­vărat și de tulburător în procesul crea­ției artistice, că stă în puterea creatoru­lui de artă sa găsească in­cofundele transformări socialiste, în muncă și in viață, contradicții și conflicte reale, nu închipuite, și fante mărețe, emoționante, demne de numele de om“. MIRCEA ȘERBANESCU eveniment Omul civilizației comuniste Au trecut doi ani de la unul din importantele evenimente din viața parti­dului și țării - Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5 noiembrie 1971. De o largă rezonanță, programul educației comuniste elaborat atunci dădea, pentru pri­ma dată intr-o viziune unitară, o orientare clară și de perspectivă factorilor și forurilor responsabile in formarea omului nou al societății socialiste multi­lateral dezvoltate. O societate la rîndu-i nouă care presupune oameni cu un orizont cultural nou, temeinice cunoștințe de specialitate, așezate pe platfor­­ma unei conștiințe revoluționare ferme, responsabile generate de principiile eticii și echității socialiste. Marcînd un important salt calitativ în desfășurarea întregului proces de educare comunistă a oamenilor muncii, Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971, stabilea, pe baza analizei minuțios făcute, liniile directoare și măsurile care se impuneau pentru făurirea unei civilizații spiri­tuale superioare. Proiectul de norme al eticii și echită­ți socialiste, supus ulterior dezbaterii­­ publice, prin principiile sale contura cu precizie portretul comunistului și ce­tățeanului anon­at în acțiunea socială, economică și politică de edificare a societății socialiste. După doi ani de la importantul eveniment, răstimp scurt, suntem­ martorii unor mutații calitative esențiale care s-au produs in acest vast și sensibil do­meniu al conștiinței, al educației conștiinței, demonstrind unanimitatea opț­u­­nii poporului pentru aceste aruncipii. Creșterea rolului conducător al organiza­țiilor de partid, al organizațiilor de masă in primul rînd în realizarea sarcini­lor de plan, in întărirea disciplinei, in respectarea legalității socialiste, crește­rea rolului școlii ca factor principal in instruirea și educarea tinerei generații sînt cîteva din direcțiile principale de acțiune in care se fac prezente impor­tantele transformări, in artă și cultură, domeniu cu puternic rol de influență în mase, aplicarea programului Plenarei, a determinat apropierea menirii lor de educare socia­listă prin lărgirea orizontului cunoașterii spirituale, prin facilitarea accesului spre actul de cultură. Instituțiile culturale și-au orientat repertoriile și întrea­ga activitate pentru susținerea programului educațional al partidului, apro­­piindu-se de om, de problematica vieții și muncii lui. Procesul transformării revoluționare al conștiinței și gindirii umane pretinde, in toată complexitatea formelor lui o dispută a spiritului revoluționar cu mentalitățile și deprinderi­le retrograde moștenite din trecut. Proces care cere o susținută activitate din partea tuturor factorilor responsabili cu o intensitate sporită, la canalul că­ruia trebuie să se profileze omul nou, al societății comuniste de mâine. PAUL EUGEN BANCIU Cu prof. dr. Edmond Nicolau — Vă rugăm să ne dez­văluiți, tovarășe profesor, de cind credeți că datea­ză pasiunea dv. pentru munca de cercetare știin­țifică ?­­ Am descoperit recent printre hârtiile mele un caiet de însemnări vechi, din timpul liceului, cu re­zumate ale cărților și ar­ticolelor care mă impresio­nau. Din cele scrise a­­tunci rezultă un lucru ca­re m-a surprins plăcut : munca de cercetare ști­ințifică mă pasiona de Г l­a cind eram de 15 ani. orașul de provincie în care locuiam nu putea fi vorba de un a­parata­j de laborator prea complicat și, din nefericire, în acea vreme, nici cadrele di­dactice nu se preocupau, ca astăzi, de organizarea unor laboratoare în învă­­țămîntul mediu. Și, trebu­ie să mărturisesc, că astăzi imi sînt vii în me­și­morie experiențele pe care le făceam atunci, singur, intr-o cameră re­trasă a locuinței părinților mei din Brăila. Destul de repede, însă, descoperind ■ universul matematicii și al teoriilor, interesul meu pentru experiențe a mai scăzut. Doream totuși cu toată înflăcărarea de a­­dolescent să mă dedic ști­inței.­­ înțeleg, deci, că pri­mele legături cu proble­mele matematice le-au­ avut pe la 15-16 ani, iar prima notă matemati­că au­ redactat-o ...­­ ... la 18 ani. Era în preajma bacalaureatului, iar pe fereastra biroului la care lucram intra pu­ternic mirosul florilor de tei , un tei secular străju­ia poarta casei noastre din Brăila. Citind un arti­col despre trigonometria patratică a lui Alaci, a­­poi un altul despre geo­metria poligonală, am în­țeles că am și eu ceva de spus. Am redactat mai multe note care, într-o formă sintetică, au apărut în revista „Pozitiva". Era începutul unei lungi acti­vități concretizată prin multe note științifice pu­blicate ulterior. Nu vasă despre trigonometrie sau geometrie, deoarece, așa cum observase cu simț psihologic prof. mult N. N. Mihăileanu, spiritul meu se îndrepta spre al­gebră și nu spre geome­trie. Mai exact spre ma­tematica fizicii și tehnicii. Preocupări de trigo­nometrie poligonală l- am mai avut. Dar acea primă notă a însemnat mult : începutul unei ma­nifestări­­ timide și mo­deste, evident­­ care însă treptat s-a amplificat și diversificat. Obiceiul de a studia matematica l-am continuat și în studenție și încă și azi citesc lucrări matematice cu aceeași plăcere cu care alții ci­tesc un roman de aven­turi. Când tinerii de astăzi spun uneori că nu­ au timp pentru a învăța, con­stat că în epoca în care eram elev, deși aveam un program foarte încărcat, găseam totuși timp pen­tru a da meditații, fiind în același timp un cores­pondent frecvent al­­ cîtor­­va reviste de matematici care apăreau atunci în țară. Găseam timp să ci­­tesc numeroase cărți în care se puneau probleme de filozofia științei, ca și multă literatură. Aceste lucruri, aparent disparate, și-au găsit îm­plinirea în cea cibernetică activitatea de mai tirziu, în care Intervine și electricitatea — prin cal­culatoarele electronice — și in studiile de fiziologie - vezi neurocibernetica - și in viziunea generală a lumii văzută prin ochiul lucid al științei. - In ce constă, după dv., însemnătatea ciber­neticii ? - Importanța ciberneti­cii pentru viața contem­porană nu poate fi în­deajuns subliniată. Nu mă refer numai la faptul că fără matematică nu ar fi posibile zborurile cos­mice, sau că astăzi ma­rile calculatoare pun e­­xact diagnosticul in afec­țiuni cardiace, examinînd automat electrocardiogra­me. Dar prin cibernetică și cu calculatoarele elec­tronice omul a intrat în­­­tr-o nouă etapă a dezvol­tării sale sociale, în care VIRGIL OANCEA (Continuare in pag. 5-a) ÎN PAGINILE 1, 4, 6 și 7­­ LUCRĂRI DIN EXPOZIȚIA ED. PIGNON.

Next